VITAMINELE

Generalități:
- in popor se știe încă demult că , în unele plante, în special cele sălbatice, se găsesc
substanțe folositoare pentru sănătate.
- de pildă în țara noastră , s-au utilizat încă din timpuri îndepărtate, timp de multe secole,
cu un evident folos pentru sanătate, fierturi din ace de conifere ( brad) , flori de tei, esențe
din frunze de mesteacăn și din lăstari tineri de urzici.
Vitaminele sunt substanţe chimice organice necesare în cantităţi mici pentru ca organismul să
fie sănătos.
- majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de către organism, deci ele trebuie obţinute din
alimentaţie.
Clasificarea vitaminelor
O cantitate insuficientă , dintr-o vitamină sau alta, duce la tulburarea schimbului de
substanțe scade rezistența organismului la infecții, provoacă lipsa creșterii la copii, apar
diverse fenomene patologice.
- se absorb relativ uşor şi în mare proporţie din tubul digestiv, dar pentru majoritatea dintre ele
este necesară prezenţa acidului clorhidric în sucul gastric.
- după ce sângele şi ţesuturile primesc cantităţi adecvate de vitamine, excesul lor se elimină prin
urină.
• Din punct de vedere metabolic, o mare parte din vitaminele hidrosolubile intră în
structura unor enzime.
• Necesitatea acestor vitamine este influenţată de intensitatea cheltuielii de energie.
Un număr dintre ele alcătuiesc grupul vitaminelor B, prezente în drojdie, în seminţe de cereale,
în ficat.
Vitaminele liposolubile
• Aceste vitamine sunt solubile în lipide şi în solvenţii acestora şi practic insolubile în apă.
• Din această cauză, ele se găsesc numai în alimentele grase.
• Excluderea lipidelor din alimentaţie duce implicit la sărăcirea în aceste vitamine.
1.VITAMINA A (RETINOLUL)
Există un complex de vitamina A : A1 ( retinol ) , A2 ( DEHIDRO-3- retinol).
- se găsește în natură sub formă de beta-caroten care este considerat ca provitamină A.
VITAMINA A
- se obține prin extracție din uleiului gras din ficatul unui pește din Oceanul Atlantic de Nord sau
din ficatul ursilor polari.
- este o substanță cristalină de culoare galbenă, solubilă în uleiuri, grăsimi și in solvenții
grăsimilor, dar insolubilă în apă.
Surse: ficat de pește, pătrunjel, unt, salată verde, brânzeturi, lapte, ouă, morcovi, usturoi,
caise, roșii, prune, fragi, pepene, cireșe....etc.
Importantă în :
- funcționarea ochiului, apărare împotriva infecțiilor respiratorii și digestive, menține
integralitatea unor țesuturi ca pielea, mucoasele.
• - Oftalmologie – hemeralopie, xeroftalmie
• - Ginecologie – sarcină și lactație
• - Dermatologie – arsuri , acnee, plăgi infectate
• - Medicina internă - infecții respiratorii
• - Pediatrie – la copii cu întârzierea creșterii și după boli infecțioase
2. VITAMINA D (COLECALCIFEROLUL)
Se cunosc 5 vitamine D : D2, D3,D4,D5,D6 ( au acțiune antirahitică).
Se știe demult că rahitismul se vindecă cu untură de pește.
există in: untura de pește, ouă, unt, smântână.
- ciupercile și unele cereale.
Importantă pentru : - reglarea metabolismului calciului si fosforului în oase
• - creșterea rezistenței organismului la infecție, ajută la buna funcționare a unor glande cu
secreție internă : tiroida, paratiroida, hipofiza.

3. VITAMINA E ( TOCOFEROLUL )
- este indispensabilă în metabolismul glucidelor, al lipidelor și al organelor de reproducere.
- este indicată în sterilitate, avort spontan, tulburări de menopauză, afecțiuni
dermatologice, hepatite si tulburări cardiovasculare.
Există în : germene de cereale, oua, ficat, lapte, leguminoase uscate, ulei de floarea soarelui,
paine neagră.
Importantă în : procesul de reproducere, in dezvoltarea embrionului, în funcționarea tesutului
muscular si nervos, funcționarea unor glande
Necesară in : aterosclecroză iminentă, ( împreună cu vitamina A).

4. VITAMINA K ( FILOCHINONA )
- este un ulei galben, vâscos, sensibil față de lumină și baze la cald.
- stabilă în prezența acizilor, insolubilă in apă , solubilă în uleiuri grase și în solvenți
organici.
Este indispensabilă pentru sinteza protrombinei(coagulant natural al sangelui) la nivelul
ficatului.
- lipsa vitaminei k din organism apare în afecțiuni ale tubului digestiv și în insuficentă
hepatică.
- Este indicată în hemoragii, insuficientă hepatică, în tratamentul prelungit cu sulfamide, cu
derivați salicilați sau antibiotice cu spectru larg.
-Preventiv se administrează în intervenții chirurgicale.
• Există in : ficat, ouă, lapte, carne, salată verde, urzici, mazăre verde, roșii
• Necesară cand : se fac în mod spontan echimoze subcutanate.

