ÎNGRIJIREA STOMELOR

Stoma vine din grecescul „stoma” și înseamnă orificiu sau deschizătură.

Stomie înseamnă crearea prin intervenţie chirurgicală a unei deschizături, comunicări

(stomă) cu exteriorul sau realizarea unei comunicări între un organ cavitar şi tegument.

Tipuri de stome

 traheostoma = orificiu creat la nivelul traheei prin care se poate asigura respirația.

 gastrostoma = orificiu făcut la nivelul stomacului;

 colostoma = regiune a colonului care este fixată la un orificiu de la nivelul peretelui
abdominal.
  urostoma = crearea unei comunicări între rinichi şi piele printr-o sondă, în vederea
derivării urinii spre exterior.

Îngrijirea stomelor – Scop

 menținerea permeabilității stomei prin aspirarea de secreţii care o pot obstrua,

menținerea integrității pielii din jur, prevenirea infecțiilor, suport psihologic.

 îngrijirea stomelor se va face prin tehnici sterile pentru a preveni infecțiile.

Materiale necesare

 trusa pentru schimbarea stomei

 un vas cu apă caldă
 fașă sau prosoape de hârtie
 pungă colectoare
 foarfece
 cană de măsurat conţinutul
 mănuşi
 crema de barieră pentru protejarea pielii din jurul stomei
 substanţe antiseptice care au rol să realizeze curăţirea şi dezinfecţia plăgii şi a
tegumentelor din jur
 mijloace de fixare: leucoplast, bandaj
 Pregătirea psihică a  pacientului :

 se explică necesitatea îngrijirii sau schimbării stomei

 se obţine consimţământul pacientului

 se explică modul de desfăşurare al procedurii pentru a-i reduce starea de teamă

Pregătirea fizică:

 se asigură intimitatea pacientului, dacă este cazul

 se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie stomizat, pentru a-i fi
cât mai comod
 protejează patul cu mușama și aleză

ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI CU
COLOSTOMĂ

În primele zile din perioada post-

operatorie asistenta:
- pansează rana abdominală
- din prima zi după operație ajută pacientul să se ridice
- în a 2-a a 3-a zi după operație, chirurgul verifică permeabilitatea stomei, acum se
elimină un scaun pastos, mirositor.
- asigură intimitatea pacientului, îl ajută să adopte o poziție confortabilă
- il incurajează să participe la îngrijire
- îmbracă mănuși
 - așează un prosop de hârtie sau o fașă în jurul stomei pt a proteja zona înconjurătoare
de scurgeri sau revărsări
- golește aparatul colector și la nevoie măsoară conținutul
- îndepărtează aparatul
- spală pielea din jurul stomei cu apă caldă și săpun neutru, săpunul obișnuit poate irita
pielea
- observă aspectul și culoarea stomei și a pielii dimprejur
- aplică o cremă protectoare, pe care apoi o îndepărtează
- fixează aparatul nou pregătit astfel încât să nu prezinte nici o scurgere în jurul stomei

OBSERVAȚII:
 Îngrijirea stomei nu este o practică sterilă, trebuie însă menținute standarde ridicate de
curățenie.
 Pacientul trebuie învățat să-și protejeze pielea împotriva iritării și infecțiilor.
 Conținutul pungii de la stomă trebuie golit la toaletă. Pungile murdărite trebuie tratate
ca și gunoi.

Complicaţii posibile

 Inflamaţii ale foliculilor de păr din zona tegumentară a stomei cauzate de

îndepărtarea într-o manieră brutală a dispozitivelor stomice

 Escoriaţii – zone de roşeaţă, umede, posibil sângerânde cauzate de  scurgeri ale

conţinutului intestinal, alergii, infecţii, îndepărtarea brutală a dispozitivelor stomice

 Candida Albicans – pete de roşeaţă, senzaţii de mâncărime, căldură locală cauzată de

fungi care sunt prezenţi în tractul gastrointestinal

 Hiperplazie – tegumentul peristomal este îngroşat – se întâlneşte mai frecvent la

urostomii şi este provocată de scurgeri ale urinei pe tegumentul  peristomal

ÎNGRIJIREA TUBURILOR DE DREN

 Drenajul este o metodă chirurgicală prin care se asigură evacuarea la exterior a unor
lichide, patologice din anumite cavităţi naturale sau create postoperator, cu ajutorul unor
mijloace sau metode speciale.

