Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NURSING ÎN ONCOLOGIE
PROCESUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI ONCOLOGIC (continuare)
Aplicarea planului de îngrijire- intervenții proprii și delegate
COLOSTOMIA
Este cea mai frecventă stomie de evacuare, a cărei întreţinere devine cu atât mai importantă cu
cât ea poate fi purtată pentru mulţi ani de la intervenţia chirurgicală. Deschiderea colostomiei se
face la 24 - 48 de ore de la intervenţia chirurgicală şi se scot firele de sutură la 5 - 7 zile dacă
plaga s-a vindecat. De regulă, reluarea tranzitului se produce la 2 - 4 zile de la intervenţie şi, în
cazul în care acest interval se prelungeşte, o dilatare digitală a orificiului sau administrarea unui
supozitor cu Ciocolax ori a unei mici clisme evacuatorii poate grăbi lucrurile. Diareea, relativ
frecventă după instalarea colostomiei, este pasageră şi poate fi destul de bine controlată cu
medicaţie antidiareică. În cazul persistenţei diareei, trebuie căutată cauza. Aşa cum rezultă din
îngrijirea generală, colostomia este compatibilă cu o viaţă foarte aproape de normal, cea mai
dificilă perioadă fiind aceea de debut, în care pacientul trebuie să se antreneze pentru îngrijirea
corectă a acesteia. Ingrijirea constă din schimbarea pungilor colectoare şi întreţinerea igienei
locale. Toaleta locală se face prin curăţire, dacă este necesar, fără a se exagera cu spălarea care
favorizează apariţia eroziunilor, iritaţiilor sau chiar a perforaţiilor. La început, pacientul nu mai
simte senzaţie de defecaţie, dar cu timpul aceasta reapare şi bolnavul are una sau două evacuări
pe zi. Cel mai important tratament în îngrijirea stomiilor este cel psihoterapic, pentru a stimula
reinserţia social a pacientului. În cazurile colostomiei temporare, aceasta se va închide la 6
săptămâni sau în momentul când nu mai este necesară.
Materiale necesare
- punga pentru colostomie
- mănuşi
- comprese
- pudră cicatrizantă şi absorbantă, dacă pielea peristomală este iritată;
- tavită renală;
- doi saci colectori;
- foarfecă, un model pentru decupare (ghid de măsurare);
- apă şi săpun neutru;
- material pentru protecţia patului.
Pregătirea pacientului
- se explică pacientului modul de desfăşurare a îngrijirii;
- în primele două – trei zile, plaga abdominală se pansează ca orice plagă chirurgicală;
- în a treia zi, se poate elimina prin stomie un scaun pastos mirositor;
- pacientul trebuie avertizat şi ajutat treptat să accepte noua imagine corporală;
- este anunţat că în a treia zi va purta o pungă;
- este susţinut şi ajutat pentru ca în viitor sa fie capabil sa se autoîngrijească (să-şi schimbe
singur punga);
- este aşezat în poziţie decubit dorsal la primele schimbări sau în pozitie şezândă la următoarele,
când este capabil să-şi privească stoma şi să-şi schimbe punga singur.
Efectuarea procedurii
- se spală mâinile, se dezinfectează;
- se pun mănuşi de unică folosinţă;
- se desface încet punga de sus în jos, fără să se tragă, pentru a evita lezarea tegumentului
peristomal sau a stomei( evisceraţia): o mână fixează pielea abdominală, cealaltă detaşează
punga;
- se curăţă tegumentele din jurul stomei cu apa şi săpun neutru;
- se usucă foarte bine zona peristomală;
- se observă stoma care în mod normal trebuie să fie umedă, roşiatică spre roz;
- se aplică pudra cicatrizantă şi absorbantă;
- se acoperă stoma cu o compresă;
- se selectează mărimea deschiderii stomei, folosindu-se ghidul de măsurare;
- se decupează porţiunea de aderare a dispozitivului stomic pe piele sub formă de cerc, asftel
încât deschiderea să fie cu jumătate de milimetru mai mare decât stoma;
- se îndepărtează compresa;
- se îndepărtează hârtia din porţiunea de lipire a dispozitivului stomic şi se aplică pe piele
începând de la polul inferior şi apăsând puţin până se lipeşte. Se continuă îndepărtarea hârtiei şi
lipirea dizpozitivului;
- se lipeşte în continuare, prin apăsare uniformă, în sens circular, în jurul stomei, până se fixează;
- se colectează şi se îndepărtează materialele folosite;
- se îndepartează mănuşile;
- se spală mâinile.
