5.

Strategii și metode de consiliere

5.1 Enumerați strategiile de consiliere educațională
Strategiile utilizate de consilier sunt moduri de operare sau planuri de acţiune destinate atingerii
scopurilor propuse. Strategiile pot fi grupate în patru mari categorii :
- Strategii de identificare a atitudinilor şi sentimentelor negative
- Strategii de schimbare a atitudinilor şi sentimentelor negative
- Strategii de identificare a comportamentelor negative
- Strategii de schimbare a comportamentelor negative
1.1. Strategiile de identificare a atitudinilor şi sentimentelor negative sunt utilizate în scopul
sprijinirii clientului în demersul său de cunoaştere de sine şi de exprimare a sentimentelor.
• Clarificarea şi reflectarea sentimentelor clientului Strategia este indicată în cazul
persoanelor incapabile de a face progrese, limitate la un singur mod de comportament. În
asemenea situaţii, consilierul utilizează afirmaţii de tipul : “Chiar credeţi lucrul acesta ?”,
“Păreţi supărat .”, “Vă simţiţi foarte bine.”.
• Modelarea sentimentelor de către consilier Consilierul îşi exprimă sentimentele despre
propriile sa persoană sau despre modul în care s-ar simţi dacă ar fi în locul clientului : “Cred
că am realizat şi mă simt mulţumit de acest lucru.”, “Dacă m-ar fi tratat pe mine în felul
acesta, m-aş fi supărat foarte tare.”
 Strategia cercurilor concentrice
Această strategie a fost utilizată de A.Lazarus ca modalitate eficientă şi utilă de provocare a
sentimentelor consiliatului. Consilierul va oferi clientului cinci cercuri concentrice notate cu
litere de la A la E. Consilierul explică clientului semnificţia fiecărui cerc :
Cercul A reprezintă teritoriul privat, intim al clientului.
Cercul B conţine informaţii pe care consiliatul le face cunoscute familiei şi prietenilor.
Cercul C conţine gânduri şi sentimente împărtăşite prietenilor buni.
Cercul D este reprezentat de gândurile şi sentimntele dezvăluite personanelor cunoscute.
Cercul E conţine fapte şi evenimente despre client ce pot fi cunoscute de oricine.

• Confruntarea şi întârirea sentimentelor Procedeele de confruntare întâlnire a

sentimentelor sunt utilizate în cazurile în care consiliatul întâmpină dificultăţi în exprimarea
sentimentelor negative/pozitive. Frecvent, consiliatul manifestă tendinţa de a-l confrunta pe
consilier, în primul rând, cu sentimente negative şi apoi cu cele pozitive. Consilierul
identifică indiciile comportamentale corespunzătoare trăirilor, sugerând că exprimarea
sentimentelor nu are, în mod automat, consecinţe negative.
 • Căutarea gândurilor ascunse sau neexprimate A.Elis (1966) propune ca strategie, pentru
cazurile în care consiliaţii evită să se angajeze în comportamente dezirabile datorită
imaginării consecinţelor acestora, examinarea gândurilor neexprimate sau ascunse ale
clientului. Clientul are temeri, de cele mai multe ori iraţionale, în legătură cu consecinţele
acţiunilor sale exprimate prin răspunsuri de tipul : “Aş putea fi respins.”, “Aş putea face o
greşeală…”, “Cineva s-ar putea să nu aprobe ceea ce am făcut.”

• Confruntarea clientului cu imaginea de sine Consilierul deteremină clientul să se

confrunte cu imaginea de sine distorsionată pentru a o înlocui apoi cu una realistă. În acest
scop consilierul poate folosi răspunsuri de tipul : “Spuneţi că sunteţi pesimist. Pe ce vă bazaţi
această afirmaţie ?”. Prin confruntarea cu imaginea de sine, consiliatul conştientizează
discrepanţa dintre sentimentele lui despre sine şi propriul comportament.

• Dialogarea şi inversarea rolurilor În cazuri de indecizie sau de conflict, consilierul poate

apela la strategia dialogării şi inversării rolurilor. Consilierul cere subiectului să interpreteze
conflictul respectiv printrun dialog imaginar între sine şi altă personă sau propria persoană.

