Spune NU bullying-ului!

1 https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/protectie/protectie-impotriva-
violentei/prevenirea-violentei-in-scoala

2 https://wordwall.net/ro/resource/38652915

3 https://wordwall.net/ro/resource/25269307

4. https://wordwall.net/ro/resource/30051971

https://wordwall.net/ro/resource/17212167
1. Bullying-ul este o formă de comportament agresiv în care cineva agresează,
hărtuiește, persecută sau intimidează în mod intenționat și repetat o altă
persoană. Bullying-ul poate fi fizic, verbal sau sub formă unor acțiuni mai subtile.
Implică un dezechilibru al puterii între două persoane, cel mai adesea copii.
Persoană agresată este percepută că vulnerabilă și are de obicei probleme în a se
apară singură, deși nu face ceva anume pentru a „provoca” agresiunea. Bullying-ul
poate avea urmări periculoase asupra dezvoltării normale, atât a persoanei
agresate, cât și a agresorului.
Termenul de „bullying” vine de la cuvântul englezesc „bully”, care înseamnă
bătăuș, huligan și este folosit că atare și în limba română. Se poate traduce prin
agresiune, hărțuire sau intimidare.

2. Ce înseamnă bullying
Pentru a fi considerat bullying, comportamentul trebuie să fie agresiv și să includă:
Intenția: agresorul are că intenție să rănească pe altcineva
Un dezechilibru al puterii: copiii care-i agresează pe alții își folosesc puterea, cum
ar fi forță fizică, accesul la informaii stânjenitoare sau popularitatea – pentru a
controla sau a face rău altora. Agresorul își alege victima care este percepută că
fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură. Dezechilibrele de putere se
pot schimbă în timp și pot să apară în situații diferite, chiar dacă implică aceleași
persoane.
Repetiția: aceeași persoană este rănită mereu și mereu. Comportamentul de tip
bullying are loc în mod repetat, mai mult de o dată și are potențialul de a se
repeta.

3.Bullying-ul include acțiuni precum amenințarea, răspândirea zvonurilor,

atacarea fizică sau verbală și excluderea intenționată a cuiva dintr-un grup. De
multe ori începe ca un joc, însă se transformă într-un abuz care poate avea efecte
foarte grave. Fenomenul bullying poate avea loc oriunde – la scoală, la locul de
joacă, în cercul de prieteni, în familie, la locul de muncă, pe internet.
4.Tipuri : Există 4 tipuri de bullying:
Bullying verbal
Este caracterizat de acțiuni verbale rău intenționate, cum ar fi:
Tachinarea
Porecle
Comentariile obscene
Sarcasm
Insulte
Jigniri
Amenințarea de a provoca ceva rău

5.Bullying fizic
Presupune rănirea fizică sau distrugerea posesiunilor cuiva pentru a-l intimida prin:
Amenințare prin ridicarea pumnului
Lovire
Împingere
Îmbrâncire
Bătaie
Distrugerea lucrurilor celuilalt
Gesturi obscene
6.Bullying social
Uneori denumit bullying relațional, se referă la lezarea reputației sau a relațiilor
unei persoane și include:
Excluderea și izolarea intenționată a acesteia
Influențarea altor persoane de a nu fi prieteni cu acea persoană
Bârfitul, lansarea și răspândirea zvonurilor despre acea persoană
Punerea persoanei într-o situație stânjenitoare în public

7. Bullying electronic (cyberbullying)

Este acea formă de bullying prin folosirea tehnologiilor digitale. Se poate întâmplă
pe rețelele de socializare, pe platformele de schimb de mesaje, platformele de
jocuri și pe telefoanele mobile. Agresiunea de tip bullying față-în-față și cea în
mediul online se pot petrece concomitent. Totuși, cyberbullying lasă amprente
digitale - rămân înregistrări care se pot dovedi utile și care pot oferi dovezile
necesare pentru a putea pune capăt agresiunii.

