Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fata de celelalte vitamine, particularitatea Vitaminei C este că... nu este o vitamina. A fost
descoperită imediat după descoperirea vitaminelor A si B, si neavând încă capacitate de a o
sintetiza in laborator, pe baza faptului că era conținută in unele fructe, a fost denumită Vitamina
C.
In 1933, cercetătorul polonez Tadeus Reichstein (1897-1996) realizează prima sinteza de acid L-
abscorbic pe baza de glucoză.
Formula bruta a HAS: C6H8O6 (acid ascorbic) este mult mai apropiata de cea a unei glucoze
decât a unei amine, iar denumirea ei improprie se datorează doar conjuncturii perioadei când a
fost descoperita. Ea este in realitate un glucozid care poate fi creat prin sinteza bacteriana pe
scara industriala.
Astăzi, când cercetările unor savanți onești au permis înțelegerea multiplelor procese biologice
care depind de Vitamina C, aceasta trebuie redenumită din punct de vedere științific drept
Hormon Anti Stres (HAS).
In 1940, 1 kg de HAS de sinteza costa in jur de 25.000 lei Kg, acum preţul public este de 50 lei
Kg, ceea ce la o rație de 1g pe zi, ar fi suficient pe 3 ani.
Din anii 1960 au fost puse la punct metod biotehnologice de fermentație la scara industriala
pentru obţinerea acidului ascorbic. Din păcate, 99,99% din aceasta producției este folosita doar
ca antioxidant (E300, E301) in industria alimentara si nu se afla in stare bruta direct la îndemâna
particularilor.
Spunem din păcate, pentru ca vitamina C se oxidează foarte repede la umiditate, lumina si
căldură.
Linus Pauling a fost cel mai celebru susţinător al Vitaminei C. Născut in 1901, Profesorul
Pauling obţine premiul Nobel în chimie in 1954 pentru studiile sale despre structura proteinelor
si fenomenele de oxidoreducţie. El obţine un al doilea premiu Nobel in 1963 pentru acţiunea sa
împotriva testelor nucleare in atmosfera. Gratie lui s-a implementat discret si un protocol
împotriva radiaţiilor ionizante:
Vitamina C: comparaţie cu alte mamifere.
Imensa majoritate a animalelor si vegetalelor pot sintetiza propria lor Vitamina C printr-o
secventa de patru faze enzimatice care convertesc glucoza in Vitamina C. Reptilele si pasările
produc aceasta sinteza in rinichi. Printre vieţuitoarele care nu mai au capacitatea de a sintetiza
HAS sunt simienii (in special "the haplorhines" subcategoria din care fac parte si fiinţele umane),
cobaii, unele păsări si insectele. Toate aceste specii sunt "vitregite" de L-gulono-y-lactonă
oxidază (GULO), care este necesara in ultima faza a sintetizării glucozei in acid ascorbic, mai
bine zis au o forma alterata genetic: Pseudogene gulo.
Animalele nu depind exclusiv de Vitamin C din hrană, ci o pot sintetiza în ficat din glucoză şi
alte substanţe. Deci vitamina C nu este un element sine qua non, ci un produs de sinteză. Exact
aceeaşi moleculă se obţine la nivel industrial prin biosinteză cu ajutorul levurii Saccharomyces
cerevisiae prin transformarea glucozei. Faptul ca o găsim cu predilecţie in fructe acide tine de
conservarea ei naturala.
"Meniul cimpanzeilor (nici ei nu sintetizează vitamina C) in rezervaţii conţine aproximativ 5g de
vitamina C, de 60 de ori mai mult decat cele 80mg recomandate oamenilor".. Poate acest este
motivul pentru care cimpanzeii in captivitate nu suferă de paradentoză... pardon, am vrut sa spun
scorbut.
Dr. francez Pierre Bastien dovedeşte inca din anii 60 ca Vitamina C intravenos este cel mai
puternic antidot pentru orice otrava sau venin. In 1971, după zeci de cazuri salvate si indignat de
imobilismul autorităţilor, înghite in prezenta celor de la Lancet 60 de g de ciuperca otrăvitoare
Amanites phalloides, (doza mortala fiind de 40 de g) protejându-se cu doar 1g vitamina C
intravenos. Protocolul sau este publicat in anul 2000 protocolul sau este menţionat pe situl oficial
al Ordinului Medicilor
Şobolanul nu are portocale in ficat dar sintetizează 1-3 g de vitamina C zilnic. Dovada cea mai
elocventa este faptul ca şobolanii din marile oraşe nu mai pot fi otrăviţi. Un şobolan liber
sintetizează 4.5 g pe zi; un şobolan in captivitate: 15,2 g. La avalanşa de glucide rapide din
tomberoane, şobolani reuşesc astăzi sa sintetizeze cantităţi de vitamina C care-i apără de orice
otrava.
Din acelaşi motiv se folosesc in testarea medicamentelor (drugs) doar acei şoareci de laborator
numiţi cobai, pentru ca sunt o specie de rozătoare cu aceeaşi deficienta in sintetizarea Vitaminei
C ca si oamenii. Altfel, erau imuni la efectele adverse ale medicamentelor si nu s-ar putea face
testele.