1.2. Strategii de schimbare a atitudinilor şi sentimentelor negative

• Aproximaţia succesivă a sentimentelor este o strategie de consiliere ce constă din
sugerarea, de către consilier, unor acţiuni /teme ce vor conduce, pas cu pas, la
apropierea clientului de scopul dorit de el. Subiectul poate întocmi, împreună cu
consilierul, o listă de activităţi a căror îndeplinire îl apropie de starea dezirabilă.
• Tehnicile de stopare a gândirii elimină gândirea negativă şi o înlocuieşte cu idei
constructive, orientate spre realitate. Ele sunt utile în cazurile în care conştientizarea
gândirii ilogice nu a conduc la o modificare a comporamentului. Pentru început
clientului i se sugerează situaţia care produce secvenţa de gândire iraţională, după care i
se cere să verbalizeze gândurile ce apar, în timp ce el imaginează scena. La apariţia
gândului iraţional, consilierul intervine folosind cuvântul “Stop!” prin care întrerupe
gândul respectiv şi cere clientului să-şi schimbe ordinea gândurilor sale.
• Strategia de identificare a rolului constă în transformarea clientului în ţinta
propriului comportament. Această strategie este utilizată, în special în cazurile în care
clientul nu conştientizează consecinţele distructive ale propriului comportament.
1.3. Strategii de identificare a comportamentelor negative
• Vizualizarea rolului Consilierul solicită subiectului să identifice o persoană pe care o
cunoaşte, o admiră şi o respectă, care reprezintă modelul său. Clientul întocmeşte o
listă de acţiuni pe care aceea persona este capabilă să le facă şi apoi se vizualizează pe
sine ca fiind persona respectivă. În final subiectul trebuie să descrie modul în care se
simte şi să specifice comportamentele pe care le-a imaginat. O variantă a acestui
exerciţiu este recrearea scenei , în care i se cere consiliatului să imagineze 3-4 situaţii
semnificative legate de problema cu care se confruntă.
 • Descrierea şi inventarierea comportamentului Consilierul cere subiectului să descrie
acţiunile precise pe care le face într-o situaţie dată. Această strategie oferă clientului, dar
şi consilierului, posibilitatea de a conştientiza acţiunile ce au ca rezultat situaţia nedorită
în care se află. O variantă a acestei strategii este inventarul unei zile obişnuite.
Clientul trebuie să înregistreze acţiunile concrete şi activităţile în care se angajează pe
parcursul unei zile.
1.4. Strategii de schimbare a comportamentelor negative În cazul adoptării unor strategii de
modificare şi eliminare a comportamentelor indezirabile, consilierul trebuie să întreprindă câteva
acţiuni esenţiale :
- analiza dimensiunilor problemei
- analiza evoluţiei ontogenetice şi sociale a copilului
- precizarea finalităţii schimbării comportamentale
- identificarea strategiei de corectare
Nu există strategii universale valabile pentru toate tipurile de comportament negativ sau pentru toate
persoanele consiliate. Totuşi, s-au elaborat scheme generale de paradigme sau abilităţi.
G.J.Blackham şi A.Silberman (1971) au elaborat o schemă generală structurată în patru strategii de
schimbare a comportamentului :
• stingerea şi întărirea pozitivă
• modelarea şi întărirea pozitivă
• asumarea de roluri şi întărirea pozitivă
• contactul comportamental, întărirea pozitivă şi renunţarea la întârire

H.Hackney şi Sh.Nye (1973) au realizat o sinteză a strategilor de modificare a comportamentelor