Drenajul este folosit pentru a favoriza scurgerea unor secreţii, a puroiului sau a sângelui
din ţesuturi spre exterior.

Tipuri

-drenaj deschis: prin tuburi de dren scurte, secrețiile se drenează în pansament; ridică
pericolul autoinfecării; de asemenea, germenii de la nivelul plăgii se răspândesc în mediul
ambiant, constituind o sursă de infecție pentru alți pacienți

-drenaj închis: tuburile de dren sunt conectate la un rezervor printr-o piesă

intermediară și o valvă unidirecțională împiedicând refluarea secrețiilor la nivelul plăgii

Scop:

-curativ: permite evacuarea puroiului sau sângelui care s-au format deja într-o anumită
zonă din organism

-preventiv: evacuarea unor secreţii ce pot apărea imediat după o intervenţie

chirurgicală, înlăturând astfel riscul infectării zonei respective şi favorizând astfel procesul de
vindecare

Pregătirea psihică a pacientului :

 se explică necesitatea îngrijirii sau schimbării tubului de dren

 se obţine consimţământul pacientului se explică modul de desfăşurare al procedurii

Pregătirea fizică:

 se asigură intimitatea pacientului, dacă este cazul se poziţionează pacientul în funcţie de

segmentul care trebuie îngrijit, pentru a-i fi cât mai comod

Executarea tehnicii:
 se studiază cu atenție tubul de dren si continulul acestuia se goleste continutul pungii de
dren sau se inlocuiește punga
 se curăţă tegumentul din jurul plăgii de urmele de leucoplast cu substanţe degresante
 se îndepărtează din jurul plăgii eventualele secreţii prin tamponare cu comprese sterile
uscate şi se aruncă fiecare compresă utilizată în tăviţă
 se toarnă în jurul plăgii apa oxigenată, având rol dezinfectant hemostatic şi de
îndepărtare a impurităţilor şi secreţiilor
 se curăţă marginile plăgii periferic si tubul de dren, de câteva ori, la fiecare ştregere se
foloseste un alt tampon steril
 se şterg marginile plăgii cu un tampon uscat
 se dezinfectează tegumentele sănătoase din jurul plăgii cu alcool iodat 1%; se acoperă
plaga cu 2-3 comprese sterile care să depăşească marginile plăgii cu cel puţin 1-2 cm,
sau îmbibate cu soluţii antiseptice indicate
 se fixează pansamentul cu leucoplast sau prin bandajare cu o faşă în funcţie de regiune

Atentionari și precautii:

 decizia de suprimare a drenajului este determinată de factori precum lipsa secreţiilor pe

tubul de dren, depăţirea perioadei de risc sau lipsa semnelor de infecţie
 drenajul are şi dezavantaje: în cazul în care organismul percepe tubul ca un corp străin,
se poate declanşa şi menţine pe toata durata drenajului o reacţie infamatorie locală.
 atunci când medicul decide necesitatea drenajului în cazul unui pacient, evoluţia lui va
fi urmarită constant.

Complicaţii posibile

 risc crescut de infecţie;

 scoaterea accidentală a tubului de dren;
 hemoragia;
 nevralgia traumatică – durere vie, continuă şi intermitentă în interiorul plăgii sau la
distanţă. Este datorată interceptării unor terminaţii nervoase de excitaţiile mecanice
din plagă ;
 edemul traumatic – este determinat de acţiunea directă a agentului traumatic;
 embolia şi tromboza venoasă post traumatică;
 supuraţia plăgii;
 INTRODUCEREA TUBULUI DE GAZE

Definiție: Tubul de gaze este un tub de cauciuc semirigid, de 30-35 cm lungime şi 8-12
mm diametru, cu marginile extremităţilor rotunjite.
 Scop: eliminarea gazelor din colon în caz de meteorism abdominal (imposibilitatea de a
evacua gazele în mod spontan)

