Program de consiliere în sprijinul organizaţiilor şcolare în activitatea de prevenire şi
combatere a bullying-ului în mediul școlar
I. Ce este/ce nu este bullying-ul?
(definiții, caracteristici, tipuri)
Definiție
Bullying-ul se referă la acele
comportamente prin care o persoană
sau un grup de persoane intimidează,
rănește, umilește, înjosește în mod
intenționat și repetat o altă persoană, în
condițiile în care între persoana/grupul
care rănește și persoana rănită există un
dezechilibru de putere (D.Olweus).
Caracteristicile bullying-ului: (cum
recunosc un comportament de bullying)
1. comportament intenționat – mediul școlar.
comportamentul este făcut cu intenția de a
răni, nu este accidental, nu este rezultatul
trăirii unor emoții de furie, frică sau
frustrare. Este o formă de agresivitate
instrumentală, adică agresivitatea este
folosită cu scopul de a obține ceva: statut,
putere, prestigiu, popularitate etc.
2. comportament repetitiv – bullying-ul nu
este un incident unic
3. implică un dezechilibru de putere între
agresor și victimă, provenind din diferența
de putere fizică, statut social, apartenența
la un grup, popularitate, vulnerabilitățile
victimei pe care le expoatează, le folosește
în scopul de a o răni.
Diferențe bullying - alte comportamente
Comportamentele de bullying au
stabilitate crescută în timp, sunt cel mai
adesea ascunse de adulți și continuă în
absența unor măsuri specifice de
intervenție. Spre deosebire de
comportamentele de agresivitate, ce apar
spontan între copii ca urmare a
experimentării unor emoții intense (furie,
frustrare, teamă etc.) și se elimină deîndată
ce intensitatea trăirilor emoționale se
diminuează, comportamentele de
bullying nu dispar de la sine. Bullying-ul
este o problemă relațională ce solicită
întotdeauna o soluție care implică
schimbări la nivelul relațiilor între copii și
în dinamica grupului. Pentru eliminarea
comportamentelor de bullying este
necesară o intervenție directă în contextul
în care acestea apar, cel mai adesea în
A fi nepoliticos = a spune sau a
face, din neatenție, ceva ce rănește pe
altcineva. Venit din partea copiilor,
comportamentul nepoliticos poate părea
mai degrabă ceva amuzant. Episoadele de
impolitețe sunt, de obicei, nechibzuințe
spontane, neplanificate, bazate pe pripeală,
lipsă de maniere sau narcisism, fără a avea
intenția să rănească (ex. un copil trece la
atac, atrăgând atenția asupra faptului că
un coleg poartă, pentru a doua oară în
acea săptămână aceeași bluză)
A fi răutăcios = a spune sau a face
ceva cu intenția de a răni pe cineva o dată
(sau poate de două ori), criticând
îmbrăcămintea, înfățișarea, inteligența,
popularitatea ( ”Ești gras/urât/prost”).
1
Important de reținut!
 Un comportament agresiv este orice
acțiune pe care o face un copil la
adresa unui alt coleg, ca reacție la un
disconfort pe care îl trăiește în
momentul respectiv. Comportamentul
agresiv apare ca răspuns la emoția de
furie sau dezamăgire pe care copilul o
trăiește în acel moment.
 Comportamentul de bullying nu apare
dintr-o emoție de disconfort. Cel care îl
face nu se simte nici furios, nici
frustrat, nici înfricoșat. El face acel
comportament, pentru a obține ceva
din acea situație: atenție din partea
colegilor, o poziție privilegiată în grup,
respectul celorlalți copii, faimă. Prin
ceea ce face le arată celorlalți cât de
puternic este.
Spunem că un comportament este
bullying atunci când:
1. Nu se întâmplă doar o dată, ci de mai
multe ori, se repetă (termeni relevanți care
arată această dimensiune în povestirile
copiilor – „în fiecare zi, întotdeauna, de
fiecare dată, mereu, tot timpul etc.”)
2. Este un comportament făcut cu intenția
de a răni, nu este accidental sau ca rezultat
al trăirii unor emoții de furie (așa cum este
comportamentul agresiv ce apare ca
urmare a trăirii unei emoții cum ar fi furia
sau frustrarea).
3. Implică un dezechilibru de putere:
 persoana care rănește, umilește,
înjosește intenționat are un avantaj de
putere față de persoana care este rănită;
 persoana care înfăptuiește
comportamentul de bullying simte
plăcere și capătă o bună dispoziție pe
urma acestei situații, persoana care este
rănită nu simte plăcere.
Atunci când nu ești sigur dacă un
comportament intră în categoria de
bullying sau nu, poți să îți pui cele trei
întrebări:
 Acest comportament s-a mai
întâmplat?
 Persoana care este vizată se simte
rănită sau tristă?
 Există un dezechilibru de putere
între cel ce realizează
comportamentul și cel ce este ținta
acelui comportament?
Bullying-ul se manifestă prin diferite
tipuri de comportament:
– atacuri verbale (porecle, amenințări,
scoaterea în evidență a unor aspecte
personale particulare etc.);
– comportamente fizice (lovire,
împingere, distrugerea obiectelor
personale, luarea cu forța a unor bunuri
personale etc.);
– agresivitate relațională (excluderea
socială, împrăștierea de zvonuri false sau
informații personale etc.);
– răspândirea de informații personale și
mesaje cu conținut compromițător în
mediul online.
Într-o altă perspectivă bullying-ul
este privit ca fiind:
o direct - când el se manifestă în
mod direct către persoana țintă.
Acea persoană ar putea fi agresată,
lovită, i se poate spune fără
echivoc: „nu te joci cu noi sau nu ai
ce căuta în grupul nostru”, ori se
pot trimite mesaje sau mail-uri
denigratoare;
2
 o indirect - când se întâmplă pe la
spatele persoanei vizate:
răspândirea de zvonuri, vorbitul în
șoaptă, schițarea de semne către
alte persoane, furtul, distrugerea
lucrurilor personale fără ca
persoana în cauză să știe;
excluderea indirectă prin găsirea de
scuze.
Băieții sunt mai predispuși să manifeste
comportamente de bullying asupra altora,
decât fetele. Ei au o prevalență mai mare
pe toate cele trei roluri: inițiator, țință și
martori. În plus, băieții se implică mai
mult în forme fizice de victimizare.
Fetele sunt mai înclinate către bullying-ul
verbal și cel relațional, manifestând
comportamente de acest tip care trec
neobservate din partea părinților și
profesorilor.
II. Unde și când se manifestă bullying-
ul?
 Fenomenul de bullying înregistrează
cea mai mare frecvență între 12 și 15
ani, apoi începe să descrească până la
finalul anilor de liceu.
 Pe măsura trecerii anilor, bullying-ul
își schimbă forma și trece de la
bullying-ul manifestat prin
comportamente fizice, la forme
indirecte de tipul bullying-ului
relațional.
 Deși bullying-ul pare a atinge apogeul
în anii de gimnaziu, el nu apare și nici
nu se sfârșește în această perioadă.
Există numeroase incidente începând
din primii ani de școală. Cu timpul, pe
măsură ce copiii cresc, devine din ce în
ce mai puțin probabil ca aceștia să
informeze adulții cu privire la
comportamentele de tip bullying.
 Aproape 75% dintre incidentele de
bullying au loc în afara orelor de curs,
în zone în care prezența adulților este
redusă (holuri, curtea școlii, terenul de
sport, toalete, vestiare).
III. Cine este implicat în bullying? De ce?
 peste 90% dintre victime sunt agresate
de către colegii de școală și peste 10%
dintre acestea de către prieteni.
 România se situează pe locul I în
Europa la numărul de elevi cu vârste
între 11 și 15 ani care agresează alți
copii (Unicef)
Într-o situație de bullying avem de cele
mai multe ori trei părți implicate:
copilul/grupul de copii care manifestă
comportamentul de bullying, copilul care
este ținta comportamentului și martorii.
Semne ce denotă că un copil a devenit
un ”bully”:
 Devine violent în mod frecvent cu alte
persoane.
 Provoacă conflicte verbale și fizice cu
alte persoane.
 Este mustrat sau pedepsit frecvent de
profesori.
 Are bani în plus sau noi lucruri/bunuri
a căror proveniență nu le poate explica.
 Dă vina rapid pe alte persoane.
 Minte sau neagă faptele pe care le-a
făcut.
 Nu acceptă responsabilitate asupra
faptelor pe care le-a făcut.
 Are prieteni care agresează alte
persoane.
3
 Simte mereu nevoia să câștige sau să
fie cel mai bun la ORICE (devenind
agresiv, în cazul în care pierde, nu
acceptă faptul că a pierdut).
În situațiile de bullying, majoritatea
copiilor nu comunică părinților, cadrelor
didactice și altor profesioniști despre ceea
ce li se întâmplă la școală; în mod special,
acest lucru este valabil pentru băieți și
copiii mai mari.
De ce adolescenții care sunt ținte ale
bullying-ului nu vorbesc despre
experiențele lor?
• le este teamă că situația va deveni și mai
rea, dacă spun;
• se simt rușinați și umiliți;
• le e teamă că ceilalți îi vor privi cu milă
și nu vor mai fi tratați cu respect;
• se tem că, vorbind despre ce li s-a
întâmplat, le confirmă celor ce au
manifestat comportamentul de bullying că
sunt „slabi” sau „proști’;
• știu că nu pot aduce dovezi despre ce li
s-a întâmplat, iar ceilalți copiii care au
asistat vor spune că a fost o glumă sau un
joc;
• cred că ceilalți colegi nu sunt dispuși să
îi ajute, pentru că ei nu sunt atât de
populari precum colegii care au manifestat
comportamentul de bullying;
• cred că cei care asistă nu îi vor ajuta,
pentru că le este teamă, ca nu cumva
comportamentul de bullying să se îndrepte
și asupra lor;
• cred că profesorii sunt neputincioși și nu
pot face nimic pentru ei;
• cred că vor fi mult mai ridiculizați, dacă
părinții vor veni la școală sau profesorii
vor lua atitudine.
Condiții pentru ca un copil să ceară
ajutorul adulților:
- Legături bazate pe încredere.
- Interacțiuni pozitive consecvente.
- Perceperea adultului ca o persoană
interesată de bunăstarea lui,
interesată de ceea ce i se întâmplă,
cu intenții sincere de a-l ajuta.
În lipsa unor relații profunde cu adulții:
- Copii care agresează acționează
fără să întâmpine obstacolul
dezaprobării din partea unui adult
care este important pentru ei.
- Copiii stigmatizați se simt izolați
de sursele de sprijin și intervenție.
- Copiii martori la acte de bullying
nu au la cine să apeleze pentru a
semnala ce au văzut.
Relațiile profunde cu adulții joacă un rol
important atât în prevenirea bulllying-ului,
cât și în reacția împotriva acestuia. Copiii
lipsiți de aceste legături nu beneficiază de
niciunul dintre aceste lucruri.
Motivația copilului agresor de a
manifesta un astfel de comportament
provine din:
 Dorința de a primi atenția,
popularitatea și admirația celor din
jur (pe fundalul golului
/dezechilibrului emoțional), nevoia de
a demonstra că este mai puternic
decât „victima”.
4
  Sentimentul de control, putere și
influență pe care îl poate exercita
asupra altora în baza propriilor
observații. O puternică nevoie de
integrare, dorința de a fi validat și
acceptat în grupul persoanelor cu cea
mai mare popularitate. De fiecare
dată când manifestă un comportament
de bullying, copilul care inițiază
această acţiune simte
plăcere/satisfacție imediată, ceea ce
duce la o anume dependență
emoțională și îl va face să caute
mereu acel sentiment, precum și
metode de a-l obține cât mai ușor
posibil, cu cât mai puțin efort.
De reținut este faptul că agresiunile,
hărțuirile și intimidările pe care un copil
le îndreaptă asupra altora se bazează, în
special, pe frică (din partea copilului-
țintă) care, la rândul ei, provine din
nesiguranța acestuia, lipsa suportului
grupului, al prietenilor.
Semne evocatoare de violență
asupra unui copil și simptome care pot fi
observate și care pot ridica un semnal de
alarmă:
- dificultăți de concentrare
- neglijență în îndeplinirea sarcinilor
și incapacitate de a respecta un
program impus
- refuzul de a merge la școală sau
lipsa de interes față de școală
- scăderea reușitei școlare
- schimbarea traseului obișnuit de
la/către școală
- retragerea/izolarea de familie, de
activitățile extrașcolare
- refuzul sau evitarea de a vorbi
despre ziua petrecută la școală
- dorința copilului de a schimba
brusc clasa sau școala
- pierderea sau ruperea hainelor,
pierderea sau deteriorarea
obiectelor în scurt timp după
procurare, apariția vânătăilor
- tulburări de comportament: apatie,
iritabilitate, impulsivitate,
agresivitate, minciună, fuga de
acasă, furtul, consumul de alcool,
de droguri etc.
- tulburări de somn: insomnii,
somnolență, somn agitat, coșmaruri
- tulburări de alimentație: anorexie,
bulimie
- autostigmatizare, autoculpabilizare
- ticuri: clipit, rosul unghiilor etc.
- enurezis, encoprezis
- stări depresive, uneori cu tentative
de suicid
- persistența unor senzații olfactive
sau cutanate obsedante
- modificarea rapidă a dispoziției
afective
- comportament sexual inadecvat
vârstei
- prezența unei sarcini nedorite
- vânătăi, leziuni, arsuri, hemoragii,
fracturi
Copiii care sunt supuși bullying-
ului intră sub incidența unuia sau mai
multor factori de risc:
- sunt percepuți ca diferiți de către colegii
lor;
- sunt percepuți ca slabi sau incapabili să
se apere;
- sunt depresivi, anxioși sau cu o stimă de
sine scăzută;
- sunt mai puțini populari și au puțini
prieteni;
- nu se înțeleg bine cu ceilalți.
5

