Cursul 2 – SPECIFICUL CONSILIERII PSIHOPEDAGOGICE/

EDUCAŢIONALE

1. Dimensiunile consilierii psihopedagogice/ educaţionale

2. Caracteristicile consilierii psihopedagogice/ educaţionale

3. Scopurile consilierii psihopedagogice / educaţionale

4. Abordarea integrativă a consilierii psihopedagogice /

educaţionale
 1. Dimensiunile consilierii psihopedagogice/ educaţionale
Consilierea psihopedagogică are două dimensiuni esenţiale, aflate în strânsă interdependenţă,
ceea ce face ca acest tip de consiliere să fie cu totul special.
Cele două dimensiuni ale consilierii psihopedagogice sunt:
a) Dimensiunea psihologică

b) Dimensiunea pedagogică/ educaţională

a) Dimensiunea psihologică a consilierii psihopedagogice se referă la sprijinul, ajutorul şi
îndrumarea acordate oamenilor pentru funcţionarea adaptativ-inovativă optimă a
personalităţii prin realizarea unei congruenţe între cogniţiile, emoţiile, atitudinile şi
comportamentele proprii.

Acordul dintre cogniţii (gânduri, credinţe, convingeri etc.), trăirea emoţională a

evenimentelor şi manifestările comportamentale conferă persoanei consistenţă de sine, o
anumită coerenţă între ceea ce gândeşte, simte şi face, autenticitate şi naturaleţe, asigurându-i
o stare de confort psihic, de bine general.

Consilierea psihologică urmăreşte facilitarea autocunoaşterii, a acceptării trăirilor emoţionale

şi autoactualizarea dispoziţiilor clientului – condiţii esenţiale ale rezolvării cu succes a
problemelor cu care acesta se confruntă. Are drept obiectiv esenţial „ajutarea clientului să
funcţioneze cât mai eficient în viaţa cotidiană şi să aibă relaţii pozitive cu cei din jur”.
(Holdevici, 1998).
b) Dimensiunea pedagogică/ educaţională a consilierii psihopedagogice se referă la
provocarea unor schimbări voluntare în cogniţiile, atitudinile şi comportamentele oamenilor
prin antrenarea lor în activităţi educaţional-formative specifice care-i ajută să înveţe
deprinderi de a face faţă problemelor vieţii, să dobândească abilităţile necesare integrării
neproblematice în profesie, în viaţa socială şi în cea personală.

Consilierea educaţională are o arie de cuprindere mult mai largă, incluzând toate activităţile
educaţional-formative pe care le parcurge omul:
în contexte formale (în instituţii specializate: şcoli, universităţi etc.)

în contexte informale (în experienţele vieţii cotidiene care îl ajută pe om să-şi dezvolte
personalitatea)

În consecinţă, activităţile de consiliere psihopedagogică/ educaţională nu se reduc la cele strict

şcolare (consiliere şcolară), ci cuprind toate acţiunile cu scop educaţional-formativ la care
este supus omul pe întreaga durată a vieţii şi care au menirea să-i faciliteze învăţarea eficientă
şi durabilă necesară rezolvării unor probleme multiple şi diverse.
Dimensiunea educaţională este prezentă în orice tip de consiliere:
 în consilierea psihopedagogică;
 în psihoterapie;
 în activităţile de asistenţă psihopedagogică.

Activităţile specifice fiecărui tip de consiliere presupun învăţarea de către clienţi a unor
atitudini şi comportamente noi, cu valenţe adaptative şi creativ-inovatoare deosebite.

Beneficiul în formarea şi dezvoltarea personalităţii unui individ este determinat, în mod

esenţial de calitatea educaţiei şi de particularităţile sale psihoindividuale.

