Program de consiliere în sprijinul organizaţiilor şcolare în activitatea de prevenire şi
combatere a bullying-ului în mediul școlar
I. Ce este/ce nu este bullying-ul?
(definiții, caracteristici, tipuri)
Definiție
Bullying-ul se referă la acele
comportamente prin care o persoană
sau un grup de persoane intimidează,
rănește, umilește, înjosește în mod
intenționat și repetat o altă persoană, în
condițiile în care între persoana/grupul
care rănește și persoana rănită există un
dezechilibru de putere (D.Olweus).
Caracteristicile bullying-ului: (cum
recunosc un comportament de bullying)
1. comportament intenționat – mediul școlar.
comportamentul este făcut cu intenția de a
răni, nu este accidental, nu este rezultatul
trăirii unor emoții de furie, frică sau
frustrare. Este o formă de agresivitate
instrumentală, adică agresivitatea este
folosită cu scopul de a obține ceva: statut,
putere, prestigiu, popularitate etc.
2. comportament repetitiv – bullying-ul
nu este un incident unic
3. implică un dezechilibru de putere între
agresor și victimă, provenind din diferența
de putere fizică, statut social, apartenența
la un grup, popularitate, vulnerabilitățile
victimei pe care le expoatează, le folosește
în scopul de a o răni.
Diferențe bullying - alte comportamente
Comportamentele de bullying au
stabilitate crescută în timp, sunt cel mai
adesea ascunse de adulți și continuă în
absența unor măsuri specifice de
intervenție. Spre deosebire de
comportamentele de agresivitate, ce apar
spontan între copii ca urmare a
experimentării unor emoții intense (furie,
frustrare, teamă etc.) și se elimină deîndată
ce intensitatea trăirilor emoționale se
diminuează, comportamentele de
bullying nu dispar de la sine. Bullying-ul
este o problemă relațională ce solicită
întotdeauna o soluție care implică
schimbări la nivelul relațiilor între copii și
în dinamica grupului. Pentru eliminarea
comportamentelor de bullying este
necesară o intervenție directă în contextul
în care acestea apar, cel mai adesea în
A fi nepoliticos = a spune sau a
face, din neatenție, ceva ce rănește pe
altcineva. Venit din partea copiilor,
comportamentul nepoliticos poate părea
mai degrabă ceva amuzant. Episoadele de
impolitețe sunt, de obicei, nechibzuințe
spontane, neplanificate, bazate pe pripeală,
lipsă de maniere sau narcisism, fără a avea
intenția să rănească (ex. un copil trece la
atac, atrăgând atenția asupra faptului că
un coleg poartă, pentru a doua oară în
acea săptămână aceeași bluză)
A fi răutăcios = a spune sau a face
ceva cu intenția de a răni pe cineva o dată
(sau poate de două ori), criticând
îmbrăcămintea, înfățișarea, inteligența,
popularitatea ( ”Ești gras/urât/prost”).
1
Important de reținut!
 Un comportament agresiv este orice
acțiune pe care o face un copil la
adresa unui alt coleg, ca reacție la un
disconfort pe care îl trăiește în
momentul respectiv. Comportamentul
agresiv apare ca răspuns la emoția de
furie sau dezamăgire pe care copilul o
trăiește în acel moment.
 Comportamentul de bullying nu apare
dintr-o emoție de disconfort. Cel care îl
face nu se simte nici furios, nici
frustrat, nici înfricoșat. El face acel
comportament, pentru a obține ceva
din acea situație: atenție din partea
colegilor, o poziție privilegiată în grup,
respectul celorlalți copii, faimă. Prin
ceea ce face le arată celorlalți cât de
puternic este.
Spunem că un comportament este
bullying atunci când:
1. Nu se întâmplă doar o dată, ci de mai
multe ori, se repetă (termeni relevanți care
arată această dimensiune în povestirile
copiilor – „în fiecare zi, întotdeauna, de
fiecare dată, mereu, tot timpul etc.”)
2. Este un comportament făcut cu intenția
de a răni, nu este accidental sau ca rezultat
al trăirii unor emoții de furie (așa cum este
comportamentul agresiv ce apare ca
urmare a trăirii unei emoții cum ar fi furia
sau frustrarea).
3. Implică un dezechilibru de putere:
 persoana care rănește, umilește,
înjosește intenționat are un avantaj de
putere față de persoana care este rănită;
 persoana care înfăptuiește
comportamentul de bullying simte
plăcere și capătă o bună dispoziție pe
urma acestei situații, persoana care este
rănită nu simte plăcere.
Atunci când nu ești sigur dacă un
comportament intră în categoria de
bullying sau nu, poți să îți pui cele trei
întrebări:
 Acest comportament s-a mai
întâmplat?
 Persoana care este vizată se simte
rănită sau tristă?
 Există un dezechilibru de putere
între cel ce realizează
comportamentul și cel ce este ținta
acelui comportament?
Bullying-ul se manifestă prin diferite
tipuri de comportament:
– atacuri verbale (porecle, amenințări,
scoaterea în evidență a unor aspecte
personale particulare etc.);
– comportamente fizice (lovire,
împingere, distrugerea obiectelor
personale, luarea cu forța a unor bunuri
personale etc.);
– agresivitate relațională (excluderea
socială, împrăștierea de zvonuri false sau
informații personale etc.);
– răspândirea de informații personale și
mesaje cu conținut compromițător în
mediul online.
Într-o altă perspectivă bullying-ul
este privit ca fiind:
o direct - când el se manifestă în
mod direct către persoana țintă.
Acea persoană ar putea fi agresată,
lovită, i se poate spune fără
echivoc: „nu te joci cu noi sau nu ai
ce căuta în grupul nostru”, ori se
pot trimite mesaje sau mail-uri
denigratoare;
o indirect - când se întâmplă pe la
spatele persoanei vizate:
răspândirea de zvonuri, vorbitul în
șoaptă, schițarea de semne către
2
 alte persoane, furtul, distrugerea
lucrurilor personale fără ca
persoana în cauză să știe;
excluderea indirectă prin găsirea de
scuze.
Băieții sunt mai predispuși să manifeste
comportamente de bullying asupra altora,
decât fetele. Ei au o prevalență mai mare
pe toate cele trei roluri: inițiator, țință și
martori. În plus, băieții se implică mai
mult în forme fizice de victimizare.
Fetele sunt mai înclinate către bullying-ul
verbal și cel relațional, manifestând
comportamente de acest tip care trec
neobservate din partea părinților și
profesorilor.
II. Unde și când se manifestă bullying-
ul?
 Fenomenul de bullying înregistrează
cea mai mare frecvență între 12 și 15
ani, apoi începe să descrească până la
finalul anilor de liceu.
 Pe măsura trecerii anilor, bullying-ul
își schimbă forma și trece de la
bullying-ul manifestat prin
comportamente fizice, la forme
indirecte de tipul bullying-ului
relațional.
 Deși bullying-ul pare a atinge apogeul
în anii de gimnaziu, el nu apare și nici
nu se sfârșește în această perioadă.
Există numeroase incidente începând
din primii ani de școală. Cu timpul, pe
măsură ce copiii cresc, devine din ce în
ce mai puțin probabil ca aceștia să
informeze adulții cu privire la
comportamentele de tip bullying.
 Aproape 75% dintre incidentele de
bullying au loc în afara orelor de curs,
în zone în care prezența adulților este
redusă (holuri, curtea școlii, terenul de
sport, toalete, vestiare).
III. Cine este implicat în bullying? De ce?
 peste 90% dintre victime sunt agresate
de către colegii de școală și peste 10%
dintre acestea de către prieteni.
 România se situează pe locul I în
Europa la numărul de elevi cu vârste
între 11 și 15 ani care agresează alți
copii (Unicef)
Într-o situație de bullying avem de cele
mai multe ori trei părți implicate:
copilul/grupul de copii care manifestă
comportamentul de bullying, copilul care
este ținta comportamentului și martorii.
Semne ce denotă că un copil a devenit
un ”bully”:
 Devine violent în mod frecvent cu alte
persoane.
 Provoacă conflicte verbale și fizice cu
alte persoane.
 Este mustrat sau pedepsit frecvent de
profesori.
 Are bani în plus sau noi lucruri/bunuri
a căror proveniență nu le poate explica.
 Dă vina rapid pe alte persoane.
 Minte sau neagă faptele pe care le-a
făcut.
 Nu acceptă responsabilitate asupra
faptelor pe care le-a făcut.
 Are prieteni care agresează alte
persoane.
 Simte mereu nevoia să câștige sau să
fie cel mai bun la ORICE (devenind
agresiv, în cazul în care pierde, nu
acceptă faptul că a pierdut).
3
 În situațiile de bullying, majoritatea
copiilor nu comunică părinților, cadrelor
didactice și altor profesioniști despre ceea
ce li se întâmplă la școală; în mod special,
acest lucru este valabil pentru băieți și
copiii mai mari.
De ce adolescenții care sunt ținte ale
bullying-ului nu vorbesc despre
experiențele lor?
• le este teamă că situația va deveni și mai
rea, dacă spun;
• se simt rușinați și umiliți;
• le e teamă că ceilalți îi vor privi cu milă
și nu vor mai fi tratați cu respect;
• se tem că, vorbind despre ce li s-a
întâmplat, le confirmă celor ce au
manifestat comportamentul de bullying că
sunt „slabi” sau „proști’;
• știu că nu pot aduce dovezi despre ce li
s-a întâmplat, iar ceilalți copiii care au
asistat vor spune că a fost o glumă sau un
joc;
• cred că ceilalți colegi nu sunt dispuși să
îi ajute, pentru că ei nu sunt atât de
populari precum colegii care au manifestat
comportamentul de bullying;
• cred că cei care asistă nu îi vor ajuta,
pentru că le este teamă, ca nu cumva
comportamentul de bullying să se îndrepte
și asupra lor;
• cred că profesorii sunt neputincioși și nu
pot face nimic pentru ei;
• cred că vor fi mult mai ridiculizați, dacă
părinții vor veni la școală sau profesorii
vor lua atitudine.
Condiții pentru ca un copil să ceară
ajutorul adulților:
- Legături bazate pe încredere.
- Interacțiuni pozitive consecvente.
- Perceperea adultului ca o persoană
interesată de bunăstarea lui,
interesată de ceea ce i se întâmplă,
cu intenții sincere de a-l ajuta.
În lipsa unor relații profunde cu adulții:
- Copii care agresează acționează
fără să întâmpine obstacolul
dezaprobării din partea unui adult
care este important pentru ei.
- Copiii stigmatizați se simt izolați
de sursele de sprijin și intervenție.
- Copiii martori la acte de bullying
nu au la cine să apeleze pentru a
semnala ce au văzut.
Relațiile profunde cu adulții joacă un rol
important atât în prevenirea bulllying-ului,
cât și în reacția împotriva acestuia. Copiii
lipsiți de aceste legături nu beneficiază de
niciunul dintre aceste lucruri.
Motivația copilului agresor de a
manifesta un astfel de comportament
provine din:
 Dorința de a primi atenția,
popularitatea și admirația celor din
jur (pe fundalul golului
/dezechilibrului emoțional), nevoia de
a demonstra că este mai puternic
decât „victima”.
 Sentimentul de control, putere și
influență pe care îl poate exercita
asupra altora în baza propriilor
observații. O puternică nevoie de
integrare, dorința de a fi validat și
acceptat în grupul persoanelor cu cea
mai mare popularitate. De fiecare
dată când manifestă un comportament
de bullying, copilul care inițiază
4
 această acţiune simte
plăcere/satisfacție imediată, ceea ce
duce la o anume dependență
emoțională și îl va face să caute
mereu acel sentiment, precum și
metode de a-l obține cât mai ușor
posibil, cu cât mai puțin efort.
De reținut este faptul că agresiunile,
hărțuirile și intimidările pe care un copil
le îndreaptă asupra altora se bazează, în
special, pe frică (din partea copilului-
țintă) care, la rândul ei, provine din
nesiguranța acestuia, lipsa suportului
grupului, al prietenilor.
Semne evocatoare de violență
asupra unui copil și simptome care pot fi
observate și care pot ridica un semnal de
alarmă:
- dificultăți de concentrare
- neglijență în îndeplinirea sarcinilor
și incapacitate de a respecta un
program impus
- refuzul de a merge la școală sau
lipsa de interes față de școală
- scăderea reușitei școlare
- schimbarea traseului obișnuit de
la/către școală
- retragerea/izolarea de familie, de
activitățile extrașcolare
- refuzul sau evitarea de a vorbi
despre ziua petrecută la școală
- dorința copilului de a schimba
brusc clasa sau școala
- pierderea sau ruperea hainelor,
pierderea sau deteriorarea
obiectelor în scurt timp după
procurare, apariția vânătăilor
- tulburări de comportament: apatie,
iritabilitate, impulsivitate,
agresivitate, minciună, fuga de
acasă, furtul, consumul de alcool,
de droguri etc.
- tulburări de somn: insomnii,
somnolență, somn agitat, coșmaruri
- tulburări de alimentație: anorexie,
bulimie
- autostigmatizare, autoculpabilizare
- ticuri: clipit, rosul unghiilor etc.
- enurezis, encoprezis
- stări depresive, uneori cu tentative
de suicid
- persistența unor senzații olfactive
sau cutanate obsedante
- modificarea rapidă a dispoziției
afective
- comportament sexual inadecvat
vârstei
- prezența unei sarcini nedorite
- vânătăi, leziuni, arsuri, hemoragii,
fracturi
Copiii care sunt supuși bullying-
ului intră sub incidența unuia sau mai
multor factori de risc:
- sunt percepuți ca diferiți de către colegii
lor;
- sunt percepuți ca slabi sau incapabili să
se apere;
- sunt depresivi, anxioși sau cu o stimă de
sine scăzută;
- sunt mai puțini populari și au puțini
prieteni;
- nu se înțeleg bine cu ceilalți.
Motive pentru care copiii nu spun
despre bullying:
 Copiii simt rușine și jenă: este, în
special, cazul băieților pe care
societatea i-a învățat ”să fie bărbați”,
„să fie puternici”, „să nu se plângă
nimănui”.
 Se tem de răzbunare: neputința și
teama copiilor-țintă, dorința de a
5
 stopa tortura face ca situația să fie
una deosebit de înfricoșătoare.
 Nu cred că adulții îi pot ajuta ori le
este frică că adulții nu vor lua
problema în serios: „adulții sunt
ocupați”, iar problemele copiilor sunt
numeroase. Deseori atunci când
părinții, profesorii aud că un coleg
numește cu cuvinte urâte alți copii
din clasă, consideră că este un aspect
lipsit de importanță. Uneori trebuie să
treacă mult timp până adulții înțeleg
gravitatea problemei. Mulți adulți
resping/ignoră bullying-ul,
considerându-l ca fiind ceva prin care
trec toți copiii și cel mai bine este să-l
evite pe „agresor” ori să-i răspundă
cu aceeași monedă.
 Cred că este ceva normal să fii
abuzat: această atitudine este
specifică îndeosebi copiilor care
trăiesc în medii abuzive. Nu vor să fie
etichetați ca „turnători” sau
„trădători”.
Martorii îi oferă celui care manifestă
bullying-ul posibilitatea de a se simți ca pe
scenă.
Reacțiile asistenței și impactul ei
asupra celor implicați într-o situație de
bullying:
 Copiii care se distrează pe baza a ceea
ce văd sau aud. Râsul este o
manifestare care întărește
comportamentul de bullying.
 Copiii care instigă de pe margine. Ei
încurajează direct persoana care
manifestă comportamentul de bullying.
 Copiii care privesc în tăcere. Acești
copii rămân separați de situația de
bullying, dar încurajează
comportamentul de bullying prin faptul
că privesc. O persoană care manifestă
comportament de bullying are nevoie
de atenție, pentru a-și afirma statutul
sau a-și arăta puterea.
 Copiii care pleacă dintr-o astfel de
situație. Îndepărtarea nu este la fel de
încurajatoare, precum celelalte
comportamente descrise mai sus, dar
are și ea un rol de întărire prin faptul că
lasă persoana care este rănită în
imposibilitatea de a face față singură la
ce i se întâmplă, fără niciun fel de
suport.
Când o parte dintre cei ce asistă iau
atitudine, un fapt remarcabil este că
bullying-ul are o șansă bună de a se opri.
De aceea studiile arată că intervenția
asupra grupului de copii oferă o cale foarte
eficientă de a opri bullying-ul, mai ales la
vârsta adolescenței, când deciziile copiilor
sunt foarte mult influențate de așteptările
pe care le are de la ei grupul lor de
prieteni. Un program de intervenție pe
clasă are succes atunci când va exista un
număr cât mai mare de colegi care vor
avea empatie față de un alt coleg care este
țintă a bullying-ului și vor alege prin
reacțiile lor să descurajeze tratamentul
nedrept: fie se vor simți capabili să
confrunte persoana care manifestă
bullying-ul, fie vor scoate persoana
respectivă din situația de bullying și o vor
duce departe de cel ce face agresiunea, fie
vor rupe tăcerea și vor cere ajutorul unui
cadru didactic, pentru a interveni în
această situație.
De cele mai multe ori bullying-ul
se manifestă în prezența altor copii,
departe de ochii adulților. În viața de zi cu
zi foarte mulți copii, deși în adâncul
sufletului lor nu sunt de acord cu modul în
care un coleg tratează un alt coleg, totuși
stau și privesc pasiv, fără să facă ceva,
6
pentru a veni în ajutorul colegului care este
agresat.
De ce nu reacționează copiii?
S-au făcut studii în care copiilor li
s-au arătat o serie de materiale filmate în
care erau ilustrate diferite forme de
bullying, pentru a înțelege care sunt
motivele lipsei lor de reacție. După
vizionarea respectivelor materiale, ei au
fost întrebați ce ar fi făcut, dacă ar fi fost
martori la acea situație. Rezultatele arată
că un număr foarte mic dintre cei ce au
participat la studiu ar fi luat apărarea
copilului țintă. Mulți dintre ei au spus că ar
fi ignorat situația, deși în mod surprinzător
un număr mare dintre cei ce au dat acest
răspuns erau de părere că ar fi trebuit să
facă ceva să sprijine copilul care era ținta.
Intențiile lor bune porneau de la dorința de
a se simți bine, pentru că au ajutat pe
cineva sau de la puternica identificare cu
victima. Într-un program de intervenție în
clasă putem încuraja și folosi aceste
intenții bune, pentru a pune capăt
comportamentului de bullying. Cercetările
recente ne dau informații foarte utile
despre ceea ce cred copiii și ce sunt
pregătiți să facă atunci când sunt martori la
o situație de bullying în curtea școlii.
Această cunoaștere deschide calea către
strategii mult mai eficiente de intervenție,
prin care putem folosi grupul de martori,
astfel încât el să descurajeze
comportamentul de bullying.
Copiii care asistă pasiv la
bullying se împart în patru categorii în
funcție de motive:
1. Copiii care consideră că nu e treaba lor
să se bage în problemele altora. („Nu e
treaba mea, când cineva pe care nu îl
cunosc are probleme.”, „Nu e frumos să
mă bag în treaba altcuiva.”, „Sunt doar un
observator.”, „Ei trebuie să își rezolve
singuri problemele.”, „Nu mă privește”).
2. Copiii cărora le este frică de consecințe.
(„Pot să ajung și eu în locul celui rănit.”,
„Dacă mă implic, poate să mi se întâmple
ceva rău.”, „Aș fi speriat, dacă mi s-ar
întâmpla și mie.”, „Ar putea fi stânjenitor”,
„Nu vreau să fiu un turnător și să-i spun
unui profesor”).
3. Copiii care cred că victima trebuie să
învețe să se descurce într-o astfel de
situație. („Cei mai mulți dintre oameni știu
cum să aibă grijă de ei și uneori cei ce sunt
ținta bullying-ului merită să li se întâmple
asta”). Nivelul de empatie față de copilul
țintă este scăzut și acești martori au
tendința de a-l blama pe copil, pentru că a
ajuns în ipostaza de a fi victimizat.
4. Copiii care cred că intervenția lor ar fi
inutilă sau că ar face lucrurile să meargă și
mai prost. („Nu o să mă bage nimeni în
seamă, dacă intervin”).
În mod trist unii dintre copii și
chiar dintre adulți aprobă bullying-ul.
Pentru unii acest mod de
interacțiune care conduce la rănirea unei
alte persoane este destul de atractiv. „Îmi
place să văd cum alții se bat”. „Fiecărui
copil îi place să se distreze și eu fac parte
dintre ei”. În unele cazuri există chiar o
admirație sinceră pentru cei ce folosesc
bullying-ul. „Cineva care insultă pe
altcineva este șmecher sau un dur”. Mulți
dintre copii par a avea adevărate motive
sadice. „Unii merită să primească castane
în cap, pentru că sunt fraieri”. Unii cred că
sprijinirea persoanei care manifestă
bullying-ul e cea mai sigură opțiune.
„Toată lumea este de partea celui care
insultă.”
7
Ce spun studiile ?
 9 din 10 incidente de bullying se
petrec cu asistență, dar martorii
intervin în favoarea victimei în mai
puțin de 20% din cazuri; în
situațiile în care colegii intervin
pentru a opri comportamentele
agresive, mai mult de jumătate
dintre agresiuni sunt oprite în
primele 10 secunde.
 Între 35-40% dintre adolescenți râd
într-o situație de bullying și 25-
30% se retrag sau privesc în tăcere.
 Cei ce asistă la bullying îi oferă
persoanei care manifestă
comportamente de bullying foarte
multă putere. Chiar dacă cei care
privesc nu atacă efectiv, râsul sau
privitul în tăcere încurajează
bullying-ul.
IV. Consecințe
 la nivelul copiilor care sunt supuși
bullying-ului:
- suferință fizică și emoțională
- autovătămare
- risc mare de suicid
- depresie, anxietate, dificultăți de
somn
- scăderea randamentului școlar
- abandon școlar
 la nivelul copiilor martori:
- frică, vinovăție, neputință,
nesiguranță
- pot fi atrași în comportamente de
bullying prin presiunea grupului
 la nivelul copiilor care agresează:
- predispoziție la abandon școlar
- dezvoltare timpurie a tendințelor
violente, delincvenței, criminalității
Ce spun studiile cu privire la impactul
experiențelor de bullying asupra
adolescenților?
 Există risc mare de suicid în
adolescență, asociat expunerii la
bullying atât în rândul fetelor, cât și al
băieților.
 Fenomenul de bullying se asociază cu
o adaptare dificilă la viața de adult, atât
în cazul adolescenților care inițiază
comportamentul de bullying, cât și în
cazul celor care sunt ţinte ale acestuia.
 Adolescenții care manifestă
comportamente de bullying prezintă
risc de consum de substanțe interzise și
de implicare în comportamente
delincvente.
 Adolescenții care sunt țintele bullying-
ului manifestă un nivel crescut de
anxietate, văd mediul ambiant ca pe un
loc plin de pericole, se așteaptă tot
timpul ca ceva rău să li se întâmple,
privesc lumea în negru, sunt lipsiți de
speranță, se simt neputincioși și au un
nivel scăzut de încredere în propria
valoare personală și în propria
capacitate de a stabili relații cu ceilalți.
 Experiența bullying-ului îi face pe
adolescenți să privească lumea socială
cu mare neîncredere, să îi perceapă pe
ceilalți ca fiind ostili și insensibili la
suferința lor.
8
V. Intervenții
Intervenția la nivel școlar și intervențiile ţintă reprezintă tipuri diferite de abordare,
fiecare cu avantajele și dezavantajele sale.
Intervențiile la nivel de școală
- o abordare la nivel de școală pornește de
la ideea că bullying-ul este o problemă
socială sistemică și că găsirea unei soluții
este responsabilitatea colectivă a tuturor
celor din școală;
- prevenirea sistemică necesită schimbarea
culturii întregii școli; conștientizarea
naturii problemei, monitorizare sporită și
răspunsuri sistematice, consecvente la
incidentele de bullying;
- se adresează nevoilor tuturor;
- își propun să construiască reziliența la
toți copiii și să creeze un climat școlar
pozitiv;
- schimbările sistemice ale colegilor,
clasei, școlii și comunității sunt necesare
pentru a construi bazele în vederea
prevenirii pe termen lung a bullying-ului.
Când/cum/de ce funcționează abordarea comprehensivă a fenomenului de bullying?
Cele mai reușite exemple de intervenții
de succes la nivel de școală sunt acelea
care se bucură de un sprijin larg din
partea tuturor celor implicați în educație.
Abordarea comprehensivă a fenomenului
este cea mai promițătoare în a contribui
la crearea unui mediu școlar sigur, care
va ajuta copiii să crească din punct de
vedere academic și social. Înainte de a
pune în aplicare orice eforturi de
combatere a bullying-ului sau a altor
forme de violență în școală, ar trebui să
se țină cont de faptul că:
• În mod ideal, eforturile ar trebui să
înceapă devreme, chiar din grădiniță și să
continue pe tot parcursul educației
formale a unui copil.
Intervențiile ţintă
- presupun concentrarea asupra
comportamentului indivizilor sau
grupurilor implicate în mod direct în
incidente de bullying;
- vizează comportamentele
disfuncționale cunoscute ale acelor copii
care agresează alți colegi;
- se concentrează pe cauzele care stau la
baza comportamentului de bullying în
situații concrete;
- fidelitatea sau consistența cu care sunt
implementate toate componentele
intervenției este mai ușor de monitorizat
și de realizat în abordări specifice,
deoarece există mai puțini adulți și copii
de urmărit;
- intervențiile ţintă, de obicei importate
din exterior și puse în aplicare de școală,
sunt adesea prea de scurtă durată pentru
a atinge acel tip de suport de bază.
• Programele eficiente necesită un
leadership consolidat și un angajament
continuu din partea personalului școlii.
• Dezvoltarea și formarea continuă a
personalului sunt importante pentru
susținerea programelor de prevenire a
bullying-ului și a altor forme de violență
din școală.
• Programele ar trebui să fie sensibile din
punct de vedere cultural la problemele
diversității elevilor și relevante nivelului
de dezvoltare a acestora.
• Implicarea părinților și a comunității în
planificarea și implementarea unor astfel
de programe este esențială.
9
 Intervențiile la nivel școlar nu dau rezultate atunci când profesorii și conducerea școlii
sunt reticenți să facă intervenții la scara întregii școli, deoarece fie consideră că nu există
suficient timp și spațiu în curriculum, fie că dezvoltarea atitudinilor anti-bullying este, după
opinia lor, responsabilitatea părinților.

