CUPRINS

1.Activitatea de consiliere-repere teoretice

2.Tehnici de consiliere
3. Strategii de consiliere
3.1.Strategii de identificare a atitudinilor si sentimentelor negative
3.2.Strategii de schimbare a atitudinilor si sentimentelor
3.3 Strategii de identificare a comportamentelor indezirabile sau
inadecvate
3.4Strategii de schimbare a comportamentelor indezirabile sau
neadecvate
4.Metode uilizate in consiliere

1.ACTIVITATEA DE CONSILIERE- REPERE TEORETICE

GENERALE
Consilierea este:

 relaţie umană
 o formă specifică de comunicare, formă care implică ascultarea (o
activitate care are ca scop prevenirea/ameliorarea/gestionarea
situaţiilor de criză)
 o formă confidenţială de a acorda ajutor
 o activitate realizată de specialişti.
Trasaturile definitorii ale consilierii scolare:
 este un proces de dezvoltare;
  are un rol de prevenire si proactiv;
 optimizeaza modul in care elevul relationeaza cu scoala;
 abordeaza diverse problem ale subiectului consiliat (personale,
educationale, sociale, de orientare scolara si profesionala).
Un aspect intrinsic activităţii de consiliere este cel de inducere a
schimbărilor, caz în care voi accentua necesitatea parcurgerii integrale a
următorilor paşi :
 identificarea problemei
 culegerea de informaţii
 analiza datelor
 reformularea problemei, din perspectiv resurselor clientului
 identificarea variantelor acţionale şi luarea deciziilor
 transpunerea faptică a strategiilor de schimbare
 evaluarea în progres şi în proces a rezultatelor

2. TEHNICI DE CONSILIERE

In prezent se folosesc urmatoarele tehnici de consiliere:

A.Tehnici de ascultare. Ascultarea activa

Pe parcursul relatarilor clientului, consilierul trebuie sa fie

preocupat in permanenta de intrebari precum. Ce spune de fapt
clientul ? ; Care sunt mesajele reale ale acestuia ?. Aceasta preocupare
poate fi verbalizata prin afirmatii de tipul: Se pare ca suferiti mult din
cauza faptului ca... .
 In felul acesta, consilierul arata ca manifestă un interes sporit faţă
de ceea exprima clientul, printr-o atitudine plina de atenţie şi
solicitudine.
Tehnica ascultării include, cu deosebire, atentia acordata unor
semne nonverbale: folosite nu pentru a exprima sentimente, ci pentru a
le ascunde.

B.Tehnici de reflectare:

a. Repetitia ecou
Consilierul reia o secventa din relatarea clientului, accentuand
cuvintele şi expresiile - cheie. Astfel, clientul este încurajat sa comunice
şi, mai mult, acesta simte ca este inteles, acceptat, simte ca nu este
singur.
Exemplu: Clientul: ...Eram atât de nefericit... . Consilierul: .. .Erati
atât de nefericit... etc.
De aceea, reformularea mesajului clientului, utilizand alti
termeni, considerati ca echivalenti, este superioara in masura in care
evidentiaza un efort real de intelegere.
Exemplu: Clientul: ...Eram atât de nefericit... . Consilierul : ...
Vreti să spuneti ca intâmplarea respectivă v-a intristat foarte mult... etc

b. Repetitia pe alt ton

Consilierul reia o parte din relatarea clientului dar pe alt ton si cu
o nuanta de umor, tocmai pentru a schimba viziunea sa asupra unor
evenimente considerate negative.

C.Tehnici de reformulare

A reformula inseamnă a spune cu alti termeni intr-o maniera mai

concisa sau mai explicita ceea ce clientul tocmai a exprimat. O
reformulare este corect efectuata si devine eficienta doar in masura in
care intruneste acordul celui caruia ii este destinată (I. Dafinoiu, 2000,
p. 125).
Pentru Rogers, acordul clientului reprezinta criteriul principal al
validitatii reformularii; clientul este considerat expert in problema sa,
cea mai informata persoana in legatura cu situatia pe care o traieste.
Se poate vorbi despre trei procedee principale ale reformularii:
Exemplele care insotesc descrierea acestor procedee sunt preluate
din lucrarea Elemente de psihoterapie integrativă, semnată de I.
Dafinoiu (op. cit., pp. 126-127):