5. VITAMINA B ( COMPLEX )
Cuprinde un numar mare de vitamine care se deosebesc între ele prin acțiunea lor
farmacodinamică și prin structura chimică, dar toate sunt solubile în apă, se găsesc în drojdia de
bere, cereale, ficat, și sunt componente ale unor coenzime.
- complexul B forte conține extract de drojdie de bere, vitaminele, B1, B2,B6, nicotinamidă,
dermatita și pantotenat de calciu.
- este utilizat in astenii surmenaj, afecțiuni hepatice, dermatoză și se asociază tratamentul cu
unele antibiotice.
Vitamina B2 :
- se utilizează in infecții ale pielii și mucoaselor (stomatite, dermatite ) in oftalmologie
( fotofobie, conjunctivită ) , în enterocolită. , insuficientă hepatică și în tulburări de creștere la
copil.
Vitamina B6 este o pulbere cristalizată, albă ce se extrage din tărâța orezului, fară miros, cu gust
ușor acru.
 • Este ușor solubilă în apă , greu solubilă în acool. Soluțiile au pH-ul 2,5-3,5.
• La lumina se descompune.
• În organism intră în compoziția unor enzime care au funcții de transaminare si de
carboxilare.
• Intervine in metabolismul protidelor , al lipidelor și glucidelor .
• Carența de vitamina B6 se manifestă prin nervozitate, dureri abdominale și leziuni ale
pielii.

6. VITAMINA H ( BIOTINA)
• În produsele naturale apare combinată cu lizina, compus numit : biocitină.
• Biotina transportă grupări CO2, active unor sisteme enzimatice de carboxilare care
catalizează fixarea CO2 pe diverse substraturi.
- Carența afectează toate compartimentele metabolismului intermediar , metabolismul glucidic
, lipidic.
- Hipovitaminoza se manifesta prin tulburări nervoase, dermatită , oboseală musculară,
anemie, scăderea apetitului.

7. VITAMINA PP ( NIACINA )
În sânge se găsește sub forma de coenzimă ( 80 la suta in globulele roșii ) și sub formă de
amidă liberă în plasmă.
-vitamina PP se sintetisează în organism din triptofan : din 60 mg tripofan rezultă 1 mg acid
nicotinic.
- ea acționează in organism sub forma a 2 coenzime în reacțiile de oxido-reducere.
Semne:
- oboseala slabiciune, indigestie, anorexie urmată după câteva luni de o dermatită ( mai ales
pe pielea expusă la soare ) , diaree și demență.

8. VITAMINA C ( ACID ASCORBIC )

• este necesară în buna funcționare a creierului, ficatului glandelor endocrine.
Avitaminoza duce la boala numită scorbut care este precedată de anemie, scăderea
rezistenței la efort, infecții, dureri articulare, uscăciunea tegumentelor.
• Vitamina C există in : toate fructele și legumele proaspete ( în special citrice ) , mere ,
mure, varză ,pătrunjel, morcovi, cartofi, capșuni, măceșe.
• Sfaturi pentru tinerele adolescente:
• Evitaţi să faceţi foamea pentru a slăbi!
• Încercaţi sa respectaţi cele trei mese pe zi!
• Consumaţi orice aliment în cantităţi ponderate pentru a avea un organism sănătos!
• Faceţi mişcare ori de câte ori aveţi timp!
• Consumaţi cât mai multe fructe!
• Respectaţi-vă pe voi înşivă pentru a fi frumoase!
ENZIMELE

ENZIMA (ferment-din fr. enzyme)

Compus organic de natură proteică, prezent în celule vii, care dirijează procesele de sinteză şi de
degradare din organismele animalelor, plantelor şi microorganismelor, producând şi păstrând
energie.
Fără enzime , procesele biochimice s-ar desfăşura cu viteze foarte mici.
Există două categorii de enzime:
- enzime alimentare (care provin din legume și fructe crude)
- enzime digestive (secretate de tractul digestiv, începând din cavitatea bucală până în
intestine,pancreas și ficat, indispensabile pentru digestie).

