0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
300 vizualizări2 pagini
Evaluarea persoanelor cu cerinţe educative speciale reprezintă un proces fundamental în psihopedagogia specială, prin care se urmăreşte cunoaşterea complexă a acestora în plan medical, psihologic, educaţional şi social a acestora, cuprinzând întreaga problematică întâmpinată de către acestia în mediul lor obişnuit de viaţă.
Evaluarea persoanelor cu cerinţe educative speciale reprezintă un proces fundamental în psihopedagogia specială, prin care se urmăreşte cunoaşterea complexă a acestora în plan medical, psihologic, educaţional şi social a acestora, cuprinzând întreaga problematică întâmpinată de către acestia în mediul lor obişnuit de viaţă.
Evaluarea persoanelor cu cerinţe educative speciale reprezintă un proces fundamental în psihopedagogia specială, prin care se urmăreşte cunoaşterea complexă a acestora în plan medical, psihologic, educaţional şi social a acestora, cuprinzând întreaga problematică întâmpinată de către acestia în mediul lor obişnuit de viaţă.
Evaluarea persoanelor cu cerine educative speciale reprezint un proces fundamental n
psihopedagogia special, prin care se urmrete cunoaterea complex a acestora n plan medical, psihologic, educaional i social a acestora, cuprinznd ntreaga problematic ntmpinat de ctre acestia n mediul lor obinuit de via. Evaluarea trebuie neleas ca un proces complex, continuu, dinamic, de cunoatere i estimare cantitativ i calitativ a particularitilor dezvoltrii i a capacitii de nvare a copilului, de planificare i programare care orienteaz elaborarea planului de servicii personalizat i programele de intervenie personalizate. Pentru cadru didactic, evaluarea este un prim instrument ce i confer o imagine asupra aciunii sale. Instrumentele pentru evaluarea copiilor cu cerine educative speciale vizeaz: Psihomotricitatea. Aceasta cuprinde: 1. achiziia abilitilor perceptiv-motrice (motricitatea global, motricitatea fin); 2. Conduite perceptiv-motrice (schema corporal i lateralitatea; orientarea, organizarea i structurarea spaio-temporal). Precepia vizual. Elevii cu dificulti de nvare a cititului prezint tulburri n trei domenii distincte: discriminare vizual, ordine vizual, memorie vizual. Percepia auditiv se refer la tulburrile de percepie auditiv i memoria auditiv. Limbajul. Prin form, limbajul are urmtoarele componente: fonologia sunetele i secvenele de sunete permise de limbaj; morfologia cea mai mic unitate cu semnificaie lingvistic, de la rdcin, pn la inflexiunile de pronunie ce pot modifica semnificaia; sintaxa regulile ce guverneaz ordinea cuvintelor i construcia frazelor. Dezvoltarea intelectual. Particularitile procesului cognitiv ale elevilor cu dificulti de nvare sunt: percepia confuz, aptitudini pariale de rezolvare a problemelor, slabe aptitudini verbale, relaiile spaiale, instabilitatea perceptiv, necesitatea preciziei, comportamentul impulsiv, lipsa de reflecie, aptitudini de planificare, aptitudine pasiv privind nvarea, nelegerea raporturilor, lipsa de evaluare a ipotezelor, gndirea logic, comunicarea egocentric, rspunsuri prin tatonri, eficiena transferului vizual, dificulti de discriminare figur-fond, lipsa generalizrilor, memorie mediocr, lipsa de cunotine generale. Factori sociali i personali: imaginea de sine i comportamentul. Demersul evaluativ n cazul elevilor cu cerine educative speciale parcurge urmtoarele etape principale: Evaluarea iniial. Este constatativ, obiectivele sale fiind: 1. Identificarea, inventarierea, clasificarea, diagnosticarea; 2. Stabilirea nivelului de performane sau a potenialului actual al copilului; 3. Estimarea/prognoza dezvoltrii ulterioare, bazat pe potenialul individual i integrat al copilului; 4. Stabilirea ncadrrii: pe grad sau nivel educaional etc.; 5. Stabilirea parametrilor programului de intervenie personalizat. Evaluarea continu/formativ este un tip de evaluare care evideniaz nivelul potenial al dezvoltrii i urmrete iniierea unor programe de antrenament al operaiilor mintale; ea nu este centrat pe deficit, ci evideniaz ceea ce tie i ce poate copilul, ce deprinderi i abiliti are ntr-o anumit etap a dezvoltrii sale.
