Numele Schemei Conţinutul acesteia:

Deprivare Emoţională Această schemă se referă la expectanţa conform căreia nevoile

dumneavoastră de suport emoţional nu vor fi împlinite/ Dorința
de a fi sprijnit emțional de către persoanele importante nu va fi
îndeplinită adecvat de către ceilalți. Există trei forme ale acestei
scheme:
 Deprivarea de îngrijire – absenţa atenţiei, afecţiunii şi
căldurii sufleteşti, a prieteniei
 Deprivarea de empatie: absența înțelegerii, a atenției, a
auto-dezvăluirii sau a împărtășirii reciproce a
sentimentelor din partea celorlalți
 Deprivarea de protecţie – absenţa ghidării, îndrumării,
a sprijinului din partea celorlalți.

Eșec
Convingerea individului că nu este capabil să facă ceva bine, că
inevitabil va greși, va eșua în domenii importante ale vieții
(școală, carieră, sport, etc), că este prost, că are un statut social
scăzut și/sau că are mai puțin succes decât alții de aceeași
vârstă.

Dependență /
Incompetență
Convingerea că suntem incapabili să ne îndeplinim bine
responsabilitățile zilnice fără un sprijin considerabil din partea
celorlalți. Apare senzația constantă de neputință.

Deficiență/Rușine Senzația individului că este defect, rău, nedorit, inferior sau

 inapt în anumite privințe relevante sau că nimeni nu l-ar iubi
dacă defectele i-ar fi expuse. Ar putea să implice
hipersensibilitate față de critică, de respingere sau de învinuire;
stânjeneală sau nesiguranță atunci când e în preajma altora,
comparații cu ceilalți; sau un sentiment de rușine față de
neajunsurile sale percepute. Aceste neajunsuri pot fi intime
(ex. egoism, accese de furie, dorințe sexuale inacceptabile) sau
publice (ex. aspect fizic neatractiv, stângăcie socială).

Abandon/Instabilitate Convingerea că persoanele semnificative nu sunt stabile sau

disponibile pentru a ne oferi susţinerea emoţională de care avem
nevoie/ Perceperea instabilității sau a inconsecvenței pentru
sprijin și conexiune umană din partea celor disponibili. Implică
senzația că persoanele importante nu vor reuși să ofere constant
susținire emoțională, conexiune, sprijin și forță sau protecție
afectivă pentru că sunt istabile sau impredictibile din punct de
vedere emoțional (ex. au accese de furie), pentru că nu sunt de
încredere sau sunt prezente doar în mod haotic, etc.

Neîncredere /abuz Convingerea că, într-un final, ceilalți ne vor răni intenționat, că
ne înșeală, abuzează de noi, ne fac să suferim, ne
umilesc sau ne mint/ Anticiparea faptului că ceilalți ne vor răni,
abuza, umili, înșela, minti, manipula sau profita. Orice formă de
rănire este percepută ca fiind intenționată sau ca rezultatul unei
neglijențe nejustificate și/sau extreme. Senzația persoanei că
ajunge mereu să fie înșelată sau că iese în dezavantaj în
comparație cu ceilalți.
Izolare socială / alienare Convingerea că nu aparţineţi unui grup, sunteţi izolat de restul
lumii, sau radical diferit de ceilalţi oameni și /sau că nu face
parte din nicio comunitate

Subjugare În mod voluntar, îndeplinirea nevoilor celorlalţi pe seama

propriilor nevoi, supunerea în faţa celorlalţi cu scopul de a evita
o serie de consecinţe reale sau percepute, predarea controlului
celorlalţi datorită unei coerciţii reale sau percepute.
 Subjugarea nevoilor: supresia dorințelor, preferințelor,
deciziilor proprii
 Subjugarea emoțiilor: supresia emoțiilor, în special a
furiei (care se poate manifesta după aceea în
comportamente pasiv-agresive, izbucniri necontrolate de
furie, simptome psihosomatice, retragerea afecțiunii,
abuz de substanțe).

