CONSILIEREA INDIVIDUALĂ ŞI DE GRUP

a) Descrieți etapele procesului de consiliere.

b) Elaborați algoritmul procesului de consiliere în funcție de persoana concretă.
c) Analizați eventualele obstacole în procesul de consigliere.
Între consilierea individuală şi de grup există numeroase asemănări dar şi deosebiri. În ceea
ce priveşte asemănările se constată că în ambele forme responsabilităţile consilierului sunt
relativ aceleaşi:
• Clarificarea sentimentelor:
• Reflecţii aupra naturii sentimentelor;
• Reformularea conţinuturilor exprimate de client; • Acceptarea necondiţionată a
clientului;
• Restucturarea atitudinală.
Între cele două forme de consiliere pot fi semnalate şi alte similitudini
(Holdevici,Irina,1996):
• Accentul pe diagnoză este minimal;
• Interpretările nu sunt instrumente psihoterapeutice importante;
• Iluminarea bruscă nu este elementul de bază în procesul schimbării;
• Capacitatea subiectului de atrăi experienţa psihologică directă şi imediată este indicatorul
succesului;
• Atitudinile tranferenţiale sunt considerate expresii ale stărilor afective.

Diferenţele semnificative între consilierea individială şi de grup sunt:

• Mutarea de accent de pe atitudinea suportivă a consilierului pe dinamica relaţiilor
interpersonale din interiorul grupului;
• Situaţia de grup pune accentul pe gradul de adecvare a relaţiilor interpersonale;
• În cadrul grupului se fac cunoscute sisteme de valori şi stiluri de viaţă ce pot deveni
alternative fără a fi impuse din exterior;
• Oferă consiliatului posibilitatea de a ajuta la rândul său membrii grupului.
În consilierea individuală trebuie să se respecte următorii paşi:
 DEFINIREA PROBLEMEI
În definirea problemei, consilierul trebuie să manifeste:
• prezentă activă şi interes pentru client;
• ascultare activă;
• cominicarea înţelegerii elementelor problmei;
• atitudine de respect, originalitate şi deschidere la nou.
 FORMULAREA OBIECTIVELOR
Stabilirea obiectivelor presupune:
• identificarea datelor şi a temei discuţiei
• împărtăşirea infrmaţiei;
• folosirea empatiei;
• sugerarea unor alternative; • împărtăţirea propriilor experienţe;
• spontaneitatea.
 PLANIFICAREA ACŢIUNII
În formularea planului de acţiune consilierul asigură:
• sprijin în identificarea opţiunilor;
• suport în alegerea planului şi în pregătirea acţiunilor;
• evaluarea abilităţilor.
Carl Rogers este iniţiatorul consilierii de grup. Elementele consilierii în grup sunt:
 • scopuri şi activităţi
• nevoi şi roluri ale participanţilor
• procese de grup
• structura grupului
Grupul de întâlnire are drept scop îmbunătătirea relaţiilor intrepersonale şi o mai bună
cunoaştere de sine; el trebuie să fie coeziv adică membrii lui să-şi acorde încredere unii altora
iar consilierul trebuie să faciliteze procesele care se petrec în grup la nivel minimal.