1 . Reformularea-reflectare - consilierul subliniaza

aspectele esentiale din relatarea clientului, pastrand însă
cadrul de referinta propus de client.
Exemplu: Clientul: ...Problema cu acest gen de sentimente
placute este ca ma simt nefericit pentru ca stiu ca, dupa aceste
extraordinare momente de improspatare a forte lor, voi recădea in
starea de depresie. Consilierul: Daca inteleg bine, va spuneţi ca aceste
reactii tonice sunt pasagere si acest fapt vă interzice orice satisfactie.

2 . Reformularea ca inversare a raportului figură-fond

este un procedeu care se foloseste, cu deosebire, atunci cand clientul
este nemultumit de modul in care a reactionat intr-o anumita situatie ; ea
permite sa se obţină o nouă viziune asupra ansamblului, fără a se adăuga
sau omite ceva din relatarea clientulului.
Exemplu : Clientul: ...Sunt singurul din clasă care nu face nimic
niciodată bine! Consilierul: ...După părerea dumneavoastră toţi ceilalţi
reuşesc mai bine decât dumneavoastră ?

3. Reformularea-clarificare este un procedeu complex prin care

consilierul formulează ceea ce clientul a simţit, dar nu poate exprima.
 Exemplu : Clientul: Cumnatul meu este un tip literalmente plin
de pretenţii. După el, numai persoana lui contează. Numai el are ceva
de spus. Imediat ce apare, conversaţia este monopolizată de el. Pot să
urez bună seara la toata lumea şi să plec. Consilierul: Nodul problemei
nu este dat atât de aceste maniere, cât faptul că ele, într-un fel sau
altul, vă deranjează, ajung să vă elimine.

3. STRATEGII UTILIZATE IN PROCESUL CONSILIERII

3.1.Strategii de identificare a atitudinilor si sentimentelor negative

1. Clarificarea si reflectarea sentimentelor clientului este foarte utila

atunci cand sentimentele sale puternice il impiedica pe client sa ia
masuri in vederea atingerii scopului sau. De asemenea, o astfel de
strategie este indicata si in situatiile in care clientul pare blocat, fiind
incapabil de a face progrese.
In asemenea situatii , consilierul utilizeaza raspunsuri(afirmatii ) de
tipul:
-Chiar credeti asta?sau „Vreti sa spuneti asta?”
-Pareti suparat sau Va simtiti foarte bine.

2.Modelarea sentimentelor de catre consilier reprezinta una dintre

modalitatile cele mai eficiente de a-l ajuta pe client sa-si exprime
sentimentele si atitudinile. Consilierul isi exprima sentimentele sale
despre propria persoana sau despre modul in care s-ar simti el daca ar fi
in locul clientului, prin raspunsuri de tipul:”
Cred ca am realizat ceva si ma simt multumit de asta” sau „Daca parintii
mei ar exercita o presiune asa de mare asupra mea, atunci m-as infuria
tare.n-as mai tine asa mult la note mari”Prin utilizarea acestei strategii,
consilierul provoaca sentimente adecvate la clientul respectiv,
demonstrand cum ar reactiona o alta persoana in aceeasi situatie.

3.Strategia cercurilor concentrice este indicata indeosebi in cazul

clientilor care refuza sa-si dezvaluie sentimentele. Pentru a utiliza
strategia cercurilor concentrice consilierul vas desena cinci cercuri
concentrice sub forma unei sociograme.
Cercul A- reprezinta teritoriul lui privat.Materialul din interiorul acestui
cerc este un material pe care individul nu-l impartaseste nimanui.
Cercul B- contine date pe care clientul le impartaseste numai prietenilor
apropiati si familiei sale.
Cercul C-contine gandri si sentimente impartasite prietenilor buni.
Cercul D-contine ganduri si sentimente dezvaluite diverselor persoane
cunoscute , cu care se intalneste in viata si activitatea sa cotidiana.
Cercul E- contine acele fapte si evenimente despre client pe care le
poate descoperi oricine.
Consilierul ii explica clientului ca materialul din cercul A contine, de
regula, probleme din urmatoarele domenii:sex,probleme financiare,
violenta, competenta profesionala.continutul acestui cerc este mai mut
sau mai putin acelasi pentru orice persoana.Din aceste motive, clientul
se poate simti mai putin reticent in dezvaluirea sentimentelor despre
aceste probleme, stiind ca ele sunt impartasite si de alte persoane.