Inhibiţie emoţională Inhibarea excesivă a acţiunilor, sentimentelor, comunicării

spontane pentru a evita dezaprobarea celorlalţi, sentimentul de
ruşine şi de pierdere a controlului asupra propriilor impulsuri.
Domeniile în care se manifestă mai ales inhibiția emoțională
sunt:
 Furia și agresivitatea
 Impulsurile pozitive (ex. bucurie, afecțiune, sex,
distracție)
 Manifestarea liberă a vulnerabilității sau a comunicării
sentimentelor, nevoilor, etc.
 Supralicitarea raționalității, concomitent cu
desconsiderarea emoțiilor
 Nevoia de aprobare/de Accent exagerat pe obținerea aprobării, a recunoașterii sau a
recunoaștere atenției din partea celorlalți sau pe integrarea în medii sociale,
în detrimentu dezvoltării unui sine solid și autentic. Stima de
sine a persoanei este dependentă în principal de racțiile
celorlalți, mai degrabă decât de propriile înclinații firești. Duce
deseori la luarea unor decizii neautentice și nesatisfăcătoare în
arii majore de viață sau la hipersensibilitate la respingere.

Autocontrol / Disciplină
Dificultatea de a se controla, disciplina insuficientă în obținerea
insuficientă
scopurilor, control insuficient al emoțiilor și impulsurilor,
toleranță scăzută la frustrare, dorința excesivă de menținere a
controlului, de evitarea situațiilor neplăcute.

Negativism/Psivitate
Aspectele negative ale vieții sunt exagerat conturate, subliniate,
maximizate, în timp ce evenimentele sau aspectele
pozitive/optimiste sunt minimizate.

Vulnerabilitate la rău și la
boală Frica exagerată de catastrofe iminente ce ni se pot întâmpla
oricând și pe care nu le putem preveni. Acastă frică poate
apărea în legătură cu diferite boli ( ex. infarct miocardic), cu
diferite probleme emoționale grave (teama de a nu înnebuni),
sau alte catastrofe externe (prăbușirea avionului).
Protecționism/ Ego
infantil O relație emoțională și de apropiere exagerată față de persoane
relevante (deseori părinții), relație care împiedică dezvoltarea
propriei identități individuale și sociale. Persoana are
convingerea că nu va putea trăi fără cealaltă, nu va putea fi
fericită dacă nu va avea sprijinul acesteia.

Revendicare/
Grandomanie
 Convingerea că suntem superiori altor persoane, deci
revendicăm drepturi și privilegii speciale. Regula reciprocității
nu funcționează în acest caz. Revendicăm dreptul de a face ce
vrem, indiferent dacă ceea ce ne dorim este ancorat în realitate
sau nu, indiferent care sunt consecințele pentru ceilalți. Un
sentiment exgerat al superiorității, care se manifestă cu scopul
de a obține control și putere.

Auto-sacrificiu

Fixare excesivă asupra satisfacerii nevoilor zilnice ale celorlalți

în detrimentul satisfacerii propriilor nevoi, pentru a evita
sentimentul de a fi egoist, pentru a menține relația cu persoana
pe care crede că trebuie să o ajute.
Standarde
nereliste/Hipercriticism
Convingerea că trebuie să atingem niște standarde interiorizate
de comportament și performanță foarte ridicte, cu scopul de a
evita critica. Aceste standarde nerealiste pot apărea sub forma
perfecționismului, atenției deosebite la detalii, reguli rigide de
tipul ”trebuie”, nemuțumirea că nu a realizat cât de mult ar fi
vrut/ar fi trebuit să realizeze.
Penalizarea

Convingerea că oamenii ar trebui să fie aspru criticați și

pedepsiți pentru greșelile lor. Implică tendința de a se înfuria,
de a fi intolerant, punitiv și nerăbdător cu acei oameni ( inclusiv
cu propria persoană) ce nu ne satisfac propriile noastre
expectanțe sau standarde. Greșelile sunt uitate cu greutate și nu
se ține seamă de natura failibilă a omului.