indezirabile/neadecvate :
• Aproximarea succesivă a comportamentului se bazează pe temă şi repetiţie. Conslierul
trebuie să sugereze teme cu scop rezonabil şi să încurajeze subiectul să facă paşi mărunţi
care conduc treptat spre scopul final.
• Strategia contactelor comportamentale şi a procedeelor de întârire este o strategie
eficientă pentru câştigarea cooperării şi angajamentului din partea clientului. Contractul,
care trebuie să fie scris, specifică :
 acţiunile pe care clientul este de acord să le desfăşoare în vederea atingerii scopului propus ;
 descrierea condiţiilor ce însoţesc aceste acţiuni ;
 localizarea acţiunilor ;
 modalitatea de îndeplinire ;
 resursa temporală gestionată de client.
Contractele au succes atunci când sunt însoţite de întăriri ale comportamentului prin emiterea de
răspunsuri verbale de aprobare şi de recunoaştere a progresului clientului.
• Strategia practicii negative este utilizată în special în tratarea anxietăţi. Consilierul
solicită clientului să practice comportamentul ce îi generează un disconfort psihic major
pănă la epuizare (de pildă, subiectului căriua îi este teamăsă plângă este încurajat să plăngă
o perioadă de timp ).
• Strategiile operante de întârire Condiţionarea operantă, ca strategie de consiliere, constă
în întârirea sistematică a comportamentelor dezirabile şi ignorarea celor nedorite.
• Strategia contactului de grup Contactul de grup se bazează pe principiul lui D.Premack
(1959) care postulează faptul că o activitate mai puţin preferată desfăşurată după primirea
unei recompense are şanse mari de a fi realizată în viitor. Această activitate poate fi realizată
în cadrul grupului. Conducătorul grupului precizează comportamentele dezirabile şi pe cele
indezirabile, precum şi recompensele pentru cele dorite. Întărirea este acordată fiecărui
membru printr-un punctaj zilnic, expresia realizării comportamentelor dezirabile.
• Strategia modelării indirecte constă în observarea comportamentului pozitiv al altor
persoane cei care trebuie să demonstreze comportamentele pe care trebuie clientul le va
imita sunt denumiţi modele. Uneori, consilierul poate folosi şi modele simbolice prin casete
video sau audio şi care este prezentat comportamentul dorit. Succesul strategiei modelării
indirecte este asigurat de respectarea următoarelor principii şi reguli de lucru :
 modelarea trebuie precedată de instrucţiuni precise;
 selectarea modelelor trebuie realizată în raport cu sentimentele clientului pentru persoana
respectivă; O variantă a strategiei modelării indirecte este biblioterapia ce constă în
prezentarea unui material de citit clientului .
• Strategia automonitorizării sau autocontrolului Automonotorizarea comportamentului
presupune inventarierea şi redarea sistematică de către client a ideilor, obişnuinţelor,
deprinderilor şi sentimentelor proprii. Ea încurajează îndeplinirea răspunsului
comportamental dorit prin ruperea asocierii stimulrăspuns şi sprijină clientul în demersul
său de schimbare a modului de a gândi şi de a simţi. Procedeele şi tehnicile de autocontrol
elimină consilierul din postura de mijlocitor şi implică subiectul în mod direct în strategia de
schimbare a comportamentului. O procedură de automonitoritare a comportamentului este
autopedepsirea., utilizată cu scopul slăbirii unui comportament.
• Strategia antrenamentului asertiv (antrenamentul asertiv) poate fi utilizată atât ca metodă
de sensibilizare a copilului cât şi ca modalitate de formare şi dezvoltare a abilităţilor de a
face faţă situaţiilor de viaţă. Consilierul cere subiectului să identifice o situaţie în care el
doreşte să-şi exprime ideile sau opiniile. Clientul specifică ce comportamente sunt implicate
în ceea ce i-ar place să facă.situaţia este interpretată pe roluri în cadrul şedinţelor de
consiliere până când clientul poate fi asertiv (comunicativ, sociabil).
5.2 Indicați deosebirile dintre obiectivele strategice și cele tactice în procesul de consiliere

Scopul fundamental al consilierii psihopedagogice îl constituie funcţionarea psihosocială optimă a

persoanei /grupului. Acest scop poate fi atins prin monitorizarea realizării obiectivelor procesului de
consiliere privind:
 PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII ŞI A STĂRII DE BINE
Se referă la funcţionarea optimă, din punct de vedere somatic, fiziologic, mental, emoţional, social,
spiritual a individului uman. Sănătatea persoanei nu este condiţionată doar de absenţa bolii şi
disfuncţiei, ci se referă la un proces complex şi multidimensional în care starea subiectivă de bine
este element central.
 DEZVOLTAREA PERSONALĂ
• Cunoaşterea de sine
• Imaginea de sine
• Capacitatea de decizie responsabilă
• Relaţionare interpersonală armonioasă
• Controlul stresului
• Tehnici de învăţare eficiente
• Atitudini creative
• Opţiuni vocaţionale realiste

 PREVENŢIA
• Dispoziţiei afective negative
• Neîncrederii în sine
• Comportamentelor de risc
• Dificultăţilor de învăţare
• Dezadaptării sociale
• Disfuncţiilor psihosomatice
• Situaţiilor de criză

Organizaţia Mondială a Sănătăţii precizează că starea de bine a persoanei este dată de

următoarele elemente interdependente:

1. ACCEPTAREA DE SINE
• Atitudine pozitivă faţă de propria persoană
• Acceptarea calităţilor şi defectelor personale
• Percepţia pozitivă a experienţelor trecutului şi viitorului
RELAŢII POZITIVE CU CEILALŢI
• Încredere în oameni
• Sociabil(e)
• Intim(e)
• Nevoia de a da şi de a primi afecţiune
• Atitudine empatică
 AUTONOMIE
• Independent(ă)
• Hotărât(ă)
• Rezistă la presiunile de grup
• Se evaluează după standarde personale
• Nu este excesiv preocupat de expectanţele şi evaluările celorlalţi
CONTROL
• Sentiment de competenţă şi control personal asupra sarcinilor
• Crearea de oportunităţi pentru valorizarea nevoilor personale
• Opţiuni conforme cu valorile proprii
SENS ŞI SCOP ÎN VIAŢĂ
• Direcţionat de scopuri de durată medie şi lungă
• Experienţa pozitivă a trecutului, bucuria prezentului şi relevanţa viitorului
• Curiozitate
DEZVOLTARE PERSONALĂ
• Deschidere spre experienţe noi
• Sentimentul de valorizare a potenţialului propiu
• Capacitate de auto-reflecţie
• Percepţia schimbărilor de sine positive
• Eficienţă
• Flexibilitate
• Creativitate
• Nevoia de provocări constructive
• Respingerea rutinei