Rolul actorilor implicați în prevenirea bullying-ului

Prevenirea fenomenului de bullying este un proces care presupune o abordare bazată

pe cooperare, concentrată pe priorităţi ale siguranței și protecției copiilor. Acest lucru
presupune că siguranța și protecția copilului vor fi luate în considerare în activitatea zilnică,
la fel cum sunt luate în considerare evidența elevilor și a orele de clasă, resursele umane sau
financiare. Succesul în asigurarea siguranței și garantarea protecției copilului necesită munca
în echipă – la nivel de conducere a școlii, profesori, părinți, elevi și comunitatea locală; dacă
un actor nu este implicat, întregul proces suferă. Prin urmare, este vital să creăm o cultură
potrivită în școală, astfel încât toți să cunoască angajamentele acesteia în protecția copilului,
inclusiv în prevenirea și contracararea bullying-ului, ca toţi să le împărtășească și să se
implice.

Conducerea instituției de învățământ, cadrele didactice, elevii și părinții ar putea

recurge la următoarele acțiuni, strategii și activităţi pentru a preveni și opri bullying-ul în
instituție.

• stabilirea unui sistem confidențial de

Acțiuni la nivel de școală:
• evaluarea gradului de conștientizare și
domeniul de extindere a fenomenului de
bullying în școală prin sondaje efectuate
în rândul elevilor și al personalului;
• supravegherea îndeaproape a elevilor
în zonele în care există bullying în
școală;
• formarea profesională pentru cadrele
didactice/personal auxiliar pentru a crește
gradul de conștientizare privind
problema bullying-ului și pentru a
comunica angajamentele școlii în
prevenirea și contracararea unui astfel de
comportament;
• elaborarea de standarde clare de
comportament, inclusiv reguli împotriva
bullying-ului pentru toți elevii și
aplicarea în mod consecvent și corect a
acestora;
• stimularea participării părinților prin
activități care să încurajeze implicarea
acestora în procesul educațional,
activitățile și proiectele școlare;
raportare care să permită copiilor să
aducă la cunoștinţă cazurile de victimizare
și care să înregistreze detaliile
incidentelor de bullying;
• asigurarea că școala are toate politicile
impuse de lege și procedurile de plângere
și aducerea la cunoștinţa părinților și
elevilor a acestor proceduri;
• primirea și ascultarea receptivă a
părinților care raportează comportamente
de bullying și stabilirea procedurilor prin
care astfel de sesizări sunt investigate și
soluționate rapid la nivelul școlii, pentru a
evita perpetuarea agresiunii;
• elaborarea de strategii de recompensare
a elevilor pentru un comportament pozitiv
și incluziv;
• oferirea de activități la nivel de școală și
clasă, concepute pentru a construi
respectul de sine prin evidențierea
talentelor, hobby-urilor, intereselor și
abilităților speciale ale tuturor elevilor și
care favorizează înțelegerea reciprocă și
aprecierea diferențelor la ceilalți.

10
 Cea mai bună protecție pe care părinții o pot oferi copiilor care sunt implicați într-un
conflict fie manifestând un comportament de bullying, fie fiind supus bullying-ului, este să
încurajeze încrederea și independența copilului lor și să fie dispuși să ia măsuri atunci când
este necesar.
Este posibil ca elevii să nu știe ce să facă atunci când observă că un coleg de clasă
este supus bullying-ului sau când experimentează ei înșiși o astfel de victimizare. Discuțiile și
activitățile din clasă pot ajuta elevii să dezvolte o varietate de competențe, acțiuni pe care le
pot întreprinde atunci când asistă sau experimentează un comportament de bullying. De
exemplu, în funcție de situație și de propriul nivel de confort, elevii pot:
 să solicite ajutor imediat de la un adult;
 să raporteze incidentele de bullying personalului școlii;
 să vorbească și să ofere sprijin copilului supus bullying-ului;
 să exprime dezaprobarea comportamentului de bullying;
 să încerce să dezamorseze situațiile-problemă.
Implicarea întregii comunități în prevenirea bullying-ului asigură faptul că nu numai
elevii, profesorii și părinții, dar și comunitatea mai largă vor depune eforturi pentru a atinge
obiective comune în vederea asigurării siguranței și protecției copiilor. (Sursa: Școală fără
bullying. Recomandări pentru prevenirea, identificarea și intervenția în cazurile de bullying în instituțiile de
învățământ, Tatiana Dănilescu, Terre des hommes, 2021)

 Să utilizăm recompense pentru copiii

Teoria modificării
comportamentale arată că pentru a
schimba un comportament, avem nevoie să
intervenim atât la nivelul contextului
(intervenții pe clasă), cât și la nivelul
consecințelor (reacții care apar imediat
după manifestarea comportamentului de
bullying).
Ce presupune o intervenție la nivel de
context?
 Să creștem supervizarea în locurile în
care se întâmplă cel mai frecvent
comportamente de bullying (terenuri
de sport, holuri, toalete, curtea școlii).
 Să stabilim regulile clasei care exprimă
clar ce așteptăm de la un copil să facă
într-o situație de interacțiune cu
colegii.
 Să stabilim consecințe clare pentru
încălcarea fiecărei reguli și să aplicăm
consecvent consecințele pentru
manifestarea comportamentelor de
bullying.
care au reacții de descurajare a
bullying-ului (iau apărarea unui copil-
țintă sau solicită ajutorul unui adult).
 Să modificăm, prin intervenții pe tot
colectivul clasei, nivelul de empatie,
atitudinea și modul de reacție a
colegilor martori față de situația în care
un coleg este țintă a bullying-ului
(astfel încât să fie cât mai mulți colegi
care să îi ia apărarea colegului care
este țintă a bullying-ului sau solicită
ajutorul cuiva care are o putere mai
mare – un adult).
 Să modificăm, prin intervenții la
nivelul cadrelor didactice, nivelul de
cunoștințe, de empatie și atitudine față
de copilul țintă, astfel încât prin
atitudinea lor să modeleze acceptarea
lui în grupul de copii. Atitudinea
cadrului didactic faţă de un copil
este un reper pentru modul în care
ceilalţi copii relaţionează cu el.