Îngrijiri ulterioare
- se aşază pacientul în poziţie şezândă sau decubit;
- se evaluează reacţia după schimbare;
- se supraveghează să nu apară arsuri, iritaţii, necroză, evisceraţii;
- se observă dacă punga este lipită;
- sistemul de colectare se schimbă la 5 zile, dacă nu se dezlipeşte
Atenționări și precauții
!se evită folosirea uleiurilor şi a cremelor pentru baie – acestea pot diminua aplicarea
sigură a pungii de colostomă;
! se protejează stoma cu un şerveţel de hârtie şi se rad periodic firele de păr de la nivelul
pielii peristomale
! se folosesc şerveţele de unică folosinţă destinate curăţirii pielii de adeziv cât şi cele
pentru protejarea pielii;
! NU se folosesc produse pe bază de alcool, acetonă sau alte produse pentru curăţirea
stomei;
! în cazul aparitiei reacţiilor alergice manifestate prin: eritem, edem, eroziuni, scurgeri,
prurit, senzaţie de arsură la piele se administrează medicaţie corespunzătoare
!se foloseşte crema cu corticosteroizi pentru controlul pruritului;
!pe perioada când zona este iritată se acoperă stoma cu un tampon şi nu se folosesc
pungile de colostomă
Probleme potenţiale:
a. Inflamaţia pielii apare ca urmare a scurgerii produselor biologice şi datorită
schimbării frecvente a dispozitivelor montate. Se manifestă prin excoriaţii sau alergii
locale. În acest caz se pot folosi antibiotice, antimicotice şi corticosteroizi în aplicaţie
locală.
b. Scurgerile apar când dispozitivul nu este bine fixat. Se vor folosi paste sau
tampoane în mai multe straturi care să protejeze pielea din jurul stomei şi să crească
aderenţa dispozitivului utilizat.
c. Diareea necesită administrarea de Codeină fosfat 30-60 mg/zi, Loperamid 2-4 mg/zi
sau agenţi de creştere a volumului materiilor fecale si o buna hidratare.
d. Constipaţia se combate prin creşterea aportului de fluide, reducerea consumului de
alune, nuci, ouă, orez, administrarea de laxative oral. Se pot efectua clisme cu microlax
prin colostomă. Utilizarea supozitoarelor cu glicerină nu este eficientă. Se verifică
medicaţia bolnavului pentru a elimina, pe cât posibil, medicamentele ce predispun la
constipaţie (sedative, opioide).
e. Probleme legate de regimul alimentar şi combaterea lor:
-flatulenţa (se evită ceapa, leguminoasele, legumeleverzi)
-mirosul neplăcut (se evită ouăle, brânzeturile, peştele)
-diareea (se evită salatele, fructele, condimentele)
-constipaţia (se previne prin alimente cu conţinut crescut de fibre)
f. Mirosul neplăcut. Dacă dispozitivele de colectare a produselor biologice sunt aplicate şi
fixate corect, ele împiedică apariţia mirosurilor neplăcute. Astăzi există dispozitive dotate cu
filtre şi cu dezodorizante.
Complicații:
-prolaps
-hernie parastomală
-stenoza, obstrucția
-sângerarea
GASTROSTOMIA
Definiție: deschiderea cavitatii gastrice la piele, urmată de introducerea unei sonde care permite
alimentarea.
Indicaţii:
- punerea în repaus a esofagului după interventii chirurgicale, arsuri cu substanţe caustice după
ingestie voluntară sau accidentală;
- stricturi esofagiene postcaustice sau obstacole;
- când alimentarea artificială se impune vreme mai îndelungată.