Materiale:

- de protecţie
- muşama, aleză, învelitoare
- paravan
- sterile
- tubul de gaze
- comprese
- substanţa lubrifiantă
Pregătirea pacientului:

- psihic:- se anunţă şi i se explică tehnica

- fizic:

- se izolează patul cu paravan

- se protejează cu muşamaua şi aleza

- se dezbracă pacientul şi se aşează în poziţie ginecologică

Executarea tehnicii:

- asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează

- unge tubul cu lubrifiant

- depărtează fesele pacientului cu mâna stângă, iar cu dreapta introduce tubul de gaze
prin anus în rect şi de aici în colon, prin mişcări de „răsucire şi înaintare” până la o adâncime
de 15-20 cm

- acoperă pacientul cu învelitoare

- menţine tubul maximum 2 ore

- se îndepărtează după degajare

- la nevoie se repune după 1-2 ore (după ce se restabileşte circulaţia la nivelul mucoasei)

Îngrijirea ulterioară a pacientului

 - se efectuează toaleta regiunii anale

- se aşează pacientul comod, se înveleşte

- se aeriseşte salonul

Reorganizarea

- instrumentele folosite se curăţă, se dezinfectează, se pregătesc pentru sterilizare

De evitat:

- menţinerea tubului de gaze mai mult de 2 ore (poate produce escare ale mucoasei
rectale)

- folosirea tampoanelor de vată pentru lubrifierea tubului (firicelele de vată introduse în

rect pot irita mucoasa)

ÎNGRIJIREA PLĂGII OPERATORII

 - Complicații imediate sau precoce de tip hemoragic sau supurativ → pot fi decelate
numai printr-o supraveghere atentă şi continuă a plăgii;

- Senzatie de presiune dureroasa rapid progresiva la nivelul plagii, cu pansament

imbibat sero-hematic sau patat cu sange (în seara operației la contravizita) → inspectie a
plagii operatorii;

-Daca bombează sau este echimotica, iar printre firele de sutura se prelinge sange →
hematom, consecinta a unei hemostaze deficitare → evacuare a hematomului, hemostaza
chirurgicala şi resuturarea plagii in conditii de asepsie perfecta;

- O plaga operatorie care evolueaza normal poate fi lasata dupa 48 ore fara pansament,
infectarea ei de la exterior nemaifiind posibila;

- uneori, plaga operatorie evolueaza bine 3-4 zile, dupa care apar febra, durere locala, cu
stare de rau general, indispozitie, inapetenta, iar la examenul plagii se constata roşeata difuza
şi tumefactie fluctuenta → sunt semne ale unui abces parietal ce trebuie tratat corespunzator;

- alteori, la 24-48 de ore de la interventie → alterare brusca a starii generale (facies

palid, puls tahicardic, TA scazuta), cu senzatie de tensiune la nivelul plagii şi de pansament
prea strans → aparitie a unei cangrene a peretelui abdominal sau toracic (risc vital); la
examinarea plagii se constată edem difuz, tegumente marmorate; evolutie spre şoc toxico-
septic, insuficienta hepato-renala, perturbari hemodinamice majore; tratament efectuat de o
echipa mixta chirurg-anestezist → deschidere a plagii cu debridare larga şi excizie a
tesuturilor necrozate, drenaj larg şi lavaj cu apa oxigenata, antibioticoterapie masiva şi
sustinere a functiilor vitale;

- existenta a tuburilor de dren → apreciere, dupa cantitatea şi aspectul drenajului, daca

interventia chirurgicala evolueaza normal sau a aparut o complicatie;

- tuburile de dren nu vor fi lasate in pansament, ci vor fi racordate la pungi colectoare →

protejare a plagii operatorii şi a bolnavului (se evita senzatia neplacuta a pansamentului umed
tot timpul) + posibilitate de urmarire a cantitatii şi aspectului secretiilor care dreneaza;

Externarea bolnavului se va face cand plaga operatorie este cicatrizata, cu firele

scoase şi se afla in afara complicatiilor post-operatorii imediate sau precoce.
 HEMORAGIA ŞI HEMOSTAZA

HEMORAGIA

Hemoragia reprezintă ieşirea sângelui în afara sistemului vascular.