11
Important de reținut!
Reacția colegilor la situația de
bullying oferă un feedback direct celui
care manifestă bullying-ul și conduce la
încurajarea și menținerea bullying-ului.
Relaţiile pe care cadrul didactic le
stabilește cu un copil influenţează modul
în care clasa îl privește.
Atitudinea pozitivă a cadrului
didactic faţă de un copil va fi preluată de
către copiii din clasă. Comparaţiile între
abilităţile și performanţele copiilor
constituie un factor important care
contribuie la apariţia fenomenului de
marginalizare. De exemplu, când cadrul
didactic compară abilităţile copiilor, le
creează copiilor valorizaţi o imagine
pozitivă pe care grupul o va prelua. În
contrast, copiii care nu ating aceste
standarde se vor bucura de mai puţină
popularitate. Acest lucru poate conduce la
formarea prieteniilor în funcţie de
performanţele obţinute, copiii „buni” –
într-o parte, copiii „slabi” – în altă parte.
Ce presupune o intervenție la nivel de
consecințe?
 Să lucrăm individual cu copilul țintă,
pentru a schimba modul de reacție care
alimentează comportamentul, atunci
când situația de bullying este moderată
ca intensitate și copilul poate practica
abilitățile învățate.
 Să lucrăm cu grupul de copii din clasă
pentru a schimba reacțiile colegilor
martori care alimentează direct
comportamentul de bullying prin faptul
că râd, instigă sau privesc în tăcere.
Important de reținut!
Frecvența comportamentelor de
bullying este mai mare în clasele unde
colegii au reacții de încurajare a
comportamentului de bullying și iau rar
apărarea colegului țintă. Acest tip de
reacție conduce la recompensarea socială a
comportamentului de bullying. În
școlaritatea mică strategiile de intervenție
pe context care presupun utilizarea
regulilor și consecințelor sunt mult mai
eficiente decât la vârsta adolescenței.
Școlarii mici sunt mult mai sensibili la
influența adulților și comportamentul lor
poate fi mai ușor modificat prin intervenția
cadrului didactic.
În cazul adolescenților, intervenția
prin intermediul adulților are mai puține
rezultate satisfăcătoare.
Grupul de egali are o influență mult
mai mare asupra comportamentului de
martor (dacă să ia apărarea unui copil țintă
sau nu) comparativ cu părinții sau cadrele
didactice. Cea mai mare influență asupra
reacției de martor care ia poziția de apărare
a unui coleg – țintă a bullying-ului o are
ceea ce cred adolescenții că așteaptă
grupul de prieteni de la ei să facă în
situația respectivă (ceea ce nu se aplică în
cazul părinților și cadrelor didactice).
În adolescență, cadrele didactice
pot influența indirect schimbarea
comportamentului de bullying prin prisma
colectivului clasei.
Selectarea strategiilor de intervenție se va
face in funcție de:
– datele particulare pe care le prezintă
situația în care s-a manifestat
comportamentul de bullying (contextul,
tipul de comportament de bullying – fizic,
verbal, relațional sau de agresare pe
Internet și reacțiile care au urmat
manifestării lui);
– vârsta copiilor implicați în situația de
bullying
12
 Metoda
Folosirea sancțiunilor directe
Prevenirea bullying-ului prin întărirea Când școala își dorește să descurajeze
comportamentului martorilor
descurajarea a bullying-ului
Dezvoltarea abilităților copilului țintă
Medierea
Strategii de reparare a situației
Metoda grupului de suport
Metoda implicării părților
Când se aplică
În cazuri care implică rănirea fizică a cuiva sau
în situații în care celelalte metode aplicate nu au
condus la un rezultat pozitiv. (Comportamentul
de bullying continuă).
de comportamentele de bullying, fără să implice
consilierea (când martorii pot evalua realist
gradul de risc al unei situații).
În cazuri ușoare care presupun tachinarea sau
hărțuirea verbală. Când se decide că copilul țintă
poate fi învățat să facă față situațiilor de
bullying, folosind abilitățile sociale
(comunicarea asertivă, răspunsul paradoxal).
Când copiii implicați doresc să primească ajutor
de la un mediator. (Copiii care manifestă
comportamente de bullying rareori doresc să se
întâlnească cu un mediator.)
În cazurile în care copilul manifestă
comportamentul de bullying ajunge să simtă
remușcare și părere de rău pentru ceea ce a făcut
și este pregătit să acționeze în sensul corectării
situației.
În cazul în care copilul inițiază bullying-ul sau
grupul de martori care au încurajat sunt pregătiți
de întâlnirea cu un consilier, să coopereze astfel
încât să contribuie la îndreptarea situației pentru
copilul țintă.
În cazul de bullying este manifestat de mai mulți
copii, iar prin interviu și susținere din partea
unui consilier fiecare dintre inițiatori este dispus
să ajute la reducerea disconfortului copilului
țintă.
13
Intervenția pe clasă
Acest tip de intervenție are ca scop câteva
aspecte foarte importante:
 Structurarea unui context care să
ofere predictibilitate și siguranță
tuturor copiilor prin stabilirea
regulilor și consecințelor
 Creșterea conștientizării privind
implicațiile comportamentului de
bullying
 Creșterea nivelului de empatie și
dezvoltare a unor atitudini pozitive
față de colegii care ajung ținte ale
bullying-ului.
 Dezvoltarea abilităților la copii de a
avea reacții în rolul de martori care să
conducă la descurajarea
comportamentului de bullying.
Pentru a face o intervenție pe clasă avem
nevoie să știm:
- Care sunt regulile clasei și
consecințele referitoare la
comportamentele de bullying (în
special, pentru copiii din
învățământul primar)
- Care sunt atitudinile colegilor
referitoare la actorii implicați în
situația de bullying (cel ce a inițiat
bullying-ul, cel ce a fost ținta și cei
ce au asistat și nu au făcut nimic) și
la posibilitatea lor de a face ceva în
această situație. Atitudinile sunt
foarte importante și adesea ele
ghidează comportamentul
martorilor într-o situație de
bullying.
Important de reținut!
Utilizarea pedepsei oferă contextul
învățării prin observare și imitare a
comportamentelor, prin care copiii
folosesc abuzul de putere în relație cu
colegii lor.
Sancţiunile/pedepsele care nu au
legătură logică cu comportamentul
nepotrivit, manifestat de copii, nu conduc
la ameliorarea lui.
Dezvoltarea abilităţii de a
interacționa pozitiv cu colegii și de a se
gândi la urmările pe care le poate avea
comportamentul său asupra altcuiva (ex.,
dacă râd de un coleg că are ochelari și îi
spun „aragaz cu patru ochi”, aceasta o să-l
facă să se simtă trist), este posibilă doar în
măsura în care disciplinarea la clasă capătă
un sens în mintea copiilor. Cu alte cuvinte,
măsura în care copiii pot identifica o
legătură logică între ceea ce primesc atunci
când au avut un comportament neadecvat
și comportamentul manifestat, trebuie să
fie conștientizată. Dacă elevul nu poate să
vadă logica între ceea ce a făcut și
consecinţa obținută, potenţialul de învăţare
este aproape nul. Sancționarea și
pedepsirea comportamentului de bullying
de către adulți, profesori și părinți îi face
pe copii să fie foarte creativi și să găsească
noi modalități, prin care să își continue
acțiunile de bullying. De exemplu,
adolescenții pot înceta să mai manifeste
comportamente de bullying în
interacțiunea de zi cu zi de la școală, dar
își vor muta acțiunile de defăimare în
mediul online.
În școlaritatea mică, în special,
pentru schimbarea comportamentelor de
bullying este important ca la nivelul clasei
să existe:
– Reguli clare care să exprime care
sunt comportamentele așteptate de la copii
într-o situație de interacțiune cu colegii
14
 – Consecințe clare prin care copiii
ce manifestă bullying-ul să poată repara
răul pe care l-au produs asupra altora
– Recompense pentru colegii
martori care au o reacție potrivită și
descurajează bullying-ul (înfruntă copilul
care manifestă bullying-ul sau cer ajutorul
unui adult). În timp ce consecințele îl
învață pe copil că ceea ce a făcut el nu este
permis, pentru că a produs o suferință altui
coleg, recompensele permit exersarea
acelor comportamente care conduc la
schimbarea pe termen lung a conduitei
copiilor. Dacă ne concentrăm doar pe
aplicarea consecințelor și nu avem în
vedere simultan și recompensa pentru
comportamentele de interacțiune pozitivă
și ajutorare a copilului țintă, nu le oferim
copiilor posibilitatea de a învăța conduite
noi, care să ducă la descurajarea
comportamentelor de bullying.
Intervenția adresată copiilor care
manifestă comportamente de bullying
Direcțiile de acțiune ale intervenției
individuale:
 Dezvoltarea stimei de sine
 Dezvoltarea empatiei
 Dezvoltarea abilităților de
interacțiune pozitivă cu ceilalți
(inițierea și menținerea unei relații de
prietenie, cooperarea, gestionarea
invidiei și geloziei, obținerea unui
statut în grup prin performanțe sau
comportamente dezirabile)
 Exersarea unor abilități de integrare
în grup, folosind strategiile prosociale
(rezolvarea de probleme,
comunicarea, compromisul,
negocierea)
 Restructurarea modului de a privi
lumea socială prin accesul la
experiențe care să îl învețe că relațiile
nu sunt doar sursă de suferință, ci și
de confort, că poți să lași garda jos și
ceilalți să nu profite de aceasta ca să
te atace
 Ruperea identificării cu reacția de
neputință, asociată bullying-ului
 Dezvoltarea abilităților personale de
gestionare adecvată a situațiilor de
bullying:
– Comunicarea asertivă (în special
în cazurile de bullying verbal
moderat ca intensitate)
– Soluționarea de probleme
– Gestionarea emoțiilor de
disconfort (teamă, rușine, tristețe)
– Exersarea abilităților de integrare
în grup
 Dezvoltarea autonomiei personale
 Dezvoltarea autoeficienței personale
(abilitatea de a face față unor situații
multiple de viață)
Metoda implicării părților
Se folosește când se lucrează pe o
situație de bullying în care un grup de
copii agresează un coleg. Interviul începe
cu fiecare persoană care a inițiat bullying-
ul individual și împărtășește preocuparea
pentru situația copilului țintă, apoi invită
copilul care a agresat să dea un răspuns
care să ajute la soluționarea problemei.
Apoi, copilul țintă este intervievat și i se
oferă ajutor. Când în negocierea cu copiii
care au inițiat bullying-ul se înregistrează
un progres (copiii sunt dispuși să își asume
individual responsabilitatea pentru
ameliorarea situației), se stabilește o
întâlnire cu grupul de copii care a inițiat
bullying-ul și se planifică modul în care
15
problema va fi soluționată. Toți se
întâlnesc cu copilul țintă și soluția agreată
va fi negociată.
Pasul 1. Procesul începe cu
identificarea mai multor copii care sunt
suspectați că au manifestat comportamente
de bullying față de un alt copil. Acești
copii care au inițiat bullying-ul formează
un grup puțin eterogen. Există un lider și
mai mulți colegi care îl urmează.
Pasul 2. Fiecare copil care face
parte din grupul ce a inițiat bullying-ul este
ascultat pe rând în sesiuni separate. Cadrul
didactic/consilierul începe prin a-și
împărtăși îngrijorarea cu fiecare copil
implicat în bullying privind situația dificilă
în care se află copilul țintă.
Pasul 3. Când disconfortul
copilului țintă este înțeles, copilul care a
inițiat bullying-ul este întrebat dacă este
pregătit pentru a ajuta la îmbunătățirea
situației. I se poate sugera ce ar alege să
facă și, dacă se ajunge la un acord, se
stabilește o întâlnire de 1 la 1 pentru a
monitoriza progresul.
Pasul 4. După această etapă, în
care toți inițiatorii bullying-ului au fost
intervievați, cadrul didactic/consilierul se
întâlnește cu copilul țintă. De regulă, acest
copil este foarte abătut și are nevoie de
ajutor. Interviul începe cu a-i comunica
copilului țintă că cei care au manifestat
bullying-ul au agreat să coopereze pentru
îndreptarea situației și este asigurat de
ajutorul consilierului/cadrului didactic.
Pasul 5. După ce consilierul/cadrul
didactic s-a întâlnit din nou și a stat de
vorbă individual cu toți copiii care au
agresat și dacă s-au înregistrat progrese,
stabilește o întâlnire de grup cu copiii care
au inițiat bullying-ul. Scopul acestei
discuții comune este de a li se solicita să
decidă, fiecare pentru sine (nu ca grup), ce
sunt dispuși să facă sau să vorbească, când
se vor întâlni cu copilul țintă.
Pasul 6. Se stabilește o întâlnire la
care participă toate părțile implicate –
inițiatorii bullying-ului și copilul țintă. Cei
care au inițiat bullying-ul fac o propunere
de soluționare a situației. Aceasta poate fi
un enunț prin care își exprimă părerea de
rău sau o reiterare a faptului că nu vor mai
continua să îl rănească pe colegul care a
fost ținta agresiunii. În final,
consilierul/cadrul didactic va discuta
despre cum pot ei să își mențină progresele
în modul de relaționare și că le va oferi
ajutorul, dacă alte probleme pot apărea pe
viitor.
Important!
Se recomandă monitorizarea atentă timp
de o lună a evoluției situației.
 Procesul necesită nenumărate
întâlniri cu copiii implicați în
bullying, mai întâi ca persoane
separate și apoi ca grup, pe parcursul
a două săptămâni.
 Pedepsirea copiilor care au agresat și
aplicarea consecințelor pentru
comportamentul de bullying adesea
pare că ne este cel mai la îndemână.
Dar, din nefericire, aceasta face ca
bullying-ul să continue și să îmbrace
forme mai greu de identificat de către
adulți.
 Chiar dacă consumă timp, această
metodă poate să producă schimbări
care să se mențină în comportamentul
copiilor.
 Evidența științifică a acestei metode
este puternică. Studiile arată că are o
rată de succes de 90%. Cazurile
potrivite pentru această metodă
trebuie alese cu grijă.
16
  Metoda nu este potrivită atunci când
comportamentul de bullying îmbracă
forme de violență fizică sau
comportament criminal și nici pentru
forme de tachinare ușoare. În aceste
cazuri sunt mai potrivite alte metode.
Modelul simplu în șase pași al lui
D.Olweus:
Pasul 1: Opriți bullying-ul.
Pasul 2: Sprijiniți victima agresiunii în așa
fel, încât să-i permită redobândirea
controlului asupra emoțiilor sale și
„menținerea imaginii” (“save face”).
Pasul 3: Abordați agresorul, spunându-i
comportamentului de bullying pe nume și
explicând de ce este inacceptabil acest tip
de comportament.
Pasul 4: Responsabilizați
spectatorii/observatorii prin apreciere sau
informații referitoare la felul în care să
acționeze în viitor.
Pasul 5: Impuneți consecințe logice, non-
violente.
Pasul 6: Dacă este posibil, discutați
ulterior cu victima agresiunii pentru a vă
asigura că bullying-ul s-a oprit.
Crearea unui mediu pozitiv în școală
1. Considerați prevenția bullying-ului
o prioritate. Considerați
comportamentele de dorit din
partea copiilor drept țeluri pentru
întreaga instituție și asigurați-vă că
adulții implicați le susțin în mod
consecvent.
2. Acordați atenție programelor de
educare emoțională și socială
pentru toți copiii. Activitățile de
acest tip reduc incidența bullying-
ului cu până la 50%.
3. Ajutați copiii să înțeleagă rolul pe
care îl are asistența într-o situație
de bullying.
4. Contribuiți la clarificarea ideii de
popularitate în rândul elevilor, la
definirea acesteia mai degrabă ca
respect decât ca teamă.
5. Sprijiniți construirea rețelelor de
prieteni.
6. Mențineți deschise linii de
comunicare între personal și elevi.
7. Încurajați gruparea diversă și
dinamică a prieteniilor, separând și
reamestecând în mod intenționat
grupurile exclusiviste de copii.
8. Apreciați diferențele și onorați
diversitatea.
9. Tratați cu seriozitate semnalările și
abordați problemele încă din faze
incipiente.
10. Susțineți în mod efectiv toleranța.
17
 Strategii pentru intervenții eficiente:
(Sursa: Signe Whiston „Fenomenul bullying – 8 strategii pentru a-i pune capăt”- București, Editura Herald,
2017)
Strategia 1 – Recunoașteți și abordați
corect bullying-ul
1. Înțelegeți diferența dintre
comportamentul nepoliticos, răutăcios și
cel de tip bullying. Interveniți în
consecință.
2. Instruiți-i pe copii în legătură cu
bullying-ul astfel încât aceștia să știe la ce
să fie atenți, când să intervină pe cont
propriu și în ce situație trebuie să apeleze
la un adult de încredere.
3. Recunoașteți semnele de avertizare a
unui copil agresat.
4. Încercați să descoperiți ce motivează un
elev să-i agreseze pe alții.
5. Faceți un plan care să releve cum pot fi
satisfăcute în mod constructiv interesele
vitale ale copiilor (control, statut social) și
cum vor fi confruntate și schimbate
comportamentele agresive.
6. Identificați elevii care sunt în mod
special vulnerabili la acțiuni de tip
bullying și pe cei care sunt mai predispuși
să-i agreseze.
7. Puneți bazele unei culturi a bunăvoinței
recompensând comportamentul corect.
8. Respingeți mentalitatea conform căreia
”așa sunt copiii”. Bulyying-ul nu este
niciodată un rit de trecere pentru tine.
9. Desemnați cel puțin un adult din școală
care să se asigure că problemele de
agresivitate ale elevilor sunt abordate cu
promptitudine, minuțiozitate și demnitate.
10. Creați un sistem de sprijin în rândul
personalului școlar cerându-le
specialiștilor să comunice unii cu alții
pentru a reacționa cu eficiență la problema
bullying-ului.
Strategia 2 – Construiți relații profunde
cu elevii
1. Ascultați-i cu atenție (receptivitate,
întrebări deschise, sprijin, empatie).
2. Eliberați-vă de graba/presiunea de a-i
rezolva problema tânărului și, în funcție de
factori precum vârsta, intelectul sau
dinamica situației, dezvoltați abilitatea lui
de a gândi independent și de a rezolva
problema într-un mod competent.
3. Abordați cu calm a situația, fără reacții
exagerate pentru a da mesajul că situația
este sub control.
4. Exprimați-vă compasiunea față de copil,
regretul pentru ceea ce trăiește.
5. Validați curajul de a povesti ce s-a
întâmplat, aprecieați încrederea pe care o
are în adult.
6. Inițiați procesul de rezolvare a
problemelor, căutați soluții constructive
împreună cu copilul, pentru a-i spori
încrederea în sine și redobândirea
sentimentelor de putere și control.
7. Păstrați/susțineți relația, verificați
situația după conversația inițială,
transmiteți sprijin consecvent.
8. Asigurați condițiile de siguranță.
9. Asigurați-vă că nu sunt considerați slabi
sau pârâcioși pentru că au apelat la sprijin.
18
10. Instituiți metode de primire a
informațiilor care să permită anonimatul și
confidențialitatea.
Strategia 3 – Opriți bullying-ul ori de
câte ori observați că acesta are loc
1. Redactați o strategie școlară cu caracter
oficial în care să se vorbească despre
bullying, astfel încât toată lumea să
înțeleagă, clar și unanim, ce este acesta și
cum va fi abordat.
2. Împărtășiți strategia realizată cu
personalul școlii și informați elevii prin
intermediul discuțiilor la clasă.
3. Stabiliți o ierarhie a consecințelor logice
ale bullying-ului. Evitați politicile de
toleranță zero.
4. Instituiți un parteneriat cu părinții cu
privire la politicile și protocoalele școlare
legate de bullying.
5. Sporiți prezența adulților în locurile și
momentele cu risc mare de bullying.
Strategia 4 – Ocupați-vă în mod direct
de problema bullyingului cibernetic
1. Încurajați copiii să aibă cât mai mult
contact față în față cu colegii.
2. Întrețineți relații pozitive cu copiii, care
să încurajeze dialogul deschis despre
situațiile cu risc ridicat.
3. Abordați cu deschidere și fermitate
acțiunile online indezirabile ale copiilor.
4. Educați copiii în legătură cu utilizarea
acceptabilă și neacceptabilă a rețelelor de
socializare și a tehnologiei.
5. Folosiți contractele cu privire la
folosirea tehnologiei ca platformă pentru
discuții despre activitățile online și
bullying-ul cibernetic.
6. Educați copiii cu privire la natura
permanentă și replicabilă a postărilor pe
internet, despre publicul aproape infinit al
internetului.
7. Învățați să fiți la curent cu jargonul
cibernetic al copiilor.
8. Includeți standardarde foarte clare în
privința agresiunii cibernetice în politica
antibullying a școlii.
9. Analizați cu grijă politicile legate de
utilizarea telefoanelor mobile în școli și
acasă.
10. Ocupați-vă în mod direct de orice
comportament online imoral al copiilor și
semnalați-l.
Strategia 5 - Dezvoltați competențe
sociale și emoționale
1. Acordați o atenție adecvată activităților
de dezvoltare socială și emoțională.
2. Atunci când copiii dau dovadă de
comportamente crude unii față de alții,
abordați-i din perspectivă educațională, nu
dintr-o perspectivă punitivă.
3. Oferiți-le tinerilor abilitățile de care au
nevoie pentru a respecta demnitatea
celorlalți, apoi învățați-i să fie responsabili
pentru menținerea acelor standarde de
comportament.
4. Vorbiți cu elevii pentru a afla ce
consideră ei mai util și mai puțin util când
vine vorba despre a pune capăt bullying-
ului.
5. Folosiți jocul de rol pentru a-i ajuta pe
copii să exerseze folosirea unui limbaj
corporal convingător, a frazelor asertive, a
19
intonațiilor neutre, precum și a altor
abilități de a comunica eficient.
6. Antrenați-i pe copii în discuții despre ce
reprezintă o relație pozitivă.
7. Asigurați-vă că elevii au abilitățile
necesare pentru a face față anxietății și
tristeții cauzate de bullying.
8. Învățați-i pe copii cum pot alege să-și
exprime sentimentele. Instruiți-i cum să-și
exprime furia.
9. Cultivați interesele extrașcolare ale
copiilor, pentru a-i ajuta să dezvolte
prietenii care să îi susțină și pentru a
căpăta încredere socială.
10. Fiți un model în ceea ce privește
exprimarea asertivă a sentimentelor,
rezolvarea problemelor și soluționarea
conflictelor.
Strategia 6 – Transformați martorii în
prieteni
1. Ascultați-i pe copii când aceștia vorbesc
despre rezerva lor de a interveni într-o
situație de bullying.
2. Manifestați empatie față de temerile lor
și ajutați-i să conceapă strategii prin care
să depășească obstacolele din calea
intervenției.
3. Oferiți un sprijin practic, învățându-i pe
copii expresii asertive pe care le pot folosi
pentru a opri bullying-ul imediat.
4. Învățați-i pe copii cum să găsească
puncte comune cu toată lumea și să
aprecieze diferențele dintre colegii lor.
5. Învățați-i pe copii că este în regulă să își
înfrunte un prieten atunci când acesta nu se
comportă cum se cuvine.
6. Ajutați-i să înțeleagă că nu este o
opțiune viabilă lipsa de reacție/atitudine
atunci când sunt martorii unei agresiuni.
7. Încurajați interacțiunile pozitive între
copiii maturi din punct social și cei
vulnerabili social.
8. Învățați copiii sloganuri care să
mobilizeze atitudini prosociale.
9. Organizați activități/jocuri între copii
prin care aceștia să exerseze abilitățile de
prevenire a agresiunii.
10. Consolidați mesajul conform căruia
copiii au puterea de a aduce schimbări
importante în viața colegilor vulnerabili și
nu ar trebui să rateze nicio ocazie de a-i
ajuta pe ceilalți.
Strategia 7 - Oferiți-le ajutor copiilor
care agresează
1. Fiți dispuși să vedeți dincolo de
comportament, pentru a înțelege gândurile,
sentimentele și trăirile care influențează
acțiunile copiilor.
2. Învățați-i pe copii abilități de care au
nevoie pentru a-și gestiona emoțiile și a
comunica în mod asertiv.
3. Exersați rezolvarea constructivă a
problemelor împreună cu elevii care
agresează. Concentrați-vă asupra
metodelor pozitive, din care toată lumea
are de câștigat, de a soluționa conflictele
între colegi.
4. Interveniți la timp în viața colegilor care
agresează, pentru a-i ajuta să-și schimbe
obiceiurile proaste și a preveni problemele
cronice de sănătate mintală.
20
5. Faceți tot posibilul pentru a oferi
copilului un sentiment puternic de
apartenență la grup.
6. Acordați atenție modului în care copiii
percep relația cu dumneavoastră, faceți-i să
simtă că sunt prețuiți, apreciați.
7. Creați ocazii în care copiii își pot exersa,
cu compasiune, calitățile de lider, așa încât
toți copiii să aibă de câțtigat.
8. Luați măsuri împotriva
comportamentelor nedorite, concentrându-
vă atenția pe trăsăturile pozitive de
caracter și pe comportamentele prosociale.
9. Creați o cultură a permisiunii, mai
degrabă decât un mediu al interdicțiilor.
10. Abordați toți copiii în mod binevoitor,
chiar dacă uneori comportamentul lor nu
inspiră bunăvoință.
Implicarea familiei în gestionarea
situațiilor de bullying
Implicarea părinților poate să
întărească efectul unui program
antibullying. Creșterea conștientizării
părinților despre contribuția lor la
soluționarea comportamentului de
bullying, schimbarea stilului de
disciplinare bazat pe pedeapsă, cu un stil
care promovează disciplinarea bazată pe
reguli și consecințe, pe cooperare și suport
din partea părinților, poate fi de un real
ajutor. Pe de altă parte, copiii și
adolescenții nu pot să-și schimbe ceva în
comportament, dacă depun efort doar ei.
Comportamentele lor sunt influențate de
Strategia 8 – Mențineți dialogul deschis
1. Evitați atitudinea de negare a bullying-
ului, asumați-vă educarea copiilor în
sensul gestionării acestuia.
2. Mențineți tema combaterii bullying-ului
în fruntea preocupărilor pe tot parcursul
anului școlar, nu doar când apar incidente.
3. Organizați activități pentru copii,
personalul școlii, părinți astfel încât toate
părțile implicate să fie angajate activ în
combaterea bullying-ului.
4. Implicați-i pe copii în inițiative
antibullying pentru a-i ajuta să se simtă
stăpâni pe situație și hotărâți să intervină.
5. Realizați sondaje în rândul elevilor
despre incidentele de bullying în care au
fost implicați sau pe care le-au observat în
școală.
6. Cereți elevilor idei despre aplicarea, în
comportamentul lor zilnic, a politicilor
anti-bullying ale școlii.
mediul în care trăiesc. Ca să mențină
schimbările pe care le pot avea prin
intervenția individuală, ei au nevoie de un
mediu care să permită acestor schimbări să
se manifeste. Factorii de menținere care
există în mediul familial, de exemplu, vor
conduce la menținerea comportamentelor
de bullying sau vor îngreuna procesul
intervenției individuale. Cu cât intervenția
individuală este dublată de cea familială și
pe clasă, cu atât rezultatele sunt mai bune
și progresul este mai rapid.
Implicarea părinților în gestionarea
situațiilor de bullying este necesară. În
cazul copiilor care manifestă
comportamente de bullying, susținerea
21
familiei se solicită în condițiile în care
comportamentele de bullying sunt foarte
grave și reprezintă un atac atât la adresa
identității, cât și a siguranței fizice a
copilului care este ținta bullying-ului. În
cazul comportamentelor de bullying care
apar în forme mai ușoare, se solicită
ajutorul părinților doar în condițiile în care
eforturile depuse în școală nu au condus la
o ameliorare a situației.
 Părinții, la fel ca proprii lor copii, au
nevoie să știe cum să gestioneze astfel
de situații, cum să comunice cu copiii
pe aceste subiecte.
 Uneori cadrul didactic sau consilierul
școlar reprezintă singurele lor resurse
disponibile. De aceea, dacă școala va
cere ajutorul părinților, este important
mai întâi să le ofere suportul necesar,
pentru a înțelege fenomenul bullying-
ului și a ști ce să facă, pentru a-și
susține copiii în a gestiona
corespunzător situațiile.
 Părinții, mai ales în cazul copiilor care
manifestă comportamente de bullying,
au nevoie de susținere, pentru a învăța
cum să își ghideze copiii, astfel încât
aceștia să învețe, la rândul lor, cum pot
să obțină respect și statut în grupul de
egali, altfel decât prin umilirea și
înjosirea altora. Adesea această sarcină
este greu de realizat de către familiile
acestor copii fără sprijin din partea
specialiștilor, pentru că o mare parte
din tiparul de relații l-au învățat din
interacțiunea cu persoanele din propria
familie.
 Stilul parental al părinților copiilor
care adoptă comportamente de bullying
prezintă următoarele aspecte:
- Educație bazată pe frică și
dominare (stil parental
autoritar, punitiv și lipsit de
suport).
- Monitorizare slabă din partea
familiei.
- Situații de criză și relații
disfuncționale între părinți
(divorțul părinților, abuz de
alcool, conflicte între părinți,
violență domestică).
 Hiperprotecția care se traduce într-
o autonomie emoțională și
comportamentală scăzută și
convingeri negative despre
capacitatea proprie de a se descurca
în anumite situații (autoeficiența
personală) este un stil de parenting
care conduce la risc mare de
victimizare. Tot de victimizare se
leagă neglijarea și abuzul în
familie.
Recomandări pentru părinți ai căror
copii au fost martorii unei situații de
bullying
 Învățați-l pe copil cum să obțină
ajutorul adulților fără a fi rănit.
 Încurajați-l pe copil să intervină
verbal, spunând lucruri precum:
„Calmează-te! Acest lucru nu va
rezolva nimic.”
 Spuneți-i copilului să nu se distreze
atunci când asistă la un
comportament de bullying, pentru
că râsul încurajează agresorul, și
nici să nu urmărească în liniște
agresiunea comisă. Acest lucru, de
asemenea, încurajează elevul
inițiator care vrea să fie centrul
atenției.
 Încurajați-vă copilul să spună unui
adult de încredere despre
agresiunea pe care a văzut-o.
Sugerați-i să meargă la un adult din
22
 școală împreună cu un prieten, dacă
aceasta îl va face să se simtă mai în
siguranță.
 Explicați-i copilului cât de
important este să includă în
activități copiii marginalizați.
 Lăudați și răsplătiți „actele de
curaj” (când a încercat să facă ceea
ce trebuie, pentru a opri agresiunea,
chiar dacă gestul său nu a avut
succes)
 Colaborați cu copilul, pentru a
practica modalități specifice în care
poate ajuta la oprirea bullying-ului.
De exemplu, jocul de rol despre
ceea ce putea spune sau face,
pentru a ajuta pe cineva care este
agresat.
Recomandări pentru părinți ai căror
copiii inițiază comportamente de
bullying
 Spuneți cu calm, dar și cu fermitate
că ceea ce face este inacceptabil.
 Elaborați reguli în familie pentru
comportamentul copilului. Lăudați
copilul pentru respectarea regulilor și
explicați aplicarea non-fizică și logică
a consecințelor atunci când regulile
sunt încălcate.
 Este important să înțelegeți exact
ceea ce s-a întâmplat.
 Discutați întâi de toate cu copilul,
pentru a afla versiunea lui asupra
celor întâmplate și explorați împreună
cu copilul cum s-ar simți, dacă cineva
s-ar comporta așa cu el. Dacă este
cazul, luați legătura cu
dirigintele/conducerea școlii, pentru a
clarifica situația.
 Oferiți copilului timp să-și exprime
poziția față de cele întâmplate și
puneți întrebări despre motivul
acestui comportament, fără a-l
cataloga sau jigni.
 Explicați ce veți face în continuare
(monitorizare, aplicarea sancțiunilor
etc.), ce vă așteptați ca el să facă (o
scrisoare către persoana care a fost
agresată, scuze publice etc.) și
asigurați-vă că își ia angajamentul ca
acțiunile sale să se schimbe.
 Fiți atenți să-i explicați că doar
comportamentul lui este greșit, nu că
el este defect sau rău, respectiv,
trebuie corectat ceea ce a greșit.
 Manifestați încredere în copilul și
ajutați-l să-și restabilească relațiile în
clasă și atitudinea favorabilă a
copiilor față de sine prin antrenarea în
comportamente prosociale.
 Colaborați îndeaproape cu personalul
școlii, pentru a ajuta la soluționarea
problemei. Stabiliți de comun acord
acțiunile ulterioare și împreună
transmiteți un mesaj clar copilului că
agresiunea lui trebuie să înceteze.
 Asigurați un mediu familial sigur și
iubitor.
 Dacă dumneavoastră sau copilul aveți
nevoie de ajutor suplimentar,
solicitați-l de la un consilier școlar
și/sau un profesionist în sănătate
mintală.
 Influențați-vă copilul prin propriul
exemplu. Modelați comportamentul
non-violent și încurajați jocul
cooperativ și necompetitiv. Ajutați-l
pe copil să învețe diferite modalități
de a soluționa conflictul și de a face
față unor sentimente precum furia,
nesiguranța sau frustrarea.
23
  Organizați jocuri de rol. Ajutați-l pe
copil să practice diferite moduri de
gestionare a situațiilor. Puteți lua pe
rând rolul copilului care comite
agresiunea și al celui care este
agresat. Acest lucru îl va ajuta pe
copil să înțeleagă cum este să fii în
pielea celuilalt.
 Oferiți-i feedback pozitiv. Când
copilul gestionează bine conflictele,
arată compasiune pentru ceilalți,
tratează pe alții cu respect sau găsește
o modalitate pozitivă de a face față
stărilor emoționale intense,
exprimați-vă aprecierea pentru aceste
manifestări și reușite. Afirmarea
pozitivă este mai eficientă decât
pedepsirea.
 Fiți realist. Este nevoie de timp
pentru a schimba comportamentul.
Aveți răbdare pe măsură ce copilul
învață noi modalități de a gestiona
sentimentele și conflictele. Păstrați-vă
dragostea, acceptarea și sprijinul
vizibil.
Recomandări pentru părinții ai căror
copii sunt ținta comportamentelor de
bullying
 Asigurați-vă că aveți o comunicare
deschisă și constantă cu copilul.
Discuțiile dintre părinți și copii sunt
esențiale.
 Învățați-vă copiii să-i respecte pe
ceilalți înainte de a începe școala și
continuați să vorbiți continuu despre
acest subiect.
 Chiar și actele mici de tachinare ar
trebui oprite, dacă le observați la
copilul sau dacă el vă povestește de
asemenea incidente. Nu omiteți să
corectați acest tip de comportament din
cauza vârstei mici a copilului. Acesta
este exact momentul în care asemenea
comportament trebuie oprit.
 Învățați-i pe copii să fie asertivi.
Încurajați-vă copiii să-și exprime
sentimentele în mod clar, să spună NU,
când se simt neconfortabil sau presați,
să se impună fără să atace și să plece
din situații periculoase.
 Opriți agresiunea/intimidarea ori de
câte ori le vedeți la copii. Adulții care
rămân indiferenți sau tăcuți atunci când
apare agresiunea, îi încurajează astfel
pe copiii care manifestă asemenea
comportamente.
 Ascultați și sprijiniți-vă copiii când
vorbesc. Nu este ușor pentru copii să
împărtășească acest gen de informație
cu adulții, cu părinții, în special. Dacă
un copil vine la dumneavoastră în
căutarea de asistență în ceea ce privește
agresiunea, alocați suficient timp
pentru a-l asculta și a-i oferi suport
emoțional, înainte de a căuta soluții și
de a lua măsuri.
 Recunoașteți semnele depresiei sau ale
altor probleme de sănătate mintală.
Tinerii care se confruntă cu agresiuni
persistente pot manifesta diverse
semne, precum tristețe, izolare,
concentrare slabă și probleme de somn.
Aceste simptome le pot afecta relațiile
sociale și performanța școlară. Mulți
copii nu recunosc și nu vorbesc despre
nevoile lor emoționale. Asigurați-vă că
întindeți mâna și că oferiți ajutor atunci
când vedeți aceste semne.
 Spuneți copiilor să ia măsuri atunci
când văd un comportament de
agresiune: să vorbească cu copilul care
manifestă comportament agresiv și să
informeze un profesor, atunci când
24
 comportamentul nu se oprește.
Bullying-ul continuă numai dacă
ceilalți permit acest lucru.
 Ajutați copilul să creeze relații de
amiciție și prietenie, încurajați-l să facă
sport, să se înscrie la activități
extracurriculare, să-și lărgească grupul
de cunoștințe și prieteni.
 Nu spuneți niciodată copilului să
ignore agresiunea.
 Nu dați vina pe copil pentru agresiune.
Nu presupuneți că a făcut ceva anume
și a provocat bullying-ul.
 Permiteți copilului să vorbească despre
experiențele sale cu privire la
agresiune. Empatizați cu copilul,
spuneți-i că agresiunea este
inadmisibilă, că nu este vina lui și că
apreciați că a avut curajul să vă
povestească despre asta.
 Dacă nu sunteți de acord cu modul în
care copilul a gestionat situația de
agresiune, nu-l criticați. Este adesea
foarte dificil pentru copii să știe cum să
răspundă cel mai bine.
 Nu încurajați răzbunarea.
 Gestionați-vă propriile emoții.
Instinctul de protecție al unui părinte
provoacă emoții puternice. Deși este
dificil, faceți un pas înapoi, liniștiți-vă
și analizați cu atenție pașii următori.
 Contactați imediat un profesor, un
consilier școlar sau directorul școlii și
împărtășiți-vă îngrijorările cu privire la
situația de bullying.
 Colaborați îndeaproape cu personalul
școlii, pentru a ajuta la soluționarea
problemei.
 Asigurați un mediu familial sigur și
iubitor.
 Dacă dumneavoastră sau copilul aveți
nevoie de ajutor suplimentar,
solicitați-l de la un consilier școlar
și/sau un profesionist în sănătatea
mintală.
Puteți să vă ajutați copiii prin
următoarele metode:
- Ignorarea copilului care tachinează.
Este recomandabil să fie aplicată în
episoade de bullying de gravitate redusă.
Manifestarea furiei sau izbucnirea în plâns
adesea agravează comportamentele de
tachinare. Ignorarea NU este o metodă
eficientă în situaţiile în care cineva
tachinează de foarte mult timp și folosește
comportamente de bullying cu scopul
evident de a intimida. Recomandați
copilului să plece de la locul acțiunii și să
caute suportul unui adult.
- Transmiterea de mesaje la persoana I.
Acest tip de mesaj asertiv este o metodă
bună de exprimare a propriilor emoţii.
Recomandați copilului și exersați acasă
folosirea mesajelor asertive după modelul:
„Sunt trist, furios (nu-mi place), când faci
glume pe seama ochelarilor mei, vreau să
încetezi.” Exersarea acestei tehnici
presupune stabilirea contactului vizual și
folosirea unui ton ferm. Această tehnică
funcţionează când este folosită într-un
cadru controlat, în care există un adult,
există niște reguli etc. Folosirea ei în
recreaţie sau în curtea școlii poate să ducă
la agravarea situaţiei (copilul care
tachinează face și mai rău, deoarece
observă că ceea ce face el produce emoţie
sau că obţine ceea ce și-a dorit).
- Răspunsul paradoxal. Această tehnică
învaţă copilul cum să-și schimbe modul în
care vede sau înţelege cuvintele pe care
celălalt le spune la adresa sa. Astfel, el
poate să schimbe cuvintele de tachinare în
25
complimente. De exemplu, un copil face
glume pe seama sa că poartă ochelari și
spune „aragaz cu patru ochi”. În această
situaţie, copilul poate să răspundă
politicos: „Mulţumesc că ai remarcat că
am ochelari!” (Copilul care a făcut
remarca nepotrivită este de regulă confuz,
când nu obține reacţia obișnuită de furie
sau de frustrare). Un alt tip de răspuns
paradoxal este exprimarea acordului faţă
de aspectele la care se referă cel ce
tachinează.
- Răspunsul cu un compliment este un alt
tip de reacţie care descurajează tachinarea.
De exemplu, dacă cineva râde de modul în
care copilul aleargă, acesta ar putea
răspunde cu un compliment: „Tu ești un
bun alergător!”.
- Umorul este un alt tip eficient de reacţie,
deoarece este total diferit de răspunsul
așteptat și subliniază faptul că nu există un
punct vulnerabil care să fi fost atins. În
plus, râsul poate să schimbe o situaţie cu
potențial de rănire întruna comică.
În cazurile în care
comportamentele de bullying persistă, în
pofida metodelor descrise mai sus și
copilul dumneavoastră suferă, este bine să:
 Informați școala. Este important să
se cunoască situația, pentru a se
putea interveni și monitoriza cazul.
Asigurați-vă că sunteți informat la
zi cu privire la starea copilului și la
măsurile întreprinse pentru a
soluționa cazul.
 Rezistați tentației de a sugera
copilului să ignore agresorul, când
bullying-ul este persistent:
ignorarea agresorului nu
funcționează în astfel de cazuri.
Este responsabilitatea persoanei
care manifestă comportamentul de
bullying să înceteze.
 Implicați copilul în activități
extracurriculare, în grupuri
comunitare sau alte evenimente
antrenante. Este important pentru
copilul agresat să se afle cât mai
mult printre alți copii, adulți,
pentru a minimiza riscul repetării
episodului de bullying, precum și
pentru a preveni autoizolarea
copilului care a trecut prin
intimidare (o reacție frecventă).
Angajarea în activități sociale și
comunicarea cu prietenii apropiați
îl ajută foarte mult pe copilul
agresat – pe de o parte, în
dezvoltarea comportamentelor
prosociale, pe de altă parte, prin
oferirea protecției față de debutul
unei depresii sau anxietăți etc.
26
Bibliografie:
 Signe Whitson - Fenomenul bullying: 8 strategii pentru a-i pune capăt, Editura
Herald, București, 2017
 Bullying? Recunoaște și fă o schimbare, București, 2020
 Cum să fac față situațiilor de bullying – program adresat adolescenților, Unicef&Terre
des hommes, 2021
 Prevenire și intervenție în situații de bullying – Activități psihosociale de grup pentru
copii și părinți, OAK Foundation&Terre des hommes, Chișinău 2019
 Antibullying: prevenire și intervenție. Program adresat profesioniștilor. Unicef&Terre
des hommes, Chișinău,2021
 Strategii pentru o clasă fără bullying. Manual pentru profesori și personalul școlar.
Salvați Copiii, 2016
 Școală fără bullying. Recomandări pentru prevenirea, identificarea și intervenția în
cazurile de bullying în instituțiile de învățământ; Unicef&Terre des hommes,
Chișinău, 2021
 Educație pentru democrație și drepturile omului. Ghidul profesorului. Corina Leca,
Siedo, 1998
 Livia Oana Hîncu, Cyberbullying –ul – evaluare și impact asupra drepturilor copilului
în spațiul cibernetic, Iași, 2013;
 Educație pentru democrație și drepturile omului. Ghidul profesorului. Corina Leca,
Siedo, 1998