SCURT ISTORIC:
Reactiile enzimatice au fost folosite din timpurile cele mai vechi pentru fabricarea vinului, a
otetului, a berii si a branzei.
Lavoisier (1789) a facut un bilant de materiale al fermentatiei, aratind ca oxigenul, hidrogenul
si carbonul din zahar se regasesc in alcoolul si bioxidul de carbon ce iau nastere.
Payen si Persoz(1833) au izolat, prin precipitarea cu etanol, prima enzima- amilaza
Un moment istoric deosebit de important este recunoasterea clara, de catre Berzelius, in 1835, a
caracterului catalitic al reactiilor enzimatice, precum si a rolului esential pentru viata
animalelor si a plantelor jucat de aceste reactii.
In anul 1940,cercetatorul american Edward Howell a facut, in acelasi domeniu, o si mai mare
descoperire: cercetand substantele vitale propriu-zise si anume, ENZIMELE, a dovedit ca ele
sunt purtatorii vietii din orice organism viu, fiind deci si materia vie din alimentele noastre.
Nu putem trăi mult fără enzime.
- ele funcționează ca un catalizator care face ca celulele corpului să funcționeze eficient.
- din momentul nașterii enzimele fac viata posibilă prin acțiunile lor , reparând și
construind corpul și celulele creierului.
- enzimele reprezintă însăși forța intangibilă a vieții.
- omul nu poate reuși să creeze enzime vii așa cum natura poate crea.
- dacă ar fi putut, ar fi reușit să creeze viața sau să readucă la viată materia moartă .
- corpul nostru produce enzime atunci când sănătatea este echilibrată.
- ele efectuează toată munca din corp.
- ele sunt responsabile cu lupta impotriva infecțiilor, cu digestia.
- enzimele pot fi ușor extrase din alimente nutritive usor de digerat , care sunt alimente crescute
într-un sol sănătos, nefertilizat și care sunt preparate special prin mixare, germinare,
fermentare.
- consumarea alimentelor sănătoase este cea mai eficientă cale de a suplimenta rezerva de
enzime existenta in corp, pentru a îmbunătăți sistemul digestiv.
Lipsa enzimelor este un factor important ce contribuie la majoritatea problemelor de
sănătate, de la răcelile comune până la probleme mult mai grave, ca SIDA și cancerul.
Aportul enzimelor va echilibra corpul, va remedia deficiențele si va elimina toxinele.
Mulți oameni au oasele fragile datorită lipsei enzimelor din hrana gătită și din alimente
toxice.
- fara enzime, calciul nu poate fi bine folosit.
- fără enzime corpul nu se poate vindeca singur de infecții sau nu poate avea un sânge sănătos.
- enzimele preiau elemente și le transformă în cele necesare organismului.
ROLUL enzimelor IN CADRUL ORGANISMELOR:
Descompunerea moleculelor mari;
Accelerează procesele metabolice;
Coordonează unele etape ale ciclului metabolic.
STRUCTURA ENZIMELOR
Enzimele sunt substante de natură proteică.
Acestea reprezintă macromolecule, compuse din lanţuri polipeptidice.
MECANISMUL REACTIEI:
Enzima formează cu substratul un produs intermediar reactiv, cu o viaţă scurtă.
Sub această formă intermediară, substratul intrat în reacţie suferă modificări electronice sub
acţiunea centrilor activi ai enzimei, rezultând produsul de reacţie.
REGLAREA ACTIVITATII ENZIMATICE:
-FACTORI-
TEMPERATURA
La creşterea temperaturii creşte şi activitatea enzimatică.
La temperaturi însă prea mari, enzimele încep să se descompună şi activitatea enzimatică se
micşorează.
INFLUENTA TEMPERATURII ASUPRA ACTIVITATII ENZIMATICE
PH-ul
Activitatea enzimatică este în strânsă legătură cu pH-ul mediului în care se află. De
exemplu, pepsina, o enzimă digestivă, este în condiţii optime la pH cuprins între 1,5 - 2.
INFLUENTA PH-ULUI ASUPRA ACTIVITATII ENZIMATICE
Concentratia substantei
La cresterea concentratiei substantei si activitatea enzimatica creste.
Cinetica enzimatică
TIPURI DE ENZIME:
Dupa reactivitate
Dupa natura substratului
DUPA REACTIVITATE:
Apoenzima-enzimă, care devine activă numai la unirea cu anumite substanţe de natură non-
proteică;
Coenzima-sau cofactor - substanţă de natură non-proteică, ce-i conferă activitate enzimatică
apoenzimei;
Holoenzima-macromolecula rezultată în urma unirii coenzimei cu o apoenzima.
Dupa natura substratului:
Toate reactiile enzimatice sunt reactii de transfer al unor grupe de atomi de la un donor
la un acceptor. Astfel hidrolizele sunt reactii de transfer al unor grupe acil, glicozil etc. cedate
de substrat catre apa ca acceptor iar reactiile de oxido-reducere sunt reactii de transfer de
hidrogen sau electroni termenul de transferare se foloseste insa, in nomenclatura curenta mai ales
pt. transaminari, transmetilari, transacetilari.
Dupa o clasificare mai noua(Union of Biochemistry Commission of Enzymes 1961)
enzimele sunt impartirte in sase clase*,fiecare divizata la randul ei in mai multe sub clase.
*CELE 6 CLASE DE ENZIME SUNT:
1.Oxido-reductaze
2.Transferaze
3.Hidroraze
4.Liaze
5.Izomeraze
6.Ligaze(sintetaze)
NOMENCLATURA:
Numele enzimelor se formeaza agaugandu-se sufixul -aza la nr. reactiilor provocate sau
substraturilor lor, exceptie fac numele istorice al unor enzime cum ar fi emulsina, pepsina si
zimaza etc.
BOLI METABOLICE:
Sunt numeroase boli metabolice, cauzate de absenţa unei enzime sau funcţionarea proastă a unei
enzime în corpul uman.