A. În funcţie de felul vasului care sângerează deosebim :

- Hemoragii arteriale - sângele este în cantitate mare, în jeturi întrerupte, ritmice, de culoare
roşu aprins;
- Hemoragii venoase - sângele este tot în cantitate mare, curge în jet continuu, în valuri şi are
culore roşu închis;
- Hemoragii capilare: sângele bălteşte în plagă, este o sângerare difuză.

B. În funcţie de locul unde se scurge sângele

- Hemoragii interne - sângele se scurge în interiorul organismului într-o cavitate închisă -
hemotorax, hemopericard, hemoperitoneu, hemartroză;
- Hemoragii externe - când sângerarea are loc la suprafaţă;
- Hemoragii exteriorizată - eliminarea de sânge se produce în interior iar eliminarea are loc
după ceva timp în afara organismului- epistaxis, otoragie, rectoragie, hemoptizie,
hematemeză, melenă, hematurie.

C. În funcţie de cantitatea sângelui pierdut

- Hemoragii letale, grave - se pierde peste 50% din volumul total de sânge;
- Hemoragii mari - se pierde peste 20% din volumul tota de sânge;
- Hemoragi mici şi mijlocii - pierderea de sânge este sub 20% din volumul total de sânge.

D. În funcţie de timpul declanşării

- Hemoragii primare - apar odată cu lezarea vasului;
- Hemoragii secundare - apar la 1 interval de timp după producerea traumatismului.
Simptomele generale ale hemoragiei:
- ameţeală, vertij:
- paloare - datorită vasoconstricţiei;
- extremităţi reci;
- sete intensă, gură uscată;
- tahicardie - 100 - 120 b/min.
- tensiune arterială scăzută
- respiraţieaccelerată superficială - tahipnee.

HEMOSTAZA

Hemostaza reprzintă procedeul prin care se opreşte scurgerea sângelui.

A. Hemostază spontană - prin coagularea sângelui;
B. Hemostaza provizorie - se aplică ca procedeu de prim-ajutor în cazul unei hemoragii.
a. - prin comprimarea vaselor de sânge - cu mâna, cu degetul
b. - prin compresiune circulară aplicând garoul
c. - prin pansament compresiv - cea mai folosită şi eficientă metodă.
d. - prin folosirea substanţelor medicamentoase hemostatice - apa oxigenată are efect
hemostatic

C. Hemostaza definitivă
- se sfectuează la spital după curaţarea corectă a plăgii.

Se poate realiza prin următoarele metode:

- cauterizarea capetelor vasculare ale vasului secţionat;
- tamponamentul plăgilor;
- ligatura vasului ;
- folosirea penselor hemostatice;
- răsucirea vasului cu ajutorul penselor hemostatice.

D. Hemostaza medicamentoasă
Se efectuează cu :
- apă oxigenată; antipirină; adrenalină.
- diverse soluţii medicamentoase: vitamina K, vitamina C, Ca, venostat, adrenostazin.

Aplicarea garoului se face respectând nişte reguli:

1. Niciodată nu se aplică garoul direct pe piele - se vor aplica câteva ture circulare de faşă;
2. Niciodată nu e prins cu nod;
3. Garoul nu poate fi lăsat mai mult de 2 ore cu condiţia ca la fiecare 15 min. să se desfacă
câte 3 min. pentru a restabili circulaţia şi a nu duce la cianoză sau chiar la cangrena
ţesuturilor;
4. Din acest motiv se ataşează un bilet cu ora când a fost pus garoul şi de către cine;
5. Nu trebuie strâns excesiv şi să dispară pulsul.

ÎNGRIJIREA PLĂGILOR

Definiţie:
Plaga reprezintă întreruperea continuităţii tegumentelor sau a mucoaselor sub acţiunea unui
agent vulnerant.