Motive pentru care copiii nu spun
despre bullying:
 Copiii simt rușine și jenă: este, în
special, cazul băieților pe care
societatea i-a învățat ”să fie bărbați”,
„să fie puternici”, „să nu se plângă
nimănui”.
 Se tem de răzbunare: neputința și
teama copiilor-țintă, dorința de a
stopa tortura face ca situația să fie
una deosebit de înfricoșătoare.
 Nu cred că adulții îi pot ajuta ori le
este frică că adulții nu vor lua
problema în serios: „adulții sunt
ocupați”, iar problemele copiilor sunt
numeroase. Deseori atunci când
părinții, profesorii aud că un coleg
numește cu cuvinte urâte alți copii
din clasă, consideră că este un aspect
lipsit de importanță. Uneori trebuie să
treacă mult timp până adulții înțeleg
gravitatea problemei. Mulți adulți
resping/ignoră bullying-ul,
considerându-l ca fiind ceva prin care
trec toți copiii și cel mai bine este să-l
evite pe „agresor” ori să-i răspundă
cu aceeași monedă.
 Cred că este ceva normal să fii
abuzat: această atitudine este
specifică îndeosebi copiilor care
trăiesc în medii abuzive. Nu vor să fie
etichetați ca „turnători” sau
„trădători”.
Martorii îi oferă celui care manifestă
bullying-ul posibilitatea de a se simți ca pe
scenă.
Reacțiile asistenței și impactul ei
asupra celor implicați într-o situație de
bullying:
 Copiii care se distrează pe baza a ceea
ce văd sau aud. Râsul este o
manifestare care întărește
comportamentul de bullying.
 Copiii care instigă de pe margine. Ei
încurajează direct persoana care
manifestă comportamentul de bullying.
 Copiii care privesc în tăcere. Acești
copii rămân separați de situația de
bullying, dar încurajează
comportamentul de bullying prin faptul
că privesc. O persoană care manifestă
comportament de bullying are nevoie
de atenție, pentru a-și afirma statutul
sau a-și arăta puterea.
 Copiii care pleacă dintr-o astfel de
situație. Îndepărtarea nu este la fel de
încurajatoare, precum celelalte
comportamente descrise mai sus, dar
are și ea un rol de întărire prin faptul că
lasă persoana care este rănită în
imposibilitatea de a face față singură la
ce i se întâmplă, fără niciun fel de
suport.
Când o parte dintre cei ce asistă iau
atitudine, un fapt remarcabil este că
bullying-ul are o șansă bună de a se opri.
De aceea studiile arată că intervenția
asupra grupului de copii oferă o cale foarte
eficientă de a opri bullying-ul, mai ales la
vârsta adolescenței, când deciziile copiilor
sunt foarte mult influențate de așteptările
pe care le are de la ei grupul lor de
prieteni. Un program de intervenție pe
clasă are succes atunci când va exista un
număr cât mai mare de colegi care vor
avea empatie față de un alt coleg care este
țintă a bullying-ului și vor alege prin
reacțiile lor să descurajeze tratamentul
nedrept: fie se vor simți capabili să
confrunte persoana care manifestă
6
bullying-ul, fie vor scoate persoana
respectivă din situația de bullying și o vor
duce departe de cel ce face agresiunea, fie
vor rupe tăcerea și vor cere ajutorul unui
cadru didactic, pentru a interveni în
această situație.
De cele mai multe ori bullying-ul
se manifestă în prezența altor copii,
departe de ochii adulților. În viața de zi cu
zi foarte mulți copii, deși în adâncul
sufletului lor nu sunt de acord cu modul în
care un coleg tratează un alt coleg, totuși
stau și privesc pasiv, fără să facă ceva,
pentru a veni în ajutorul colegului care este
agresat.
De ce nu reacționează copiii?
S-au făcut studii în care copiilor li
s-au arătat o serie de materiale filmate în
care erau ilustrate diferite forme de
bullying, pentru a înțelege care sunt
motivele lipsei lor de reacție. După
vizionarea respectivelor materiale, ei au
fost întrebați ce ar fi făcut, dacă ar fi fost
martori la acea situație. Rezultatele arată
că un număr foarte mic dintre cei ce au
participat la studiu ar fi luat apărarea
copilului țintă. Mulți dintre ei au spus că ar
fi ignorat situația, deși în mod surprinzător
un număr mare dintre cei ce au dat acest
răspuns erau de părere că ar fi trebuit să
facă ceva să sprijine copilul care era ținta.
Intențiile lor bune porneau de la dorința de
a se simți bine, pentru că au ajutat pe
cineva sau de la puternica identificare cu
victima. Într-un program de intervenție în
clasă putem încuraja și folosi aceste
intenții bune, pentru a pune capăt
comportamentului de bullying. Cercetările
recente ne dau informații foarte utile
despre ceea ce cred copiii și ce sunt
pregătiți să facă atunci când sunt martori la
o situație de bullying în curtea școlii.
Această cunoaștere deschide calea către
strategii mult mai eficiente de intervenție,
prin care putem folosi grupul de martori,
astfel încât el să descurajeze
comportamentul de bullying.
Copiii care asistă pasiv la
bullying se împart în patru categorii în
funcție de motive:
1. Copiii care consideră că nu e treaba lor
să se bage în problemele altora. („Nu e
treaba mea, când cineva pe care nu îl
cunosc are probleme.”, „Nu e frumos să
mă bag în treaba altcuiva.”, „Sunt doar un
observator.”, „Ei trebuie să își rezolve
singuri problemele.”, „Nu mă privește”).
2. Copiii cărora le este frică de consecințe.
(„Pot să ajung și eu în locul celui rănit.”,
„Dacă mă implic, poate să mi se întâmple
ceva rău.”, „Aș fi speriat, dacă mi s-ar
întâmpla și mie.”, „Ar putea fi stânjenitor”,
„Nu vreau să fiu un turnător și să-i spun
unui profesor”).
3. Copiii care cred că victima trebuie să
învețe să se descurce într-o astfel de
situație. („Cei mai mulți dintre oameni știu
cum să aibă grijă de ei și uneori cei ce sunt
ținta bullying-ului merită să li se întâmple
asta”). Nivelul de empatie față de copilul
țintă este scăzut și acești martori au
tendința de a-l blama pe copil, pentru că a
ajuns în ipostaza de a fi victimizat.
4. Copiii care cred că intervenția lor ar fi
inutilă sau că ar face lucrurile să meargă și
mai prost. („Nu o să mă bage nimeni în
seamă, dacă intervin”).
7
 În mod trist unii dintre copii și
chiar dintre adulți aprobă bullying-ul.
Pentru unii acest mod de
interacțiune care conduce la rănirea unei
alte persoane este destul de atractiv. „Îmi
place să văd cum alții se bat”. „Fiecărui
copil îi place să se distreze și eu fac parte
dintre ei”. În unele cazuri există chiar o
admirație sinceră pentru cei ce folosesc
bullying-ul. „Cineva care insultă pe
altcineva este șmecher sau un dur”. Mulți
dintre copii par a avea adevărate motive
sadice. „Unii merită să primească castane
în cap, pentru că sunt fraieri”. Unii cred că
sprijinirea persoanei care manifestă
bullying-ul e cea mai sigură opțiune.
„Toată lumea este de partea celui care
insultă.”
Ce spun studiile ?
 9 din 10 incidente de bullying se
petrec cu asistență, dar martorii
intervin în favoarea victimei în mai
puțin de 20% din cazuri; în
situațiile în care colegii intervin
pentru a opri comportamentele
agresive, mai mult de jumătate
dintre agresiuni sunt oprite în
primele 10 secunde.
 Între 35-40% dintre adolescenți râd
într-o situație de bullying și 25-
30% se retrag sau privesc în tăcere.
 Cei ce asistă la bullying îi oferă
persoanei care manifestă
comportamente de bullying foarte
multă putere. Chiar dacă cei care
privesc nu atacă efectiv, râsul sau
privitul în tăcere încurajează
bullying-ul.
IV. Consecințe
 la nivelul copiilor care sunt supuși
bullying-ului:
- suferință fizică și emoțională
- autovătămare
- risc mare de suicid
- depresie, anxietate, dificultăți de
somn
- scăderea randamentului școlar
- abandon școlar
 la nivelul copiilor martori:
- frică, vinovăție, neputință,
nesiguranță
- pot fi atrași în comportamente de
bullying prin presiunea grupului
 la nivelul copiilor care agresează:
- predispoziție la abandon școlar
- dezvoltare timpurie a tendințelor
violente, delincvenței, criminalității
Ce spun studiile cu privire la impactul
experiențelor de bullying asupra
adolescenților?
 Există risc mare de suicid în
adolescență, asociat expunerii la
bullying atât în rândul fetelor, cât și al
băieților.
 Fenomenul de bullying se asociază cu
o adaptare dificilă la viața de adult, atât
în cazul adolescenților care inițiază
comportamentul de bullying, cât și în
cazul celor care sunt ţinte ale acestuia.
 Adolescenții care manifestă
comportamente de bullying prezintă
risc de consum de substanțe interzise și
de implicare în comportamente
delincvente.
 Adolescenții care sunt țintele bullying-
ului manifestă un nivel crescut de
anxietate, văd mediul ambiant ca pe un
loc plin de pericole, se așteaptă tot
timpul ca ceva rău să li se întâmple,
8
 privesc lumea în negru, sunt lipsiți de
speranță, se simt neputincioși și au un
nivel scăzut de încredere în propria
valoare personală și în propria
capacitate de a stabili relații cu ceilalți.
 Experiența bullying-ului îi face pe
adolescenți să privească lumea socială
cu mare neîncredere, să îi perceapă pe
ceilalți ca fiind ostili și insensibili la
suferința lor.
V. Intervenții
Intervenția la nivel școlar și intervențiile ţintă reprezintă tipuri diferite de abordare,
fiecare cu avantajele și dezavantajele sale.
Intervențiile la nivel de școală
- o abordare la nivel de școală pornește de
la ideea că bullying-ul este o problemă
socială sistemică și că găsirea unei soluții
este responsabilitatea colectivă a tuturor
celor din școală;
- prevenirea sistemică necesită schimbarea
culturii întregii școli; conștientizarea
naturii problemei, monitorizare sporită și
răspunsuri sistematice, consecvente la
incidentele de bullying;
- se adresează nevoilor tuturor;
- își propun să construiască reziliența la
toți copiii și să creeze un climat școlar
pozitiv;
- schimbările sistemice ale colegilor,
clasei, școlii și comunității sunt necesare
pentru a construi bazele în vederea
prevenirii pe termen lung a bullying-ului.
Când/cum/de ce funcționează abordarea comprehensivă a fenomenului de bullying?
Cele mai reușite exemple de intervenții
de succes la nivel de școală sunt acelea
care se bucură de un sprijin larg din
partea tuturor celor implicați în educație.
Intervențiile ţintă
- presupun concentrarea asupra
comportamentului indivizilor sau
grupurilor implicate în mod direct în
incidente de bullying;
- vizează comportamentele
disfuncționale cunoscute ale acelor copii
care agresează alți colegi;
- se concentrează pe cauzele care stau la
baza comportamentului de bullying în
situații concrete;
- fidelitatea sau consistența cu care sunt
implementate toate componentele
intervenției este mai ușor de monitorizat
și de realizat în abordări specifice,
deoarece există mai puțini adulți și copii
de urmărit;
- intervențiile ţintă, de obicei importate
din exterior și puse în aplicare de școală,
sunt adesea prea de scurtă durată pentru
a atinge acel tip de suport de bază.
• Programele eficiente necesită un
leadership consolidat și un angajament
continuu din partea personalului școlii.
• Dezvoltarea și formarea continuă a
9
Abordarea comprehensivă a fenomenului
este cea mai promițătoare în a contribui
la crearea unui mediu școlar sigur, care
va ajuta copiii să crească din punct de
vedere academic și social. Înainte de a
pune în aplicare orice eforturi de
combatere a bullying-ului sau a altor
forme de violență în școală, ar trebui să
se țină cont de faptul că:
personalului sunt importante pentru
susținerea programelor de prevenire a
bullying-ului și a altor forme de violență
din școală.
• Programele ar trebui să fie sensibile din
punct de vedere cultural la problemele
diversității elevilor și relevante nivelului
de dezvoltare a acestora.