4.Cautarea gandurilor ascunse sau neexprimate

 Consilierul constata ca clientul sau are anumite temeri in legatura
cu rezultatele la care se poate ajunge. De regula, aceste temeri sunt
exprimate prin raspunsuri de tipul:”As putea fi respins....”, „As putea
face o gresala....”. Odata ce clientul identifica lucrul de care se teme,
consilierul poate sa-i provoace procesul de gandire prin intrebari de
tipul urmator:”Care ar fi cel mai rau lucru care s-ar putea intampla ca
rezulltat al.....?”. Dupa ce clientul identifica acest lucru considerat a fi
cel mai rau, consilierul va continua cu alt gen de intrebari, cum ar
fi:”Prin ce anume ar fi acest lucru atat de ingrozitor?”.In acest fel,se
ajunge la exprimarea si clarificarea acestor ganduri, la clarificarea
sentimentelor si inlaturarea temerilor nefondate ale clientului.

5.Dialogarea si inversarea rolurilor

In unele cazuri clientul poate fi blocat atunci cand trebuie sa ia o

decizie. Uneori, clientul poate fi ezitant in luarea de decizii din cauza
eventualelor consecinte pe care le-ar putea avea deciziile respective
asupra altor persoane.intr-o astfel de situatie, o strategie eficienta o
constituie dialogarea si inversarea rolurilor, care implica punerea
clientului in pozitia de a lua locul fiecarei persoane sau „al fiecarei
parti din el insusi”.
Consilierul ii cere clientului sa interpreteze conflictul respectiv
printr-un dialog imaginar. La inceput, clientul este incrajat sa discute cu
amele parti ale propriei sale persoane.
Dialogul dintre cele doua parti are loc la timpul prezent si
continua pana in momentul in care „una din parti castiga in raport cu
cealalta”.Aceasta strategie poate fi utilizata si atunci cand este vorba de
o alta persoana. I se cere clientului sa inceapa dialogul exprimand ceea
ce doreste si ceea ce-i displace la persoana respectiva. Apoi el devine
cealalta persoana si raspunde tocmai la ceea ce a spus mai devreme.
Acest mod de dialogare serveste nu numai pentru ca subiectul sa-si
exprime sentimentele si opiniile sale, ci el ofera totodata si o baza
realista pentru raspunsurile probabile ale celeilalte parti din conflict.

3.2.Strategii de schimbare a atitudinilor si sentimentelor

1 Aproximarea succesiva a sentimentelor

Unii dintre subiectii care vin la consiliere se exprima explicit

prin raspunsuri de genul:”as vrea sa ma simt mai fericit!”. In astfel de
cazuri, consilierul poate recurge la tehnica aproximarii succesive a
sentimentelor, cu cele doua componente ale sale: tema si repetitia.
Consilierul incepe lucrul cu clientul prin sugerarea unei actiuni
sau teme, care consta intr-o serie de masuri active ce vor duce succesiv
la apropierea clientului de scopul dorit de el.consilierul poate sa
intocmeasca, impreuna cu clientul, o lista a situatiilor care ar produce
rezultate satisfacatoare pentru client.Pe masura ce clientul va indeplini
activitatile respective, sentimentele sale se vor apropia din ce in ce mai
mult de starea de fericire. In functie de tema specificata, consilierul ii va
cere clientului sa repete sarcina respectiva in cadrul sedintelor de
consiliere.acest lucru ii va permite consilierului sa-i ofere clientului sau
un feedback si, totodata, sa-i faca sugestii care-l vor ajuta sa-si asigure
succesul in afara sedintelor de consiliere.
 Ex:” Ganditi-va la o situatie recenta in care ati fost fericit.
Recreati-o in plan mintal. Ce conditii au produs-o? Ce conditii au
mentinut-o?Cine era cu dumneavoastra? Ce se intampla atunci?
Petreceti-va cateva minute zilnic in aceasta saptamana, imaginandu-va
aceasta situatie.”