27
 Activitatea 1 – Ce este bullying-ul? Ce știm despre bullying?

Obiective:
 să definească comportamentul de tip bullying
 să recunoască caracteristicile comportamentului de tip bullying
 să diferențieze situațiile de tip bullying de alte tipuri de agresivitate

Desfășurarea activității:

1. Elevii completează propoziția ”Bullying-ul este.........”

Profesorul urmărește definirea conceptului, identificarea caracteristicilor fenomenului

și diferențierea față de alte tipuri de comportamente: jocul dur, lupta reală, comportament
nepoliticos, comportament răutăcios (Anexa 1).

2. Exercițiu* - Cum recunoaștem un comportament de bullying?

Elevii sunt rugați să aleagă/să bifeze situația sau situațiile care se referă la
comportamentul de tip bullying:

a. Petru îl acuză pe Dan că a trișat la joc. Dan se înfurie și îl împinge pe Petru.

b. Petru vine din pauză.Trece prin fața clasei a VII-a unde sunt adunați mai mulți
elevi. Nu își dă seama de la distanță cine sunt, dar se roagă în sinea lui să nu fie și Matei
printre ei. De fiecare dată când se întâmplă să treacă pe holul școlii, pe lângă clasa lui Matei
și Matei este la ușă, acesta îl împinge și îi spune ”De ce intri, mă, în mine? Nu ai destul loc pe
unde să mergi?” Și toți colegii lui râd și își fac semne.

c. Petru și Marian se ceartă de la o situație care are legătură cu meciul de fotbal pe

care tocmai l-au încheiat. Marian a ratat o ocazie de gol și echipa celor doi băieți a pierdut.
Petru este foarte supărat că au pierdut și îl învinovățește pe Marian pentru eșec. Marian îl
împinge și îi spune să se oprească. Petru continuă. Marian îl lovește și cei doi băieți prind să
se bată și să se tragă de haine, până ajung să se lupte corp la corp.

* Cum să fac față situațiilor de bullying – Program adresat adolescenților, Unicef&Terre des hommes,
Chișinău, 2021

28
3. Exercițiu - Cum să-i ajutăm pe copii să înțeleagă diferența dintre impolitețe, răutate și
bullying

Elevii dau exemple de situații când au avut un comportament nepoliticos/răutăcios

față de ceilalți.

a. Cadrul didactic le vorbește elevilor despre aceste comportamente, asigurându-se că

evidențiază caracteristicile fiecăruia dintre ele pe înțelesul lor.

b. Elevii, împărțiți în grupuri mici (3-5 copii) creează scenarii care să (re)prezinte situații
de impolitețe, răutate și bullying.

c. Membrii grupurilor vor reflecta atent la felul în care fiecare scenariu diferă de
celelalte. Dacă timpul permite, elevii pot pune în scenă povestirile în fața grupului
mare. Acestea vor fi urmate de discuții despre ce comportamente au fost înfățișate și
de ce sunt acestea caracteristice impoliteții, răutății sau agresiunii. Cadrul didactic va
încuraja discuțiile despre felul în care aceste comportamente au loc cu accent pe
modul în care impolitețea poate deveni răutate, care poate deveni, în timp, bullying.
d. Elevii vor explica de ce cred că este important să distingă între aceste
comportamentedând exemple despre momentele în care au confundat un comentariu
răutăcios cu bullying-ul sau au trecut cu vederea bullying-ul adevărat, considerându-l
o simplă impolitețe.

4. Elevii dau exemple de 3 personaje care au un comportament de tip bullying (filme, cărți
etc)

29
Anexă Activitate 1

Definiție
Bullying-ul se referă la acele comportamente prin care o persoană sau un grup de
persoane intimidează, rănește, umilește, înjosește în mod intenționat și repetat o altă
persoană, în condițiile în care între persoana/grupul care rănește și persoana rănită
există un dezechilibru de putere (Olweus)

Caracteristicile bullying-ului: (cum recunosc un comportament de bullying)

1. comportament intenționat – comportamentul este făcut cu intenția de a răni, nu este

accidental, nu este rezultatul trăirii unor emoții de furie, frică sau frustrare. Este o formă de
agresivitate instrumentală, adică agresivitatea este folosită cu scopul de a obține ceva: statut,
putere, prestigiu, popularitate etc.
2. comportament repetitiv – bullying-ul nu este un incident unic
3. implică un dezechilibru de putere între agresor și victimă, provenind din diferența de
putere fizică, statut social, apartenența la un grup, popularitate, vulnerabilitățile victimei pe
care le expoatează, le folosește în scopul de a o răni – ex. știe un secret despre...

Diferențe bullying - alte comportamente

Comportamentele de bullying au stabilitate crescută în timp, sunt cel mai adesea

ascunse de adulți și continuă în absența unor măsuri specifice de intervenție. Spre deosebire
de comportamentele de agresivitate, ce apar spontan între copii ca urmare a experimentării
de emoții intense (ex. furie, frustrare, teamă etc.) și se elimină deîndată ce intensitatea
trăirilor emoționale se diminuează, comportamentele de bullying nu dispar de la sine.
Bullying-ul este o problemă relațională ce solicită întotdeauna o soluție care implică
schimbări la nivelul relațiilor între copii și în dinamica grupului. Pentru eliminarea
comportamentelor de bullying este necesară o intervenție directă în contextul în care acestea
apar, cel mai adesea în mediul școlar.

A fi nepoliticos = a spune sau a face, din neatenție, ceva ce rănește pe altcineva. Venit din
partea copiilor, comportamentul nepoliticos poate părea mai degrabă ceva amuzant.
Episoadele de impolitețe sunt, de obicei, nechibzuințe spontane, neplanificate, bazate pe
pripeală, lipsă de maniere sau narcisism, fără a avea intenția să rănească (un copil trece la
atac, atrăgând atenția asupra faptului că un coleg poartă, pentru a doua oară în acea
săptămână aceeași bluză etc.)

A fi răutăcios = a spune sau a face ceva cu intenția de a răni pe cineva o dată (sau poate de
două ori), criticând îmbrăcămintea, înfățișarea, inteligența, popularitatea – Ești
gras/urât/prost

30
Comportament nepoliticos Comportament răutăcios Bullying
 a spune sau a face, din  a spune sau a face ceva cu  comportament
neatenție, ceva ce rănește intenția de a răni pe cineva intenționat ostil,
pe altcineva o dată (sau poate de două repetat de-a lungul
ori) timpului, implică un
- este deseori neintenționată - comportament realizat cu dezechilibru de
intenție putere
- urmărește să rănească sau să
umilească pe cineva
= cuvinte rostite la furie,
cruzime impulsivă, care este
deseori regretată după scurt
timp

Jocul dur Lupta reală Bullying

- există un relativ echilibru al
puterii, cei implicați fiind
prieteni;
- nu există intenția de a face
rău;
- dispoziția este prietenoasă,
pozitivă și reciprocă;
(ex. aruncatul unui mănunchi
de frunze în fața cuiva)
- există un relativ echilibru al
puterii, cei implicați nefiind
prieteni;
- există intenția de a face rău;
- dispoziția este negativă,
agresivă și tensionată;
- comportament spontan și
nerepetat
(ex. doi adolescenți se
încaieră într-o zi, după ore,
din cauza unei fete pe care o
plac amândoi)
- cei implicați nu suntde
obicei prieteni și există un
dezechilibru de putere;
- există intenția de a răni;
- dispoziția agresorului diferă
de cea a victimei
(ex. o fată își mobilizează toți
prietenii pentru a asalta o
colegă după cursuri, pentru
că are impresia că aceasta i-a
furat iubitul, apoi continuă
trimițând întregii clase poze
rușinoase cu acea fată)

Important de reținut!

 Un comportament agresiv este orice acțiune pe care o face un adolescent la adresa

unui alt coleg, ca reacție la un disconfort pe care îl trăiește în momentul respectiv.
Comportamentul agresiv apare ca răspuns la emoția de furie sau dezamăgire pe care
acel adolescent o trăiește în acel moment.

 Comportamentul de bullying nu apare dintr-o emoție de disconfort. Cel care îl face nu

se simte nici furios, nici frustrat, nici înfricoșat. El face acel comportament, pentru a
obține ceva din acea situație: atenție din partea colegilor, o poziție privilegiată în
grup, respectul celorlalți copii, faimă. Prin ceea ce face le arată celorlalți cât de
puternic este.

31
 Activitatea 2 – Forme de manifestare a comportamentului de tip bullying

Obiective:

 să identifice formele de manifestare a bullyingului

 să identifice cauzele și efectele comportamentului de tip bullying
 să descrie caracteristicile agresorului și victimei

Desfășurarea activității:

1. Fiecare elev va primi un bilețel pe care este scris un comportament concret de bullying
(vezi anexă). Cadrul didactic scrie pe tablă cele 4 forme de manifestare a bullyingului, iar
elevii încadrează comportamentul în una dintre categorii/forme.

2. Elevii, în grupuri de 3-4, vor elabora și prezenta scenarii pentru cele 4 forme ale
comportamentului bullying.

Discuțiile ulterioare vor evidenția:

- Cine poate fi victimă a comportamentelor de tip bullying (fetele, băieții + categorii

vulnerabile)

- Cine agresează? Care este scopul agresiunilor? Unde pot avea loc aceste agresiuni? (în
clasă, în curtea școlii, la telefon, online)

- Cum pot fi ajutate victimele bullying-ului?

- Cui îi poate fi solicitat ajutorul în astfel de cazuri?

3. Elevii vor concepe un mesaj antibullying.

32
Anexă Activitatea 2

Comportamente de tip bullying:

poreclire
tachinare
adresare de înjurii
jignire
umilire
învinovățire
lovire
îmbrâncire
bătaie
distrugerea obiectelor personale
plesnit
pus piedică
postare de comentarii negative și răutăcioase pe rețelele de socializare
răspândirea de zvonuri prin mesaje
trimiterea de poze cu conținut sexual pe grupuri și rețele de socializare
postarea sau trimiterea de poze stânjenitoare sau comentarii online
trimiterea de mesaje anonime răutăcioase și cu amenințări pe telefon, internet etc.
comentarii cu tentă sexuală în grupurile online
excludere din diverse activități, izolare socială
bârfă/răspândirea de zvonuri negative/umilitoare
distrugerea reputației sociale

Bullying-ul are 4 forme de bază:

1. Bullying fizic: include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip: lovire,

pus piedică, îmbrâncire, plesnit, distrugerea/deposedarea de obiecte personale, ciupirea,
scuiparea, trasul de păr (și multe alte comportamente care implică violență fizică vădită).
2. Bullying verbal: include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip:
poreclire, insultare, batjocorire, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu
conținut homofob sau rasist, șicanare, comentariile cu tentă sexuală și amenințările.
3. Bullying relațional, adesea ascuns, greu de identificat/recunoscut, realizat cu
scopul de a distruge reputația socială a unui copil și de a-l plasa într-o situație de umilință
publică; include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip: minciună și/sau
răspândire de zvonuri, realizarea de farse cu obiectivul de a umili/crea situații stânjenitoare,
încurajarea excluderii/izolării sociale, bârfa. Este o formă de bullying în care copiii își
folosesc prietenia – sau amenințarea de a pune capăt prieteniei – pentru a răni pe cineva.
4. Bullying cibernetic/cyberbullying, ascuns sau evident; se referă la orice
comportament de bullying mediat de tehnologie, identificat în spațiul de social media,
website-uri, mesagerie etc.; include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip:
mailuri, postări, mesaje, imagini, filme cu conținut abuziv/jignitor/ofensator. Probabilitatea ca
acțiunile de tip bullying să se repete este mai mare în cazul bullying-ului cibernetic, pentru că
mesajele electronice pot fi accesate de mai multe părți, ceea ce are ca rezultat expunerea și
vătămarea repetată.