• În mod ideal, eforturile ar trebui să • Implicarea părinților și a comunității în

înceapă devreme, chiar din grădiniță și să planificarea și implementarea unor astfel
continue pe tot parcursul educației de programe este esențială.
formale a unui copil.

Intervențiile la nivel școlar nu dau rezultate atunci când profesorii și conducerea școlii
sunt reticenți să facă intervenții la scara întregii școli, deoarece fie consideră că nu există
suficient timp și spațiu în curriculum, fie că dezvoltarea atitudinilor anti-bullying este, după
opinia lor, responsabilitatea părinților.

Rolul actorilor implicați în prevenirea bullying-ului

Prevenirea fenomenului de bullying este un proces care presupune o abordare bazată

pe cooperare, concentrată pe priorităţi ale siguranței și protecției copiilor. Acest lucru
presupune că siguranța și protecția copilului vor fi luate în considerare în activitatea zilnică,
la fel cum sunt luate în considerare evidența elevilor și a orele de clasă, resursele umane sau
financiare. Succesul în asigurarea siguranței și garantarea protecției copilului necesită munca
în echipă – la nivel de conducere a școlii, profesori, părinți, elevi și comunitatea locală; dacă
un actor nu este implicat, întregul proces suferă. Prin urmare, este vital să creăm o cultură
potrivită în școală, astfel încât toți să cunoască angajamentele acesteia în protecția copilului,
inclusiv în prevenirea și contracararea bullying-ului, ca toţi să le împărtășească și să se
implice.

Conducerea instituției de învățământ, cadrele didactice, elevii și părinții ar putea

recurge la următoarele acțiuni, strategii și activităţi pentru a preveni și opri bullying-ul în
instituție.