2 Strategia de identificare a rolului

Sunt situatii in care clientul are un comportament daunator, fie

pentru el insusi , fie pentru ceilalti. De multe ori, un asemenea client nu
constientizeaza consecintele distructive ale comportamentului sau.In
asemenea cazuri consilierul trebuie sa apeleze la strategia de identificare
a rolului, care consta in punerea clientului sa se identifice cu tinta
propriului sau comportament.Spre exemplu, in cazul unui copil care
strica anumite lucruri apartinand altor colegi,consilierul ii va cere sa se
vizualizeze pe sine in postura colegului sau caruia i-a stricat obiectul
respectiv.i se cere clientului sa-si imagineze tot ce ar simti el daca
cineva i-ar fi deteriorat un lucru de-al sau. In cazul utilizarii acestei
strategii, consilierul pune intrebari de genul:”Cum ar fi daca altcineva
ti-ar face tie asa ceva?”

3Tehnici de stopare a gandirii

La inceput, clientului i se sugereaza situatia care produce

secventa de gandire irationala , dupa care i se cere sa verbalizeze
gandurile care apar, in timp ce el isi imagineaza scena. Imediat ce apare
gandul irational, adica cel bazat pe temeri si presupuneri nerealiste,
intervine consilierul cu cuvantul „stop!”, prin care intrerupe brusc
gandul respectiv.Dupa ce indeplineste aceasta comanda, clientului i se
cere sa-si schimbe ordinea gandurilor sale. Acest proces este continuat
si repetat cu vizualizarea diverselor situatii pana in momentul in care
clientul isi poate schimba, cu usurinta, la comanda directia gandurilor
sale.

3.3 Strategii de identificare a comportamentelor indezirabile

sau inadecvate

De multe ori, clientul nu vede legatura dintre comportamentul lui

si atitudinile sau sentimentele sale, dintre comportamentul lui si
consecintele acestui comportament. Spre exemplu, copilul poate
spune:”Nimeni nu ma place la scoala”. Totusi, el nu este capabil sa vada
faptul ca modul lui de a raspunde celorlalti copii produce aceasta
situatie.
Pentru a rezolva o asemenea problema, clientul trebuie sa recurga
la anumite strategii, prin care sa-l ajute pe client sa-si identifice
comportamentul care trebuie schimbat.

1 Descrierea si inventarierea comportamentului

Acest proces consta in a-i solicita clientului sa descrie lucrurile pe

care le face intr-o situatie data.Intotdeauna, consilierul ii va cere
clientului sa-si prezinte actiuni precise si nu generalitati.descrierea
comportamentului ofera, deopotriva, clientului si consilierului
posibilitatea de a constientiza lucrurile pe care clientul le face si care au
ca rezultat situatia nedorita in care el se afla temporar.
Un alt mod de a obtine acelasi gen de informatii consta in a-i cere
clientului sa faca inventarul unei zile obisnuite din viata sa.clientul
trebuie sa treaca in revista una sau mai multe zile si sa descrie, pe scurt,
lucrurile concrete pe care le face si activitatile in care se angajeaza.
Acest exercitiu il va ajuta pe client sa vada mai clar modul in care
actiunile sale contribuie la rezultatele nedorite.

2.Strategia dialogarii si inversarii rolului

Aceasta strategie a fost descrisa la identificarea atitudinilor si

sentimentelor clientului. Ea este la fel de utila si pentru identificarea
comportamentelor neadecvate.
Deseori,clientul si consilierul se pot considera pe o scena in efortul lor
de a ajungela comportamentele care apar intre client si alte persoane
importante.
Spre exemplu, un adolescent poate relata faptul ca, in ultimul
timp, are diverse certuri cu parintii sai si se intreaba ce sa faca pentru a
evita aceste discutii. Consilierul poate juca rolul tatalui/ mamei si ii
poate cere clientului sau sa interpreteze cea mai recenta
cearta.Procedand in acest mod, consilierul poate examina interactiunile
verbale care apar si poate identifica comportamentele legate de aceste
dispute.
O modalitate eficienta in cadrul acestei strategii o constituie
inregistrarea video si revederea materialului cu roluri inversate. Ea
permite clientului sa identifice, intr-o maniera mai obiectiva, atat
comportamentele sale adecvate, cat si pe cele neadecvate.