33
 Cauzele comportamentului*
Agresor
 factori individuali: nevoie mare de statut
și putere, dorință puternică de a controla,
de a domina, impulsivitate, lipsa
empatiei, căutarea recunoașterii statutului
de persoane care dau tonul, plăcerea
provocată de vederea victimei oprimate,
confundă respectul cu frica
 expunere la umilire și respingere
 expunerea excesivă la modele de
comportament antisocial
 lipsa supravegherii și disciplina deficitară
 violența în familie
 influență negativă din partea anturajului
 neacceptarea responsabilității pentru
faptele comise
 victime ale abuzului
Agresorul
 este bine privit în grup, este popular, are
influență în rândul celor de aceeași vârstă și îi
place să domine sau să-i conducă pe alții
 evită responsabilitatea
 sfidează autoritatea
 încalcă normele sociale/ are dificultăți în
respectarea regulilor
 își asumă riscuri mari
 se controlează greu
 este des în conflict cu persoanele din jurul său
 nu își recunoaște greșelile
 nu îi pasă de ceilalți, îi lipsește compasiunea
 este impulsiv
 este labil afectiv
 are caracter iritabil
 este intolerant la frustrare
 dă vina rapid pe alte persoane
 are prieteni care agresează alte persoane
 simte mereu nevoia să câștige sau să fie cel mai
bun la orice (devine agresiv în cazul în care
pierde, nu acceptă faptul că a pierdut)
Victimă
 stil de parenting neadecvat
 caracteristicile individuale: timiditate,
nesiguranță, pasivitate, stimă de sine
scăzută,
 a fi diferit de majoritatea semenilor pe
motiv de: etnie, credință, identitate
sexuală, orientare sexuală, ces,
dizabilități, statut material, social
 lipsa prietenilor
 abuzul emoțional sau fizic în familia de
proveniență
 obișnuința cu statusul de victimă
Victima
 are abilități reduse de adaptare
socială și emoțională
 este emotiv și anxios
 stimă de sine scăzută
 sentiment de nesiguranță
 sociabilitate dificilă, mai mari
dificultăți în legarea prieteniilor
 mai puține relații cu copiii de
aceeași vârstă
 mai multă singurătate
 nu este ferm
 este incapabil să se apere
 este ușor de intimidat
 comportamente supuse
 popularitate scăzută
 este afectat de ironiile colegilor
 este inhibat în atitudini și acțiuni
 nu are tactică de apărare
 este diferit de ceilalți în ceea ce
privește stilul vestimentar,
caracteristicile fizice,statutul social,
material etc.
34
 Consecințele bullying-ului asupra victimei

La nivel psihologic: La nivel comportamental:

 dezvoltarea unei atitudini negative față de  obiecte personale sau vestimentare

școală ca mediu nesigur pierdute sau distruse
 motivație scăzută față de activitățile  schimbări în tabieturile alimentare, cum
școlare ar fi mâncatul în exces sau săritul peste
 criză de identitate – atitudini negative față mese (copiii pot veni flămânzi de la
de sine, lume, viitor școală pentru că nu și-au mâncat
 sentimente de neajutorare pachetul)
 scăderea stimei de sine  fuga de acasă, auto-mutilare sau
 sentimente de vinovăție preocupare legată de suicid
 criză de singurătate  comportament delincvent
 coșmaruri frecvente  criminalitate
 frică și anxietate  violență ulterioară în școală
 stări depresive
 gânduri suicidale

La nivel social: La nivel somatic:

 pierderea prietenilor sau evitarea  tulburări ale somnului

situațiilor sociale  tulburări digestive
 pierderea interesului de comunicare cu  vânătăi și alte traumatisme inexplicabile
ceilalți  dureri frecvente de cap sau de stomac,
 excludere și dificultate în relaționare, înainte de a merge la școală
respingerea semenilor
 abilități reduse de ajustare la stres, de
rezolvare de probleme
 nivel redus al autonomiei

* Bullying? Recunoaște și fă o schimbare, București 2020

35
 De ce agresează copiii?*

1. Pentru a câștiga statut social. Mulți dintre cei care agresează nu sunt motivați de
nesiguranță, ci mai degrabă de dorința de a-și îmbunătăți statutul social. Nu toți agresorii au o
stimă de sine scăzută, mulți dintre ei sunt, de fapt, destul de îndrăgiți, deștepți, încrezători și
abili din punct de vedere social.

2. Pentru a-și menține puterea și controlul. Dinamica puterii și a controlului este exercitată
prin bullying fizic, dar și prin intimidare. Cei care agresează pentru a-și păstra puterea și
controlul asupra colegilor lor, au deseori în comun lipsa empatiei.

3. Pentru a se bucura de atenția colegilor. Obținerea atenției din partea grupului reprezintă o
recompensă puternică, agresorul devenind tot mai dispus să repete comportamentul. Circuitul
de recompensă al creierului este mai activ la adolescenți când sunt împreună cu prietenii lor
decât atunci când sunt singuri; tineri care în mod normal sunt empatici se pot lăsa luați de val
pe moment, pierzându-și compasiunea pentru ceilalți. Înțelegerea rolului pe care îl are
comportamentul martorilor constituie o strategie importantă pentru a opri încurajarea socială
acordată de către colegi copiilor implicați în comportamente de bullying.

4. Pentru că pot. Cele mai multe acte de bullying apar în locurile în care supravegherea din
partea adulților este limitată sau nu există deloc, unde adulții nu sunt de obicei prezenți.
Atitudinea adulților față de fenomenul bullying influențează profund percepția tinerilor
asupra acestui tip de comportament. Pentru copiii motivați de statutul social, de putere, de
control și de atenția colegilor, indiferența adulților reprezintă o undă verde acordată bullying-
ului. Prezența sporită a adulților reduce în mod semnificativ oportunitățile de comportament
agresiv la tineri.

36
 Cine este agresat?
- caracteristici ale elevilor care sunt în mod special vulnerabili la bullying –

1. Copiii cu dizabilități (fizice, de dezvoltare, intelectuale, emoționale sau senzoriale) sunt

mai predispuși la a fi agresați de colegi.

2. Copiii supraponderali sau obezi – pornind de la prejudecata generală că obezitatea implică

lene și lipsa controlului de sine, copiii ajung să considere această problemă un neajuns al
personalității, mai degrabă decât o trăsătură fizică și, în consecință, se gândesc că este în
regulă să necăjească un coleg supraponderal.

3. Tinerii de alte orientări sexuale

4. Copiii izolați social - bullying-ul are de-a face cu problema izolării sociale. Strategia
principală a unui agresor este să-și facă victima să se simtă singură și neputincioasă,
indiferent dacă acest lucru este realizat prin intimidare fizică, prin umilințe verbale, prin
retragerea prieteniei, făcându-i pe alții să respingă, să ignore sau să ostracizeze un coleg sau
folosind tehnologia pentru a răspândi zvonuri și a distruge reputații.

5. Copiii care își doresc popularitate – rivalitățile de statut între colegii relativ egali

6. Copiii labili pe plan emoțional: agresorul-victimă – aceștia își agresează colegii, dar tind și
să devină frecvent ținte ale comportamentului agresiv. Au deseori dificultăți în a-și stăpâni
reacțiile emoționale, pot fi instabili din punct de vedere emoțional și se lasă lesne copleșiți de
sentimente. Agresorii-victime sunt mai anxioși, mai deprimați, mai singuratici și prezintă o
sensibilitate exagerată.
Cine agresează?
 nu există un profil specific – toate tipurile de copii pot fi agresori în anumite ocazii;
 provin atât din familii cu probleme, cât și din familii iubitoare, bogate sau cu statut
socio-economic precar;
 pot sta la pândă, ca băieții răi, dar, la fel de des, se ascund în văzul tuturor, pretinzând
că sunt cei mai buni prieteni ai unui copil;
 caracteristici care cresc riscul ca un copil să devină agresor:
- are o toleranță redusă la frustrare,
- probleme familiale, neimplicare din partea familiei,
- are o părere proastă despre ceilalți,
- are dificultăți în respectarea regulilor,
- vede violența într-o lumină pozitivă,
- are prieteni care îi agresează pe alții.

*Signe Whitson - Fenomenul bullying: 8 strategii pentru a-i pune capăt, Editura Herald, București, 2017

37
 Activitatea 3 – Studii de caz - situații de bullying

Obiective:

 să identifice rolurile îndeplinite de personajele din studiile de caz

 să recunoască emoțiile și sentimentele trăite de personaje
 să argumenteze motivul care stă la baza comportamentelor
 să explice dacă situația prezentată reflectă un caz de bullying sau un conflict

Desfășurarea activității:

1. Elevii vor fi împărțiți pe grupe și fiecare grupă va primi un studiu de caz urmând a
identifica rolurile pe care le îndeplinesc personajele, emoțiile și sentimentele trăite de
personaje, motivul pentru care au un asemenea comportament (conform tabelului din anexă)

Studiu de caz 1

În clasa a VI-a D este o elevă slăbuță și tăcută, Ana. Ceilalți colegi nu o prea bagă în discuțiile
și în jocurile lor. Pe ea nu o deranjează, fiindcă, oricum, este foarte timidă. De curând, la ei în
clasă a venit o elevă nouă. Ea a remarcat-o imediat pe Ana și îi caută adesea tovărășia, vrând
să afle mai multe despre ea. Însă după ce o descoase, noua elevă râde cu celelalte fete și o
batjocoresc pe Ana. Ana nu mai face față jignirilor. În disperare de cauză, s-a dus la doamna
dirigintă și i-a spus că celelalte fete râd de ea. Doamna dirigintă a sfătuit-o să nu le mai bage
în seamă și să nu mai pună la suflet tot ce spun ele. Acasă, mama i-a spus: ”Nu te mai uita și
tu la ele...Lasă c-o să le treacă, se iau cu altele și uită de tine.

Studiu de caz 2

Mihai este elev în clasa a V-a. El este un elev liniștit, sfios și slăbuț fizic. Părinții îl aduc la
școală cu mașina și sunt mereu cu ochii pe el. El vine zilnic la școală cu un pachețel cu
mâncare: fructe, biscuiți, iaurt, suc. Colegul lui de bancă îl tachinează spunându-i ”bebelușul”
și-l umilește mereu. Când îi vede pachețelul, îi spune: ”Să-ți fac vama!” și-și ia singur ce-și
dorește. Mai vin și prietenii acestuia. Se distrează pe seama lui Mihai. El nu se revoltă și nu
are curaj nici să-l înfrunte și nici să se plângă cuiva. Într-o zi, el a refuzat să îa pachetul cu
mâncare. Mama a insistat să-l ia, spunându-i că este important să ia gustarea la timp. Mihai a
intrat în școală plângând, fapt ce l-a făcut pe colegul lui să-l strige ”bebelușa”.Mihai nu mai
vrea să meargă la școală.

Studiu de caz 3

Gino și Iulian sunt prieteni de câțiva ani. Petrec mult timp împreună, atât la școală, cât și
acasă. Fac tot felul de proiecte și au tot felul de activități interesante împreună. Cu toate
acestea, se ceartă adeseori. Niciunul nu cedează, fiindcă e convins, fiecare, că el are dreptate.
Colegii de clasă îi privesc și nu intervin: ”Lasă că se împacă ei. Mereu fac așa.” După ce se
ceartă, cei doi nu își mai vorbesc timp de câteva zile. Dar, după 2-3 zile de tăcere, ei găsesc
din nou ceva interesant de făcut împreună.

Studiu de caz 4
38
Am la școală o prietenă. Este o fată foarte bună, însă este tăcută și lumea nu își dă seama ce
suflet de aur are. Ea are probleme cu ochii și nu prea vede să citească. De asta vine adesea la
școală cu lecțiile necitite și ia note mici. Uneori vreau să-i iau apărarea, dar mă tem. Profesorii
mă dau exemplu pe mine, colega ei de bancă: ”Ea cum poate să-și facă temele și tu nu?”.
Băieții de la noi din clasă o împing, îi pun piedică și o jignesc tot timpul, îi pun porecle. Am
vorbit cu diriginta și cu unele profesoare, le-am spus că nu vede, că de asta citește așa greu.
Nu m-au crezut....Nu știu ce să mai fac pentru ea.

Studiu de caz 5

De când a venit elevul nou în clasa a IX-a, mai toată lumea tremură pe coridoare. În scurt
timp, a reușit să scandalizeze majoritatea profesorilor. Când merge pe coridor, privește cu
furie colegii. Îi amenință pe toți din jur. Fizic, este destul de dezvoltat și de multe ori își
demonstrează puterea fizică. Nimeni nu vrea să se împrietenească cu el. După fiecare
comportament violent, părinții erau chemați la școală. Tatăl băiatului a avut o discuție aprinsă
cu directorul școlii, fiind convins că instituția de învățământ este obligată să-l ajute pe băiat să
se adapteze. Băiatul se simte protejat la maximum de tatăl său.

Sursa: Prevenire și intervenție în situații de bullying – Activități psihosociale de grup pentru

copii și părinți, OAK Foundation&Terre des hommes, Chișinău 2019
Bullying? Recunoaște și fă o schimbare! București, 2020

39
Anexă
Situația Reprezintă Roluri Emoții Posibile Motive Ce Ce ar
(studiu o situație personaje gânduri menține putea
de caz) de situația? schimba
bullying? situația
(Da/Nu) (+/-)
Studiu Agresor:
de caz
1 Victimă:

Martori:

Studiu Agresor:
de caz
2 Victimă:

Martori:

Studiu Agresor:
de caz
3 Victimă:

Martori:

Studiu Agresor:
de caz
4 Victimă:

Martori:

Studiu Agresor:
de caz
5 Victimă:

Martori:

40
 Activitatea 4 - Martori sau prieteni?

Obiective:
 să explice rolul martorilor în situațiile de bullying
 să recunoască emoțiile trăite de victimele comportamentelor de tip bullying
 să identifice strategii de intervenție asertivă în situații de bullying

Desfășurarea activității:

1. Exercițiu - Copiii sunt invitați să se gândească la o situație concretă de bullying (pot fi

folosite și situațiile din anexă) la care au asistat, să o descrie succint și să răspundă la
întrebări:

 De ce nu intervin martorii într-o situație de bullying?

 Ce v-a împiedicat pe voi să interveniți? Cum puteți explica faptul că ați ezitat să
interveniți?

 Dacă v-ați putea întoarce în timp și ați retrăi experiența, v-ați comporta diferit?

 Ce anume ați face diferit? (Cum ați lua apărarea victimei?)

 Cum credeți că ar decurge lucrurile în continuare dacă ați interveni?

 Ce simt copiii care asistă la acte de bullying?

2. Exercițiu - Copiii sunt solicitați să găsească, lucrând pe grupuri, soluții pentru a

contracara motivele de inacțiune ale martorilor:

- să conceapă și să exerseze replici împotriva agresorilor: fraze scurte, la obiect, care să fie
folosite pentru a pune capăt comportamentelor agresive;

- să găsească măsuri proactive pentru a preîntâmpina repetarea agresiunii având în vedere

caracterul repetitiv al comportamentelor de tip bullying și faptul că acestea pot fi uneori
anticipate;

- să construiască mesaje mobilizatoare/de compasiune pentru victimă.

41
3. Exercițiu - *Copiii sunt invitați să identifice, pentru o situație de bullying, consecințele pe
care le-ar putea avea/le-au avut diferitele lor reacții (ca membru în grupul de martori) – vezi
tabelul din anexă

Consecința asupra situației de bullying

Efecte asupra agresorului Efecte asupra victimei

Sursa:* Cum să fac față situațiilor de bullying – program adresat adolescenților, Unicef, 2021

Întrebări pentru clarificare:

 Cum pot interveni martorii astfel încât să spargă tiparul actului de bullying? (vezi
scenariile din anexa)
 Cum pot interveni martorii după ce s-a produs actul, pentru a reduce din suferința
victimei?

42
Anexă – Activitatea 4

Scenarii*

1. J este foarte supărată pe K. Crede că aceasta e flirtat cu iubitul ei, dar nu vrea să o confrunte
în această privință, pentru că este convinsă că prietena va nega totul, dar și pentru că își face
griji că iubitul se va înfuria dacă ea spune ceva, În schimb, J creează un cont fals de
Instagram pentru K, publicând poze stânjenitoare. Apoi, îi încurajează pe ceilalți copii să
publice poze pe acea pagină și să spună cât de mult o urăsc pe K. și cât este de ratată. Pagina
devine cunoscută pentru tot liceul.

Cum pot interveni martorii în această situație, pentru a deveni aliații lui K?

2. Lui D, elev de gimnaziu, îi este groază de drumul spre casă cu autobuzul. În fiecare zi,
copiii care stau în spatele lui îi trag palme peste ceafă, iar cei din fața lui se întorc și îl insultă,
își bat joc de el, întrebându-l „Ce-ai de gând să faci? O să dai fuga la mămica?” și
amenințându-l cu bătaia dacă spune cuiva din școală ce se întâmplă. D îi roagă pe părinții lui
să-l ia cu mașina de la școală, dar aceștia lucrează și nu își pot schimba programul. Situația
durează luni întregi,

Cum pot interveni martorii în această situație, pentru a deveni aliații lui D?

3. C și O sunt cele mai bune prietene încă de la grădiniță. În clasa a treia, ajung în clase
diferite și ambele își fac prieteni noi. Totul merge bine la începutul anului școlar, dar, în
noiembrie, C îi spune O lucruri precum: „Nu mai ești prietena mea cea mai bună”, „Nu mai
vreau să ne petrecem pauzele împreună, vreau să stau cu noii mei prieteni”. O se simte rănită,
dar decide să se concentreze asupra fetelor din clasa ei. Într-una din zile, la cursul de....,
observă că toată lumea se ferește să stea în bancă cu ea.

Cum pot interveni martorii în această situație, pentru a deveni aliații lui O?

*Signe Whitson - Fenomenul bullying: 8 strategii pentru a-i pune capăt, Editura Herald, București, 2017

43
 De ce nu intervin martorii?

Posibile cauze Posibile soluții

Diluarea responsabilității - teoria diluării - formarea convingerii că a pune capăt

responsabilității susține că, dacă o persoană bullyingului ține și de ei (de martori)
crede că altcineva va interveni pentru a oferi
ajutorul într-o situație îngrijorătoare, atunci
aceasta va avea tendința de a nu reacționa.
Frica de a nu deveni următoarea victimă. - identificarea metodelor de acțiune care
expun martorii la riscuri minime
Preocuparea/grija/teama de a nu supăra - abilitarea cu metode de afirmare de sine
prietenii - sunt situații în care martorii sunt - convingerea că relațiile de prietenie pot
prieteni cu agresorul, cu care nu are intenția trece prin perioade de confruntări, că pot
de a periclita relația; în cazul fetelor, gestiona în folosul ambelor părți un conflict
presiunea de a evita conflictul cu propriile (cu referire la relația lor de prietenie cu un
prietene este și mai intensă. potențial agresor)
Martorii nu sunt prieteni cu victima - nu se - formarea convingerii că, indiferent dacă au
simt datori să ia apărarea unei persoane cu sau nu o legătură de prietenie cu victima,
care nu au legături de prietenie (delegând aceasta nu merită să fie tratată rău/făcută să
responsabilitatea spre apropiații victimei sufere (că nimeni nu merită să fie victimă),
că orice persoană merită și poate fi tratată cu
compasiune
Sentimente de neputință - pot avea impresia - creșterea autoeficienței personale
că nu dețin cunoștințe și abilități necesare - informare în legătură cu posibilitățile reale
pentru a pune capăt situației de bullying de intervenție

Ce simt copiii care asistă la acte de bullying?

- ușurare că nu sunt ei victime,

- vinovăție provocată de faptul că nu fac nimic pentru a opri actul,
- milă față de persoana agresată,
- frica de a înfrunta un prieten,
- furie în legătură cu faptul că nu intervine nimeni,
- confuzie în privința modului în care ar putea interveni

44
 Reacție posibilă* Consecința asupra situației de bullying Explicații/Observații
Efecte asupra Efecte asupra victimei
agresorului
Mă pot distra împreună cu Râsul este o reacție care întărește comportamentul de bullying. Elevii
ceilalți care râd nu sunt direct implicați în situație, dar îi conferă putere
persoanei care manifestă comportamentul de bullying. Persoana care
înfăptuiește comportamentul de bullying are nevoie de atenția cuiva.
Rareori acst tip de comportament se înfăptuiește fără spectatori.
Pot aprinde și mai tare Comportamentul de instigare încurajează direct persoana care
spiritele, pot interveni si eu cu manifestă comportamentul de bullying.
câteva remarci dureroase sau îl
pot monta pe agresor să
intensifice atacul
Pot privi în tăcere. Comportamentul de a privi în tăcere te ține deoparte de situația de
bullying, dar conduce la întărirea lui. Agresorul se hrănește cu atenția
pe care o primește de la cei care privesc. Atâta timp cât privești cum
acea persoană își manifestă puterea, bullyingul va continua.
Pot pleca din acea situație. Comportamentul de a pleca din situație nu este la fel de încurajator
pentru cel ce agresează cum sunt cele anterioare, dar are, totuși un rol
de întărire prin faptul că lasă persoana care este rănită în situația de a
face față singură, fără niciun suport. Dacă alegi să pleci, poți cere
ajutorul cuiva cu autoritate (mai puternic?)
Pot lua apărarea victimei, Când iei apărarea cuiva care este în situație de bullying, îl ajuți prin
spundu-i agresorului să faptul că iei o parte din puterea celui care atacă și o dai colegului care
înceteze. este atacat. Reacția ta va schimba raportul de forțe. Cu cât victima va
primi mai mult sprijin, cu atât agresorul va pierde din forță.
Poți cere ajutorul cuiva care Comportamentul de a cere ajutorul cuiva care are o putere mai mare
poate să gestioneze situația. decât tine în această situație (ex. un cadru didactic) este o soluție foarte
bună, mai ales atunci când ceea ce se întâmplă în acea situație îți
depășește capacitatea de a gestiona pe cont propriu. De ex. dacă
raportul de forțe este prea mare, atunci solicitarea ajutorului e cea mai
bună soluție.
* Cum să fac față situațiilor de bullying – Program adresat adolescenților, Unicef&Terre des hommes, Chișinău, 2021

45
 Activitatea 5 – Mituri și realități despre bullying

(Sursa: Strategii pentru o clasă fără bullying. Manual pentru profesori și personalul școlar.
Animus Association, 2016)

Obiective:

 să diferențieze între realitate și mituri în privința fenomenului bullying

Desfășurarea activității:

1. Explicați-le elevilor că veți juca toți un joc pentru a vedea cât de multă ”informație
subiectivă” și ”mituri” are grupul despre bullying-ul la școală. Explicați că ”mitul” se referă
la informații neadevărate care sunt transmise mai departe ca fapte. Unele mituri conțin
anumite informații exacte, dar în general nu sunt adevărate.