• evaluarea gradului de conștientizare și • stabilirea unui sistem confidențial de

domeniul de extindere a fenomenului de
bullying în școală prin sondaje efectuate
în rândul elevilor și al personalului;
• supravegherea îndeaproape a elevilor
în zonele în care există bullying în
școală;
• formarea profesională pentru cadrele
raportare care să permită copiilor să
aducă la cunoștinţă cazurile de victimizare
și care să înregistreze detaliile incidentelor
de bullying;
• asigurarea că școala are toate politicile
impuse de lege și procedurile de plângere
și aducerea la cunoștinţa părinților și

10
didactice/personal auxiliar pentru a crește
gradul de conștientizare privind
problema bullying-ului și pentru a
comunica angajamentele școlii în
prevenirea și contracararea unui astfel de
comportament;
• elaborarea de standarde clare de
comportament, inclusiv reguli împotriva
bullying-ului pentru toți elevii și
aplicarea în mod consecvent și corect a
acestora;
• stimularea participării părinților prin
activități care să încurajeze implicarea
acestora în procesul educațional,
activitățile și proiectele școlare;
elevilor a acestor proceduri;
• primirea și ascultarea receptivă a
părinților care raportează comportamente
de bullying și stabilirea procedurilor prin
care astfel de sesizări sunt investigate și
soluționate rapid la nivelul școlii, pentru a
evita perpetuarea agresiunii;
• elaborarea de strategii de recompensare
a elevilor pentru un comportament pozitiv
și incluziv;
• oferirea de activități la nivel de școală și
clasă, concepute pentru a construi
respectul de sine prin evidențierea
talentelor, hobby-urilor, intereselor și
abilităților speciale ale tuturor elevilor și
care favorizează înțelegerea reciprocă și
aprecierea diferențelor la ceilalți.

Cea mai bună protecție pe care părinții o pot oferi copiilor care sunt implicați într-un
conflict fie manifestând un comportament de bullying, fie fiind supus bullying-ului, este să
încurajeze încrederea și independența copilului lor și să fie dispuși să ia măsuri atunci când
este necesar.
Este posibil ca elevii să nu știe ce să facă atunci când observă că un coleg de clasă
este supus bullying-ului sau când experimentează ei înșiși o astfel de victimizare. Discuțiile și
activitățile din clasă pot ajuta elevii să dezvolte o varietate de competențe, acțiuni pe care le
pot întreprinde atunci când asistă sau experimentează un comportament de bullying. De
exemplu, în funcție de situație și de propriul nivel de confort, elevii pot:
 să solicite ajutor imediat de la un adult;
 să raporteze incidentele de bullying personalului școlii;
 să vorbească și să ofere sprijin copilului supus bullying-ului;
 să exprime dezaprobarea comportamentului de bullying;
 să încerce să dezamorseze situațiile-problemă.
Implicarea întregii comunități în prevenirea bullying-ului asigură faptul că nu numai
elevii, profesorii și părinții, dar și comunitatea mai largă vor depune eforturi pentru a atinge
obiective comune în vederea asigurării siguranței și protecției copiilor. (Sursa: Școală fără
bullying. Recomandări pentru prevenirea, identificarea și intervenția în cazurile de bullying în instituțiile de
învățământ, Tatiana Dănilescu, Terre des hommes, 2021)

consecințelor (reacții care apar imediat

Teoria modificării după manifestarea comportamentului de
comportamentale arată că pentru a bullying).
schimba un comportament, avem nevoie să Ce presupune o intervenție la nivel de
intervenim atât la nivelul contextului context?
(intervenții pe clasă), cât și la nivelul

11
 Să creștem supervizarea în locurile în
care se întâmplă cel mai frecvent
comportamente de bullying (terenuri
de sport, holuri, toalete, curtea școlii).
 Să stabilim regulile clasei care exprimă
clar ce așteptăm de la un copil să facă
într-o situație de interacțiune cu
colegii.
 Să stabilim consecințe clare pentru
încălcarea fiecărei reguli și să aplicăm
consecvent consecințele pentru
manifestarea comportamentelor de
bullying.
 Să utilizăm recompense pentru copiii
care au reacții de descurajare a
bullying-ului (iau apărarea unui copil-
țintă sau solicită ajutorul unui adult).
 Să modificăm, prin intervenții pe tot
colectivul clasei, nivelul de empatie,
atitudinea și modul de reacție a
colegilor martori față de situația în care
un coleg este țintă a bullying-ului
(astfel încât să fie cât mai mulți colegi
care să îi ia apărarea colegului care
este țintă a bullying-ului sau solicită
ajutorul cuiva care are o putere mai
mare – un adult).
 Să modificăm, prin intervenții la
nivelul cadrelor didactice, nivelul de
cunoștințe, de empatie și atitudine față
de copilul țintă, astfel încât prin
atitudinea lor să modeleze acceptarea
lui în grupul de copii. Atitudinea
cadrului didactic faţă de un copil
este un reper pentru modul în care
ceilalţi copii relaţionează cu el.
Important de reținut!
Reacția colegilor la situația de
bullying oferă un feedback direct celui
care manifestă bullying-ul și conduce la
încurajarea și menținerea bullying-ului.
Relaţiile pe care cadrul didactic le
stabilește cu un copil influenţează modul
în care clasa îl privește.
Atitudinea pozitivă a cadrului
didactic faţă de un copil va fi preluată de
către copiii din clasă. Comparaţiile între
abilităţile și performanţele copiilor
constituie un factor important care
contribuie la apariţia fenomenului de
marginalizare. De exemplu, când cadrul
didactic compară abilităţile copiilor, le
creează copiilor valorizaţi o imagine
pozitivă pe care grupul o va prelua. În
contrast, copiii care nu ating aceste
standarde se vor bucura de mai puţină
popularitate. Acest lucru poate conduce la
formarea prieteniilor în funcţie de
performanţele obţinute, copiii „buni” –
într-o parte, copiii „slabi” – în altă parte.
Ce presupune o intervenție la nivel de
consecințe?
 Să lucrăm individual cu copilul țintă,
pentru a schimba modul de reacție care
alimentează comportamentul, atunci
când situația de bullying este moderată
ca intensitate și copilul poate practica
abilitățile învățate.
 Să lucrăm cu grupul de copii din clasă
pentru a schimba reacțiile colegilor
martori care alimentează direct
comportamentul de bullying prin faptul
că râd, instigă sau privesc în tăcere.
Important de reținut!
12
 Frecvența comportamentelor de situația respectivă (ceea ce nu se aplică în
bullying este mai mare în clasele unde cazul părinților și cadrelor didactice).
colegii au reacții de încurajare a
comportamentului de bullying și iau rar În adolescență, cadrele didactice
apărarea colegului țintă. Acest tip de pot influența indirect schimbarea
reacție conduce la recompensarea socială a comportamentului de bullying prin prisma
comportamentului de bullying. În colectivului clasei.
școlaritatea mică strategiile de intervenție Selectarea strategiilor de intervenție se va
pe context care presupun utilizarea face in funcție de:
regulilor și consecințelor sunt mult mai
eficiente decât la vârsta adolescenței. – datele particulare pe care le prezintă
Școlarii mici sunt mult mai sensibili la situația în care s-a manifestat
influența adulților și comportamentul lor comportamentul de bullying (contextul,
poate fi mai ușor modificat prin intervenția tipul de comportament de bullying – fizic,
cadrului didactic. verbal, relațional sau de agresare pe
Internet și reacțiile care au urmat
În cazul adolescenților, intervenția manifestării lui);
prin intermediul adulților are mai puține
rezultate satisfăcătoare. – vârsta copiilor implicați în situația de
bullying
Grupul de egali are o influență mult
mai mare asupra comportamentului de
martor (dacă să ia apărarea unui copil țintă
sau nu) comparativ cu părinții sau cadrele
didactice. Cea mai mare influență asupra
reacției de martor care ia poziția de apărare
a unui coleg – țintă a bullying-ului o are
ceea ce cred adolescenții că așteaptă
grupul de prieteni de la ei să facă în

Metoda Când se aplică

Folosirea sancțiunilor directe
Prevenirea bullying-ului prin întărirea Când școala își dorește să descurajeze
comportamentului martorilor
descurajarea a bullying-ului
Dezvoltarea abilităților copilului țintă
În cazuri care implică rănirea fizică a cuiva sau
în situații în care celelalte metode aplicate nu au
condus la un rezultat pozitiv. (Comportamentul
de bullying continuă).
de comportamentele de bullying, fără să implice
consilierea (când martorii pot evalua realist
gradul de risc al unei situații).
În cazuri ușoare care presupun tachinarea sau
hărțuirea verbală. Când se decide că copilul țintă
poate fi învățat să facă față situațiilor de
bullying, folosind abilitățile sociale
(comunicarea asertivă, răspunsul paradoxal).

