Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Generalități
Vitaminele reprezintă o clasă de substanţe organice, de origine în general exogenă,
(alimentară) cu structuri chimice foarte variante , care sunt indispensabile organismului uman şi care
în cantităţi foarte mici, asigură creşterea , dezvoltarea şi funcţionarea normală a acestuia.
sunt compuși ce nu pot fi sintetizați de către organism, fiind dependenți de aportul lor exogen;
nu pot fi utilizați ca substanțe energetice, deci nu au valoare calorică;
cu excepția retinolului care intră în structura rodopsinei , celelalte vitamine nu prezintă rol structural
în organism,
prezintă numeroase funcții celulare importante: intervin în coagularea sângelui, în procesul vederii,
sinteza proteinelor etc.
Termenul de vitamine nu cuprinde alți nutrienți esențiali cum ar fi mineralele, acizii grași
esențiali sau aminoacizii esențiali.
Termenul de vitamină a fost folosit pentru prima dată de biochimistul olandez Casimir
Funk în 1912. Vita, în limba latină , înseamnă viață, iar sufixul -amină este pentru amine , la
momentul respectiv se credea că toate vitaminele sunt amine. Acum însă se știe că nu este așa.
2.Rolul vitaminelor în organism:
sunt factori alimentari, accesorii absolut necesari organismului animal;
sunt indispensabile creşterii normale şi manifestării proceselor vitale ale organismului;
sunt componente esenţiale pentru evoluţia normală a proceselor metabolice;
exercită acţiuni de reglare a funcţiilor celulare şi intervin în utilizarea energiei;
unele vitamine acţionează în calitate de coenzime, asigurând efectul catalitic al enzimelor, cu care
acţionează şi modulând astfel activitatea acestora.
3. Clasificare:
Vitaminele pot fi clasificate în vitamine hidrosolubile şi vitamine liposolubile.
Vitaminele hidrosolubile sunt cele din complexul B şi vitamina C. Funcţiile lor sunt în general
de a asista enzimele importante implicate în producţia de energie din carbohidraţi şi grăsimi.
Nu sunt depozitate în organism în cantităţi mari, deci aportul frecvent este necesar. Carenţele
de vitamine hidrosolubile afectează cel mai mult ţesuturile care "cresc" sau au un
metabolism rapid cum ar fi pielea, sângele, tractul digestiv şi sistemul nervos. Sunt instabile
în prezenţa căldurii şi procesul de preparare al hranei afectează conţinutul de vitamine din
mâncare.
Vitamina C (acidul ascorbic) este o vitamină hidrosolubilă ( solubilă în apă ) care are un
rol foarte important în formarea colagenului , hormonilor , carnitinei și aminoacizilor. Este esențială
în procesele de vindecare a plagilor și arsurilor , susține imunitatea , are rol antioxidant și
favorizează absorbția fierului în organism motiv pentru care se folosește împreună cu fierul în
tratarea anemiilor feriprive (anemii prin deficit de fier) .
Vitamina C a fost izolată pentru prima dată în 1928 și 1933 , de o echipă formată din
cercetătorii maghiari Joseph Svirbely și Albert Szent-Gyorgy și în mod independent , de americanul
Charles Glen King. Ei au arătat că vitamina C este acidul ascorbic. În anul 1937 , Gyorgy a primit
premiul Nobel pentru Medicina datorită activității sale .
Proprietatile vitaminei C
Molecula de acid ascorbic este un compus organic cu proprietati antioxidantec. Ca aspect,
acidul ascorbic este o substanta solida, sub forma de cristale sau pudra, de culoare alba spre
galben foarte deschis, cu un gust placut, puternic, foarte acru. Acidul ascorbic aproape ca nu
are miros. Este solubil in apa (hidrosolubil).
5. Surse de Vitamina C:
Surse naturale de vitamina C
Fructele și legumele sunt cele mai bogate surse de vitamina C . Multă lume asociază
fructele citrice cu vitamina C , iar acestea sunt , într-adevăr , o sursă bună , dar nu sunt singurele
care asigură o doză bună de vitamina C . Multe legume și multe fructe ( care nu sunt din familia
Legumele cu conținut ridicat de vitamina C sunt: ardeiul gras roșu , roșia , broccoli , ardeiul
gras verde , varza , spanacul , mazărea , cartoful , varza kale , conopidă , sparanghelul
Anumite tipuri de carne și de pește sunt , de asemenea , o sursă bună de vitamina C pentru
oameni . Alimentele de origine animală care sunt gătite ( preparate termic ) nu conțin , practic ,
niciun pic de vitamina C , dar cantități mici din acest nutrient pot fi găsite în ficatul crud , în ouă , în
icre , în carne și în pește.