3 Vizualizarea rolului

Deseori,clientul poate descrie cum i-ar placea sa fie, dar el nu

poate identifica lucrurile pe care i-ar placea sa le faca. In cazul utilizarii
strategiei de vizualizare a rolului, consilierul ii cere clientului sa se
gandeasca la o persoana pe care o cunoaste, o admira si o respecta ,
adica la o persoana care reprezinta descrierea modului in care i-ar
placea lui sa fie. Apoi, i se cere sa faca o lista cu lucrurile pe care
persoana respectiva este capabila sa le faca si cu tipurile de actiuni pe
care aceasta persoana le-a facut in situatii diferite. Dupa aceea, i se
spune clientului sa se vizualizeze pe sine ca fiind persoana respectiva.
El este instruit sa descrie modul in care se simte si sa specifice
comportamentele pe care le are in timpul procesului de vizualizare.
Clientul este incurajat sa incerce aceste comportamente atat in timpul
sedintelor de consiliere cat si in afara lor.

3.4 Strategii de schimbare a comportamentelor

indezirabile sau neadecvate
 Strategia contactului de grup

Contactul cu grupul se bazeaza pe principiul lui

D.Premack, care spune ca daca desfasori o activitate mai putin preferata
dupa ce ai primit o recompensa(o activitate mai placut sau mai putin
preferata), activitatea mai putin preferata are sanse mai mari sa fie
realizata.Aceasta activitate poate fi implementata prin utilizarea
strategiei contactului de grup, contact in care sunt implicati atat
consilierul sau profesorul.Conducatorul grupului precizeaza
comportamentele adecvate sau inadecvate, precum si recompensele
adecvate pentru cele adecvate. Intarirea este acordata fiecarui membru
al grupului printr-un punctaj zilnic, pe baza realizarii comportamentelor
dorite. Dupa acumularea unui anumit numar de puncte, elevul se poate
angaja intr-o activitate selectata dintr-o lista cu activitati posibile.

Strategia modelarii indirecte

In abordarile indirecte, consilierul il ajuta pe client sa-si schimbe

comportamentul prin abservarea comportamentului pozitiv prezentat de
alte persoane.Avantajul acestei strategii de consiliere rezida in faptul ca,
elevul nefiind in situatia respectiva,strategia modelarii indirecte este
folosita cu un grad mic de anxietate din partea clientului.Uneori,
consilierul poate oferi si modele simbolice, prin casete audio si video
sau prin filme, in care este prezentat comportamentul dorit.
O strategie de modelare indirecta o constituie biblioterapia.Ea
implica prezentarea unui material de citit clientului. Cartea respectiva
trebuie sa ilustreze personaje sau situatii legate de scopul clientului. In
acest fel, clientul invata din experientele altora si din consecintele lor.

Strategia automonitorizarii sau autocontrolului

Automonitorizarea presupune contabilizarea si reglarea

sistematica de catre client a unei deprinderi, obisnuinte, idei
sau sentiment. Ea intervine intr-o anumita deprindere sau obisnuinta,
prin ruperea asocierii stimul-raspuns(S-R) si prin incurajarea indeplinirii
raspunsului comportamental dorit.
Automonitorizarea comportamentului este si o strategie eficienta
de sprijinire a clientului ca sa-si modifice modul de a gandi sau de a
simti.Astfel,numararea sau contabilizarea reactiilor comportamentale
sporeste frecventa gandurilor si sentimentelor pozitive. Primul pas in
automonitorizareeste numararea si cuantificarea comportamentelor.De
regula, frecventa comportamentelor se stabileste prin folosirea unei liste
la sfarsitul fiecarei zile, care poate cuprinde:numarul de tigari fumate,
numarul de tigari dorite, numarul de ganduri pozitive despre sine,
numarul de ganduri pozitive despre altii.Al doilea pas in
automonitorizare este listarea comportamentelor pe o durata mai mare
de timp. Acest lucru ii permite clientului sa observe comportamentele
care nu sunt vizibile pe alte cai.
 4. Metode de lucru în consiliere