13
Medierea
Strategii de reparare a situației
Metoda grupului de suport
Metoda implicării părților
Intervenția pe clasă
Acest tip de intervenție are ca scop câteva
aspecte foarte importante:
 Structurarea unui context care să
ofere predictibilitate și siguranță
tuturor copiilor prin stabilirea
regulilor și consecințelor
Când copiii implicați doresc să primească ajutor
de la un mediator. (Copiii care manifestă
comportamente de bullying rareori doresc să se
întâlnească cu un mediator.)
În cazurile în care copilul manifestă
comportamentul de bullying ajunge să simtă
remușcare și părere de rău pentru ceea ce a făcut
și este pregătit să acționeze în sensul corectării
situației.
În cazul în care copilul inițiază bullying-ul sau
grupul de martori care au încurajat sunt pregătiți
de întâlnirea cu un consilier, să coopereze astfel
încât să contribuie la îndreptarea situației pentru
copilul țintă.
În cazul de bullying este manifestat de mai mulți
copii, iar prin interviu și susținere din partea
unui consilier fiecare dintre inițiatori este dispus
să ajute la reducerea disconfortului copilului
țintă.
 Creșterea conștientizării privind
implicațiile comportamentului de
bullying
 Creșterea nivelului de empatie și
dezvoltare a unor atitudini pozitive
față de colegii care ajung ținte ale
bullying-ului.
 Dezvoltarea abilităților la copii de a
avea reacții în rolul de martori care să
conducă la descurajarea
comportamentului de bullying.
14
Pentru a face o intervenție pe clasă avem
nevoie să știm:
- Care sunt regulile clasei și
consecințele referitoare la
comportamentele de bullying (în
special, pentru copiii din
învățământul primar)
- Care sunt atitudinile colegilor
referitoare la actorii implicați în
situația de bullying (cel ce a inițiat
bullying-ul, cel ce a fost ținta și cei
ce au asistat și nu au făcut nimic) și
la posibilitatea lor de a face ceva în
această situație. Atitudinile sunt
foarte importante și adesea ele
ghidează comportamentul
martorilor într-o situație de
bullying.
Important de reținut!
Utilizarea pedepsei oferă contextul
învățării prin observare și imitare a
comportamentelor, prin care copiii
folosesc abuzul de putere în relație cu
colegii lor.
Sancţiunile/pedepsele care nu au
legătură logică cu comportamentul
nepotrivit, manifestat de copii, nu conduc
la ameliorarea lui.
Dezvoltarea abilităţii de a unui adult). În timp ce consecințele îl
interacționa pozitiv cu colegii și de a se
gândi la urmările pe care le poate avea
comportamentul său asupra altcuiva (ex.,
dacă râd de un coleg că are ochelari și îi
spun „aragaz cu patru ochi”, aceasta o să-l
facă să se simtă trist), este posibilă doar în
măsura în care disciplinarea la clasă capătă
un sens în mintea copiilor. Cu alte cuvinte,
măsura în care copiii pot identifica o
legătură logică între ceea ce primesc atunci
când au avut un comportament neadecvat
și comportamentul manifestat, trebuie să
fie conștientizată. Dacă elevul nu poate să
vadă logica între ceea ce a făcut și
consecinţa obținută, potenţialul de învăţare
este aproape nul. Sancționarea și
pedepsirea comportamentului de bullying
de către adulți, profesori și părinți îi face
pe copii să fie foarte creativi și să găsească
noi modalități, prin care să își continue
acțiunile de bullying. De exemplu,
adolescenții pot înceta să mai manifeste
comportamente de bullying în
interacțiunea de zi cu zi de la școală, dar
își vor muta acțiunile de defăimare în
mediul online.
În școlaritatea mică, în special,
pentru schimbarea comportamentelor de
bullying este important ca la nivelul clasei
să existe:
– Reguli clare care să exprime care
sunt comportamentele așteptate de la copii
într-o situație de interacțiune cu colegii
– Consecințe clare prin care copiii
ce manifestă bullying-ul să poată repara
răul pe care l-au produs asupra altora
– Recompense pentru colegii
martori care au o reacție potrivită și
descurajează bullying-ul (înfruntă copilul
care manifestă bullying-ul sau cer ajutorul
învață pe copil că ceea ce a făcut el nu este
permis, pentru că a produs o suferință altui
coleg, recompensele permit exersarea
acelor comportamente care conduc la
schimbarea pe termen lung a conduitei
copiilor. Dacă ne concentrăm doar pe
aplicarea consecințelor și nu avem în
vedere simultan și recompensa pentru
comportamentele de interacțiune pozitivă
și ajutorare a copilului țintă, nu le oferim
15
copiilor posibilitatea de a învăța conduite
noi, care să ducă la descurajarea
comportamentelor de bullying.
Intervenția adresată copiilor care
manifestă comportamente de bullying
Direcțiile de acțiune ale intervenției
individuale:
 Dezvoltarea stimei de sine
 Dezvoltarea empatiei
 Dezvoltarea abilităților de
interacțiune pozitivă cu ceilalți
(inițierea și menținerea unei relații de
prietenie, cooperarea, gestionarea
invidiei și geloziei, obținerea unui
statut în grup prin performanțe sau
comportamente dezirabile)
 Exersarea unor abilități de integrare
în grup, folosind strategiile prosociale
(rezolvarea de probleme,
comunicarea, compromisul,
negocierea)
 Restructurarea modului de a privi
lumea socială prin accesul la
experiențe care să îl învețe că relațiile
nu sunt doar sursă de suferință, ci și
de confort, că poți să lași garda jos și
ceilalți să nu profite de aceasta ca să
te atace
 Ruperea identificării cu reacția de
neputință, asociată bullying-ului
 Dezvoltarea abilităților personale de
gestionare adecvată a situațiilor de
bullying:
– Comunicarea asertivă (în special
în cazurile de bullying verbal
moderat ca intensitate)
– Soluționarea de probleme
– Gestionarea emoțiilor de
disconfort (teamă, rușine, tristețe)
– Exersarea abilităților de integrare
în grup
 Dezvoltarea autonomiei personale
 Dezvoltarea autoeficienței personale
(abilitatea de a face față unor situații
multiple de viață)
Metoda implicării părților
Se folosește când se lucrează pe o
situație de bullying în care un grup de
copii agresează un coleg. Interviul începe
cu fiecare persoană care a inițiat bullying-
ul individual și împărtășește preocuparea
pentru situația copilului țintă, apoi invită
copilul care a agresat să dea un răspuns
care să ajute la soluționarea problemei.
Apoi, copilul țintă este intervievat și i se
oferă ajutor. Când în negocierea cu copiii
care au inițiat bullying-ul se înregistrează
un progres (copiii sunt dispuși să își asume
individual responsabilitatea pentru
ameliorarea situației), se stabilește o
întâlnire cu grupul de copii care a inițiat
bullying-ul și se planifică modul în care
problema va fi soluționată. Toți se
întâlnesc cu copilul țintă și soluția agreată
va fi negociată.
Pasul 1. Procesul începe cu
identificarea mai multor copii care sunt
suspectați că au manifestat comportamente
de bullying față de un alt copil. Acești
copii care au inițiat bullying-ul formează
un grup puțin eterogen. Există un lider și
mai mulți colegi care îl urmează.
Pasul 2. Fiecare copil care face
parte din grupul ce a inițiat bullying-ul este
ascultat pe rând în sesiuni separate. Cadrul
didactic/consilierul începe prin a-și
împărtăși îngrijorarea cu fiecare copil
16
implicat în bullying privind situația dificilă
în care se află copilul țintă.
Pasul 3. Când disconfortul
copilului țintă este înțeles, copilul care a
inițiat bullying-ul este întrebat dacă este
pregătit pentru a ajuta la îmbunătățirea
situației. I se poate sugera ce ar alege să
facă și, dacă se ajunge la un acord, se
stabilește o întâlnire de 1 la 1 pentru a
monitoriza progresul.
Pasul 4. După această etapă, în
care toți inițiatorii bullying-ului au fost
intervievați, cadrul didactic/consilierul se
întâlnește cu copilul țintă. De regulă, acest
copil este foarte abătut și are nevoie de
ajutor. Interviul începe cu a-i comunica
copilului țintă că cei care au manifestat
bullying-ul au agreat să coopereze pentru
îndreptarea situației și este asigurat de
ajutorul consilierului/cadrului didactic.
Pasul 5. După ce consilierul/cadrul
didactic s-a întâlnit din nou și a stat de
vorbă individual cu toți copiii care au
agresat și dacă s-au înregistrat progrese,
stabilește o întâlnire de grup cu copiii care
au inițiat bullying-ul. Scopul acestei
discuții comune este de a li se solicita să
decidă, fiecare pentru sine (nu ca grup), ce
sunt dispuși să facă sau să vorbească, când
se vor întâlni cu copilul țintă.
Pasul 6. Se stabilește o întâlnire la
care participă toate părțile implicate –
inițiatorii bullying-ului și copilul țintă. Cei
care au inițiat bullying-ul fac o propunere
de soluționare a situației. Aceasta poate fi
un enunț prin care își exprimă părerea de
rău sau o reiterare a faptului că nu vor mai
continua să îl rănească pe colegul care a
fost ținta agresiunii. În final,
consilierul/cadrul didactic va discuta
despre cum pot ei să își mențină progresele
în modul de relaționare și că le va oferi
ajutorul, dacă alte probleme pot apărea pe
viitor.
Important!
Se recomandă monitorizarea atentă timp
de o lună a evoluției situației.
 Procesul necesită nenumărate
întâlniri cu copiii implicați în
bullying, mai întâi ca persoane
separate și apoi ca grup, pe parcursul
a două săptămâni.
 Pedepsirea copiilor care au agresat și
aplicarea consecințelor pentru
comportamentul de bullying adesea
pare că ne este cel mai la îndemână.