Consilierea psihopedagogică/ educaţională este cea mai eficientă consiliere,

întrucât îmbină în modul cel mai optim posibil, aspectele de ordin psihologic
cu cele de ordin pedagogic/ educaţional, într-o concepţie unitară, coerentă şi
consistentă logic, referitoare la formarea şi dezvoltarea personalităţii umane şi,
în egală măsură, propune un demers practic-aplicativ de sprijinire, ajutor şi
îndrumare a oamenilor, în scopul dobândirii unui stil de viaţă sănătos şi
împlinirii personale.
2. Caracteristicile consilierii psihopedagogice/ educaţionale
Principalele caracteristici sunt:
 este un serviciu profesional oferit oamenilor de către persoane calificate şi competente
numite consilieri
 are bază relaţia specifică dintre consilier şi client
 presupune interacţiune pozitivă, respect reciproc şi focalizare pe client şi pe problemele
acestuia
 în activităţile de consiliere, consilierul acţionează ca profesionist şi ca om
 este un proces de învăţare de către client a unor atitudini şi comportamente adecvate şi
eficiente
 presupune dobândirea de către client a unor abilităţi şi moduri procedurale necesare
luării unor decizii optime în diverse situaţii de viaţă
 îi ajută pe clienţi să adopte un stil de viaţă sănătos
 include un ansamblu de influenţe şi acţiuni cu scop formativ, complementare celor
educaţional
 are un spectru mult mai larg decât activităţile legate direct de instruirea şi învăţarea de
tip şcolar sau academic (universitar).
 2. Scopurile consilierii psihopedagogice/ educaţiionale

Scopurile consilierii psihopedagogice sunt diferenţiate în funcţie de clienţi şi de problemele

acestora care, la rândul lor, diferă în funcţie de vârsta clienţilor. Modalităţile, metodele,
tehnicile şi procedeele de lucru diferă de la adult, la copil.

Scopurile consilierii psihopedagogice/ educaţionale pot fi stabilite la mai multe niveluri,

rezultând, astfel, mai multe tipuri de scopuri (Geldard & Geldard, 1997):

 Scopuri fundamentale

 Scopuri formulate de consilier

 Scopurile clientului

 Scopurile părinţilor
Scopuri fundamentale. Sunt acele scopuri urmărite în cvasi totalitatea activităţilor de
consiliere psihopedagogică şi cu referire la majoritatea clienţilor.
La acest nivel consilierea psihopedagogică/ educaţională se focalizează pe sprijinul, ajutorul
şi îndrumarea clientului, pentru a învăţa:
 să atingă un nivel optim de congruenţă între gândurile, emoţiile şi comportamentele
proprii, între ceea ce gândeşte, simte şi face;
 să se accepte aşa cum este, să-şi conştientizeze capacităţile (punctele forte), dar şi
limitele (punctele slabe);
 să se simtă bine, confortabil cu sine însuşi, să fie încrezător în forţele proprii;
 să creadă în posibilitatea schimbării sale evolutive, în necesitatea şi oportunitatea
parcurgerii unor programe educaţionale de formare şi dezvoltare a personalităţii;
 să abordeze cu luciditate problemele emoţionale şi să fie capabil să depăşească stările
de disconfort şi/ sau de criză;
 să-şi modifice atitudinile şi comportamentele dezadaptative, ineficiente şi/ sau
indezirabile social;
 să aibă capacitatea de a-şi maximiza disponibilităţile proprii în direcţia autodezvoltării
şi a autorealizării personale optime;
 să ia decizii şi să-şi asume responsabilitatea pentru propriile acţiuni, comportamente,
moduri de a gândi;
 să-şi exprime opţiunile şi să a decizii privind studiile, formarea profesională, evoluţia
în carieră, în concordanţă cu propriile capacităţi (ceea ce poate), cu nivelul de aspiraţii
(ceea ce vrea) şi oferta societăţii (ceea ce este, trebuie, se cere);
 să adopte un stil de viaţă sănătos, care-i asigură confortul psihologic şi starea de
sănătate optimă.
Scopuri formulate de consilier. Sunt obiective întemeiate pe pregătirea teoretică şi practică a
consilierului, au un pronunţat caracter preventiv şi asigură formarea şi dezvoltarea optimă a
personalităţii clienţilor. Au la bază presupoziţiile consilierului privind cauzele posibile ale
atitudinilor şi comportamentelor actuale şi/ sau viitoare ale clienţilor.

Scopurile formulate de consilier vizează, în primul rând grupul (clasa de elevi, grupa de
studenţi, grupa managerială) şi mai puţin individul.

Scopurile consilierii psihopedagogice/ educaţionale stabilite de consilier ar putea viza

sprijinul, ajutorul şi îndrumarea clienţilor în următoarele direcţii:

 Realizarea autocunoaşterii, dezvoltarea stimei de sine, formarea unor atitudini pozitive

faţă de propria persoană.

 Formarea şi dezvoltarea unor abilităţi de relaţionare socială favorabile muncii în

echipă.

 Însuşirea unor tehnici de învăţare eficientă şi de promovare a unui management optim

al învăţării.

 Dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei.