Este o stomie de alimentare (utilizand nutripompa,seringa Guyon) care, în general, nu necesită
o întreţinere prea laborioasă, singurele ingrijiri impuse fiind acelea de a pansa plaga până la
completa ei cicatrizare , de a păstra o igienă locală perfectă şi acelea de a asigura o bună trecere a
alimentelor prin sonda de gastrostomie. Igiena locală în condiţiile de bună evoluţie
postoperatorie este uşor de întreţinut, nu acelaşi fiind cazul în care există pierderi pe lângă tubul
de gastrostoma. În această situaţie, trebuie schimbat pansamentul după fiecare alimentare pentru
a păstra tegumentele perfect uscate. În condiţii normale, nutriţia acestor bolnavi se realizează în
timpul cât stau în pat, prin nutripompă, cea mai mare parte din alimente fiind administrată
noaptea, în somn.
Această modalitate permite un aport caloric bine determinat şi echilibrat în principii nutritive.
Introducerea de lichide pentru hidratare se poate face şi cu o seringă de mare capacitate, prin
simpla injectare. Între utilizări, sonda este închisă, pentru a nu permite intrarea aerului în tubul
digestiv și a evita scurgerile de lichide la exterior.
Aceleasi principii de ingrijire se aplica si in cazul ileostomei,care este tot o stomie de
alimentare prin introducerea substantelor nutritive la nivelul ileonului.
TRAHEOSTOMIA
Definiţie
Este actul chirurgical prin care se deschide şi se canulează traheea la nivelul gatului.
a)traheotomie deschiderea traheei la piele şi introducerea unei canule pentru a permite respiraţia.
b)traheostomia este deschiderea traheei cu rezecţia porţiunii anterioare a două inele traheale şi
suturarea acestui orificiu la piele.
Scopul este de a asigura respiratia normala in cazul unui obstacol apărut la nivelul căilor
respiratorii superioare, care împiedică circulatia fluxului de aer.
Indicaţii
1.Când este necesară scurt-circuitarea căilor respiratorii superioare, având drept cauze:
- prezenţa de corpi străini la nivelul acestora, care împiedică respiraţia;
- edem masiv glotic, laringian sau al corzilor vocale;
- formaţiuni tumorale invadante sau compresive de laringe sau ale organelor vecine;
- polipi ai corzilor vocale;
- malformaţii congenitale laringiene;
- traumatisme maxilo-faciale;
2.Când este necesară respirația mecanică pentru o perioadă mai mare de şapte zile. În
asemenea cazuri creşte semnificativ riscul de producere a leziunilor, prin compresiune, la nivelul
corzilor vocale sau al laringo-faringelui posterior.
3.Necesitatea controlului secreţiilor traheale. Când acestea nu pot fi aspirate nici cu ajutorul
bronhoscopului, se indică practicarea traheotomiei pentru a facilita accesul şi aspiraţia.
Canula traheală
Există mai multe tipuri de canule: cu balonaş, cu cămaşă internă, cu fereastră sau parlantă.
Canula se va alege în funcţie de scopul traheotomiei.O traheotomie pentru respiraţie asistată va
folosi o canulă cu balonaş, în timp ce una pentru şuntarea căilor respiratorii superioare, poate să
se limiteze la o canulă simplă, la una cu cămaşă internă sau la o canulă parlantă (care, prin
obstrucţia digitală a unui orificiu va permite vorbirea purtătorului de canulă). Pentru controlul
secreţiilor respiratorii (aspiraţie) se va instala o canulă care să permită şi să faciliteze gestul.
Îngrijirea traheostomei:
O îngrijire necesară este legată de curăţirea şi desfundarea canulei în cazurile în care secreţia
prea abundentă o face impracticabilă.
Curăţirea se poate face fie prin decanulare, fie prin extragerea cămăşii interne şi curăţirea
acesteia. În oricare dintre aceste cazuri trebuie ca personalul să fie antrenat să recanuleze
bolnavul. De asemenea, la bolnavii la care portul canulei de traheotomie este necesar pe o
perioadă mai lungă, trebuie să se facă instruirea acestora pentru a putea să-şi facă singuri toaleta
canulei.