8. Exemple de cyberbullying sunt:

Răspândirea minciunilor sau postarea de fotografii jenante ale cuiva pe rețelele de
socializare
Transmiterea de mesaje supărătoare, intimidante sau de amenințări prin
platformele de schimb de mesaje
„Furarea” identității unei persoane și transmiterea în numele acesteia de mesaje
răuvoitoare cuiva

9. Ce roluri joacă persoanele implicate în bullying

Există diverse roluri pe care copiii le pot juca în bullying. Copiii pot agresa pe alții
(bullies), pot fi agresați sau victime (bullied) sau pot asista la agresiune, fiind
spectatori sau martori (bystenders). Când copiii sunt implicăți în hărțuire, adesea
joacă mai mult de un rol. Uneori, copiii pot fi atât agresați, cât și agresori sau pot fi
spectatori când alți copii sunt hărtuiți.
10.Cine este la risc
Nu există un factor singular care îl determina pe un un copil să fie în pericol de a fi
agresat sau de a agresa pe alțiîi. Hărțuirea se poate întâmplă oriunde - în orașe,
suburbii sau sate. În funcție de mediu, unele grupuri minoritare, cu dizabilități sau
izolați social - pot prezența un risc crescut de a fi agresați.

11.Copiii la risc de a fi agresați (bullied)

În general, copiii care sunt agresați au unul sau mai mulți factori de risc:
Sunt percepuți că fiind „diferiți” față de colegii lor - sunt fie supraponderali, fie
subponderali, poartă ochelari, se îmbracă diferit, sunt transferați recent la scoală
respectivă sau nu își pot permite ceea ce alți copiii consideră că este „cool”
Sunt percepuți că fiind slabi sau incapabili de a se apăra singuri
Sunt depresivi, anxioși sau au o stimă de sine scăzută
Sunt mai puțin populari decât ceilalți și au puțini prieteni
Nu se înțeleg bine cu ceilalți, sunt percepuți că enervanți sau provocatori și
concurează cu ceilalți pentru atenție
Cu toate acestea, chiar dacă un copil are aceșți factori de risc, nu înseamnă că vă fi
agresat.

12.Copiii la risc să fie agresori (bullies)

Cei care hărțuiesc nu trebuie să fie neapărat mai puternici sau mai mari decât cei
pe care îi agresează. Dezechilibrul de putere poate proveni dintr-o varietate de
surse - popularitate, forță fizică, capacitate intelectuală - și copiii care agresează
pot avea mai mult de una dintre aceste caracteristici.
Există două tipuri de copii care sunt mai predispuși să-i agreseze pe ceilalți:
Unii care au conexiuni bune cu colegii lor, au putere socială mare, sunt excesiv de
preocupați de popularitatea lor și le place să îi domine și să-i controleze pe ceilalți.
Alții care sunt mai singuratici, mai deprimați sau anxioși, au o stimă de sine
scăzută, pot fi mai puțin implicăți la scoală, pot fi ușor dominați de colegi și nu le
pasă de emoțiile sau sentimentele altora.
13.În plus, următorii copii au un risc crescut să devină hartuitori:
Sunt agresivi și se frustrează ușor
Nu au o relație foarte apropiată cu părinții sau au probleme în familie
Au o părere proastă despre ceilalți
Au dificultăți în a respecta regulile
Văd violențacă pe ceva pozitiv
Au prieteni care îi agresează la rândul lor pe alții

14.De ce unii copii agresează ?

Copiii și adolescenții care se simt în siguranță și susținuți emoțional de familia lor,
de scoală și colegi sau prieteni sunt mai puțin susceptibili de a agresa. Cu toate
acestea, unii copii nu au un astfel de suport. Fiecare individ este unic și există mulți
factori care pot contribui la comportamentul agresiv.

Factori care țin de grupul din care face parte copilul

15.Unii copii agresează:
Să obțină sau să-și mențină puterea socială sau să-și ridice statutul în grup
Să-și arate fidelitatea față de grup și să se încadreze în cadrul grupului
Să-i excludă pe ceilalți din grupul lor, să arate cine poate și cine nu poate face
parte din acel grup
Să controleze comportamentul celor din grup
Factori care țin de familie
16.Unii copii agresează deoarece:
Provin din familii unde există agresiune și violență
Au părinți care nu oferă sprijin emoțional și nu comunica cu ei
Au părinți care răspund cu autoritate sau reactiv
Provin din familii în care adulții sunt prea îngăduitori sau unde există o implicare
scăzută a părinților în viață lor