Clasificarea plăgilor
1. În funcţie de cauza producerii:
- cauze mecanice: tăiere, lovire, înţepare, zdrobire, împuşcare, muşcături de reptile şi animele
care pot produce dilacerarea ţesuturilor;
- cauze termice: arsuri, degerături, opăreli
- cauze chimice: ulceraţii produse de substanţe chimice acide sau bazice;

2. În funcţie de timpul scurs de la producere

- plăgi recente - primele max. 6 ore - plagă aseptică;
- plăgi vechi - sau plăgi septice.

3. În funcţie de regiunea anatomică

- cap, gât, trunchi, membre

4. În funcţie de gravitate şi evoluţie:

- plăgi simple;
- plăgi complicate.

5. În funcţie de profunzime
- păgi superficiale;
- plăgi profunde.

6. În funcţie de straturile anatomice afectate:

- plăgi penetrante - prin penetrarea unui înveliş seros (pleură, pericard, peritoneu)
- plăgi perforate - prin perforarea unui organ intern.

Tehnica îngrijirii plăgilor

1. Pregătirea materialelor
- trusa cu intrumentar - sterilizată (cu sigiliu) conţinând instrumentele necesare: pense
hemostatice, pense anatomice, foarfece, bisturiu, materiale de sutură;
- casoleta cu comprese sterile şi tampoane de vată;
- soluţii antiseptice:
- apă oxigenată - rol bactericid şi hemostatic, prin efervescenţă ajută la curăţarea
plăgilor murdare, infectate;
- alcool iodat - bactericid
- alcool sanitar - pentru tegumentele din jur
- betadină
- cloramină
-clorură de sodiu 0,9% + fără prorietăţi antiseptice dar nu este toxică pentru ţesut şi
reduce numărul bacteriilor
- faşă de diferite mărimi, leucoplast - pentru fixare
- tăviţă renală
- materiale pentru spălarea tegumentelor : apă, săpun lichid, clorură de sodiu 0,9%
- muşama şi aleză pentru protecţia patului.
- câmp steril .
 Verificăm integritatea ambalajelor şi termenul de valabilitate al produselor de unică
folosinţă.

2. Pregăţirea pacientului
a. Pregătire psihică
- calmarea durerii
- asigurăm suport psihologic pacientului încurajându-l şi ajutându-l să înţeleagă condițiile
necesare vindecării;
- câştigăm cooperarea pentru procedurile de intervenţe şi obţinem consimţământul informat al
pacientului;
b. Pregătirea fizică
- la plăgile prin înţepare profilaxia antitetanos este obigatorie (plăgi tetanigene);
- menţinem confortul pacientului printr-o poziţionare cât mai normală, în funcţie de
localizarea plăgii: şezând, semişezând sau decubit dorsal;
- ţinem cont ca zona să fie uşor accesibilă;
- facem toaleta locală minuţios:
- dacă zona este cu păr se rade părul în jurul plăgii până la o distanţă de 6 cm de
marginea plăgii.

3. Tehnica de lucru
- Îndepărtez inelele, brăţările, ceasul de pe mâini;
- Îmi pun masca, acopăr părul, mă spăl pe mâini cu apă şi săpun, le dezinfectez cu alcool şi
îmbrac măuşile sterile;
- Iau din trusă 2 pense sterile şi îndepărtez pansamentul vechi dacă este cazul, fără să produc
durere. Dacă este lipit umezesc cu apă oxigenată sau ser fiziologic;
- Dacă este plagă nouă torn soluţie de apă oxigenată în plagă pentru a curăţa plaga prin efectul
ei efervescent;
- Spălăm tegumentele din jur cu apă şi săpun lichid, apoi cu ser fiziologic;
- Le dezinfectăm cu alcool iodat şi alcool sanitar dinspre marginea plăgii spre exterior,
schimbând des tamponul;
- Curăţăm plaga prin tamponare de fiecare dată cu alt tampon steril, din interiorul plăgii către
marginile ei;
- Efectuăm lavaj intermitent cu soluţii antiseptice care nu lezează ţesuturile;
- Dezinfectăm iarăşi tegumentele din jur cu alcool iodat;
- Punem deasupra o compresă sterilă, groasă îmbibată sau nu cu soluţie dezinfectantă care să
acopere pălaga în întrgime;
- Dacă este vorba de o plagă supurativă compresa de deasupra va fi absorbantă şi uşor
compresivă;
- Compresa este fixată cu un bandaj sau cu leucoplast.