Activităţile de consiliere nu se pretează la metodele de predare

tradiţionale. Activităţile trebuie astfel realizate încât să îi ajute pe elevi
să înţeleagă că o bună parte din responsabilitatea orelor de consiliere,
respectiv a atingerii obiectivelor acelor ore, le aparţine. Formarea unui
sistem de valori, convingeri şi atitudini sănătoase nu poate fi realizată
prin prelegeri.
Metodele interactive de grup, tipul învăţare prin cooperare,
învăţare prin descoperire, problematizarea, dezbatere, jocurile de rol
sunt cele mai eficiente pentru atingerea obiectivelor activităţilor de
consiliere. Interacţiunea profesor-elev şi mai ales elevi-elevi reprezintă
principiul fundamental al oricărei metode de lucru în consiliere. Elevii
trebuie să fie deprinşi să respecte regulile de comunicare şi muncă în
grup.
Reguli de comunicare şi interacţiune:
• Fiecare opinie trebuie ascultată
• Nimeni nu este întrerupt
• Toate întrebările au rostul lor
 • Nimeni nu este ridiculizat
• Fiecare are dreptul să nu participe activ
• Nimeni nu este criticat şi moralizat
• Fiecare are dreptul să fie ascultat
• Nimeni nu este blamat
• Nimeni nu este obligat să-şi exprime punctul de vedere
• Nimeni nu este judecat şi etichetat
• Nimeni nu monopolizează discuţia.
Consilierul, la rândul său, trebuie să fie sensibil la formele sale de
comunicare şi să le evite pe cele ineficiente.

Căi de comunicare neadecvate în consiliere

VERBALE NON-VERBALE

• A da sfaturi • A nu privi interlocutorul în ochi

• A face morală • A zâmbi sarcastic sau batjocoritor
• A culpabiliza • A te încrunta
• A compătimi • A folosi un ton ridicat
• A divaga de la subiect • A vorbi prea repede sau prea încet
• A fi sarcastic • A te uita frecvent la ceas
• A fi ironic • A te uita pe geam, pe pereţi
• A avea o atitudine autoritară, • A gesticula exagerat
de superioritate
 Metodele şi tehnicile de lucru cele mai eficace pentru activităţile
de consiliere sunt redate în tabelul 1. Trebuie să reţinem că nici o
metodă nu este perfectă şi infailibilă. Important este adaptarea metodei
sau tehnicii utilizate la obiectivele pe care le urmărim. Dacă obiectivele
activităţii sunt neclare şi confuze atunci nici metodele utilizate nu vor
avea efectul dorit.

• Brainstorming • Comentarea unor texte şi imagini

• Dezbaterea în grupuri şi perechi • Completarea de fişe de lucru şi
• Problematizarea scale de autoevaluare
• Jocul de rol • Realizarea de colaje, postere,
• Activităţi structurate afişe, desene
• Activităţi ludice de relaxare • Imaginarea de situaţii
• Exerciţii de învăţare • Evaluarea unor situaţii
• Vizionare de filme şi comentarea lor problematice
• Punere în situaţie • Elaborarea de proiecte
• Reflexia • Elaborare de portofolii
• Argumentarea • Studiu de caz
• Prelegerea

Tabel 1-. Metode şi tehnici de lucru în consiliere

În raport de funcţiile esenţiale ale consilierii, metodele şi tehnicile

utilizate pot fi de mai multe categorii:
1. Metode de cunoaştere a personalităţii celui consiliat prin teste şi
chestionare de interese profesionale. Ilustrativ în acest sens este testul
Holland, din care prezentăm câteva secvenţe, pentru a înţelege modul
său de construcţie:
„În chestionarul de tip Holland sunt date mai multe activităţi.
Subiecţii vor trece în dreptul fiecăreia din acestea, în căsuţa haşurată, o
cifră care va semnifica dacă activitatea respectivă place, displace sau
este indiferentă. Astfel: cifra 2 – dacă place; cifra 1 – dacă este
indiferentă şi 0 (zero) – dacă displace:

Nr
.
Activitatea 1 2 3 4 5 6
crt
.
1 Să repari ceasuri şi bijuterii
2 Să fii numărător de bani (într-o
bancă)
3 Să intervievezi persoane pe
probleme comunitare
4 Să faci experienţe ştiinţifice
5 Să conduci un departament
administrativ
6 Să cânţi pe o scenă
7 Să repari motoare de automobile
8 Să înregistrezi date financiare
9 Să ajuţi persoane cu handicap
10 Să foloseşti microscopul în studiu
11 Să cumperi marfă pentru un
magazin
12 Să fii artist
13 Să faci mobilier
14 Să lucrezi cu maşini de calcul
15 Să fii lucrător social
16 Să citeşti cărţi, reviste ştiinţifice
 Chestionarul cuprinde, în continuare, alte 104 tipuri de activităţi.
Adunând pe verticală punctele din cele şase coloane, rezultă un
anumit tip de personalitate (preponderentă): realist, investigator,
artististic, social, întreprinzător sau convenţional.
În aceeaşi categorie a metodelor de cunoaştere a personalităţii se
înscriu şi testele de aptitudini generale şi speciale, testele de creativitate,
testele de personalitate.
2. Metode de autocunoaştere a personalităţii prin:
- autocaracterizare – structurată de către consilier şi realizată cu
sprijinul logistic şi metodic al acesteia, mai cu seamă în ceea ce priveşte
utilizarea corectă a unor instrumente precum testele, portofoliile,
referinţele etc;
- autoevaluarea – potrivit unor baremuri şi criterii de performanţă
cu ajutorul unor tehnici cât mai obiective.
3. Metode de informare şi documentare, de marketing personal
asupra pieţei forţei de muncă prin:
- proiecte profesionale şi/sau de carieră, care definesc politica
proprie în construcţia devenizării şi realizării socio-profesionale; rutele
şcolare şi profesionale, competenţele şi nivelurile de performanţă cerute
de viitoarele profesii, oportunităţi de carieră etc.;
- târguri ale forţei de muncă – prin care vin în contact cu
ofertanţii unor locuri posibile de muncă, unde participă la interviuri etc.;
- consultarea unor reviste de specialitate, a unor pliante de
prezentare etc.;
- vizionarea unor emisiuni TV, video-casete, prin care se prezintă
diverse domenii profesionale, medii de muncă;
 - consultarea unor pagini web, site-uri cuprinzând informaţii utile
consilierii;
- elaborarea unor scrisori de intenţie care, împreună cu CV-ul,
prezintă competenţele solicitantului, interesele şi motivaţiile pentru
respectivul lor de muncă, intenţiile privind dezvoltarea firmei; eventual
proiecte manageriale.
4. Metode de consiliere propriu-zisă (de sfătuire) prin:
- dezbateri pe probleme de orientare şi consiliere, având drept
obiectiv fie clarificarea opţiunilor şi atitudinilor participanţilor, fie
analiza avantajelor sau dezavantajelor în alegerea unei variante de rute
socioprofesionale; clarificarea unor întrebări ale tinerilor, vizavi de
evoluţia în carieră;
- studiul de caz , metoda situaţiei („case-study”) a incidentului
critic, ce determină analiza situaţiei, stabilirea unor variante de decizie a
factorilor favorizanţi sau defavorizanţi pentru fiecare variantă, precum
şi măsurile corespunzătoare de aplicare a deşciziei optime;
- jocul de rol, precum şi simularea unei situaţii pot fi axate pe
probleme precum problematica angajării, alegerea profesiei etc.;
- interviul: menit să clarifice problematica pe care se va axa
consilierea sau chiar exersarea pentru interviul real prilejuit de angajare.