17.Factori emoționali
Unii copii agresează deoarece:
Au fost agresați în trecut sau sunt agresați în prezent
Au sentimente de nesiguranță și o stimă de sine scăzută și agresează pentru a se
simți mai puternici
Nu înțeleg emoțiile altora
Nu știu cum să-și controleze propriile emoții
Nu au abilitați pentru a gestiona situațiile sociale într-o modalitate sănătoasă și
pozitivă
Factori care țin de scoală
Unii copii agresează deoarece:
Problemele de conduită și agresiunea nu sunt abordate corespunzător la acea
scoală
Se simt excluși, neacceptati sau stigmatizați la scoală

18.Semne de alarmă
Nu toți copiii care sunt hărtuiți sau hărțuiesc cer ajutor. Recunoașterea semnelor
de alarmă este un prim pas important în luarea măsurilor împotrivă bullying-ului.
Există diverse semnale care indică faptul că cineva este afectat de bullying - fie că
este agresat, fie că agresează pe alții.
19.Semne că un copil este agresat:
Răni/traumatisme inexplicabile
Haine, cărți, dispozitive electronice sau bijuterii pierdute sau distruse
Dureri de cap sau de stomac frecvente, stare de rău sau nerecunoașterea că există
o problema de sănătate
Modificări ale obiceiurilor alimentare, cum ar fi consumul excesiv sau
subalimentarea
Tulburări de somn sau coșmaruri frecvente
Scăderea notelor, pierderea interesului pentru activitățile școlare sau lipsa dorinței
de a merge la scoală
Pierderea bruscă a prietenilor sau izolarea socială
Sentimentul de neputință sau de scădere a stimei de sine
Comportamente auto-distructive, cum ar fi fugitul de casă, auto-vătămarea sau
gânduri despre sinucidere

20.Semne că un copil agresează:

Intră în conflicte fizice sau verbale
Are prieteni care îi hărțuiesc pe alții
Este din ce în ce mai agresiv
Dirgintele sau directorul școlii solicită frecvent prezența părinților
Are bani sau bunuri a căror proveniență nu poate fi explicată
Dă vină pe ceilalți pentru problemele lui
Nu își asumă responsabilitatea pentru acțiunile lui
Este competitiv și își face griji cu privire la reputația sau popularitatea lui
21. Efectele bullying-ului
Bullying-ul îi poate afecta pe toți - pe cei care sunt agresați, pe cei care agresează și
cei care asista la agresiune. Bullying-ul are multe efecte negative, inclusiv cu
impact asupra sănătățîi mintale, consumului de droguri sau sinucidere.
Copiii care sunt agresați
Copiii care sunt agresați pot avea probleme de sănătate fizică și mentală,
probleme emoționale și sociale:
Depresie, anxietate
Tristețe, singurătate, izolare
Stimă de sine scăzută
Tulburări de somn și de alimentație
Pierderea interesului pentru activitățile care le făceau plăcere
Probleme de sănătate fizică
Scăderea performanței școlare și a participării la scoală. Au un risc mai mare să
lipsească sau să renunțe la scoală.

22.Comportament ostilComportament auto-distructiv (că de exemplu, fugă de

acasă), inclusiv auto-vătămare
Copii care agresează
Consum abuziv de droguri și alcool în adolescență și la vârstă adultă
Manifestarea unui comportament antisocial - participarea la conflicte fizice,
vandalizare de propretati, renunțare la scoală
Condamnări penale la vârstă adultă
Riscul de a-și abuza familia și copiii la vârstă adultă
Copiii care sunt spectatori
Consum abuziv de droguri, alcool, fumat
Riscul de a dezvoltă o tulburare psihică, că de exemplu depresie sau anxietate
Risc mai mare să lipsească sau să renunțe la scoală
23.Relația dintre bullying și suicid
Mass-media leagă adesea bullying-ul de sinucidere. Cu toate acestea, cei mai mulți
tineri care sunt agresați nu au gânduri de sinucidere și nu se angajează în
comportamente suicidare. Deși copiii care sunt hartuiți sunt expuși riscului de
sinucidere, doar bullying-ul nu este singură cauza. Diverși factori contribuie la
riscul de sinucidere, inclusiv depresia, problemele familiale și experiențele
anterioare de abuz. Acest risc este cu atât mai crescut cu cât aceșți tineri nu sunt
acceptați și susținuți de părinți, colegi și scoală. Bullyingul poate agrava o situație
preexistentă nefavorabilă.

24.De ce copiii nu cer ajutor?