2. Împărțiți clasa în două părți cu o linie invizibilă – partea stângă este pentru mituri și
ficțiune, iar partea dreaptă pentru fapte și realitate.

3. Citiți prima afirmație și dați-le instrucțiuni elevilor – cei care cred că afirmația este un mit,
trec în partea stângă, iar cei care cred că este adevărat – trec în partea dreaptă. După ce toți
elevii au decis, discutați despre motivul pentru care au ales să fie în partea în care sunt.

4. După ce au discutat fiecare afirmație, explicați-le elevilor dacă afirmația este adevărată sau
este un mit.

Pentru profesori:

 înțelegerea faptelor versus mituri despre agresori și victime este importantă pentru
intervenție;
 problemele victimelor și agresorilor nu sunt aceleași. Victimele bullying-ului au
nevoie de intervenții care să îi ajute să își dezvolte o imagine de sine pozitivă, să nu
dea vina pe propria persoană pentru lucrurile care li se întâmplă. Agresorii au nevoie
să învețe strategii care să îi ajute să-și controleze furia și tendința lor de a da vina pe
alți oameni pentru problemele lor.
 bullying-ul este o problemă a întregii școli, în care toată lumea este răspunzătoare.

46
 MITURI ȘI REALITĂȚI DESPRE BULLYING
MIT
Uneori copiii o cer.
Uneori agresorii de fapt își ajută victimele
împingându-i să învețe să se apere.
Bullying-ul este un ”ritual de inițiere” prin
care trebuie să trecem toți.
Bullying-ul este un aspect normal
dezvoltării.
Bullying-ul nu poate fi oprit.
Bullying-ul fizic este mai periculos decât cel
verbal.
Este în regulă să lovești pe cineva care te
agresează; acest lucru îl va opri.
Elevii vor depăși victimizarea. Victimizarea
de obicei se termină atunci când elevul se
duce la liceu, adesea după primul an.
Durează de un an. Ce mai contează acum?
Copilul poate să gestioneze.
REALITATE
Niciun copil nu cere să fie agresat. Fiecare
copil face tot ce poate și nu merită să fie
victimizat. Unii copii pot acționa sau arăta
într-un anumit fel care atrage bullying-ul
Frica nu este propice pentru a învăța să te
aperi. Trebuie să-i învățăm pe copii abilitățile
de care au nevoie pentru a se adapta unui
mediu ....nu prin coerciție și amenințări
Unii oameni pretind că hărțuirea,
discriminarea, rasismul, violența, atacul,
urmărirea, abuzul fizic, abuzul sexual,
molestarea, violul și violența domestică sunt
”probe de maturitate/bărbăție”, dar în esență
sunt comportamente antisociale și nu trebuie
acceptate sub nicio formă.
al Bullying-ul nu este o parte normală a
dezvoltării, specifică copilăriei. Fenomenul
se întâlnește și printre adulți, la locul de
muncă sau în comunitate.
Stoparea fenomenului solicită gestionarea
acestuia la câteva niveluri: individual,
familial, școlar și comunitar/social.
Fenomenul poate și trebuie oprit, dar este
necesar un angajament asumat al tuturor
adulților (în școală, acasă, comunitate), o
bună colaborare cu elevii și relații
constructive între toți cei implicați.
Forma verbală a bullying-ului poate fi la fel
de periculoasă ca și formele fizice.
Este de înțeles că poți să fii furios, dar dacă
devii agresiv sau violent, lucrurile s-ar putea
înrăutăți.
Efectele victimizării sunt profunde și pot
ajunge până la maturizare.Traumatizarea
gravă a persoanelor victime a fost legată de
depresie, neputință și, în unele cazuri, de
suicid. Putem preveni victimizarea
identificând semnalele de alarmă și
înțelegând efectele sale de durată.
Doar pentru că respectivul copil a îndurat o
situație dureroasă, asta nu înseamnă că
situația este în regulă. Efectul cumulativ al
hărțuirii poate fi copleșitor. Orice incident de
bullying poate fi ”paiul care sparge buba”
47

Doar băieții care sunt efeminați și mici sunt
agresați; doar fetele care sunt nesigure și
supraponderale sunt agresate.
Agresorii sunt puternici din punct de vedere
psihologic.
Violența la televizor și jocurile video violente
îi fac pe copii să fie violenți.
Poți detecta un agresor după cum arată și se
poartă.
Bullying-ul online nu implică rănire fizică,
atunci care este problema?
Este ușor să identifici semnele bullying-ului
Copiii scapă de bullying când cresc.
provocând boală, evitarea școlii și chiar
violență dacă persoana victimizată se
răzbună.
Victimizarea nu se limitează la elevii care
afișează caracteristici de pasivitate (precauție,
sensibilitate, tăcere, anxietate și nesiguranță).
Efectele victimizării afectează atât elevii care
afișează caracteristici de pasivitate cât și pe
cei care acționează provocator, pentru că
unele victime ale bullying-ului caută un mod
de a se apăra prin comportament provocator.
Agresorii compensează pentru slăbiciunea lor
cu agresiune. Ceea ce unii oameni văd în
mod greșit drept ”tărie psihică” este de fapt o
determinare agresivă de a încălca granițele
altor oameni fără respect sau considerație
pentru ceilalți, fără a te gândi la consecințe, și
un fond infinit de scuze și motivații goale
pentru agresiunea lor. O motivație este o
încercare de a pune o față acceptabilă social
unui comportament inacceptabil.
Mulți copii joacă jocuri video violente, dar
doar puțini copii sunt violenți. De aceea,
jocurile video violente nu sunt o cauză, altfel
toată lumea care joacă jocuri video violente
ar fi violentă, lucru care nu se întâmplă.
Totuși, trebuie remarcat că interacțiunea
repetată cu jocurile violente poate
desensibiliza tinerii, în special tinerii în anii
de formare.
Nu există o ținută sau un comportament
anume (un mod în care arată sau se poartă)
De fapt, unii oameni s-au sinucis pentru că nu
au văzut o cale de ieșire din hărțuire,
amenințări și abuz continuu. Cicatricile
emoționale rămân mult mai mult timp și
uneori o persoană nu va reuși să treacă peste
ele. Unele site-uri le permit oamenilor să
posteze anonim ceea ce înseamnă că este
foarte dificil să oprești acest abuz. Este
important să se ia un screenshot al oricăror
conversații, mesaje și posturi pe care le
percepeți ca bullying, pentru a avea o dovadă.
Nu este ușor să identifici semnele bullying-
ului, pentru că nu este întotdeauna fizic și
evident. Bullying-ul emoțional, verbal și
online poate lăsa adesea cicatrici pe care
oamenii nu le văd.
Destul de des, copiii care agresează cresc și
devin adulți care agresează sau care folosesc
48

Bullying-ul implică doar făptași și victime.
Copiii și tinerii care sunt agresați vor spune Adulții adesea nu sunt conștienți de bullying
unui adult aproape întotdeuna.
Agresorii nu au prieteni.
Agresorii și copiii care sunt agresați sunt Majoritatea copiilor care sunt agresați, la
două tipuri total diferite de copii.
comportamentul negativ pentru a obține ceea
ce doresc, dacă respectivul lor comportament
nu a fost contestat de către autoritățile
relevante (școală, familie etc.)
Mulți părinți, profesori și elevi văd bullying-
ul ca o problemă care se limitează la agresori
și victime. Dar bullying-ul implică mai mult
decât dinamica agresor-victimă. Incidentele
de bullying sunt evenimente care au loc în
public în mod tipic (mai degrabă decât în
particular) care au martori. Studiile bazate pe
observații la locul de joacă au descoperit că
în cazul majorității incidentelor, cel puțin alți
patru semeni au fost prezenți ca martori,
observatori pasivi, ajutoare ai agresorilor,
susținători sau apărători ai victimelor.
– în parte pentru că mulți copii nu îl
raportează. Doar 1/3 dintre copii care au fost
agresați au raportat acest lucru. Băieții și
copiii mai mari sunt predispuși decât fetele și
copiii mai mici să spună unui adult despre
bullying. De ce sunt copiii rezervați în a
raporta bullying-ul? Ar putea să le fie frică de
răzbunarea agresorilor. De asemenea, ar
putea să le fie teamă că adulții nu vor lua în
serios preocupările lor sau vor gestiona
neadecvat situația de bullying.
Chiar dacă agresorii nu se gândesc la
sentimentele altora, ei au prieteni care cred că
bullying-ul este amuzant și grozav.
rândul lor îi agresează pe alții.
49
 Fenomenul bullying – mit sau realitate

Marcați cu Adevărat sau Fals următoarele afirmații despre fenomenul bullying:

1. Elevii au nevoie de intervenția adulților în fiecare conflict pe care îl au. A F

2. Fenomenul bullying se dezvoltă dacă este susținut și lăsat A F

nesupravegheat.

3. Fenomenul bullying nu este inofensiv sau inevitabil. A F

4. Elevii trebuie să se răzbune pe cei pe care i-au agresat. A F

5. Fenomenul bullying este învățat, rănește și poate fi controlat. A F

6. Fenomenul bullying dezvoltă caracterul. A F

7. Fenomenul bullying implică pe oricine. A F

8. Fenomenul bullying poate fi stopat și prevenit. A F

9. Bâtele și pietrele pot răni, dar cuvintele nu te rănesc niciodată. A F

10. Agresorii sunt întotdeauna mai puternici decât cei pe care îi agresează. A F

11. Întotdeauna au fost agresori și întotdeauna vor fi. A F

12. Copiii sunt copii, astfel de conflicte sunt normale între ei. A F

50
 Activitatea 6 – Despre relații. Viața e mai plăcută când hoinărim împreună!
(Sursa: Cum să fac față situațiilor de bullying Program adresat adolescenților – Unicef, Tdh, 2021)

Obiective:

 să argumenteze rolul relațiilor în dezvoltarea lor socială și emoțională

 să definească valorile și principiile care stau la baza relațiilor proprii
 să enumere drepturi și responsabilități în relațiile interpersonale

Desfășurarea activității:

1. Exercițiu - Prietenii mei

 Elevii vor marca cu un X poziția proprie în centrul cercurilor. Apoi, gândindu-se la

persoanele importante le vor reprezinta printr-un punct sub care vor trece numele. Vor
plasa persoanele (punctele), în funcție de importanța lor, mai aproape de ei (adică mai
aproape de centrul cercului) și tot mai mult spre exterior pe cele care au o importanța mai
mică.
 Elevii vor desena linii de legătură după cum urmează:
 Pentru persoanele de care se simt apropiați;
 Pentru oamenii care acum sunt mai departe, dar și-ar dori să fie mai apropiați;
 Pentru cei pe care vor să-i ţină la distanţă;
 Elevii vor fi întrebați ce înseamnă pentru ei să aibă un prieten adevărat? Vor bifa cu un X
acele caracteristici care consideră că trebuie să le aibă un prieten adevărat.
 Să faci tot ce face și el.
 Să îl urmezi chiar și atunci când tu știi că face ceva greșit.
 Să fii întotdeuna de acord cu el.
 Să petreceți timpul împreună.
 Să aveți experiențe comune.
 Să împărtășești lucruri pe care nu ai curajul să le spui oricui.
 Să vă ajutați atunci când aveți nevoie.
 Să vă distrați împreună.
 Să îți facă plăcere să fii cu el.

51
Elevii vor identifica valorile care stau la baza relațiilor în grupul lor de prieteni?

 respect
 toleranță
 reciprocitate
 responsabilitate
 înțelegere
 sinceritate
 interese și activități comune
 libertate/autonomie
 distracție
 superficialitate
 manipulare/dependență
 abuz
 trădare etc

Întrebări:
Care sunt lucrurile pe care le faci cel mai bine în relația cu prietenii tăi?
Care sunt lucrurile pe care le faci în relaţia cu prietenii și ele par să te ajute să ai o relație
bună?
Care sunt lucrurile pe care le faci în relația cu prietenii și te ajută uneori?
Care sunt lucrurile pe care le faci în relația cu prietenii și nu te ajută deloc?
Care sunt lucrurile pe care nu le mai faci cu prietenii, pentru că ai văzut că nu te ajută?

2. Elevilor li se va prezenta spre analiză studiul de caz/povestirea.

Emil este un elev popular din clasa a VI-a care are mulți prieteni. Distracția lui zilnică
este să facă glume pe seama lui Dan. De cele mai multe ori îl poreclește „Elefantul” datorită
faptului că are o greutate mai mare decât ceilalți copii. Pentru că adesea, când face asta, este
însoțit de mai mulți colegi de clasă, Emil își face numărul și cei care îl însoțesc râd. Într-o
pauză, când erau în clasă doar Emil și gașca lui de prieteni, Emil a umblat în geanta lui Dan și
i-a luat pachetul cu mâncare pe motiv că trebuie să mai slăbească. Toți râdeau și așteptau cu
nerăbdare să vadă ce se va întâmpla. Când Dan a revenit în clasă, Emil lua ultimele înghițituri
din pachet și se uita fix la el. Dan a înțeles ce s-a întâmplat, a încercat să întrebe de ce a facut
asta. Emil i-a spus că i-a făcut un bine și că ar trebui să îi mulțumească. Acum, că nu mai are
pachet, va putea să țină cură de slăbire și o să îi fie mai bine pe viitor. Dan a mers furios la
dirigintă. Când diriginta a venit în clasă să soluţioneze situația, toți pietenii lui Emil, care au
fost martori la această situație, au spus că nu știu ce s-a întâmplat. Toți au făcut front comun,
să îl apere pe prietenul lor. Cu excepția unui singur coleg, Robert, care a recunoscut că „Emil
este vinovat!” Ca urmare a mărturisirii lui, Emil a fost sancționat pentru fapta lui. Deși
bullying-ul asupra lui Dan nu a încetat odată cu aplicarea măsurii de sancţionare și toți
prietenii lui din gașcă au rupt legătura cu Robert, peste ani o parte dintre colegii lor își
aminteau de curajul pe care Robert l-a avut de a nu-l urma pe Emil în acțiunile lui de înjosire
a unui alt coleg. Deși Robert a fost conștient că va pierde protecția grupului, a ales să facă
ceea ce a considerat că este corect în acea situație.

52
Discuția poate fi ghidată de următoarele întrebări:
 Cum ai fi procedat dacă erai prietenul lui Emil?
 Ce e corect să faci, dacă ești prietenul cuiva care rănește pe altcineva în mod
intenționat?
 Ce face un prieten în acest caz, îl protejează pe agresor, chiar dacă ceea ce a făcut e
greșit sau îi ține spatele?
 Ce consideri că ar fi fost drept în această situație?
 Ceea ce a făcut Robert sau ceea ce au făcut ceilalți prieteni?
 Ce compromisuri ești dispus să faci pentru a nu pierde o relație de prietenie? Renunți
la ceea ce ți se pare drept și corect?
 Ce s-ar fi întâmplat, dacă Emil ar fi fost acoperit de toți pietenii lui?
 Ce ar fi învățat el să facă pe viitor?
 S-a întâmplat vreodată ca cineva să se comporte nedrept fața de tine și cei ce au asistat
să nu facă nimic, pentru a îndrepta situația? Cum te-ai simțit?

3. Exercițiu - Relații schimbătoare

Elevii se vor gândi la câteva persoane cu care au fost prieteni până acum. Vor scrie în
prima coloană numele acestor prieteni pe care i-au avut de-a lungul timplului, iar în a doua
coloană vor nota cum s-a schimbat relația de-a lungul anilor (unul dintre motivele pentru care
copiii se protejează unii pe alții, chiar dacă știu că, protejând, comit o nedreptate, este faptul
că au învățat că doar așa își pot păstra prietenii).

Vârsta Numele prietenului/prietenei Cum s-a schimbat relația?

4-7 ani
8-11 ani
12-15 ani
16-18 ani

 În ce mod s-au schimbat aceste relații de-a lungul timpului?

 Ce durată au avut aceste relații?
 Ce părere ai despre modul în care au evoluat relațiile tale de-a lungul timpului?
 Crezi că este posibil ca o relație să rămână la fel pentru tot restul vieții?
 Ai un exemplu de relație care a rămas la fel?
 Ai încercat vreodată să te opui schimbărilor în cadrul unei relații?
 Cum ai reușit, ce s-a întâmplat?
 Ce efecte pozitive aduc schimbările într-o relație (ex., finalizarea ei sau trecerea la un
alt nivel)?

4. Exercițiu: Elevii sunt rugați să-și construiască o reclamă/anunț publicitar cu tema Mă ofer
ca prieten!, evidențiindu-și propriile valori, trăsături și limitele pe care ar vrea să le
impună/care ar vrea să-i fie respectate în relațiile de prietenie. (”Dar să știi că eu
niciodată....”)

53
5. Exercițiu: Importanța prieteniilor

Elevii sunt invitați la o dezbatere cu privire la rolul relațiilor în adolescență.

Avantaje/Ce Dezavantaje/Ce Cum limităm pierderile pentru a

câștigăm?
- sprijin emoțional
- protecție
- susținere reciprocă
- timp liber
- comunicare
...................................
..................................
..................................
riscăm/pierdem? beneficia din plin de avantaje?
- compromisuri - atitudine asertivă
- presiune din partea - conștientizare a riscurilor pe care le
grupului presupune o anumită relație
- consumatoare de timp - stabilirea fermă a limitelor personale.
........................................... .......................................................
.......................................... .......................................................
.......................................... .......................................................

6. Exercițiu: Elevii primesc fișa de lucru Drepturile mele în relațiile cu prietenii pentru
drepturile care le sunt/ar dori să le fie respectate în relațiile cu prietenii.

Exemple de drepturi Ce drepturi îți sunt Ce drepturi ai dori să-ți fie

respectate în relațiile cu respectate în relația cu
prietenii tăi? prietenii tăi?
dreptul la spațiu personal

libertate de opinie, de
gândire
dreptul de a participa la
activitățile grupului în
funcție de dorințele proprii
dreptul de a-mi fi
respectate valorile
dreptul la protejarea
intimității
dreptul de a spune
celorlați cum să se
comporte cu tine
dreptul de a spune NU la
tot ce îți încalcă valorile și
credințele
dreptul de a-mi schimba
prietenii
dreptul de a evolua, de a
mă schimba

54
 Activitatea 7 - Drepturi și responsabilități

Obiective:

 să enumere drepturi pe care consideră că ar trebui să le aibă acasă, la școală

 să identifice responsabilități pentru drepturile enumerate
 să explice legătura dintre drepturi și responsabilități
 să identifice drepturi ale copilului încălcate într-o situație de bullying

Desfășurarea activității:

1. Cadrul didactic prezintă CDC (Convenția privind drepturile copilului), precizând cele 4
categorii de drepturi ale copiilor. Elevii sunt rugați să extragă un bilet pe care este scris câte
un drept din Convenție și să îl încadreze într-una dintre categorii: drepturi la supraviețuire,
drepturi la dezvoltare, drepturi la protecţie şi drepturi la participare.

2. Elevii formează perechi și fiecare scrie cele mai importante 5 drepturi pe care consideră că
ar trebui să le aibă la școală și acasă, apoi fac schimb de liste cu partenerul. Fiecare elev se va
gândi la responsabilitățile care corespund fiecărui drept menționat de coleg. Echipa
raportează clasei 2 drepturi și respectiv 2 responsabilități de pe listele coechipierilor.
Profesorul va scrie aceste drepturi și responsabilități pe tablă, iar elevii vor citi informația
despre drepturi și responsabilități (Anexa).

3. Elevii identifică drepturile care sunt încălcate într-o situație de bullying.

55
 Definiția copilului/Ce este un copil?

Articolul 1 Dacă ai până la 18 ani, eşti considerat(ă) copil şi te bucuri de toate drepturile
scrise în CDC.

Nondiscriminarea

Articolul 2 Toţi copiii, fără excepţie, indiferent de rasă, religie, naţionalitate, vârstă, gen,
note, situaţie financiară, de ceea ce cred sau spun, de tipul familiei din care provin, au
aceleaşi drepturi.

Interesul superior al copilului

Articolul 3 Atunci când iau decizii referitoare la copii, instituţiile, organizaţiile, toţi adulţii
implicaţi în lucrul cu copiii şi membrii familiilor copiilor trebuie să se gândească în primul
rând la ceea ce este mai bine pentru copii şi să acţioneze astfel.

Punerea în practică a drepturilor

Articolul 4 Statul este obligat să facă totul, în măsura posibilităţilor pe care le are, pentru a
asigura respectarea drepturilor copilului. Statul trebuie să adopte legi, să creeze instituţii, să
planifice şi să distribuie resursele aşa încât toţi copiii să se bucure de drepturile pe care le
oferă CDC. Convenţia recunoaşte faptul că unele state au mijloace financiare necesare pentru
asigurarea tuturor drepturilor copilului la un nivel înalt, iar alte state au mai puţine
posibilităţi. De aceea, Convenţia acceptă ca unele drepturi să fie realizate treptat, în măsura
posibilităţilor pe care le are statul. Însă aşa drepturi ca dreptul la viaţă, la opinie şi liberă
exprimare, la asistenţă medicală, la protecţie împotriva exploatării şi abuzului trebuie
realizate pe deplin de toate statele.

Îndrumarea părinţilor conform capacităţilor în dezvoltare ale copilului

Articolul 5 Familia ta sau persoanele în grija cărora te afli au drepturi şi responsabilităţi în

îngrijirea, educaţia şi îndrumarea ta. Guvernul trebuie să respecte aceste drepturi şi
responsabilităţi şi să le ofere informarea de care ei au nevoie pentru ca să asigure dezvoltarea
capacităţilor tale. Pe măsură ce creşti, familia te învaţă să-ţi foloseşti drepturile în mod
corespunzător.

Supravieţuirea şi dezvoltarea

Articolul 6 Toţi copiii au dreptul la viaţă. Familia şi guvernul trebuie să-ţi asigure
supravieţuirea şi dezvoltarea (hrană, loc de trai, îmbrăcăminte, asistenţă medicală, apă
potabilă)

Numele şi cetăţenia

Articolul 7 Ai dreptul la certificat de naştere, unde să fie incluse datele tale personale – nume
şi prenume, data şi locul naşterii, numele părinţilor, cetăţenia. Documentele tale trebuie să fie
eliberate imediat după naşterea ta.

