Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea de Stat de Educatie Fizica si Sport

Catedra : Teoria si Metodica Culturii Fizice

Obiectul : Istoria Culturii Fizice

Tema: EXERCITIILE FIZICE PRACTICATE IN PERIOADA DE INCEPUT A


ANTICHITATII DE POPULATIILE DIN EGIPT, INDIA, CHINA, JAPONIA

Realizat: Rosca Ion gr.403K


Controlat: Arsene Igor, lector universitar
CUPRINS:

• Introducere
• Exercitiile fizice practicate în Egipt

• Exercitiile fizice practicate în India 

• Exercitiile fizice practicate în China

• Exercitiile fizice practicate în Japonia

• Concluzii.
INTRODUCERE

Antichitatea a fost dominata de cultura greaca, care mai ales în domeniul educatiei fizice a atins un
grad de dezvoltare uimitor. Aportul cultural al altor popoare de pe scena istoriei este de  asemenea
important. "Miracolul grec" nu a aparut din senin, ci a fost un moment culminant al unei evolutii care
se refera mai ales la dezvoltarea popoarelor din bazinul oriental al Mediteranei, leaganul civilizatiei
europene si la cîteva popoare din Orient.
EXERCITIILE FIZICE PRACTICATE ÎN EGIPT

Perioadele cele mai importante din istoria Egiptului Antic, care


confirma preocuparile pentru educatie fizica  sunt cele din timpul
Regatului vechi (3000-2000 Î.Hr.), Regatului mijlociu (2000-1550
Î.Hr.) si Regatului nou (1550-1000 Î.Hr.). Exercitiile fizice se
practicau în scolile din Egipt,  desi idealul educational al timpului
era pregatirea copiilor pentru meseria de "scrib", prin care se putea
aspira la o cariera de functionar considerata cea mai sigura si
prestigioasa. Gimnastica analitica care cuprindea exercitii pentru
membre si coloana vertebrala era completata cu diferite jocuri de
miscare,  jonglerii  cu  obiecte, sarituri  cu coarda, lupta cu bastoane.
EXERCITIILE FIZICE PRACTICATE ÎN INDIA 

Biografia printului Gautama ( sec. al V-lea Î.Hr.) -


întemeietorul "budismului", contine elemente care
atesta importanta acordata educatiei fizice si
sportive în  formarea tinerilor care faceau parte din
casta militara (kshathria). Cand a dorit sa se
casatoreasca, printul  a trebuit sa faca dovada
cunostintelor sale religioase si matematice, dar si a
unor foarte bune calitati fizice. El  si-a demonstrat
aceste calitati într-o competitie la care au luat parte
500 de tineri care s-au întrecut în manuirea arcului,
lupta, saritura, alergare, înot, conducerea
elefantului, a carului, dans si mimica. (Kiritescu,
1943)
EXERCITIILE FIZICE PRACTICATE ÎN CHINA

Educatia la vechii chinezi se bucura de o foarte mare pretuire, mai ales


în randul claselor nobiliare ale societatii. Copiii se bucurau de o
educatie integrala care viza toate laturile personalitatii: mintea, sufletul,
caracterul si trupul. Primele notiuni si cunostinte ei le primeau înca din
familie, apoi urmau scolile cu grade de dificultate diferite. În scoli se
învata cititul, matematica, muzica, dansul, religia. Educatia fizica era
inclusa în program la varsta de 15 ani cand tinerii învatau sa traga cu
arcul si sa conduca carul. Tragerea cu arcul nu era numai un exercitiu
de pregatire pentru lupta, ci si semnul unei adevarate virtuti, fiind
punctul de atractie principal al ceremonialurilor publice, prezidate
adeseori chiar de Împarat. Dansul era iubit de chinezi si avea un
caracter religios, alcatuind unul din elementele dramelor rituale prin
care se celebra cultul strabunilor si a faptele lor eroice
EXERCITIILE FIZICE PRACTICATE ÎN JAPONIA

JAPONIA, prin poporul sau recunoscut ca


un mare pastrator al traditiilor, a mentinut
pana astazi formele vechilor exercitii fizice
adaptate la necesitatile perioadei moderne.
Acestea au format baza  educatiei spiritului
cavaleresc traditional, cel al "samurailor". 
• Sumo sau lupta corp la corp a fost la început un privilegiu al nobililor purtatori de spada, al samurailor, constituind un spectacol pentru
curtea imperiala. Treptat el a fost preluat de popor, devenind în cele din urma un sport al profesionistilor. Pana astazi acest sport si-a pastrat
caracterul traditionalist, luptatorii de "sumo" folosind aceleasi 48 de procedee, iar în competitii pana de curand nu au avut drept de
participare decat luptatorii de origine japoneza.

• Kendo este scrima cu bastoane lungi de bambus, tinute cu amandoua mainile. Luptatorii sunt protejati cu masti, pieptare, mansete si
manusi de protectie, fiind permise doar loviturile peste cap, brate si laturile corpului. La fel ca si "sumo", kendo a fost la început apanajul
samurailor, dar a fost preluat si de populatie, iar în zilele noastre este o disciplina sportiva apreciata.

• Jiu-jitsu era lupta de aparare fara arme, prin care se urmarea zdrobirea adversarului si anularea capacitatii lui de lupta, prin folosirea
diverselor procedee dintre care unele erau foarte periculoase, chiar mortale. Utilizata la început doar de samurai, a fost preluata de luptatorii
"ninja", raspandindu-se în toate paturile populatiei. Prin adaptarea unora dintre mijloacele specifice jiu-jitsului s-a creat în secolulul al XIX-
lea sportul national al japonezilor "judo".

• Kyudo era un exercitiu traditional, considerat obligatoriu pentru toti tinerii japonezi, constand în manuirea unui arc lung de 2,20
(yumi) cu o curbura asimetrica. Acest arc utilizat din cele mai vechi timpuri era considerat în Japonia un obiect sacru fiind folosit mai ales în
cadrul ceremoniilor religioase. Reconsiderat în timpurile moderne kyudo a devenit de la începutul secolului al XX-lea unul din sporturile
traditionale japoneze.
CONCLUZII:

Antichitatea este cea care marchează un moment important


în dezvoltarea fenomenului de practicare a exerciţiilor
fizice, precum şi a consemnării primelor cugetări pe
această temă. Exerciţiile fizice au fost descrise ca
importante mijloace ale educaţiei.