6.3 Metode și strategii de consigliere

1. Metoda conversaţiei (formularea întrebărilor) Constituie metoda fundamentală a consilierii
psihopedagogice şi a consilierii, în general. Se realizează prin comunicarea propriu-zisă dintre
beneficiar şi consilier. Comunicarea trebuie să fie: empatică, activă, gândită, adică să fie realizată în
baza unui scop.
2. Metoda observaţiei Metodă fundamentală a cercetării psihopedagogice. Aceasta se Grup/ 158
realizează prin studierea, înţelegerea, descoperirea, analiza conduitei persoanei conciliate.
 3. Metoda studierii produselor activităţii Se realizează prin analizarea şi examinarea produselor
activităţii (desene, picturi, compuneri, construcţii tehnice, ortografie etc.) realizate de persoana
consiliată. Servește pentru a identifica caracteristicile şi particularităţile psihologice individuale ale
acesteia.
4. Metoda biografică / anamneza Se realizează prin analiza de tip ontogenetic a copilului, pentru a
identifica principalele particularităţi şi evenimente trăite de beneficiar.
5. Metoda ascultării active şi atente Presupune ascultarea empatică şi atentă a povestirii realizate
de beneficiar. Important este faptul ca specialistul să posede tact, răbdare pentru a asculta activ şi
fără a grăbi beneficiarul.
6. Metoda acceptării necondiţionate Se realizează prin recunoaşterea demnităţii şi valorii
personale a beneficiarului fără a critica, eticheta, judeca şi fără a condiţiona aprecierea.
7. Metoda dezvoltării gândirii pozitive Se realizează prin dezvoltarea imaginii şi respectului de
sine a beneficiarului, a responsabilităţii şi acceptării personale; prin sugerarea gândurilor/ ideilor
positive.
8. Metoda feed – back-ului Feed-back-ul reprezintă o conexiune inversă utilizată pentru
menţinerea stabilităţii şi echilibrului în procesul consilierii.
9. Metoda sugestiei Se realizează prin dirijarea conştiinţei şi cogniţiilor beneficiarului prin
insuflarea ideilor cu scopul de a influenţa asupra voinţei persoanei, asupra modului de a se
comporta, gândi şi a lua decizii.
10. Metoda reformulării Se realizează cu scopul de a reevalua şi analiza problema dintr-o altă
perspectivă de către beneficiar
11. Metafora terapeutică Se realizează prin compararea implicită între două elemente care nu sunt
asemănătoare, cel puţin la prima vedere. Se utilizează de către consilier sub diverse forme: poveşti,
basme, parabole biblice, fabule.
12. Metoda modelării / remodelării cognitive Se realizează cu scopul de a modela/ remodela
convingerile, concepţiile şi cogniţiile eronate ale beneficiarului prin utilizarea metaforei terapeutice,
sugestiei, modelului/ exemplul altor persoane etc.
13. Metoda modelării / remodelării conduitei Se realizează cu scopul de a modela/ remodela
conduita inadecvată / necorespunzătoare problemei cu care se confruntă beneficiarul prin utilizarea
metaforei terapeutice, modelului/ exemplul altor persoane etc.
14. Metoda modelării / remodelării relaţiei Se realizează cu scopul de a modela/ remodela relaţia
beneficiarului copil cu colegii, prietenii, părinţii; în cazul beneficiarului adult cu copiii, cu soţul/
soţia, colegii etc. prin utilizarea metaforei terapeutice, sugestiei, modelului/ exemplul altor persoane
etc.
15. Metoda reechilibrării stilului de viaţă Se realizează cu scopul de a echilibra/ reechilibra stilul
de viaţă al beneficiarului, prin învăţarea acestuia de a se comporta, gândi, petrece timpul liber şi a
lua decizii etc. prin utilizarea metaforei terapeutice, sugestiei, modelului/ exemplul altor persoane
etc.
16. Metoda aprobării Se realizează cu scopul de a încuraja beneficiarul să comunice, să se
comporte adecvat, se face prin lăudare şi aprobare etc.
17. Metoda montajului psihologic Se realizează prin influenţarea intenţionată a cogniţiilor şi
conduitei beneficiarului prin utilizarea metaforei terapeutice, sugestiei etc. cu scopul de a-l ajuta pe
beneficiar să-şi soluţioneze problema.
18. Metoda descrierii portretului propriu / introspecţiei Se realizează prin descrierea de către
beneficiar a propriului portret / comportament pentru a identifica cum se percepe pe sine şi cum îşi
percepe propriul comportament. Metoda dată poate fi realizată prin întrebări pe care şi le va adresa
sie beneficiarul: Cum arăt? Cum mă comport? Cum sunt eu acasă? Cum sunt eu în relaţiile cu
prietenii? Etc.
19. Metoda descrierii imaginii sale din perspectiva viziunii altor persoane Se realizează prin
descrierea de către beneficiar a propriului portret / comportament din perspectiva altor persoane
(părinţi, cadre didactice, prieteni etc.) sau mai poate fi realizată direct prin intermediul altor
persoane (părinţi, cadre didactice, prieteni etc.) cu scopul de a identifica cum percep cei din jur
comportamentul şi persoana, în general.
20. Metoda parafrazării subiectul sau tema de discuție.Se realizează prin reformularea mesajului
cu scopul de a clarifica.
21. Metoda sumarizării Se realizează prin recapitularea, identificarea şi clarificarea mesajelor din
cadrul consilierii. Sumarea se utilizează şi pentru stabilirea priorităţilor şi alternativelor de abordare
a unei teme sau subiect, sau pentru clarificarea perspectivelor beneficiarului asupra alternativelor de
abordare a problemei sale.
22. Metoda reflectării Se realizează prin întrebări cu caracter de problemă, formulate de către
consilier privind atât conţinutul informaţional, cât şi asupra stării emoţionale a beneficiarului.
Reflectarea favorizează conștientizarea de către beneficiar a faptului că este ascultat şi că ceea ce
exprimă sau trăiește este important. Scopul fundamental al reflectării este cel de validare a trăirilor
emoţionale ale beneficiarului.
23. Metoda epistolară sau a scrisorii Se realizează prin expunerea de către beneficiar a tuturor
trăirilor sale neplăcute cu scopul de a scăpa, ulterior, de ele prin distrugerea scrisorii (ardere sau
rupere a scrisorii). Această metodă este extrem de utilă în procesul consilierii persoanelor foarte
afectate, cărora le vine greu să vorbească despre problema interiorizată.
24. Metoda jurnalului intim Se realizează prin notarea într-un jurnal a trăirilor zilnice şi a
evenimentelor din viaţa beneficiarului. De obicei, consilierul îi insuflă beneficiarului posibilitatea de
a scăpa de trăirile neplăcute prin notarea lor detaliată într-un jurnal, de care ulterior va fi posibil să
se debaraseze prin nimicirea lui, (la fel ca în cazul metodei epistolare/ scrisorii prin ardere sau
rupere).
25. Metoda anchetei (chestionarul, interviul) Se realizează prin intermediul a două modalităţi:
chestionarul şi interviul, se bazează pe adresarea întrebărilor cu scopul de a identifica informaţii
necesare procesului de consiliere (interviul este asemănător conversaţiei, în cazul consilierii,
interviatorul poate fi atât consilierul, cât şi beneficiarul care mereu iniţiază emiterea mesajului/
întrebărilor).
 26. Metodele religioase (rugăciuni, frecventarea bisericii etc.) Se realizează prin sugestionarea
beneficiarului să apeleze la citirea unor rugăciuni, la frecventarea bisericii cu scopul de a-şi alimenta
sufletul cu o doza spirituală necesară fiecărei fiinţe.
27. Metoda energizării Se realizează prin diverse activităţi specifice energizării, cu scopul de a
stimula energia personală a beneficiarului pentru a înlătura oboseala, stresul şi încărcătura
emoţională a lui.
28. Metode de relaxare Se realizează prin intermediul variatelor tehnici de relaxare, ca de
exemplu: textele de relaxare – sunt o metodă eficientă în procesul relaxării, acestea fiind însoţite de
respiraţie profundă şi atmosferă prielnică relaxării, favorizează relaxarea musculară progresivă.