Doar 20% din incidentele de bullying întâmplate la scoală sunt raportate. Există
mai multe explicaii de ce copiii nu cer ajutor din partea adulților:
Copilul care este agresat se simte neajutorat. Copiii vor să se descurce singuri
pentru a simți că dețin controlul. S-ar putea să le fie teamă să fie văzuți că fiind
slabi .
Copiii se pot teme de reacția/răzbunarea copiilor care i-au agresat.
Bullying-ul poate fi o experiență umilitoare. De aceea, copiii vor ca adulții să nu știe
ce se spune despre ei, indiferent dacă este adevărat sau fals. De asemenea, se pot
teme că adulții îi vor judeca sau îi vor pedepsi pentru că sunt slabi.
Copiii agresați se pot simți deja izolați social. Pot să creadă că nimănui nu le pasă
de ei sau că nimeni nu i-ar putea înțelege.
Copiii se pot teme să nu fie respinși de colegii lor. Prietenii i-ar putea proteja
împotriva agresiunii, iar copiii se tem să nu piardă acest sprijin.
25.Cum îl poți ajută pe copil?
Păstrează o cale de comunicare deschisă cu copilul tău. Atunci când vorbeșți din
timp despre bullying, înainte că acesta să se întâmple, stabileșți un cadru care fie
previne agresiunea, fie ajută la soluționarea ei. Poartă astfel de discuții cu copilul
tău:
Ce lucruri bune s-au întâmplat astăzi la scoală? Ce lucruri rele?
Ce tip de comportament îl consideri că fiind agresiv/intimidant/care hartuiește?
Ce se întâmplă în pauze sau în autobuz, pe drumul între casă și scoală?
Ai văzut pe cineva care a fost agresat la scoală?
Există vreo persoană la scoală la care poți apela dacă eșți agresat?

26.Ajută-ți copilul să aibă plan de răspuns la agresiune. Discuta cu copilul tău

despre strategiile de răspuns la agresiune. Acestea pot include următoarele
acțiuni:
Să plece cât mai departe/ să se îndepărteze din acel context.
Să ignore comportamentul agresorului. Cuvintele, gesturile agresorului spun ceva
despre el, despre frustrările lui și nu despre copil. Copilul nu poate fi umilit atâta
timp cât el nu crede că este adevărat ce spune agresorul.
Dacă se simte în siguranță, să-i spună persoanei care îl agresează pe un ton calm,
însă categoric, să se oprească. Însă să nu stea prea mult în prezența agresorului,
astfel încât să nu-l cuprindă frică. Să practice ce și cum să spună.
Să practice să nu-și arate emoțiile în față agresorului. Când copilul se supară sau îi
este frică, agresorul se alimentează din atitudinea lui, se distrează pe seama lui.
Arătându-și teama sau supărarea, copilul agresat îi oferă puterea pe care
agresorul o caută.
27.Să folosească umorul.
Să fie de acord cu agresorul.
Să discute cu un prieten despre ce s-a întâmplat.
Să discute cu un adult de încredere de la scoală despre ce s-a întâmplat.
Să sune la Telefonul Copilului, la 116 111.
Să evite locurile în care nu se simte în siguranță.
Să petreacă timp cu prietenii și adulții care sunt de încredere și suportivi. Să-și facă
prieteni în afară școlii pe care să se poată baza. Agresorii frecvent îi hărțuiesc pe
cei singuri.

28.Încurajează-ți copilul să fie un apărător al celui agresat. În majoritatea

cazurilor, atunci când un copil este agresat, alți copii sunt martori. Din păcate, în
unele cazuri, spectatorii pot încurajă agresiunea, se pot alătură agresorului sau nu
vor face nimic. Observatorul poate fi la rândul lui îngrijorat că poate fi următoarea
țintă a agresiunii sau a represaliilor. Cu toate acestea, apărarea unei persoane care
este agresată are rezultate pozitive pentru cel care ia atitudine. Atunci când copilul
acționează, agresiunea poate fi oprită sau prevenită și i se poate oferi sprijinul
necesar persoanei agresate.

29.Încurajează-ți copilul:
Să-și modeleze comportamente de acceptare a celorlalți, empatice și amabile.
Să fie alături de copiii care ar putea fi țintă agresiunii.
Să pună sub semnul întrebării comportamentul agresiv atunci când acesta se
întâmplă.
Să-și implice prietenii pentru a pune la îndoială comportamentul agresiv al
grupului.
Să raporteze agresiunea unui adult de încredere.
Să discute cu persoană vizată în particular.