4. Supravegherea pacientului după tehnică

- Pacientul este aşezat comod în pat şi pun regiunea lezată în repaus;
- Supraveghem faciesul şi comportamentul la durere;
- Eventual luăm pulsul, respiraţia şi tensiunea arterială dacă pacientul este neliniştit;
- Îl asigurăm că totul este bine;
- Supraveghem bandajul - să fie permanent uscat şi curat.
- Observ aspectul tegumentelor pentru ca pansamentul să nu jeneze circulaţia.

5. Reorganizarea locului de lucru

- Toate materialele folositecu potenţial infecţios sunt aruncate la cutia galbenă pentru deşeuri
contaminate;
- Instrumentele sterile sunt puse la submerjare în tava cu dezinfectant, vor fi duse la
presterilizare apoi la sterilizare
- Ambalajele sunt aruncate la coşul de gunoi.
- Dezbrăc mănuşile;
- Spăl mâinile.

COMPLICAŢII

1. Pacientul acuză durere, tegumentele sunt roşii, edemaţiate, plaga secretă;

- Anunţaţi medicul şi efectuaţi îngrijirile recomandate
2. Tegumentele îşi schimbă culoarea, apar furnicături
- Pansamentul este prea strâns. Refaceţi bandajul
3. Pansamentul se umezeşte din cauza secreţiilor abundente
- Aplicaţi un strat protector şi absorbant de vată
- Montaţi tub de dren la recomandarea medicului sau sub supravegherea acestuia
- Schimbaţi pansamentul de câte ori este nevoie

ASPIRAȚIA TRAHEALĂ
 Aspirarea traheala ajuta la indepartarea secretiilor din trahee si bronhii prin introducerea
unei sonde cuplata la aspirator fie prin gura, fie prin nas, prin traheostoma, sau prin sonda
endotraheala.
De asemenea, aspirarea traheala produce tuse ceea ce ajuta la mobilizarea secretiilor.
Prin aspirare traheala se poate preveni pneumonia rezultata ca urmare a stagnarii secretiilor
in caile aeriene. Aspirarea traheala se va face ori de cate ori este nevoie si necesita o tehnica
sterila.

Materiale necesare:
 sursa de oxigen portabila sau in perete, balon Ruben cu masca detasabila;
 aspirator portabil sau de perete;
 recipient de colectare;
 sonde de aspirare de diverse marimi;
 manusi sterile si nesterile;
 seringa pentru balonas;
 solutie normal salina;
 lubrefiant pe baza de apa;
Pregatirea echipamentului:
 se alege o sonda de aspiratie de marime potrivita;
 diametrul sondei nu trebuie sa fie mai mare de jumatate din diametrul traheostomiei sau
sondei de intubatie pentru a minimaliza hipoxia in timpul aspirarii;
 se ataseaza recipientul de colectare al aspiratorului si se conecteaza la tubul acestuia;
Executare:
 se verifica semnele vitale ale pacientului, zgomotele respiratorii si starea generala
pentru a putea face comparatie cu starea pacientului de dupa aspirare;
 se verifica capacitatea pacientului de a respira profund si de a tusi, deoarece aceste
manevre pot mobiliza secretiile spre partea superioara a arborelui traheobronsic, ajutand
la aspirarea lor;
 daca se va efectua aspirare nasotraheala se va face un istoric al pacientului in ceea ce
priveste deviatia de sept, polipii nazali, epistaxis, traume nazale;
 se spala mainile si se pune echipament de protectie;
 se explica procedura pacientului chiar daca nu este total constient;
 va fi atentionat pacientul ca aspirarea ii poate provoca tuse tranzitorie si reflex de voma;
 se pozitioneaza pacientul in pozitie semisezanda pentru a usura expansiunea plamanilor
si tusea productiva;
 se toarna in doua recipiente sterile solutie normal salina intr-unul si solutie sterila in
altul;
 folosind tehnica sterila se va deschide folia protectoare a sondei de aspirat si apoi se vor
pune manusi sterile considerand mana dominanta sterila si cea nondominanta nesterila;
 folosind mana sterila se va lua sonda de aspirare, se va tine infasurata in jurul mainii
pentru a nu atinge nimic nesteril cu ea;
 cu cealalta mana, nesterila se conecteaza capatul sondei la furtunul de la aspirator si se
seteaza acesta la valori cuprinse intre 80 si 120 mmHg. Se va acoperi cu degetul portul
de aspirare al sondei pentru a verifica functionalitatea aspiratorului;
 cu mana sterila se va introduce varful cateterului in recipientul steril cu solutie normal
salina pentru a se lubrefia exteriorul sondei ( in felul acesta se reduc eventualele leziuni
ce apar in timpul insertiei sondei de aspirare);
  apoi se introduce cateterul in solutia sterila, se acopera portul sondei de aspiratie si se
aspira o mica cantitate pentru a lubrefia si interiorul cateterului ceea ce ajuta la trecerea
secretiilor prin sonda;
 pentru aspirarea nazotraheala se lubrefiaza varful sondei de aspiratie cu un lubrefiant
steril pe baza de apa;
 se oxigeneaza pacientul inate de aspirare(daca este neintubat i se cere sa respire adanc
de cateva ori, daca este intubat, se va deconecta de la ventilator si se va ventila manual
pentru a avea o concentratie mare de oxigen).