Dar, din nefericire, aceasta face ca
bullying-ul să continue și să îmbrace
forme mai greu de identificat de către
adulți.
 Chiar dacă consumă timp, această
metodă poate să producă schimbări
care să se mențină în comportamentul
copiilor.
 Evidența științifică a acestei metode
este puternică. Studiile arată că are o
rată de succes de 90%. Cazurile
potrivite pentru această metodă
trebuie alese cu grijă.
 Metoda nu este potrivită atunci când
comportamentul de bullying îmbracă
forme de violență fizică sau
comportament criminal și nici pentru
forme de tachinare ușoare. În aceste
cazuri sunt mai potrivite alte metode.
Modelul simplu în șase pași al lui
D.Olweus:
Pasul 1: Opriți bullying-ul.
17
Pasul 2: Sprijiniți victima agresiunii în așa
fel, încât să-i permită redobândirea
controlului asupra emoțiilor sale și
„menținerea imaginii” (“save face”).
Pasul 3: Abordați agresorul, spunându-i
comportamentului de bullying pe nume și
explicând de ce este inacceptabil acest tip
de comportament.
Pasul 4: Responsabilizați
spectatorii/observatorii prin apreciere sau
informații referitoare la felul în care să
acționeze în viitor.
Pasul 5: Impuneți consecințe logice, non-
violente.
Pasul 6: Dacă este posibil, discutați
ulterior cu victima agresiunii pentru a vă
asigura că bullying-ul s-a oprit.
Crearea unui mediu pozitiv în școală
1. Considerați prevenția bullying-ului
o prioritate. Considerați
comportamentele de dorit din
partea copiilor drept țeluri pentru
întreaga instituție și asigurați-vă că
Strategii pentru intervenții eficiente:
(Sursa: Signe Whiston „Fenomenul bullying – 8 strategii pentru a-i pune capăt”- București, Editura Herald,
2017)
adulții implicați le susțin în mod
consecvent.
2. Acordați atenție programelor de
educare emoțională și socială
pentru toți copiii. Activitățile de
acest tip reduc incidența bullying-
ului cu până la 50%.
3. Ajutați copiii să înțeleagă rolul pe
care îl are asistența într-o situație
de bullying.
4. Contribuiți la clarificarea ideii de
popularitate în rândul elevilor, la
definirea acesteia mai degrabă ca
respect decât ca teamă.
5. Sprijiniți construirea rețelelor de
prieteni.
6. Mențineți deschise linii de
comunicare între personal și elevi.
7. Încurajați gruparea diversă și
dinamică a prieteniilor, separând și
reamestecând în mod intenționat
grupurile exclusiviste de copii.
8. Apreciați diferențele și onorați
diversitatea.
9. Tratați cu seriozitate semnalările și
abordați problemele încă din faze
incipiente.
10. Susțineți în mod efectiv toleranța.
18
 Strategia 1 – Recunoașteți și abordați
corect bullying-ul
1. Înțelegeți diferența dintre
comportamentul nepoliticos, răutăcios și
cel de tip bullying. Interveniți în
consecință.
2. Instruiți-i pe copii în legătură cu
bullying-ul astfel încât aceștia să știe la ce
să fie atenți, când să intervină pe cont
propriu și în ce situație trebuie să apeleze
la un adult de încredere.
3. Recunoașteți semnele de avertizare a
unui copil agresat.
4. Încercați să descoperiți ce motivează un
elev să-i agreseze pe alții.
5. Faceți un plan care să releve cum pot fi
satisfăcute în mod constructiv interesele
vitale ale copiilor (control, statut social) și
cum vor fi confruntate și schimbate
comportamentele agresive.
6. Identificați elevii care sunt în mod
special vulnerabili la acțiuni de tip
bullying și pe cei care sunt mai predispuși
să-i agreseze.
7. Puneți bazele unei culturi a bunăvoinței
recompensând comportamentul corect.
8. Respingeți mentalitatea conform căreia
”așa sunt copiii”. Bulyying-ul nu este
niciodată un rit de trecere pentru tine.
9. Desemnați cel puțin un adult din școală
care să se asigure că problemele de
agresivitate ale elevilor sunt abordate cu
promptitudine, minuțiozitate și demnitate.
10. Creați un sistem de sprijin în rândul
personalului școlar cerându-le
specialiștilor să comunice unii cu alții
pentru a reacționa cu eficiență la problema
bullying-ului.
Strategia 2 – Construiți relații profunde
cu elevii
1. Ascultați-i cu atenție (receptivitate,
întrebări deschise, sprijin, empatie).
2. Eliberați-vă de graba/presiunea de a-i
rezolva problema tânărului și, în funcție de
factori precum vârsta, intelectul sau
dinamica situației, dezvoltați abilitatea lui
de a gândi independent și de a rezolva
problema într-un mod competent.
3. Abordați cu calm a situația, fără reacții
exagerate pentru a da mesajul că situația
este sub control.
4. Exprimați-vă compasiunea față de copil,
regretul pentru ceea ce trăiește.
5. Validați curajul de a povesti ce s-a
întâmplat, aprecieați încrederea pe care o
are în adult.
6. Inițiați procesul de rezolvare a
problemelor, căutați soluții constructive
împreună cu copilul, pentru a-i spori
încrederea în sine și redobândirea
sentimentelor de putere și control.
7. Păstrați/susțineți relația, verificați
situația după conversația inițială,
transmiteți sprijin consecvent.
8. Asigurați condițiile de siguranță.
9. Asigurați-vă că nu sunt considerați slabi
sau pârâcioși pentru că au apelat la sprijin.
19
10. Instituiți metode de primire a
informațiilor care să permită anonimatul și
confidențialitatea.
Strategia 3 – Opriți bullying-ul ori de
câte ori observați că acesta are loc
1. Redactați o strategie școlară cu caracter
oficial în care să se vorbească despre
bullying, astfel încât toată lumea să
înțeleagă, clar și unanim, ce este acesta și
cum va fi abordat.
2. Împărtășiți strategia realizată cu
personalul școlii și informați elevii prin
intermediul discuțiilor la clasă.
3. Stabiliți o ierarhie a consecințelor logice
ale bullying-ului. Evitați politicile de
toleranță zero.
4. Instituiți un parteneriat cu părinții cu
privire la politicile și protocoalele școlare
legate de bullying.
5. Sporiți prezența adulților în locurile și
momentele cu risc mare de bullying.
Strategia 4 – Ocupați-vă în mod direct
de problema bullyingului cibernetic
1. Încurajați copiii să aibă cât mai mult
contact față în față cu colegii.
2. Întrețineți relații pozitive cu copiii, care
să încurajeze dialogul deschis despre
situațiile cu risc ridicat.
3. Abordați cu deschidere și fermitate
acțiunile online indezirabile ale copiilor.
4. Educați copiii în legătură cu utilizarea
acceptabilă și neacceptabilă a rețelelor de
socializare și a tehnologiei.
5. Folosiți contractele cu privire la
folosirea tehnologiei ca platformă pentru
discuții despre activitățile online și
bullying-ul cibernetic.
6. Educați copiii cu privire la natura
permanentă și replicabilă a postărilor pe
internet, despre publicul aproape infinit al
internetului.
7. Învățați să fiți la curent cu jargonul
cibernetic al copiilor.
8. Includeți standardarde foarte clare în
privința agresiunii cibernetice în politica
antibullying a școlii.
9. Analizați cu grijă politicile legate de
utilizarea telefoanelor mobile în școli și
acasă.
10. Ocupați-vă în mod direct de orice
comportament online imoral al copiilor și
semnalați-l.
Strategia 5 - Dezvoltați competențe
sociale și emoționale
1. Acordați o atenție adecvată activităților
de dezvoltare socială și emoțională.
2. Atunci când copiii dau dovadă de
comportamente crude unii față de alții,
abordați-i din perspectivă educațională, nu
dintr-o perspectivă punitivă.
3. Oferiți-le tinerilor abilitățile de care au
nevoie pentru a respecta demnitatea
celorlalți, apoi învățați-i să fie responsabili
pentru menținerea acelor standarde de
comportament.
4. Vorbiți cu elevii pentru a afla ce
consideră ei mai util și mai puțin util când
vine vorba despre a pune capăt bullying-
ului.
20
5. Folosiți jocul de rol pentru a-i ajuta pe
copii să exerseze folosirea unui limbaj
corporal convingător, a frazelor asertive, a
intonațiilor neutre, precum și a altor
abilități de a comunica eficient.
6. Antrenați-i pe copii în discuții despre ce
reprezintă o relație pozitivă.
7. Asigurați-vă că elevii au abilitățile
necesare pentru a face față anxietății și
tristeții cauzate de bullying.
8. Învățați-i pe copii cum pot alege să-și
exprime sentimentele. Instruiți-i cum să-și
exprime furia.
9. Cultivați interesele extrașcolare ale
copiilor, pentru a-i ajuta să dezvolte
prietenii care să îi susțină și pentru a
căpăta încredere socială.
10. Fiți un model în ceea ce privește
exprimarea asertivă a sentimentelor,
rezolvarea problemelor și soluționarea
conflictelor.
Strategia 6 – Transformați martorii în
prieteni
1. Ascultați-i pe copii când aceștia vorbesc
despre rezerva lor de a interveni într-o
situație de bullying.
2. Manifestați empatie față de temerile lor
și ajutați-i să conceapă strategii prin care
să depășească obstacolele din calea
intervenției.
3. Oferiți un sprijin practic, învățându-i pe
copii expresii asertive pe care le pot folosi
pentru a opri bullying-ul imediat.
4. Învățați-i pe copii cum să găsească
puncte comune cu toată lumea și să
aprecieze diferențele dintre colegii lor.
5. Învățați-i pe copii că este în regulă să își
înfrunte un prieten atunci când acesta nu se
comportă cum se cuvine.
6. Ajutați-i să înțeleagă că nu este o
opțiune viabilă lipsa de reacție/atitudine
atunci când sunt martorii unei agresiuni.
7. Încurajați interacțiunile pozitive între
copiii maturi din punct social și cei
vulnerabili social.
8. Învățați copiii sloganuri care să