7. Antagoniști ai vitaminei C
Este bine cunoscut faptul că fumul de țigară reduce nivelul vitaminei C , al calciului și
fosfatului în organism . Deoarece vitamina C reacționează cu o mare varietate de substanțe străine
din organism , putem spune că orice poluant sau medicament poate fi considerat un antagonist al
vitaminei C . Dintre cei mai cunoscuți antagoniști ai vitaminei C fac parte : antihistaminicele ,
barbituricele , atropia , alcoolul .
Interacțiunea vitaminei C cu medicamente și alte vitamine
Vitamina C poate interacționa cu medicamente , cu suplimente alimentare și poate interfera cu
analize de laborator . Dintre interacțiunile medicamentoase , amintim:
Săruri de aluminiu din preparatele antiacide
Aspirina
Contraceptivele orale
Anticoagulante orale
Cu o serie de suplimente alimentare , interacțiunile sunt benefice. Dintre acestea , enumerăm:
interacțiunea cu seleniu, fier, bioflavone.
Asocierea cu alte suplimente trebuie justificată și se realizează după un consult medical.
Acidul ascorbic interferă cu următoarele analize de laborator: dozarea bilirubinei, glicemiei și
creatininei. De aceea, este necesar ca pacientul să anunțe dacă este sub tratament cu vitamină C sau
beneficiază de o suplimentare cu vitamină C, mai ales dacă aceasta este utilizată cronic.
8. Dozarea Vitaminei C
PRINCIPIUL METODEI
Metodele chimice de dozare a vitaminei C se bazează pe proprietăţile sale reducătoare .
Acidul ascorbic se transformă prin oxidare în acid dehidroascorbic . Se pot utiliza diverşi agenţi
oxidanţi . Erorile care pot interveni în determinare de datoreaza faptului că în produsele vegetale se
găsesc şi alte substanţe oxidabile (agenţi reducători) . Un alt neajuns este oxidarea rapida a
vitaminei C, care poate avea loc chiar în decursul pregătirii materialului pentru analiză . De aceea
dozarea trebuie să se facă rapid.
Metoda iodometrică
-are la bază oxidarea acidului ascorbic cu iod în exces , conform reacţiei:
Ca și oxidant poate fi utilizat iodul generat în situ prin reacția iodatului cu iodura de K
conform reactiei:
9. PARTEA EXPERIMENTALĂ
Reactivi:
acid clorhidric soluţie apoasă 2%
soluţie apoasă KIO3 de concentraţie 0,0008 M
soluţie apoasă de amidon 0,2 % ca indicator
soluţie apoasă 1 % KI
Prepararea reactivilor
Soluţia de acid clorhidric 2%: Într-un balon cotat de 500 ml se introduc 22,7 ml soluţie
de HCl concentrată (aprox. 37%) si se aduce la semn cu apă distilată.
Soluţia de KIO3 0,0008 M se prepară prin dizolvarea a 4,277 g iodat de potasiu in 20-
30 ml apă distilată într-un balon cotat de 100 ml. După solvirea completă se aduce la
semn cu apă distilată.
Soluţia apoasă de KI 1 %: se dizolva 1 g de KI în 20-30 ml apă distilată într-un balon
cotat de 100 ml. După solvirea completă se aduce la semn cu apă distilată.
Fructe de kiwi
• V1KIO3 = 14,91cm 3
• V2 = 14,86 cm3
• Vmediu = 14,88 cm 3
• Vitamina C mg% = V*0.0008*5*176/G*100 = V*70.4/G = 14,88 *70,4/15 =
69,83g
unde:
• V = nr. ml KIO 0.0008 M folosiţi la titrare ;
3
• G = Masa în g de material luat în analiză
V1 = 14,91 cm3
V2 = 14, 86 cm3
V mediu = 14,88 cm3
Vitamina C mg%=V*0.0008*5*176/G*100= V*70.4/G = 14,88
Concluzii
• Vitamina C este una dintre cele mai importante vitamine necesare vietii, iar
aportul trebuie sa fie nelipsit din dieta.
• Pentru a preveni deficitul de vitamina C, trebuie doar să consumi fructe și
legume, de preferat negătite, crude ori gătite la aburi.
Bibliografie
www.wikipedia.com
www.secom.ro