Scopurile clientului. Sunt scopuri formulate de către client, înainte sau chiar în timpul
procesului de consiliere psihopedagogică propriu-zisă, pentru a căror îndeplinire clientul
solicită ajutor şi îndrumare.
Când au scopuri precise, formulate şi asumate şi ei înşişi, clienţii sunt deosebiţi de interesaţi
să se abiliteze pentru a le îndeplini, implicându-se activ şi total în activităţile de consiliere
psihopedagogică.

Şi în cazul clienţilor-copii, scopurile acestora trebuie tratate cu responsabilitate de

consilier.

Relaţia de consiliere psihopedagogică a copiilor evoluează pozitiv pe măsură ce

clientul-copil dobândeşte încredere în consilier. Uneori copilul nu doreşte ca părinţii
să-i afle problemele, iar respectarea acestei dorinţe constituie o condiţie esenţială a
constituirii unei relaţii pozitive de consiliere psihopedagogică; excepţie fac acele
situaţii în care securitatea fizică şi psihică sunt ameninţate, caz în care părinţii trebuie
anunţaţi şi avertizaţi.

Scopurile părinţilor. Sunt valabile în cazul clienţilor-copii.

 Părinţii solicită ajutorul consilierului atunci când consideră necesară schimbarea

atitudinilor şi a comportamentelor curente ale copiilor lor, acelea pe care le consideră
inadecvate, ineficiente, greşite. Chiar şi atunci când nu au copii cu „probleme
deosebite”, părinţii doresc ca proprii lor copii să înveţe mai bine, să aibă performanţe
şcolare ridicate, să se comporte civilizat, să nu adopte comportamente indezirabile şi
dăunătoare, să-şi construiască o carieră de succes
4. Abordarea integrativă a consilierii psihopedagogice/ educaţionale

Abordarea sintetic-integrativă a consilierii psihopedagogice (I. Al. Dumitru, 2008), cuprinde

trei aspecte esenţiale:
a. conţinutul activităţilor de consiliere psihopedagogică/ educaţională
b. formele consilierii psihopedagogice/ educaţionale;
c. modalităţile de realizare a consilierii psihopedagogice/ educaţionale.

din reunirea celor trei dimensiuni ale consilierii psihopedagogice/ educaţionale rezultă
o structură tridimensională sub forma unui cub : cubul consilierii psihopedagogice/
educaţionale.

a. conţinutul activităţilor de consiliere psihopedagogică se referă la domeniile esenţiale în

care se desfăşoară în concordanţă cu scopurile le urmăresc. Astfel, activităţile de consiliere au
drept conţinut (şi implicit, scopuri esenţiale):
funcţionalitatea şi dezvoltarea optimă a persoanei;
promovarea sănătăţii şi a stării generale de bine;
învăţarea eficientă şi durabilă;
orientarea carierei;
viaţa personală.
b. formele consilierii psihopedagogice au în vedere tipurile, ipostazele realizării acestora,
respectiv situaţiile în care este nevoie de activităţi specifice de consiliere psihopedagogică
complementare celor instructiv-educative consacrate (instruire şcolară, universitară, formarea
unor competenţe predominant profesionale prin cursuri şi strategii specifice).
Prin această dimensiune, consilierea psihopedagogică îmbracă forme diferite, şi anume:
consilierea în situaţii de criză;
consilierea remedială;
consilierea preventivă;
consilierea pentru dezvoltare (optimală).

c. modalităţile de realizare a consilierii psihopedagogice au în vedere cadrul instituţionalizat

(mai mult sau mai puţin formal), precum şi beneficiarii acestor activităţi (indivizi, grupuri,
organizaţii etc.).

Beneficiarii activităţilor de consiliere psihopedagogică pot fi:

indivizii (consiliere individuală)
grupurile (consiliere de grup)
cuplul şi/ sau familia (consilierea grupului şi/ sau familială)
organizaţiile (consilierea organizaţională)
populaţiile specifice (consilierea clienţilor cu probleme/ cerinţe speciale)
 Cubul consilierii psihopedagogice

Modalităţi de realizare
(Beneficiari)

Populaţii specifice
(Clienţi cu nevoi speciale)

Organizaţii

Cuplu/ Familie

Grupuri

Indivizi

Funcţionalitatea şi dezvoltarea
optimă a persoanei
Promovarea sănătăţi şi a
stării generale de bine
Învăţarea eficientă şi durabilă
Orientarea carierei
Viaţa personală

Conţinut domenial

Consiliere în situaţii de criză

Consiliere remedială

Consiliere preventivă
Consiliere pentru dezvoltare

Forme (Ipostaze)