mobilizeze atitudini prosociale.
9. Organizați activități/jocuri între copii
prin care aceștia să exerseze abilitățile de
prevenire a agresiunii.
10. Consolidați mesajul conform căruia
copiii au puterea de a aduce schimbări
importante în viața colegilor vulnerabili și
nu ar trebui să rateze nicio ocazie de a-i
ajuta pe ceilalți.
Strategia 7 - Oferiți-le ajutor copiilor
care agresează
1. Fiți dispuși să vedeți dincolo de
comportament, pentru a înțelege gândurile,
sentimentele și trăirile care influențează
acțiunile copiilor.
2. Învățați-i pe copii abilități de care au
nevoie pentru a-și gestiona emoțiile și a
comunica în mod asertiv.
3. Exersați rezolvarea constructivă a
problemelor împreună cu elevii care
agresează. Concentrați-vă asupra
metodelor pozitive, din care toată lumea
are de câștigat, de a soluționa conflictele
între colegi.
4. Interveniți la timp în viața colegilor care
agresează, pentru a-i ajuta să-și schimbe
21
obiceiurile proaste și a preveni problemele
cronice de sănătate mintală.
5. Faceți tot posibilul pentru a oferi
copilului un sentiment puternic de
apartenență la grup.
6. Acordați atenție modului în care copiii
percep relația cu dumneavoastră, faceți-i să
simtă că sunt prețuiți, apreciați.
7. Creați ocazii în care copiii își pot exersa,
cu compasiune, calitățile de lider, așa încât
toți copiii să aibă de câțtigat.
8. Luați măsuri împotriva
comportamentelor nedorite, concentrându-
vă atenția pe trăsăturile pozitive de
caracter și pe comportamentele prosociale.
9. Creați o cultură a permisiunii, mai
degrabă decât un mediu al interdicțiilor.
10. Abordați toți copiii în mod binevoitor,
chiar dacă uneori comportamentul lor nu
inspiră bunăvoință.
Implicarea familiei în gestionarea
situațiilor de bullying
Implicarea părinților poate să
întărească efectul unui program
antibullying. Creșterea conștientizării
părinților despre contribuția lor la
soluționarea comportamentului de
bullying, schimbarea stilului de
disciplinare bazat pe pedeapsă, cu un stil
care promovează disciplinarea bazată pe
reguli și consecințe, pe cooperare și suport
din partea părinților, poate fi de un real
ajutor. Pe de altă parte, copiii și
Strategia 8 – Mențineți dialogul deschis
1. Evitați atitudinea de negare a bullying-
ului, asumați-vă educarea copiilor în
sensul gestionării acestuia.
2. Mențineți tema combaterii bullying-ului
în fruntea preocupărilor pe tot parcursul
anului școlar, nu doar când apar incidente.
3. Organizați activități pentru copii,
personalul școlii, părinți astfel încât toate
părțile implicate să fie angajate activ în
combaterea bullying-ului.
4. Implicați-i pe copii în inițiative
antibullying pentru a-i ajuta să se simtă
stăpâni pe situație și hotărâți să intervină.
5. Realizați sondaje în rândul elevilor
despre incidentele de bullying în care au
fost implicați sau pe care le-au observat în
școală.
6. Cereți elevilor idei despre aplicarea, în
comportamentul lor zilnic, a politicilor
anti-bullying ale școlii.
adolescenții nu pot să-și schimbe ceva în
comportament, dacă depun efort doar ei.
Comportamentele lor sunt influențate de
mediul în care trăiesc. Ca să mențină
schimbările pe care le pot avea prin
intervenția individuală, ei au nevoie de un
mediu care să permită acestor schimbări să
se manifeste. Factorii de menținere care
există în mediul familial, de exemplu, vor
conduce la menținerea comportamentelor
de bullying sau vor îngreuna procesul
intervenției individuale. Cu cât intervenția
individuală este dublată de cea familială și
22
pe clasă, cu atât rezultatele sunt mai bune
și progresul este mai rapid.
 Stilul parental al părinților copiilor
Implicarea părinților în gestionarea
situațiilor de bullying este necesară. În
cazul copiilor care manifestă
comportamente de bullying, susținerea
familiei se solicită în condițiile în care
comportamentele de bullying sunt foarte
grave și reprezintă un atac atât la adresa
identității, cât și a siguranței fizice a
copilului care este ținta bullying-ului. În
cazul comportamentelor de bullying care
apar în forme mai ușoare, se solicită
ajutorul părinților doar în condițiile în care
eforturile depuse în școală nu au condus la
o ameliorare a situației.
 Părinții, la fel ca proprii lor copii, au
nevoie să știe cum să gestioneze astfel
de situații, cum să comunice cu copiii
pe aceste subiecte.
 Uneori cadrul didactic sau consilierul
școlar reprezintă singurele lor resurse
disponibile. De aceea, dacă școala va
cere ajutorul părinților, este important
mai întâi să le ofere suportul necesar,
pentru a înțelege fenomenul bullying-
ului și a ști ce să facă, pentru a-și
susține copiii în a gestiona
corespunzător situațiile.
 Părinții, mai ales în cazul copiilor care
manifestă comportamente de bullying,
au nevoie de susținere, pentru a învăța
cum să își ghideze copiii, astfel încât
aceștia să învețe, la rândul lor, cum pot
să obțină respect și statut în grupul de
egali, altfel decât prin umilirea și
înjosirea altora. Adesea această sarcină
este greu de realizat de către familiile
acestor copii fără sprijin din partea
specialiștilor, pentru că o mare parte
din tiparul de relații l-au învățat din
interacțiunea cu persoanele din propria
familie.
care adoptă comportamente de bullying
prezintă următoarele aspecte:
- Educație bazată pe frică și
dominare (stil parental
autoritar, punitiv și lipsit de
suport).
- Monitorizare slabă din partea
familiei.
- Situații de criză și relații
disfuncționale între părinți
(divorțul părinților, abuz de
alcool, conflicte între părinți,
violență domestică).
 Hiperprotecția care se traduce într-
o autonomie emoțională și
comportamentală scăzută și
convingeri negative despre
capacitatea proprie de a se descurca
în anumite situații (autoeficiența
personală) este un stil de parenting
care conduce la risc mare de
victimizare. Tot de victimizare se
leagă neglijarea și abuzul în
familie.
Recomandări pentru părinți ai căror
copii au fost martorii unei situații de
bullying
 Învățați-l pe copil cum să obțină
ajutorul adulților fără a fi rănit.
 Încurajați-l pe copil să intervină
verbal, spunând lucruri precum:
„Calmează-te! Acest lucru nu va
rezolva nimic.”
 Spuneți-i copilului să nu se distreze
atunci când asistă la un
comportament de bullying, pentru
că râsul încurajează agresorul, și
23
 nici să nu urmărească în liniște
agresiunea comisă. Acest lucru, de
asemenea, încurajează elevul
inițiator care vrea să fie centrul
atenției.
 Încurajați-vă copilul să spună unui
adult de încredere despre
agresiunea pe care a văzut-o.
Sugerați-i să meargă la un adult din
școală împreună cu un prieten, dacă
aceasta îl va face să se simtă mai în
siguranță.
 Explicați-i copilului cât de
important este să includă în
activități copiii marginalizați.
 Lăudați și răsplătiți „actele de
curaj” (când a încercat să facă ceea
ce trebuie, pentru a opri agresiunea,
chiar dacă gestul său nu a avut
succes)
 Colaborați cu copilul, pentru a
practica modalități specifice în care
poate ajuta la oprirea bullying-ului.
De exemplu, jocul de rol despre
ceea ce putea spune sau face,
pentru a ajuta pe cineva care este
agresat.
Recomandări pentru părinți ai căror
copiii inițiază comportamente de
bullying
 Spuneți cu calm, dar și cu fermitate
că ceea ce face este inacceptabil.
 Elaborați reguli în familie pentru
comportamentul copilului. Lăudați
copilul pentru respectarea regulilor și
explicați aplicarea non-fizică și logică
a consecințelor atunci când regulile
sunt încălcate.
 Este important să înțelegeți exact
ceea ce s-a întâmplat.
 Discutați întâi de toate cu copilul,
pentru a afla versiunea lui asupra
celor întâmplate și explorați împreună
cu copilul cum s-ar simți, dacă cineva
s-ar comporta așa cu el. Dacă este
cazul, luați legătura cu
dirigintele/conducerea școlii, pentru a
clarifica situația.
 Oferiți copilului timp să-și exprime
poziția față de cele întâmplate și
puneți întrebări despre motivul
acestui comportament, fără a-l
cataloga sau jigni.
 Explicați ce veți face în continuare
(monitorizare, aplicarea sancțiunilor
etc.), ce vă așteptați ca el să facă (o
scrisoare către persoana care a fost
agresată, scuze publice etc.) și
asigurați-vă că își ia angajamentul ca
acțiunile sale să se schimbe.
 Fiți atenți să-i explicați că doar
comportamentul lui este greșit, nu că
el este defect sau rău, respectiv,
trebuie corectat ceea ce a greșit.
 Manifestați încredere în copilul și
ajutați-l să-și restabilească relațiile în
clasă și atitudinea favorabilă a
copiilor față de sine prin antrenarea în
comportamente prosociale.
 Colaborați îndeaproape cu personalul
școlii, pentru a ajuta la soluționarea
problemei. Stabiliți de comun acord
acțiunile ulterioare și împreună
transmiteți un mesaj clar copilului că
agresiunea lui trebuie să înceteze.
 Asigurați un mediu familial sigur și
iubitor.
 Dacă dumneavoastră sau copilul aveți
nevoie de ajutor suplimentar,
solicitați-l de la un consilier școlar
24
 și/sau un profesionist în sănătate
mintală.
 Influențați-vă copilul prin propriul
exemplu. Modelați comportamentul
non-violent și încurajați jocul
cooperativ și necompetitiv. Ajutați-l
pe copil să învețe diferite modalități
de a soluționa conflictul și de a face
față unor sentimente precum furia,
