UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

CATEDRA BAZELE TEORETICE ALE CULTURII FIZICE

SESIUNEA DE IARNĂ 2021 - 2022 Numele, prenumele studentului
Disciplina: BTMAC _______Rosca Ion________________
Facultatea kinetoterapie_______
"______"____________________2021 Specialitatea ___ kinetoterapie
___________________
EVALUARE FINALĂ Grupa_403KTO___________________
______
Varianta 5
Subiectul 1.
Definaşte noţiunea „Cunoaştere ştiinţifică”... 5 p.
Cunoaşterea se naşte din căutare şi descoperire. Ea este o tendinţă primară, fundamentală a
fiinţei umane, înscrisă în natura acesteia din momentul creaţiei sale de către Creatorul suprem,
aşa cum relatează mitul biblic. Cunoașterea științifică necesită aplicarea conștientă a metodelor
special dezvoltate.

Nominalizează cerinţele către metodologia prezentării tezei de licenţă: 10 p.

Teza de licenţă reprezintă o activitate prevăzută în curriculumul specialităţii‚ care are menirea de a
forma competenţe de cercetare teoretică şi practică‚ de aprofundare într-un anumit domeniu al viitoarei
specialităţi în scopul realizării unui studiu consecutiv şi finit al unei probleme actuale şi importante
pentru formarea profesională a studentului.
Foaia de titlu indică la locul realizării tezei‚ autorul‚ tema ei‚ conducerea
ştiinţifică .
Planul tezei de licenţă reflectă structura‚ conţinutul de bază în
forma unei liste sumare a principalelor probleme reflectate în lucrare, cu
menţionarea paginilor. În conformitate cu acest plan se alcătuieşte structura tezei‚
care cuprinde:
* compartimentul introductiv (introducerea)‚ care are caracter teoretic‚
istoriografic‚ metodologic şi metodic‚ reflectând actualitatea studiului‚ problema‚
obiectul‚ scopul cercetării‚ ipotezele şi obiectivele investigaţiei‚ baza conceptuală‚
metodele‚ procedeele şi tehnicile‚ etapele‚ baza experimentală‚ inovaţia ştiinţifică‚
importanţa teoretică şi valoarea practică‚ termenii-cheie;
2-3 capitole în care se dezvoltă conţinutul temei‚ sunt reflectate rezultatele
documentării şi investigaţiei teoretice şi argumentele autorului‚ prezentate
analizele cercetării în teren şi concluziile la fiecare compartiment (în conformitate
cu oportunitatea prezentării materialului capitolele pot fi divizate în subcapitole‚
paragrafe şi subparagrafe);
* un compartiment final (încheiere sau concluzii şi recomandări)‚ în care
sunt sintetizate concluziile şi expus aportul personal la soluţionarea problemelor
abordate în lucrare‚ propuse recomandări;
* listele bibliografice reflectă literatura consultată în vederea întocmirii
lucrării‚ fiind aranjate într-o anumită consecutivitate: după caracter‚ în ordine
alfabetică şi a anului publicării.

Argumentează şi explică fenomenul de testare în cercetările ştiinţifice contemporane. 15 p.

Testul este proba determinantă ce implică o sarcină de îndeplinit, identică
pentru toţi subiecţii examinaţi, pe baza unei tehnici precise în scopul aprecierii
succesului sau eşecului sau notării numerice a reuşitei.

Funcţiile testării...
Testul reprezintă o probă standardizată, fiind utilizat ca instrument de
măsură în diverse domenii. În realizarea lui este necesar respectarea a 4 condiţii: -
validitate, fidelitate, obiectivitate şi verificare statistică.
 Sarcina se poate referi fie la cunoştinţele dobândite, fie la funcţiile senzorio-
motrice sau mentale.
De asemenea, în activitatea motrică de cele mai multe ori, obiectivele
urmărite se intercondiţionează şi astfel, este necesară conceperea unei baterii de
teste. Acest lucru realizează două obiective ale măsurării şi evaluării:
1. Acelaşi obiectiv este măsurat prin 3 probe diferite, este posibil ca gradul
de obiectivitate să crească.
2. Realizarea măsurării indirecte, astfel încât pe baza măsurătorilor realizate
într-un domeniu se pot face judecăţi de valoare asupra unui nivel de dezvoltare în
alte domenii.