Evaluarea final are ca obiective: 1. Estimarea eficacitii interveniei sau a
programului; 2. Modificarea PSP (Plan de Servicii Personalizat) n funcie de constatri; 3. Reevaluarea copilului i reconsiderarea deciziei. O form eficient de evaluare n condiiile educaiei din coala incluziv const n evaluarea dialogat, participativ, consensual, un proces n care sunt negociate i aduse la un consens diferitele interese, valori i puncte de vedere, ntre educator i elev. Evaluarea participativ, consensual are la baz responsabilitatea mprtit ntre elev i educator, iar accentul se pune pe cooperare, colaborare i pe procesul nvrii. Astfel, noiunea de evaluare i lrgete sfera de cuprindere i nu se oprete doar la coninuturile vehiculate n coal, la rezultatele obinute de elev (cunotine, informaii, priceperi, deprinderi, capaciti, modele de comportament, trsturi atitudinale etc.), ci se extinde de la rezultatele obinute ctre procesul de nvare derulat n situaii i contexte diferite, inclusiv n afara colii (nonformal i informal). Evaluarea capacitii de nvare, precum i evaluarea periodic a strii de progres/regres n dezvoltarea bio-psihoeducaional a elevului se face prin probe de evaluare a nivelului de cunotine i competene. Aceste probe vor fi prelucrate, adaptate i utilizate, inndu-se seama de tipul i gradul de deficien. Probele de evaluare la activiti sau pe unitatea de nvare sunt difereniate, pe grupe de nivel, nivel bazal i nivel superior. Fiecare prob de evaluare urmrete anumite achiziii, abiliti i atitudini ale elevilor n funcie de particularitile lor. Tehnici eficiente de evaluare sunt autoevaluarea i evaluarea colegial. Prin aceste tehnici se urmrete stimularea ncrederii n sine, dezvoltarea spiritului critic i autocritic, formarea i dezvoltarea valorilor morale, dezvoltarea atitudinii pozitive i a empatiei, cooperarea constructiv ntre elevi n procesul instructiv-educativ. Cunoaterea particularitilor psihopedagogice ale fiecrui copil cu cerine educative speciale, indiferent de tipul deficienei, precum i stabilirea unui diagnostic difereniat au la baz o serie de metode tinifice grupate n dou mari categorii: 1. Metode i tehnici accesibile tuturor categoriilor de specialiti (cadre didactice, instructori de educaie, specialiti terapeui, etc): observaia, convorbirea, explicaia, conversaia euristic, exerciiul, demonstraia, studiul de caz, metoda aprecierii obiective, probe de evaluare scrise i orale la diferite discipline, probe de evaluare practic, 2. Metode i tehnici de uz intern, folosite de persoane care au o pregtire special n acest scop (diagnosticieni, psihologi, psihopedagogi, pedagogi, consilieri colari) : chestionarele / inventarele de personalitate, testele de inteligen general, testele de inteligen global, testele de aptitudini, probe pentru evaluarea activitii psihice (percepia, afectivitatea, limbajul, imaginaia, memoria, atenia), probe de evaluare a nivelului intelectual pentru diferite deficiene, etc.. Bibliografie: Alois Ghergu, Evaluare i intervenie psihopedagogic, Editura Polirom, Iai, 2011 Andrei Cosmovici, Luminia Iacob, Psihologie colar, Editura Polirom, 1999