Metode de facilitare a interacţiunii şi comunicării dintre elevi

Exerciţiile facilitatoare, numite şi exerciţii de “încălzire” sunt

utilizate în general la începutul oricărei ore de consiliere. Aceste
exerciţii se folosesc în scopul realizării unei atmosfere relaxante şi
dezinhibate, care să faciliteze abordarea unor teme mai complexe.
Totodată ele ajută la spargerea barierelor în relaţionarea interpersonală
şi în comunicare.
Voi prezenta in continuare cateva metode folosite in consilierea
de grup si care au ca scop facilitarea interactiunilor.
• Jocul cu portocala: toţi elevii se aşează în cerc. Se trece pentru
început portocala sau mingea din mână în mână; ulterior
portocala se trece de la elev la elev, prinzând-o cu ajutorul
gâtului.
• Simbolul: fiecare elev îşi scrie prenumele pe o bucată de hârtie şi
un semn caracteristic pentru el (un desen reprezentativ), îşi prinde
hârtia în piept cu un ac de gămălie. Fiecare elev se prezintă clasei,
explicând semnificaţia simbolului ales.
• Ionel a spus să …: un elev voluntar dă comenzi celorlalţi elevi. Ei
trebuie să răspundă numai dacă elevul conducător spune “Ionel a
spus să …”. Între comenzile obişnuite (“Ionel a spus să staţi într-
un picior!”) voluntarul va spune şi una sau două comenzi
neobişnuite, neacceptabile (“Ionel a spus să-i dai o palmă
colegului.”).
• Ghicirea unui cuvânt: un elev se gândeşte la un cuvânt, iar colegii
lui trebuie să-l identifice prin întrebări închise şi deschise.
“Picasso”: un voluntar desenează o figură abstractă pe tablă. Fiecare
elev trebuie să spună care este semnificaţia figurii pentru el.
• Încrederea: fiecare elev îşi alege o pereche; una dintre persoane
conduce perechea şi cealaltă se lasă condusă timp de câteva
minute prin clasă. Persoana condusă este legată la ochi cu o
eşarfă. După o perioadă de timp rolurile se schimbă.
 • Cutremurul: se dă elevilor o problemă – “la radio s-a anunţat că
va fi un cutremur puternic peste 10 minute”. Fiecare persoană
trebuie să îşi aleagă maxim 5 lucruri de valoare pentru el/ea.
Fiecare elev îşi prezintă lista cu lucrurile alese.
• Oglinda: elevii formează perechi; în pereche unul dintre elevi se
mişcă în timp ce celălalt are rolul de oglindă, trebuie să facă exact
ce face perechea lui.
• Bomboane: fiecare elev este rugat să ia bomboane dintr-un bol;
după ce elevii s-au servit cu bomboane fiecare trebuie să spună
atâtea lucruri pozitive despre sine câte bomboane a luat.
• Surpriza: elevii sunt aşezaţi într-un cerc şi li se spune că într-o
cutie este un lucru deosebit şi special. Fiecare elev este invitat să
vadă acel lucru “secret” astfel încât el să se reflecte în oglinda
care este aşezată în cutie. Elevilor li se spune să nu spună
colegilor care este lucrul special pe care l-au văzut în cutia
magică.
• Pantomima: se scriu pe câte o hârtie 4 roluri. Elevii sunt împărţiţi
în 6 grupe şi li se oferă o hârtie cu un rol. Ei vor trebui să încerce
să exprime rolul prin limbajul nonverbal (fără cuvinte) pentru ca
celelalte grupe să poată identifica despre ce rol este vorba.
Rolurile trebuie să fie amuzante şi complexe - de exemplu, “Nu
am apă caldă de trei zile!”.
• Zodiile: elevii sunt rugaţi să stea într-un cerc şi să se aşeze în
ordinea lunii şi zilei de naştere fără să comunice verbal, utilizând
numai limbajul nonverbal.
• Desenul: unui elev voluntar i se oferă o imagine cu o figură
geometrică . Ceilalţi elevi nu au văzut figuraSarcina elevului voluntar
este să descrie numai verbal figura, în timp ce ceilalţi elevi încearcă să o
reproducă pe hârtia lor (ex. desenaţi în partea de sus a foii un pătrat; în
colţul din jos din partea dreaptă desenaţi un dreptunghi etc.;). Ceilalţi
elevi nu au voie să pună întrebări, doar să încerce să redea prin desen
cât mai exact figura descrisă. În final figurile desenate se compară cu
figura iniţială.
24