56
Păstrarea identităţii

Articolul 8 Ai dreptul să-ţi păstrezi cetăţenia, numele şi legătura cu familia, iar în cazul în
care ai fost lipsit(ă) de ele, să-ţi fie restabilite. Dacă ai fost adoptat(ă) de altă familie, ai
dreptul să-ţi păstrezi numele, identitatea, să comunici cu părinţii tăi biologici.

Separarea de părinţi

Articolul 9 Ai dreptul să locuieşti cu părinţii tăi, în afară de cazurile în care aceştia îţi fac rău,
de exemplu, atunci când părinţii pun în pericol viaţa ta sau nu au grijă de tine. Copiii, ai căror
părinţi sunt despărţiţi, au dreptul să rămână în contact cu ambii părinţi, cu excepţia cazului în
care acest lucru ar putea să dăuneze copiilor.

Reunificarea familiei

Articolul 10 Dacă părinţii tăi locuiesc în altă ţară, tu ai dreptul să ţii legătura cu ei prin
diferite metode: să vă vizitaţi unii pe alţii, să vorbiţi la telefon sau prin Internet. De asemenea,
părinţii tăi au dreptul să se întoarcă acasă pentru a fi alături de tine.

Transferul ilegal

Articolul 11 Ai dreptul să fii protejat(ă) împotriva răpirii. Guvernul trebuie să se implice şi să

ia toate măsurile pentru a te elibera, dacă aceasta s-a întâmplat. Nimeni, inclusiv părinţii tăi,
nu are dreptul să te scoată în mod ilegal din ţară, să te reţină sau să te împiedice să te întorci
acasă.

Opinia copilului

Articolul 12 Ai dreptul să te implici şi să spui ce crezi atunci când adulţii iau decizii care
sunt importante pentru viaţa ta. Opiniile tale trebuie să fie ascultate, acceptate şi luate în
serios în familie, la şcoală, în cercul de prieteni, în timpul tău liber sau în orice alt mediu şi
situaţie. Poţi participa în activităţi care te interesează, pentru care te simţi pregătit(ă) şi ai
capacităţi. Nimeni nu te poate obliga să faci ceea ce nu vrei, de exemplu, să joci un rol într-un
spectacol, să ieşi în faţa unei săli şi să reciţi o poezie, să îndeplineşti o muncă sau un rol la
care te obligă colegii sau adulţii (părinţii, profesorii)

Libertatea de expresie

Articolul 13 Ai dreptul să obţii şi să oferi orice informaţie, pe orice cale, atâta timp cât
informaţia nu este dăunătoare, nu transmite un mesaj violent sau vulgar, nu conţine date
personale despre un anumit om. Tu poţi alege cum să te exprimi: prin dans, imagini, gesturi,
în scris sau oral etc. Aceste informaţii trebuie să te ajute pe tine şi pe cei din jur în
dezvoltarea personalităţii şi în crearea unui mediu sănătos din punct de vedere moral.

Libertatea de gândire, conştiinţă şi religie

57
 Articolul 14 Ai libertatea de a gândi şi de a crede în ce doreşti tu, de a avea religia ta. Părinţii
trebuie să te îndrume corespunzător vârstei şi capacităţilor tale. Felul în care îţi arăţi credinţa
nu trebuie să-i afecteze pe cei din jur sau să încalce drepturile şi libertăţile altor oameni.

Libertatea de asociere

Articolul 15 Ai dreptul să te întâlneşti cu semenii tăi şi cu alţi oameni, să te implici în diferite

activităţi, grupuri, cercuri pe interese, să organizezi şi să participi la manifestări şi întruniri
paşnice. Aceste activităţi nu trebuie să-i afecteze pe cei din jur.

Protejarea vieţii private

Articolul 16 Ai dreptul să ai viaţă privată*, lucruri personale, un loc al tău, unde să-ţi faci
temele şi să poţi medita. Nimeni nu are dreptul, fără voia ta, să-ţi citească jurnalul personal,
scrisorile, mesajele în telefon sau Internet şi să-ţi asculte convorbirile telefonice. Ziarele,
televiziunea şi radioul nu au dreptul să-ţi arate faţa, să-ţi publice adresa, numele şi alte date
personale, fără permisiunea ta şi a familiei tale. Poţi să ai secrete în măsura în care aceasta nu
dăunează sănătăţii şi viitorului tău. Viaţă privată nu înseamnă să fumezi, să consumi alcool,
să aplici violenţa sau să faci alte acţiuni care contravin legii şi pot afecta oamenii din jurul
tău.

Accesul la o informare corespunzătoare

Articolul 17 Informaţiile care îţi sunt oferite în mass-media, la şcoală, biblioteci sau librării
trebuie să fie de încredere, pe înţelesul tău, să-ţi respecte vârsta, cultura, limba şi să nu
dăuneze sănătăţii şi bunăstării tale.

Responsabilităţile părinţilor

Articolul 18 Ambii părinţi au aceleaşi obligaţii în ceea ce priveşte creşterea, educaţia ta şi ei

trebuie să facă ceea ce este cel mai bine pentru tine. Tu ai dreptul să ceri şi să ţi se ofere
ajutor şi sprijin din partea părinţilor în realizarea drepturilor tale. Guvernul trebuie să ajute
părinţii sau persoanele în grija cărora se află copiii să-şi îndeplinească responsabilităţile,
oferindu-le informaţii, educaţie şi servicii sociale, în special dacă familia are anumite
dificultăţi sau dacă ambii părinţi lucrează.

Protecţia faţă de abuzuri şi neglijare

Articolul 19 Ai dreptul să fii protejat(ă) de orice tip de violenţă. Nimeni, nici chiar părinţii, nu
are dreptul să te lovească, jignească sau înjosească, să te numească urât. Semenii tăi şi adulţii
care te înconjoară trebuie să ia în consideraţie emoţiile şi nevoile tale. Nimeni nu te poate
lipsi de lucrurile care îţi asigură supravieţuirea şi dezvoltarea: afecţiunea, hrana,
îmbrăcămintea, atenţia, educaţia, timpul liber, asistenţa medicală.

Protecţia copiilor fără familie

Articolul 20 Orice copil care este temporar sau definitiv lipsit de propria familie, are dreptul
să crească într-o altă familie sau într-un mediu asemănător cu familia. Această nouă familie

58
trebuie să-i ofere îngrijire corespunzătoare şi să respecte religia, tradiţiile, cultura şi limba
copilului.

Adopţia

Articolul 21 Atunci când copilul este înfiat, principala grijă a persoanelor care decid în ce
familie să meargă copilul şi a părinţilor adoptivi trebuie să fie: ce este cel mai bine pentru
copil? Trebuie să fie aplicate aceleaşi reguli atunci când copiii sunt înfiaţi în ţara în care s-au
născut şi atunci când sunt adoptaţi într-o altă ţară.

Copiii refugiaţi

Articolul 22 Dacă eşti refugiat(ă) şi ai venit să locuieşti în altă ţară pentru că viaţa ta a fost
pusă în pericol, ai aceleaşi drepturi ca şi copiii din ţara în care te afli, de exemplu, să mergi la
şcoală, să beneficiezi de asistenţă medicală, să-ţi întregeşti familia, să participi la cercuri pe
interese, să te joci, să te informezi despre ceea ce te interesează etc.

Copiii cu nevoi speciale

Articolul 23 Ai dreptul la o viaţă activă şi independentă, să participi la proiecte şi diferite

activităţi împreună cu semenii tăi, în şcoală şi în comunitate, chiar dacă ai anumite probleme
de sănătate fizică sau mintală. Guvernul trebuie să-ţi asigure, în cadrul comunităţii tale,
accesul la servicii de îngrijire, tratament, educaţie şi pregătire pentru viaţa de adult.

Sănătatea şi serviciile sanitare

Articolul 24 Ai dreptul la o îngrijire medicală gratuită şi cât mai bună, la alimentaţie corectă,
la apă curată, la un mediu ambiant curat. Ai dreptul la o informare care te va ajuta să-ţi
păstrezi sănătatea: despre serviciile medicale din localitatea ta şi din regiune, despre modul de
viaţă sănătos şi cum să previi accidentele care îţi pun în pericol sănătatea etc. Ai dreptul să
ceri ajutorul unui medic atunci când ai nevoie, fără a apela la metodele tradiţionale de
tratament.

Revederea periodică a plasamentului copilului

Articolul 25 Copiii care au fost plasaţi în medii speciale (casă de copii, şcoală internat, spital)
pentru a primi îngrijire, tratament sau protecţie, au dreptul ca situaţia lor să fie verificată
periodic, pentru a se vedea dacă mai au nevoie de acele condiţii speciale sau se pot întoarce
să locuiască acasă.

Securitatea socială

Articolul 26 Ai dreptul să beneficiezi de asigurările sociale şi servicii pe care statul, conform

legilor lui, le oferă copiilor, în corespundere cu situaţia materială a familiilor. Pentru aceasta,
părinţii tăi sau persoana în grija căreia te afli trebuie să se adreseze asistentului social din
primăria localităţii în care locuieşti.

Nivelul de viaţă

59
Articolul 27 Ai dreptul la un trai decent, la condiţii de viaţă în care poţi să-ţi dezvolţi
capacităţile fizice şi mentale. În limita posibilităţilor şi a mijloacelor financiare pe care le are,
familia ta este responsabilă să-ţi asigure hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, atenţie şi alte condiţii
de care ai nevoie pentru a te dezvolta. Dacă familia ta nu-şi poate permite acest lucru,
guvernul este obligat să o ajute.

Educaţia

Articolul 28 Ai dreptul la educaţie, dreptul de a merge la şcoală. Până în clasa a 9-a inclusiv,
educaţia în şcoală este obligatorie şi gratuită. Tu, împreună cu părinţii tăi, ai dreptul să-ţi
alegi şcoala şi profilul clasei. Metodele de educaţie folosite în şcoală trebuie să te facă să te
simţi liber, bine şi să nu dăuneze stării tale psihologice şi fizice.

Scopul educaţiei

Articolul 29 Educaţia pe care o primeşti trebuie să-ţi dezvolte capacităţile fizice, calităţile
mintale, talentele şi personalitatea. şcoala trebuie să te pregătească pentru o viaţă responsabilă
şi activă de adult, să respecţi drepturile omului, să-ţi poţi forma opinii proprii şi să ţi le
exprimi, să protejezi mediul înconjurător, să-ţi respecţi cultura ţării tale şi a altor ţări. De
asemenea, şcoala trebuie să te ajute să-ţi alegi o profesie care ar corespunde intereselor,
abilităţilor şi dorinţelor tale şi să te pregătească să-ţi formezi o familie sănătoasă.

Copiii minorităţilor

Articolul 30 Ai dreptul să ai aceeaşi religie ca şi familia ta, să cunoşti şi să foloseşti limba şi

obiceiurile familiei tale, chiar dacă acestea nu sunt împărtăşite de majoritatea oamenilor din
localitate.

Timpul liber, recrearea şi activităţile culturale

Articolul 31 Ai dreptul la timp liber şi joacă, să te implici în activităţi variate, după interesele
şi vârsta ta: sport, muzică sau alte forme de artă, serate, jocuri cu prietenii sau la calculator
etc. Aceste activităţi ar trebui să te ajute să-ţi dezvolţi talentele şi aptitudinile, să te relaxeze,
să-ţi dea forţe şi energie pentru şcoală şi alte activităţi în care participi.

Munca copilului

Articolul 32 Ai dreptul să fii protejat(ă) de orice muncă ce îţi pune în pericol sănătatea şi
educaţia, de exemplu, să îndeplineşti munci grele, care sunt peste puterile tale, să lucrezi la
temperaturi înalte sau joase, la înălţimi sau sub pământ, pe timp de noapte, în locuri unde se
fumează, se consumă băuturi alcoolice sau se vorbeşte vulgar. În cazul în care vrei să te
angajezi la muncă, asigură-te că această muncă este corespunzătoare capacităţilor tale şi
vârstei minime stabilite de lege pentru copii, care este de 16 ani. Alte condiţii obligatorii a
angajării tale legale este să ai acordul scris al părinţilor tăi şi să semnezi cu angajatorul un
contract de muncă, în care să fie menţionat numărul de ore şi condiţiile în care vei munci,
precum şi salariul pe care îl vei primi.

Abuzul de droguri

60
Articolul 33 Ai dreptul să fii protejat(ă) împotriva consumului, producerii şi comercializării
drogurilor. Statul trebuie să-ţi asigure, la şcoală şi în alte locuri în care te afli, un mediu în
care nu se consumă şi nu se vând droguri.

Exploatarea sexuală

Articolul 34 Ai dreptul să fii protejat(ă) împotriva abuzului sexual. Nimeni nu poate face cu
corpul tău ceva ce provoacă neplăcere şi dezgust, de exemplu, să te atingă, să te sărute, să te
filmeze, să te fotografieze sau să posteze imaginile tale pe Internet. De asemenea, nimeni nu
poate să te oblige să-ţi arăţi părţile intime ale corpului, să priveşti sau să atingi părţile intime
ale corpului altei persoane, să fii martor sau să participi într-un abuz sexual.

Vânzarea, traficul şi răpirea

Articolul 35 Ai dreptul să fii protejat(ă) împotriva vânzării, a traficului şi a răpirii. Nimeni,

nici chiar părinţii tăi, nu poate să te răpească sau să te vândă în ţară şi peste hotarele ei.

Protecţia faţă de alte forme de exploatare Articolul 36 Ai dreptul să fii protejat(ă) faţă de
orice altă formă de exploatare, orice activitate care ar putea dăuna dezvoltării tale. Nimeni nu
poate profita de tine, de creaţia ta, rezultatele muncii tale, lucrările tale şi de corpul tău.
Nimeni, în familie, la şcoală, în cercul de prieteni, nu te poate pedepsi şi nu se poate
comporta cu tine într-un fel care îţi dăunează.

Tortura şi privarea de libertate

Articolul 37 Copiii aflaţi în conflict cu legea nu trebuie să fie trataţi cu cruzime şi să fie
umiliţi. Pedeapsa cu închisoarea poate fi aplicată numai pentru încălcările cele mai grave.
Copiii nu trebuie să se afle în celulă împreună cu adulţii. Ei trebuie să aibă posibilitatea de a
ţine legătura cu familiile lor. Copilul lipsit de libertate are dreptul la educaţie şi la asistenţă
juridică, medicală, psihologică. Statul este obligat să interzică pedepsele crude şi privarea
ilegală de libertate a copiilor.

Conflictele armate

Articolul 38 Dacă ai mai puţin de 18 ani, nimeni nu are dreptul să te implice în conflicte
armate. În cazul în care acolo unde locuieşti sau în localităţile din apropiere au loc conflicte
militare, ai dreptul să primeşti îngrijire şi protecţie speciale.

Îngrijirea de recuperare

Articolul 39 Copiii care au fost neglijaţi, maltrataţi, abuzaţi, torturaţi, implicaţi în conflicte
armate, exploataţi prin muncă sau care se află în stare de dificultate, au dreptul să primească
ajutor special (psihologic, medical, al asistentului social) pentru a-şi restabili respectul de sine
şi pentru a fi integraţi în grup, în societate. Statul este obligat să asigure toate aceste feluri de
ajutor.

Administrarea justiţiei minorilor

61
Articolul 40 Copilul bănuit, acuzat de încălcarea legii sau vina căruia a fost dovedită, are
dreptul la ajutor, asistenţă şi protecţie speciale. La discuţiile poliţistului sau a judecătorului cu
copilul, trebuie să asiste avocatul, părinţii, un profesor sau psiholog. Poliţia şi judecătorii
trebuie:

• Să informeze copilul direct despre acuzaţiile care i se aduc. Ei trebuie să fie siguri că el
înţelege situaţia în care se află.

• Să nu forţeze copilul să spună că este vinovat sau să semneze anumite documente care îl
declară vinovat.

• Să asigure prezenţa unui traducător în caz că copilul nu înţelege limba utilizată.

• Să trateze copilul cu respect, să nu-l abuzeze verbal sau fizic.

Aplicarea prevederilor mai bune pentru copil

Articolul 41 Dacă în legile statului sau în alte tratate semnate de stat se conţin prevederi mai
bune pentru respectarea drepturilor copilului decât în această Convenţie, atunci statul trebuie
să aplice anume prevederile care sunt mai prielnice.

Cunoaşterea prevederilor

Articolul 42 Convenţiei Ai dreptul să-ţi cunoşti drepturile. Adulţii, inclusiv părinţii şi

profesorii, trebuie să-ţi ofere toată informaţia despre drepturile tale, pe înţelesul tău. Tu poţi
folosi mai multe surse pentru a te informa despre drepturi: lecţii, cărţi, ziare, televiziune,
Internet. Statul este obligat să asigure condiţii pentru ca toţi adulţii şi copiii să cunoască
prevederile Convenţiei.

Cum trebuie să fie înţelese drepturile copilului?

Drepturile copilului, aşa cum sunt ele înscrise în CDC, pot fi grupate în 4 categorii pentru a
fi înţelese mai uşor: drepturi la supravieţuire, drepturi la dezvoltare, drepturi la protecţie şi
drepturi la participare.

Drepturile la supravieţuire (articolele 6, 24, 27) asigură satisfacerea necesităţilor de bază

ale unui copil: alimente hrănitoare şi sănătoase, apă potabilă, adăpost, îmbrăcăminte, precum
şi dreptul la cea mai bună stare de sănătate şi asistenţă medicală de calitate. Aceste drepturi
mai înseamnă asigurarea accesului tuturor copiilor la informaţii despre sănătate. Statul trebuie
să promoveze strategii pentru asistenţa medicală preventivă şi pentru planificarea familială.

Drepturile la dezvoltare (articolele 7, 8, 14, 23, 28, 29, 31) se referă la asigurarea tuturor
lucrurilor care îi ajută pe copii să se dezvolte pe deplin din punct de vedere fizic, mintal,
spiritual şi social. Aceste drepturi asigură copiilor tot ceea ce îi stimulează să crească de la an
la an: familie, dragoste, mediu curat, biblioteci, locuri de joacă, poveşti, muzică şi altele.
Copiii au dreptul la distracţie şi odihnă, la participarea în activităţi culturale, la toate formele

62
de educaţie – în şcoală şi în afară şcolii, la informare şi la propria religie. Părinţii, mama şi
tatăl, sunt principalii responsabili de asigurarea dezvoltării copilului, iar statul trebuie să-i
ajute în această sarcină. Majoritatea drepturilor copilului au un caracter de protecţie.

Convenţia recunoaşte nevoia copiilor de a fi protejaţi (articolele 9, 10, 11, 16, 19, 20, 21,
22, 30, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40) faţă de împrejurările care le pot afecta dezvoltarea,
cum ar fi discriminarea, abuzul şi neglijarea. Drepturi la protecţie specială au copiii aflaţi în
situaţii foarte dificile, cum ar fi copiii în conflict cu legea, copiii refugiaţi, copiii cu
dizabilităţi. Convenţia cheamă la protecţia copiilor împotriva exploatării prin muncă, a
exploatării sexuale, vânzării, traficului şi utilizării drogurilor. Convenţia îi protejează pe copii
de conflictele armate şi de situaţiile de urgenţă, provocate fie de conflictele între oameni, fie
de dezastrele naturale.

Drepturile la participare (articolele 12, 13, 15, 17) asigură copiilor un cuvânt de spus în
ceea ce priveşte vieţile lor. Copiii au dreptul să-şi exprime părerile în toate problemele care îi
privesc, să discute lucrurile pe care ei le cred importante, să caute şi să primească informaţii
de care au nevoie. Adulţii trebuie să ia în considerare opiniile copiilor, ţinând seama de vârsta
şi de gradul lor de maturitate. Aceste drepturi permit copiilor să joace un rol activ în cadrul
comunităţii în care trăiesc şi al societăţii în general. Drepturile tale îţi sunt date la naştere
pentru totdeauna şi nimeni nu ţi le poate lua. Toate drepturile sunt importante în mod egal şi
nu există o ierarhie* a lor. Împărţirea drepturilor în cele 4 grupuri este făcută doar pentru a te
ajuta să le înţelegi mai bine. În viaţa reală, după cum te-ai convins şi tu, drepturile sunt legate
unele de altele, se influenţează reciproc şi nu pot fi separate. De exemplu, dreptul unui copil
la nume şi la cetăţenie are o legătură directă cu drepturile lui la serviciile de sănătate şi la
educaţie. Dacă un copil nu are nume şi nu are certificat de naştere, nu se poate înscrie la
medic sau la şcoală.

A cui este responsabilitatea de realizare a drepturilor copilului?

Convenţia privind Drepturile Copilului este deosebită, pentru că se referă şi la

responsabilitatea adulţilor şi la responsabilitatea copiilor de a respecta drepturile copilului.
Articolul 4 din Convenţie spune că guvernul este obligat să ia toate măsurile posibile pentru a
asigura drepturile tale. Responsabilitatea de asigurare a drepturilor unui copil le revine, în
primul rând, părinţilor săi sau persoanei în grija căreia se află copilul. Ceilalţi adulţi din
preajma copilului (profesorii, asistenţii sociali, medicii şi alţii) de asemenea sunt responsabili
de respectarea drepturilor copilului. Statul trebuie să adopte legi, să-i ajute pe părinţii tăi, să
creeze instituţii şi servicii pentru ca tu să te bucuri de toate drepturile din Convenţie.

