Biletul nr.

Abordările comportamentale în consiliere.

a. Enumerați diversitatea abordărilor comportamentale în consiliere
b. Descrieți obiectivele de bază ale consilierii comportamentale.
c. Analizați tehnici/metode de consiliere comportamentală.

Abordările comportamentale în consiliere.

a) Enumerați diversitatea abordărilor comportamentale în consiliere.
Abordările comportamentale au apărut ca reacție la terapiile psihodinamice, fundamentându-se
pe tezele orientării behavioriste (comportamentale). Consilierea de tip comportamental este un
proces de învățare. Modificarea directă a comportamentului unui individ provoacă schimbări la
nivelul atitudinilor şi sentimentelor. G. Corey (1991), include în categoria abordărilor
comportamentale :
1. Consilierea bazată pe comportament (clasică)
2. Consilierea rațional-emotivă (RET)
3. Consilierea cognitiv-comportamentală
4. Consilierea bazată pe realitate (Reality Therapy)

b) Descrieți obiectivele de bază ale consilierii comportamentale.

Este cunoscut faptul să consilierii comportamentaliști sunt mult mai puțin preocupați de procesul
consilierii. Interesul se centrează pe scopurile consilierii, alese de client sub asistența
consilierului. După stabilirea scopurilor se trece la crearea de noi condiții pentru învățare.
Schimbarea comportamentului se face prin susținerea clientului în stingerea comportamentele
neadecvate și întărirea celor dezirabile. Aceasta se realizează prin:
o identificarea comportamentului care trebuie schimbat și operaționalizarea
acestuia;
o construirea fundamentului noului comportament;
o organizarea situației în care noul comportament să fie testat;
o identificarea factorilor și evenimentelor care pot întări comportamentul dezirabil;
o întărirea comportamentului dezirabil prin aproximări succesive ale acestuia;
o evaluarea efectelor procedurii.

c) Analizați tehnici/metode de consiliere comportamentală.

Tehnica stingerii comportamentelor nedorite

Comportamentele nedorite își reduc frecvența de apariție și apoi se “sting” dacă nu le mai
întărim corespunzător. În tulburările anxioase se folosesc două modalități de stingere a
comportamentului:
1. tehnica imploziva (in care confruntarea cu situația axiogenă se realizează imaginar, în deplina
siguranță)
2. tehnica expunerii (unde confruntarea se realizează în realitate)
Tehnica desensibilizării sistematice
Desensibilizarea sistematică ajută consiliatul să se relaxeze, ori să se comporte într-un mod care
este incompatibil cu apariția anxietății în prezența unor stimuli anxiogeni imaginari sau reali.
Metoda este structurată pe trei etape :
● învățarea relaxării  (în primele șase ședințe) ;
● stabilirea ierarhiilor  (consiliatul stabilește o ierarhie a situațiilor generatoare de
anxietate);
● procedeul desensibilizării (persoana consiliată se relaxează cu ochii închiși, în timp
ce consilierul descrie scene în care apar, progresiv, stimulii generatori de
anxietate; exercițiul se încheie când subiectul afirmă că simte anxietatea).
Tehnica desensibilizării sistematice este eficientă în terapia fobiilor și a tulburărilor anxioase, și
ineficintă în consilierea persoanelor cu dificultăți în învățarea relaxării sau în cazul subiecților cu
inabilități imaginative.

Tehnica aversivă
Tehnica aversivă presupune înlăturarea comportamentelor indezirabile prin sancțiune.
Sancțiunea constă atât în înlăturarea întăririlor pozitive cât și în utilizarea unor stimuli aversivi.

Metoda modelării
Modelarea este utilizată în consilierea de grup și presupune observarea și imitarea unor modele
comportamentale dezirabile. Metoda este eficientă în cazul copiilor deficienți mintal și în cazul
subiecților timizi.

Tehnica asertivă (antrenamentul asertiv)

Antrenamentul asertiv îl ajută pe consiliat să-și exprime deschis și adecvat gândurile și
sentimentele. Subiecții sunt învățați să adreseze altor persoane remarci directe și mai puțin
confortabile, fără sentimente de ostilitate sau agresivitate. Tehnica este eficientă în cazul
persoanelor anxioase și a celor cu dificultăți în stabilirea de contacte interpersonale.