Insertia sondei de aspiratie nazotraheala la un pacient neintubat:

 se indeparteaza sursa de oxigen daca este cazul;
 folosind mana nondominanta se ridica nara pe care se va introduce sonda
 se introduce sonda prin nara cu miscari blande de rotatie pentru a-i facilita inaintarea;
 in inspirul pacientului se va introduce cat mai repede sonda, fara a face aspiratie in
timpul inserarii;
 daca pacientul incepe sa tuseasca cand sonda ajunge in laringe se va opri inaintarea si se
va incepe doar in inspirul pacientului;
Insertia sondei de aspiratie la un pacient intubat:
 daca se foloseste un sistem inchis de aspirare a pacientului intubat, acesta va avea sonda
de aspiratie, invelita intr-un plastic etans, protector, atasata intre sonda de intubatie si
ventilator.Va putea fi folosita de mai multe ori fara a ase putea atinge decat plasticul.Se
va putea face aspirarea in timp ce pacientul este ventilat, reducand astfel hipoxia.
Sistemul inchis de aspirare previne aparitia infectiilor.
 daca se foloseste un sistem deschis de aspirare al pacientului intubat, cu mana nesterila se
deconecteaza pacientul de la ventilator si se introduce cu mana sterila sonda de aspiratie
prin sonda de intubatie.

Aspirarea:
 dupa insertia sondei de aspirare, se va acoperi intermitent portul de aspirare al acesteia
folosind policele mainii nesterile, folosindu-se simultan mana sterila pentru a misca si roti
sonda intre degete.
 nu se va aspira mai mult de 10 secunde odata, pentru a preveni hipoxia;

ASPIRAȚIA OROFARINGIANĂ

Definiție:
Reprezintă tehnica prin care se îndepărtează secrețiile din faringe cu ajutorul unei sonde de
aspirație introdusă prin cavitatea bucală.
Materiale necesare:
-aspirator de secreții cu recipient de colectare secreții
-sondă de aspirație Yankauer
-mănuși chirugicale
-materiale de protecție
-recipient cu soluție salină pentru curățare sondă
Tehnica:
-se va umezi capătul sondei de aspirație inserând-o în apă
-sonda de aspirație va fi inserată ușor în cavitatea orală spre faringele posterior
-nu se va trece niciodată de baza limbii sau de zona observabilă a faringelui
-se va aplica aspirația și se rotește sonda de aspirație pentru a aspira secrețiile, se va aspira
doar în ședințe de 5-10 secunde
-nu se va împinge sonda de aspirație în peretele faringian pentru a evita lezarea mucoasei
-se va retrage sonda de aspirație și se va curăța prin aspirarea de apă
-se va repeta procedura în jurul dinților, gingiilor și sublingual dacă s-au acumulat secreții în
aceste zone

Sonda de aspirație Yankauer