Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Putem discuta despre bullying fizic, verbal, sexual sau psihic. Manipularea,
bârfa, constrângerile, criticile, minciunile, zvonurile, satirizarea, comicul exagerat
adresat unei persoane sau unui grup de persoane (în clasă, în cancelarie, pe holuri,
în curtea școlii etc.), diferențelor pe care acestea le prezintă (înălțime, greutate,
culoarea ochilor, culoarea părului, nivel cognitiv, potențial de învățare, rasă, etnie,
religie, dizabilitate, tip de familie, nivel de cultură etc.) constituie comportament
de tip bullying.
Victimele bullying-ului sunt adesea timide, cu stimă de sine scăzută, abilități
sociale slabe, în general mai puțin puternice din punct de vedere fizic decât colegii
lor; agresorii îi aleg după aceste criterii tocmai pentru a se pune ei în siguranță
deoarece, de obicei, aceștia nu se răzbună.
Olweus a făcut diferența între trei tipuri de bază de comportament tip bullying:
● fizic: lovire, împingere, pocnire, ciupire, constrângerea celuilalt elev prin contact
fizic ● verbal: amenințări, tachinare, insulte, bătaie de joc, șantaj, poreclire,
împrăștierea de zvonuri și minciuni ● emoțional/psihologic: excluderea
intenționată a cuiva dintrun grup sau activitate, manipulare, ridiculizare.
Efectele bullying-ului asupra copilului
Bullying-ul are efecte negative asupra sănătății victimei și a familiei acesteia, atât
pe termen scurt, cât și pe termen lung. Pentru ca acest fenomen să fie stopat, este
crucial ca persoanele să înțeleagă cu adevărat cât de traumatizant poate fi bullying-
ul. Efectele acestui fenomen pot fi:
Izolare socială;
Răni produse la nivel fizic și efectele acestora la nivel psihic: lovituri, contuzii,
care contribuie la un nivel de stres ridicat; anxietate; depresie;
Afecțiuni ale pielii, problemele cu stomacul și inima, care pot fi agravate din cauza
stres-ului resimțit atunci când un copil este agresat;
Un sistem imunitar scăzut, ulcere și alte afecțiuni cauzate de anxietate și stres;
Apariția unui sentiment de rușine;
Tulburări ale somnului;
Modificări ale obiceiurilor alimentare;
Scăderea stimei de sine;
Dureri de cap, de stomac, dureri musculare (pot fi simptome psihosomatice, ce nu
au o cauză medicală cunoscută);
Performanțe școlare reduse din cauza scăderii capacității de concentrare;
Copiii care sunt hărțuiți suferă atât pe plan emoțional, cât și social, pentru că le
este greu să își facă prieteni, astfel că vor avea o stimă de sine scăzută: vor începe
să creadă că ceea ce se spune despre ei este adevărat.
Victimele bullying-ului pot experimenta mai multe emoții: tristețe,
mâhnire,frustrare, singurătate și izolare. Mai mult, și părinții victimelor pot
experimenta un sentiment de eșec cu privire la creșterea și îngrijirea copilului lor și
pot fi copleșiți de întreaga situație.
Consecințele pot fi:
Depresie cronică;
Tulburări de anxietate;
Așadar, pe măsură ce copiii agresați devin adulți, ei vor continua să aibă dificultăți
în resimțirea respectului și stimei de sine, vor avea dificultăți în dezvoltarea și
menținerea relațiilor cu ceilalți și vor evita interacțiunile sociale.
Concluzii
Bullying-ul este un fenomen real, foarte răspândit, care afectează în mod negativ
atât victima, cât și agresorul. Tocmai de aceea, acesta nu trebuie tolerat sub nicio
formă.
Cauzele apariției fenomenului de bullying
Expunerea agresorului la abuz emoțional și fizic. Datorită expunerii la aceste
două tipuri de experiențe traumatice, copilul învață că acesta este modul în care
trebuie să se comporte în societate. De asemenea, datorită expunerii la abuz,
persoana în rol de agresor simte nevoia să își exprime furia și frustrarea pe care o
resimte în urma supunerii la abuz, și de aceea îi umilesc și agresează pe cei pe care
îi consideră vulnerabili și inferiori lor.
Stimă de sine crescută. Atunci când copiii trăiesc într-un mediu toxic, în care
părinții au sentimente de grandoare și atitudine superioară față de ceilalți, copiii
prin imitație își asumă acest tipar comportamental și consideră că așa este normal
să îi trateze pe ceilalți.
Nedezvoltare emoțională – lipsa empatiei. În acest caz, copiii nu sunt ghidați de
către părinți să își cunoască și să își accepte emoțiile, iar acest lucru duce la o lipsă
de empatie și compasiune față de cei din jur. În general copiii cu tulburare de
opoziție și comportament sfidător și adulții cu tulburare de personalitate
antisocială, prezintă această lipsă a compasiunii sau a responsabilității față de
prejudiciile pe care le aduc celorlalți, prin abuzul la care îi supun.
Nevoia de atenție socială. În multe cazuri ale bullyingului, agresorii își abuzează
victimele din nevoia de atenție din partea celorlalți. Această nevoie de atenție vine
din neglijența emoțională din cadrul mediului familial. Aceștia simt nevoia să se
facă văzuți de către ceilalți prin comportamente negative și punerea într-o poziție
de superioritate față de victime.
Influența socială. Unii oameni devin agresori, fiind influențați de o persoană sau
un grup social pe care îl idealizează. Aceștia preiau comportamentul persoanei sau
grupului luat model, pentru a fi acceptați și validați de către acesta.
Care este tiparul comportamental și afectiv al agresorului?
Agresorul este caracterizat de multă impulsivitate, schimbări bruște ale dispoziției
afective, atitudine arogantă și de superioritate față de victimă. Aceștia au o
disfuncționalitate emoțională crescută. Ei nu își pot controla propriile emoții și nu
pot identifica emoțiile celorlalți. Emoția care predomina în cazul agresorilor este
furia. Se simt furioși și neînțeleși de către ceilalți și simt să arate lucrul acesta prin
agresarea celorlalți.
Agresor cu stimă de sine crescută
În cazul încrederii în sine crescute, persoana a crescut într-un mediu familial cu
părinți narcisici care i-a insuflat o imagine a sinelui extrem de crescută. Aceștia
probabil au auzit fraze precum: „Nimeni nu este la fel de bun ca tine.”; „Tu ești
superior celorlalți!” sau „Ești perfect și nimeni nu poate fi la fel ca tine.”.
Agresor cu stimă de sine scăzută
În cazul celor care au o încredere de sine scăzută, aceștia s-au dezvoltat într-un
mediu în care persoanele apropiate i-au umilit și jignit constant. Aceștia au auzit
fraze precum „Nu ești bun de nimic!”; „Nu faci nimic cum trebuie!”; „Ceilalți sunt
mai buni ca tine!”. Aceste fraze provoacă furie și copilul/adultul simte nevoia să o
exprime prin jignirea și agresarea celor mai vulnerabili.
ctimele sunt văzute de către ceilalți ca fiind persoane slabe, timide, retrase,
introverte, vulnerabile, incapabile să reacționeze și să se apere în fața atacurilor
primite de la agresor. La nivel afectiv aceștia sunt triști, singuratici, cu o încredere
de sine scăzută, foarte anxioși și rușinoși.
ventilarea emoțională.
Ajutarea persoanelor care sunt mai retrase să se integreze în grup. Evitarea
pedepselor abuzive.