63
 Anexă exercițiul 2 - Drepturile vin împreună cu responsabilităţile. Principala responsabilitate
a unui copil este să respecte drepturile celorlalţi copii şi drepturile adulţilor, în special, ale
părinţilor săi.
Drept
Ai dreptul să fii crescut, îngrijit şi educat de
către părinţii tăi.
Ai dreptul să primeşti o educaţie care să-ţi
dezvolte personalitatea.
Ai dreptul să-ţi fie asigurate toate drepturile din
Convenţie, indiferent de sex, statut social,
limbă, vârstă, naţionalitate sau religie.
Ai dreptul să-ţi exprimi liber opinia, să fii
ascultat şi luat în serios.
Ai dreptul la timp liber.
Ai dreptul să fii protejat(ă) împotriva muncilor
care îţi afectează sănătatea şi dezvoltarea.
Ai dreptul să te întâlneşti cu alţi copii şi să te
alături diferitor grupuri şi organizaţii.
Ai dreptul să fii protejat(ă) împotriva violenţei.
Ai dreptul la asistenţă medicală de calitate şi
gratuită, acordată de un medic calificat.
Ai dreptul la protecţia lucrurilor personale.
Responsabilitate
Ai responsabilitatea de a-i respecta şi preţui pe aceştia.
Ai responsabilitatea să înveţi cât de mult îţi permit
capacităţile, iar acolo unde este posibil, să împărtăşeşti
cunoştinţele şi experienţa ta cu alţii.
Ai responsabilitatea să frecventezi lecţiile, să-ţi
pregăteşti temele, să înveţi de sine stătător pe măsura
capacităţilor tale, să respecţi colegii, profesorii şi
regulile din şcoală.
Ai responsabilitatea de a respecta drepturile celorlalţi,
oricare ar fi vârsta lor, limba pe care o vorbesc, starea
familială sau materială, naţionalitatea sau religia.
Ai responsabilitatea să asculţi şi să respecţi opiniile
semenilor tăi şi ale adulţilor, să oferi şi celorlalţi
posibilitatea să-şi spună părerile.
Ai responsabilitatea să ai grijă cum îl petreci şi în
timpul liber trebuie să respecţi drepturile celorlalţi, să
nu faci acţiuni care încalcă legea, îţi dăunează ţie sau
altora. De asemenea, trebuie să fie un echilibru dintre
timpul tău liber şi timpul pe care îl petreci învăţând sau
practicând alte activităţi utile.
Ai responsabilitatea de a participa la lucrul casnic şi a-
ţi ajuta părinţii, în măsura vârstei şi puterilor tale (să
speli vasele, să faci curat în camera ta, să-ţi păstrezi în
ordine jucăriile şi cărţile etc.).
Ai responsabilitatea să te asiguri că activităţile pe care
le aveţi nu sunt violente, nu deranjează ordinea
publică, nu încalcă drepturile altora. De asemenea, ai
obligaţia să accepţi alte persoane să facă parte din
grupul tău.
Ai responsabilitatea să te porţi respectuos cu semenii
tăi şi cu adulţii, să nu jigneşti, intimidezi sau loveşti pe
ceilalţi. În conflictele care apar, ai responsabilitatea să
găseşti o rezolvare paşnică, să discuţi calm, să te
adresezi semenilor şi adulţilor pe nume, fără a folosi
porecle, iar în cazul în care ai nevoie de ajutor, să te
adresezi unei persoane de încredere.
Ai responsabilitatea să fii grijuliu(e) cu sănătatea ta
Pentru a te menţine în formă, consultă periodic
medicul, practică un sport, informează-te despre
comportamentele care îţi menţin sănătatea, nu folosi
tutun, alcool şi droguri, alimentează-te corect, fereşte-
te de accidente, ai grijă de mediul înconjurător.
Ai responsabilitatea de a respecta proprietatea altora.
64
 Activitatea 8 - Cyberbullying
Formarea unor rutine de autoprotecție în fața formelor de hărțuire din mediul online.
(Sursa: www.siguronline.md)
Obiective:
 să identifice care sunt comportamentele agresive ale utilizatorilor în mediul online;
 să evalueze consecințele cyberbullying-ului în viața reală;
 să argumenteze importanța suportului pentru persoanele victime ale hărțuirii în
mediul online;
 să determine diferite acțiuni în situații de cyberbullying.

Desfășurarea activității:

1. Profesorul împarte clasa în 4 grupuri și le repartizează câte o fișă de lucru: Fișa 1 –

Cunosc; Fișa 2 - Previn; Fișa 3 – Pot; Fișa 4 – Cer ajutor; Fișa 5 - Cauze; Fișa 6 –
Consecințe; Fișa 7 – Ce poate face școala?; Fișa 8 – Ce pot face părinții?

Profesorul explică faptul că fiecare fișă reprezintă câte un fragment de puzzle, iar în final se
va forma posterul „Nu tolerăm cyberbullying-ul”.

o Elevii din grupul 1 scriu pe fragmentul de puzzle cum percep ei fenomenul de

cyberbullying. Se pune accent pe percepția și părerea personală, nu pe definiția
cunoscută.
o Elevii din grupul 2 scriu 3 lucruri care trebuie făcute de utilizatori pentru a preveni
situații de cyberbullying.
o Elevii din grupul 3 scriu 3 lucruri pe care fiecare utilizator le poate face în cazul în
care el sau altcineva este victima cyberbullying-ului.
o Elevii din grupul 4 scriu pe fragmentul de puzzle factorii care favorizează apariția
bullying-ului cibernetic.
o Elevii din grupul 5 scriu despre efectele sau consecințele pe care bullying-ul
cibernetic le are asupra victimelor.
o Elevii din grupul 6 identifică ce poate face școala în situații de cyberbullying.
o Elevii din grupul 7 identifică ce pot face părinții în situații de cyberbullying.

2. Profesorul desenează pe o foaie de flipchart un tabel care conține rubricile De acord, Nu

știu, Contra. Explică elevilor că va citi câteva afirmații (vezi anexa). Pentru fiecare dintre
aceste afirmații, elevii trebuie să aleagă unul dintre răspunsuri: De acord, Nu știu, Contra. În
fiecare rubrică se va înscrie cifra corespunzătoare numărului de opțiuni exprimate.

După ce au fost citite toate situațiile și fixate numeric răspunsurile, profesorul

moderează o discuție în care vor fi argumentate următoarele idei:

 Fiecare comentariu răutăcios poate fi foarte neplăcut pentru persoana căreia îi este
adresat. Un astfel de comentariu poate deveni motiv de glumă pentru altcineva.

65
  Fiecare are dreptul să-și exprime părerea atât în viața reală, cât și în mediul online.
Însă părerea exprimată nu trebuie să jignească sau să ofenseze pe cineva.
 Internetul oferă anonimitate. Chiar dacă ar fi o astfel de lege, ar fi complicat ca toți
utilizatorii care scriu de la adrese anonime să fie verificați. Însă trebuie de ținut minte
că orice mesaj anonim poate crea o stare de disconfort și nesiguranță. Un mesaj
anonim poate incomoda, deranja și speria.
 Fotografiile personale ale altor oameni sunt informații personale. Nimeni nu are
dreptul să le folosească după bunul plac, fără a avea acordul acelor persoane, cu atât
mai puțin să le modifice și să le distribuie în mediul online. Chiar dacă și în glumă, o
fotografie care pare haioasă, este publicată pentru scurt timp într-un grup închis, ea
foarte simplu și rapid poate fi descărcată, copiată, modificată și distribuită altor
persoane. Persoana care este în fotografie ar putea ajunge într-o situație foarte
neplăcută.
 Profilurile de pe rețelele sociale false sau clonate pot afecta foarte mult reputația unei
persoane, fără ca această persoană să facă sau să scrie nimic. Crearea unor astfel de
profiluri înseamnă furt de identitate.

Elevii își argumentează opiniile referitoare la unele comportamente în mediul online care
pot jigni sau afecta imaginea altor utilizatori în mediul online.

3. Profesorul distribuie elevilor copii ale testului „Eu știu că…” (Fișa - din anexă). După
completarea testului (individual), profesorul poate iniția o discuție în grup, pentru a accentua
importanța comportamentului respectuos în mediul online și a necesității de a cere ajutor în
situații de hărțuire.

O metodă alternativă de lucru cu testul este ca elevii să discute în perechi variantele de

răspuns selectate. Profesorul va observa cum se desfășoară dialogurile între elevi.

66
Anexă

Afirmații:

 Este amuzant să scrii comentarii răutăcioase la fotografiile prietenilor din rețea.

 Fiecare are dreptul să-și expună în public părerea despre o altă persoană, chiar și în
mediul online.
 Se va introduce o lege care interzice scrierea mesajelor sau comentariilor de la adrese
anonime.
 Este corect să postez fotografii ale prietenilor cu mine și să nu le cer permisiunea.
 Nu este nimic grav dacă, printr-un program special, adaug fotografia feței unei colege
la fotografia corpului unui fotomodel în lenjerie, apoi public imaginea într-un grup
închis al clasei noastre. Vom râde cu toții, apoi voi șterge.
 Nu faci rău nimănui dacă creezi un profil cu numele și fotografiile altei persoane și
scrii câteva mesaje la câțiva oameni în numele acelei persoane. E chiar foarte
distractiv.

Fișă - Eu știu că:

1. Cyberbullying-ul este…
a) O bună modalitate de distracție.
b) Un fenomen negativ, care trebuie oprit.
c) Exprimarea părerilor proprii în mediul online.

2. Se întâmplă ca oamenii să fie hărțuiți online, deoarece…

a) Publică tot felul de prostii în rețele sociale și nu setează parametrii de confidențialitate.
b) Au puțini prieteni și se comportă urât în viața reală.
c) Oricui i se poate întâmpla. Nu există o cauză de ce oamenii devin victime ale hărțuirii
online.

3. Un hărțuitor este...
a) O persoană care are nevoie de atenție.
b) O persoană care este foarte populară.
c) Orice persoană care scrie ceva urât sau neplăcut în adresa cuiva, îl tachinează, îl înjosește
în repetate rânduri.

4. Dacă sunt hărțuit online, eu…

a) Mă apăr. Răspund cu aceleași cuvinte și comentarii.
b) Povestesc profesorilor și părinților despre aceasta.
c) Nu reacționez la mesajele și comentariile agresive.

5. A cere ajutorul unui adult de încredere când sunt hărțuit online, înseamnă…
67
a) A fi vulnerabil și a nu ști cum să te descurci.
b) A da dovadă de curaj și responsabilitate.
c) A nu rezolva nimic. Adulții doar încurcă când copiii au probleme între ei.

6. Dacă am scris în trecut cuiva comentarii răutăcioase la fotografii, iar alți câțiva prieteni s-
au alăturat.
a) Nu am făcut nimic rău. A fost doar o glumă.
b) Mi-am cerut scuze de la persoana căreia i-am scris.
c) Am rugat prietenii să înceteze să mai scrie. Îmi părea rău.

7. Dacă am văzut fotografiile colegei mele prelucrate într-un program care le face haioase și
acum toți râd de ea.
a) Îmi părea rău de ea. Nu o pot ajuta.
b) Voi scrie un mesaj colegului să înceteze.
c) Voi povesti dirigintei despre situația creată.

8. Dacă povestesc dirigintelui sau unui profesor că am observat că un coleg/o colegă este
hărțuit/hărțuită online, înseamnă că…
a) Sunt un turnător/o turnătoare.
b) Mă bag în treburile altor oameni.
c) Ajut colegul/colega să ceară ajutor.

68
Idei clarificare puzzle

1. Bullying-ul cibernetic - „atunci când o persoană își bate joc în mod repetat de o altă
persoană pe internet, când șicanează repetat pe cineva prin intermediul e-mailului și al SMS-
urilor sau atunci când cineva publică pe internet materiale despre o persoană pe care nu o
place” (Hinduja și Patchin)

Deși studiile propun statistici diferite cu privire la frecvența și numărul de acte de

bullying cibernetic, este important de menționat că pericolul nu este dat de numărul de făptași
și victime, ci de amploarea prejudiciului pe care un singur act îl poate provoca.

Prin ce diferă de tipurile „tradiționale” de bullying?

1. Poate avea loc în anonimat, copiii având impresia că pot rămâne neidentificați/nepedepsiți.
2. Poate reduce sentimentul de vină, nefiind martori la suferința provocată.
3. Suferința devine virală, publicul martor nemaifiind limitat la un anumit context, ca în cazul
bullying-ului tradițional.
4. Stigmatizarea nu se termină odată cu încetarea incidentului, ci poate fi repetată la nesfârșit.
5. Nu este limitat la contexul spațial și temporal, ci, dimpotrivă, se dezvoltă în spațiu și timp.

Tipuri și metode de cyberbullying

Willard identifică şapte moduri în care comportamentul de cyberbullying se poate manifesta:

(a) flaming (agresiune verbală) – implică trimiterea de mesaje vulgare, furioase sau
ofesatoare unei persoane sau unui grup online;

(b) harassment (hărţuire) – implică trimiterea repetată de mesaje ofensatoare unei persoane;

(c) denigration (denigrare) –t rimiterea sau postarea de afirmaţii răutăcioase, neadevărate sau
dăunătoare despre o persoană;

(d) cyberstalking (urmărire online) – comportament de hărţuire ce include ameninţări sau

este extrem de intimidant;

(e) masquerading (mascaradă, impersonare) – a pretinde că eşti altcineva şi a posta

materiale care denigrează persoana respectivă sau o plasează într-o situaţie într-un potenţial
pericol;

(f) outing şi trickery (păcălire şi dezvăluire) – implică folosirea unor trucuri pentru a solicita
informaţii compromiţătoare despre o persoană şi publicarea respectivelor informaţii;

(g) exclusion (excludere) – descrie acţiuni menite a exclude în mod intenţionat o persoană
dintrun grup online (a cere colegilor să blocheze/excludă pe cineva din listele de Yahoo
Messenger).

Acestei liste, Robin Kowalski îi mai adaugă două categorii:

69
(h) happy slapping (înregistrarea video a unui atac) - pentru a crește gradul de umilință la
care este supusă victima, de multe ori agresorii filmează atacul și îl uploadează pe internet
pentru ca mii de alte persoane să îl poată vedea și comenta. Victima poate fi cineva cunoscut
sau nu agresorului.

(i) sexting - reprezintă trimiterea fotografiilor nud sau seminud pe telefoanele mobile sau alte
mijloace electronice de comunicare. În SUA, acest tip de comportament este pedepsit de către
școli, prin exmatriculare, și de către lege, agresorul riscând să fie acuzat de distribuție de
pornografie și să fie clasificat ca agresor sexual pentru tot restul vieții.

2. Strategii pentru siguranța cibernetică

 Informează adulții despre episoadele de bullying pe internet.

 Evită ripostarea. Reacționarea în aceeași manieră are următoarele efecte:
- crește cota agresiunii, actul de cruzime ajungând să escaladeze
- creează culpabilitate egală în ochii adulților; responsabilitatea nu ține de cine
a început, ci, mai degrabă, de cine a făcut primul lucru corect pentru a pune
capăt situației
- poate duce la probleme legale pentru ambii copii
 Deconectează-te și blochează agresorii.
 Folosește setările de intimitate.
 Fă capturi de ecran, ca dovezi pe care să le prezinți adulților.
 Oprește bullying-ul la care ești martor, evită distribuirea sau aprecierea mesajelor
denigratoare.
 Folosește-ți empatia; amintește-ți că mesajul tău ajunge la o persoană, nu doar la un
dispozitiv.
 Asumă-ți resposabilitatea: amintește-ți că acțiunile tale, chiar dacă se desfășoară în
lumea virtuală, au consecințe în lumea reală.

3. CE SĂ FACI

Dacă ești hărțuit online:

 Ignoră mesajele sau comentariile răutăcioase!

 Evită să răspunzi negativ atunci când ești provocat(ă) să o faci!
 Raportează către administratorii rețelelor conturile false, postările, imaginile sau
video-urile care au scopul să te jignească și intimideze!
 Folosește doar fraze pozitive sau neutre în discuția cu cineva care încearcă să te
jignească online!
 Salvează mesajele sau comentariile prin care ești amenințat(ă) sau intimidat(ă). Ar
putea fi nevoie de ele în cazul în care persoana care hărțuiește ajunge prea departe sau
devine insistentă.
 Povestește despre cele întâmplate unei persoane de încredere: unui prieten sau unei
prietene de încredere, părinților, rudelor, dirigintei/dirigintelui!

Dacă observi că un/o coleg(ă) este hărțuit(ă) în mediul online:

70
  Nu distribui fotografii sau video-uri care jignesc sau iau în derâdere!
 Nu comenta postările care jignesc!
 Raportează comentariile, fotografiile sau video-urile care intimidează sau jignesc pe
cineva!
 Povestește unui profesor despre cele întâmplate! Copilul care este hărțuit ar putea să
nu aibă curaj să o facă.
 Oferă suport și fii prietenos cu colegul/colega care este hărțuit(ă)!
 Cere ajutor sau vorbește cu un consultant pe platforma www.siguronline!

Dacă ai jignit sau ai făcut glume pe seama cuiva în mediul online:

 Încearcă să găsești cuvântul pentru ceea ce crezi că ar simți persoana pe care ai

ofensat-o.
 Încetează să trimiți sau postezi mesaje și comentarii răutăcioase.
 Șterge cuvintele răutăcioase sau neplăcute pe care crezi că le-ai scris cuiva.
 Cere-ți scuze de la persoana pe care crezi că ai ofensat-o.

4. Factori de risc

Deseori adolescenții se confruntă cu o serie de probleme specifice vârstei care îi fac să

fie vulnerabili în fața agresiunilor de orice tip, inclusiv cele cibernetice. Cei mai importanți
dintre acești factori de risc, conform psihologului american dr.Paul Donahue sunt:

 Comportamentul impulsiv - adolescenții care au un comportament impulsiv tind să

nu se gândească înainte de a face ceva la consecințele acțiunilor lor. Internetul le
permite să pună în practică unele comportamente dintr-un singur click, și tot ei sunt
cei care sunt predispuși să spună sau să facă un lucru pe care mai apoi să îl regrete.
 Asumarea riscurilor - deși adolescența este vârsta experimentelor, pentru unii dintre
aceștia nu există limite. Multe din oportunitățile de experimentare regăsite în online
pot fi inofensive, dar adolescenții care au o predispoziție în a-și testa limitele proprii
și ale altora, sunt cel mai probabil cei care vor încerca să le încalce.
 Nesiguranța socială - majoritatea adolescenților sunt procupați de statusul lor social
și de cum se raporteaza ei în relațiile cu ceilalți. Cei care sunt mai puțin siguri de ei au
un risc crescut de a se exprima agresiv în mediul online.
 Izolarea - adolescenții care nu au niște relații de prietenie solide în viața reală, tind să
se reinventeze în mediul virtual și să lege astfel noi relații de prietenie. Aceștia își pot
asuma o identitate creată de ei și deseori își lasă garda jos fiind astfel mult mai
vulnerabili agresiunilor online. Alt scenariu caracteristic izolării este că acești
adolescenți se pot refugia în virtualitate pentru a se răzbuna pe cei care i-au ignorat
de-a lungul vremii.
 Depresia - deseori ignorată ca fiind o fază normală adolescenței, mulți dintre aceștia
sunt copleșiți de sentimente de inutilitate și se simt lipsiți de speranță. Astfel de
adolescenți își pot folosi profilele online pentru a se confesa, în speranța de a găsi
înțelegere și suport. În schimb, ei pot fi ridiculizați, hărțuiți ceea ce nu face decât să le
adâncească starea de depresie. Ignorată și lăsată netratată, aceasta poate fi fatală.

71
  Reacții la evenimente importante care le schimbă viața - adolescenții care trec prin
momente dificile în viața, trăiesc de multe ori sentimente puternice greu de exprimat
verbal. Divorțul părinților, un deces în familie, mutarea într-un loc nou, o despărțire
dureroasă, eșecul școlar, toate acestea îi pot face să se simtă copleșiți și dezechilibrați.
Este o perioadă când sunt vulnerabili influenâelor negative venite din afară și se vor
implica mai ușor în activități riscante, pe care de obicei nu le-ar lua în calcul.

5. Efecte:

 probleme în a dezvolta relații interpersonale pe viitor

 scade stima de sine a victimelor și poate afecta sociabilitatea acestora
 reacții fiziologice (probleme gastro-intestinale cauzate de stres)
 stări de depresie, sentimente de neajutorare, anxietate socială,
 evitarea activităților de grup, înstrăinare
 concentrare redusă, absenteism și abandon școlar, performanțe școlare scăzute,
 tendințe de suicid

În ceea ce priveşte agresivitatea online, cercetările arată că linia dintre agresori şi victime
este din ce în ce mai neclară, adesea victimele ripostând la rândul lor prin comportament
agresiv online.

6. Sugestii pentru școli:

 Stabilirea anvergurii problemei in cadrul școlii prin sondaje și interviuri în rândul

elevilor.
 Informarea elevilor referitoare la faptul că agresiunea online nu este permisă și că
aceasta face obiectul sancțiunilor disciplinare.
 Impuneți reguli stricte cu privire la utilizarea internetului, computerelor,
telefoanelor mobile și a altor dispozitive electronice în cadrul școlii.
 Crearea unui regulement intern care să specifice clar că orice comportament de
cyberbullying este interzis și sancționat.
 Implementarea programelor de filtrare a conținutului online în rețeaua de computere
a școlii prin care să se blocheze anumite site-uri și programe.
 Informarea elevilor referitoare la comportamentele variate pe care cyberbullying-ul
le include și a efectelor acestora.

7. Sugestii pentru părinți:

 Să discute deschis despre fenomen cu copiii și să le explice riscurile și metodele prin

care se pot apăra.
 Să verifice datele din calculatorul sau alte dispozitive electronice pe care copilul le
folosește.
 Să ceară ajutorul specialiștilor dacă descoperă indicii alarmante.
 Să nu exagereze sau să minimalizeze pericolele cyberbullying-ului.
 Să se intereseze periodic care îi sunt prietenii din mediul virtual.

72
  Să fie atenți ce date sunt publice pe profilurile de socializare ale copiilor lor.
 Să întrebe copilul deschis dacă a întâlnit astfel de experiențe.
 Să îi explice copilui că este bine ca părintele să afle de la el dacă este hărțuit, și că
dacă este nu va fi pedepsit.
 Copilul trebuie asigurat în mod repetat că părinții îl vor asculta și susține în orice
problemă va întâmpina.
(Sursa: Livia Oana Hîncu, Cyberbullying –ul – evaluare și impact asupra drepturilor copilului în spațiul
cibernetic, Iași, 2013)

73