Subiectul 2.
Prezintă şi descrie grupele în care se clasifică de metodele GENERALE de 5 p.
cercetare…
Exista mai multe metode si mai multe clasificari, frecvent utilizate pentru achiziţia de cunoştinţe.
Este vorba de metode date: obstinaţie intuitivă, autoritatea de raţionament şi
empirică. De fapt, fiecare metodă reprezintă un mijloc de a face un pic mai
acceptabilă decât cea permisă de metoda precedentă.
a. Metode cu grad mare de generalitate sunt metode specifice unei ramuri a
ştiinţei, dar care sunt folosite şi de celelalte ştiinţe fără a fi adaptate specificului
acestora din urmă. Putem vorbi de metode care se aplică identic în toate ramurile
ştiinţei: -metoda istorică, hermeneutică, axiomatică, cibernetică, sistemică,
modelării, statistică.

b. Metodele particulare de cunoaştere care au fost preluate de alte ştiinţe, dar

adaptate la specificul unei ştiinţe: a observaţiei, experimentală, anchetei.

c. Metode demonstrative care au ca scop fundamentarea celorlalte metode

sau scoaterea în evidenţă a rezultatelor obţinute prin intermediul celorlalte metode:
metoda statistico-matematică, metoda grafică.

Descrie cunoştinţele teoretice necesare specialiştilor din domeniul CF şi S pentru 10 p.

realizarea cercetărilor ştiinţifice..
a/.Generale...

Sistemul cunoştinţelor general-pedagogice prezintă în sine o interconexiune

dialectică de cunoştinţe teoretice despre legităţile, esenţa principiilor de organizare
a instruirii şi educaţiei şi a cunoaşterii empirice despre faptele pedagogice ca o
reflectare concretă a practicii pedagogice reale, baza empirică a teoriei pedagogice Astfel, în
structura cunoştinţelor general pedagogice putem evidenţia
următoarele elemente:
1. Cunoaşterea ideilor fundamentale, concepţiilor, legilor şi legităţilor de
dezvoltare a fenomenelor pedagogice în domeniul educaţiei fizice;
2. Cunoaşterea teoriilor pedagogice, categoriilor şi noţiunilor de bază ale
TMCF;
3. Cunoaşterea factorilor pedagogici de bază ce determină eficacitatea
procesului educaţional în scoală;
4. Cunoştinţe aplicative despre metodica instruirii şi educaţiei elevilor în
cadrul lecţiilor de educaţie fizică.

b/.Speciale...
Profesiograma se subînţelege ca o sistemă de cerinţe faţă de specialitate.
Ea reflectă un volum de cunoştinţe speciale, social-umanistice şi psihopedagogice,
priceperi şi deprinderi metodice necesare profesorului în activitatea sa, totodată, dă
posibilitate de a prevedea căile concrete, mijloacele şi conţinutul pregătirii
profesionale a cadrului didactic. Cu ajutorul profesiogramei se poate determina mai
exact numărul disciplinelor necesare pentru studiere, elaborarea raţională a
planurilor de studii şi a programelor, editarea manualelor şi a elaborărilor metodice
respective.

Caracterizează “pulsometria “ ca metodă de cercetare ştiinţifică... 15 p.

Studiul pulsului - vă permite să determinați corectitudinea inimii și, indirect, starea vaselor. Se bazează
pe evaluarea la palpare a întinderii ritmice a peretelui vaselor de sânge cauzate de modificări bruște ale
tensiunii arteriale ca urmare a contracțiilor și relaxării camerelor inimii. În timpul verificării pulsului,
medicul evaluează următorii parametri: frecvența, umplerea, tensiunea și regularitatea pulsului.
Se efectuează pe arterele superficiale, cel mai adesea pe artera radială, dar și pe partea carotidă externă,
temporală, brahială, femurală, poplitee sau dorsală a piciorului. Metoda constă în apăsarea arterei cu
vârful degetelor acolo unde se află direct sub piele. Nu trebuie să verificați pulsul cu degetul mare,
deoarece în acest caz examinatorul își simte pulsul, și nu persoana examinată. Măsurarea ritmului
cardiac este cea mai rapidă și mai ușoară metodă de a estima ritmul cardiac.

Punctajul 21 - 26 27-33 34-41 42-49 50-55 56-60

Nota 5 6 7 8 9 10
Numele, prenumele examinatorului Total puncte Nota Semnătura
(cu cifre şi litere)