nesiguranța sau frustrarea.
 Organizați jocuri de rol. Ajutați-l pe
copil să practice diferite moduri de
gestionare a situațiilor. Puteți lua pe
rând rolul copilului care comite
agresiunea și al celui care este
agresat. Acest lucru îl va ajuta pe
copil să înțeleagă cum este să fii în
pielea celuilalt.
 Oferiți-i feedback pozitiv. Când
copilul gestionează bine conflictele,
arată compasiune pentru ceilalți,
tratează pe alții cu respect sau găsește
o modalitate pozitivă de a face față
stărilor emoționale intense,
exprimați-vă aprecierea pentru aceste
manifestări și reușite. Afirmarea
pozitivă este mai eficientă decât
pedepsirea.
 Fiți realist. Este nevoie de timp
pentru a schimba comportamentul.
Aveți răbdare pe măsură ce copilul
învață noi modalități de a gestiona
sentimentele și conflictele. Păstrați-vă
dragostea, acceptarea și sprijinul
vizibil.
Recomandări pentru părinții ai căror
copii sunt ținta comportamentelor de
bullying
 Asigurați-vă că aveți o comunicare
deschisă și constantă cu copilul.
Discuțiile dintre părinți și copii sunt
esențiale.
 Învățați-vă copiii să-i respecte pe
ceilalți înainte de a începe școala și
continuați să vorbiți continuu despre
acest subiect.
 Chiar și actele mici de tachinare ar
trebui oprite, dacă le observați la
copilul sau dacă el vă povestește de
asemenea incidente. Nu omiteți să
corectați acest tip de comportament din
cauza vârstei mici a copilului. Acesta
este exact momentul în care asemenea
comportament trebuie oprit.
 Învățați-i pe copii să fie asertivi.
Încurajați-vă copiii să-și exprime
sentimentele în mod clar, să spună NU,
când se simt neconfortabil sau presați,
să se impună fără să atace și să plece
din situații periculoase.
 Opriți agresiunea/intimidarea ori de
câte ori le vedeți la copii. Adulții care
rămân indiferenți sau tăcuți atunci când
apare agresiunea, îi încurajează astfel
pe copiii care manifestă asemenea
comportamente.
 Ascultați și sprijiniți-vă copiii când
vorbesc. Nu este ușor pentru copii să
împărtășească acest gen de informație
cu adulții, cu părinții, în special. Dacă
un copil vine la dumneavoastră în
căutarea de asistență în ceea ce privește
agresiunea, alocați suficient timp
pentru a-l asculta și a-i oferi suport
emoțional, înainte de a căuta soluții și
de a lua măsuri.
 Recunoașteți semnele depresiei sau ale
altor probleme de sănătate mintală.
Tinerii care se confruntă cu agresiuni
persistente pot manifesta diverse
25
 semne, precum tristețe, izolare,
concentrare slabă și probleme de somn.
Aceste simptome le pot afecta relațiile
sociale și performanța școlară. Mulți
copii nu recunosc și nu vorbesc despre
nevoile lor emoționale. Asigurați-vă că
întindeți mâna și că oferiți ajutor atunci
când vedeți aceste semne.
 Spuneți copiilor să ia măsuri atunci
când văd un comportament de
agresiune: să vorbească cu copilul care
manifestă comportament agresiv și să
informeze un profesor, atunci când
comportamentul nu se oprește.
Bullying-ul continuă numai dacă
ceilalți permit acest lucru.
 Ajutați copilul să creeze relații de
amiciție și prietenie, încurajați-l să facă
sport, să se înscrie la activități
extracurriculare, să-și lărgească grupul
de cunoștințe și prieteni.
 Nu spuneți niciodată copilului să
ignore agresiunea.
 Nu dați vina pe copil pentru agresiune.
Nu presupuneți că a făcut ceva anume
și a provocat bullying-ul.
 Permiteți copilului să vorbească despre
experiențele sale cu privire la
agresiune. Empatizați cu copilul,
spuneți-i că agresiunea este
inadmisibilă, că nu este vina lui și că
apreciați că a avut curajul să vă
povestească despre asta.
 Dacă nu sunteți de acord cu modul în
care copilul a gestionat situația de
agresiune, nu-l criticați. Este adesea
foarte dificil pentru copii să știe cum să
răspundă cel mai bine.
 Nu încurajați răzbunarea.
 Gestionați-vă propriile emoții.
Instinctul de protecție al unui părinte
provoacă emoții puternice. Deși este
dificil, faceți un pas înapoi, liniștiți-vă
și analizați cu atenție pașii următori.
 Contactați imediat un profesor, un
consilier școlar sau directorul școlii și
împărtășiți-vă îngrijorările cu privire la
situația de bullying.
 Colaborați îndeaproape cu personalul
școlii, pentru a ajuta la soluționarea
problemei.
 Asigurați un mediu familial sigur și
iubitor.
 Dacă dumneavoastră sau copilul aveți
nevoie de ajutor suplimentar,
solicitați-l de la un consilier școlar
și/sau un profesionist în sănătatea
mintală.
Puteți să vă ajutați copiii prin
următoarele metode:
- Ignorarea copilului care tachinează.
Este recomandabil să fie aplicată în
episoade de bullying de gravitate redusă.
Manifestarea furiei sau izbucnirea în plâns
adesea agravează comportamentele de
tachinare. Ignorarea NU este o metodă
eficientă în situaţiile în care cineva
tachinează de foarte mult timp și folosește
comportamente de bullying cu scopul
evident de a intimida. Recomandați
copilului să plece de la locul acțiunii și să
caute suportul unui adult.
- Transmiterea de mesaje la persoana I.
Acest tip de mesaj asertiv este o metodă
bună de exprimare a propriilor emoţii.
Recomandați copilului și exersați acasă
folosirea mesajelor asertive după modelul:
„Sunt trist, furios (nu-mi place), când faci
glume pe seama ochelarilor mei, vreau să
încetezi.” Exersarea acestei tehnici
26
presupune stabilirea contactului vizual și
folosirea unui ton ferm. Această tehnică
funcţionează când este folosită într-un
cadru controlat, în care există un adult,
există niște reguli etc. Folosirea ei în
recreaţie sau în curtea școlii poate să ducă
la agravarea situaţiei (copilul care
tachinează face și mai rău, deoarece
observă că ceea ce face el produce emoţie
sau că obţine ceea ce și-a dorit).
- Răspunsul paradoxal. Această tehnică
învaţă copilul cum să-și schimbe modul în
care vede sau înţelege cuvintele pe care
celălalt le spune la adresa sa. Astfel, el
poate să schimbe cuvintele de tachinare în
complimente. De exemplu, un copil face
glume pe seama sa că poartă ochelari și
spune „aragaz cu patru ochi”. În această
situaţie, copilul poate să răspundă
politicos: „Mulţumesc că ai remarcat că
am ochelari!” (Copilul care a făcut
remarca nepotrivită este de regulă confuz,
când nu obține reacţia obișnuită de furie
sau de frustrare). Un alt tip de răspuns
paradoxal este exprimarea acordului faţă
de aspectele la care se referă cel ce
tachinează.
- Răspunsul cu un compliment este un alt
tip de reacţie care descurajează tachinarea.
De exemplu, dacă cineva râde de modul în
care copilul aleargă, acesta ar putea
răspunde cu un compliment: „Tu ești un
bun alergător!”.
- Umorul este un alt tip eficient de reacţie,
deoarece este total diferit de răspunsul
așteptat și subliniază faptul că nu există un
punct vulnerabil care să fi fost atins. În
plus, râsul poate să schimbe o situaţie cu
potențial de rănire întruna comică.
În cazurile în care
comportamentele de bullying persistă, în
pofida metodelor descrise mai sus și
copilul dumneavoastră suferă, este bine să:
 Informați școala. Este important să
se cunoască situația, pentru a se
putea interveni și monitoriza cazul.
Asigurați-vă că sunteți informat la
zi cu privire la starea copilului și la
măsurile întreprinse pentru a
soluționa cazul.
 Rezistați tentației de a sugera
copilului să ignore agresorul, când
bullying-ul este persistent:
ignorarea agresorului nu
funcționează în astfel de cazuri.
Este responsabilitatea persoanei
care manifestă comportamentul de
bullying să înceteze.
 Implicați copilul în activități
extracurriculare, în grupuri
comunitare sau alte evenimente
antrenante. Este important pentru
copilul agresat să se afle cât mai
mult printre alți copii, adulți,
pentru a minimiza riscul repetării
episodului de bullying, precum și
pentru a preveni autoizolarea
copilului care a trecut prin
intimidare (o reacție frecventă).
Angajarea în activități sociale și
comunicarea cu prietenii apropiați
îl ajută foarte mult pe copilul
agresat – pe de o parte, în
dezvoltarea comportamentelor
prosociale, pe de altă parte, prin
oferirea protecției față de debutul
unei depresii sau anxietăți etc.
27
Bibliografie:
 Signe Whitson - Fenomenul bullying: 8 strategii pentru a-i pune capăt, Editura
Herald, București, 2017
 Bullying? Recunoaște și fă o schimbare, București, 2020
 Cum să fac față situațiilor de bullying – program adresat adolescenților, Unicef&Terre
des hommes, 2021
 Prevenire și intervenție în situații de bullying – Activități psihosociale de grup pentru
copii și părinți, OAK Foundation&Terre des hommes, Chișinău 2019
 Antibullying: prevenire și intervenție. Program adresat profesioniștilor. Unicef&Terre
des hommes, Chișinău,2021
 Strategii pentru o clasă fără bullying. Manual pentru profesori și personalul școlar.
Salvați Copiii, 2016
 Școală fără bullying. Recomandări pentru prevenirea, identificarea și intervenția în
cazurile de bullying în instituțiile de învățământ; Unicef&Terre des hommes,
Chișinău, 2021
 Educație pentru democrație și drepturile omului. Ghidul profesorului. Corina Leca,
Siedo, 1998
 Livia Oana Hîncu, Cyberbullying –ul – evaluare și impact asupra drepturilor copilului
în spațiul cibernetic, Iași, 2013;
 Educație pentru democrație și drepturile omului. Ghidul profesorului. Corina Leca,
Siedo, 1998

28