În ceea ce priveşte secreţiile, acestea vor fi aspirate cu ajutorul sistemelor de aspiraţie în
condiţii de asepsie perfecta. Aerul respirat va fi umidifiat în mod obligatoriu.
Scopul îngrijirii: menținerea permeabilității stomei prin aspirarea de secreţii care o pot
obstrua, menținerea integrității pielii din jur, prevenirea infecțiilor, suport psihologic.
Materiale necesare:
a)pentru îngrijirea traheostomei:
- recipiente sterile, canulă sterilă în cazul înlocuirii ei,
- soluție normal salină (ser fiziologic), apă oxigenată,
- comprese sterile, mănuşi sterile,
- echipament pentru aspirare,
- periuță sterilă din nailon, curățător steril de pipă pentru parte interioară a canulei,
- echipament pentru toaletarea gurii,
- lubrefiant pe bază de apă, unguent cu antibiotic,
- banda de fixare a canulei (dacă este nevoie să fie schimbată) și foarfecă sterilă,
- dacă este necesar repoziționarea canulei: dilatator de trahee steril, canulă sterilă de mărime
potrivită.
Pregătirea pacientului
- fizică: se asigură intimitatea pacientului și se așează în poziţie semișezândă
- psihică: se explică procedura, se obține complianța, consimțământul și se instruiește să se poată
îngriji singur (sau cu ajutorul apartinatorilor) și să poată avea o viaţă activă normală.
Efectuarea procedurii
-se stabilește un câmp de lucru steril lângă patul pacientului pe o măsuță de lucru pe care se vor
așeza materialele necesare,
-se va turna într-un recipient steril ser fiziologic și în altul apă oxigenată, într-un al treilea
recipient steril se pun comprese sterile ce vor fi îmbibate cu ser fiziologic/ apă oxigenată pentru
curățarea interioară a canulei
-se pun mănuşi nesterile și se îndepărtează pansamentul din jurul stomei,
-se pun mănușile sterile, se aspiră secretiile
- se scoate canula care se introduce în recipientul cu apă oxigenată; se va curăța repede canula cu
ajutorul periuței de nylon, folosind mâna dreaptă; se clătește 10 secunde cu ser fiziologic, se
verifică să nu mai aibă secreţii pe ea, se scutură ușor de marginea recipientului cu ser fiziologic
și fără a se usca, se reintroduce canula în traheostomă
-cu mâna dreaptă se ia o compresă sterilă îmbibată în soluție de curățat (apă oxigenată, ser
fiziologic), se scurge de excesul de lichid, pentru a preveni aspirarea sa și se șterge pielea din
jurul stomei, apoi cu altă compresă se va șterge bordura canulei. Se va repeta procedeul de
fiecare dată cu alta compresă, până când zona va fi curată apoi se va usca zona curățată cu
comprese sterile și se reface pansamentul în mod steril
-dacă trebuie schimbată banda adezivă se va pregăti aceasta ca lungime sau, dacă este gata
pregătită se va desface pachetul prin tehnica sterilă,
Precautii:
-este necesară o toaletă bucală atentă deoarece cavitatea orală poate deveni uscată, urât
mirositoare, poate prezenta leziuni de la secrețiile încrustate și neeliminate;
-se va schimba pansamentul steril din jurul stomei de câte ori va fi nevoie și se va aspira
secrețiile verificându-se aspectul și culoarea secrețiilor după fiecare aspirare;
-se va evita efectuarea excesivă a unor manevre până când stoma nu este bine definită (primele 4
zile);
-dacă zona din jurul stomei prezintă excoriații sau semne de infecție, se va aplica un unguent cu
antibiotic;
-nu se vor folosi niciodată în jurul stomei medicamente sub formă de pudră sau pe bază de ulei
deoarece aspirarea lor poate produce infecții și abcese;
-se recomandă umidifierea și încălzirea gazelor respiratorii, prin umidificatorul ventilatorului (la
pacienţii ventilaţi mecanic) sau prin nebulizator sau aparat de aerosoli (la pacientul care respiră
spontan);
-nu se neglijează aspectele psihologice ale îngrijirii pacientului traheostomizat - internarea
prelungită într-o secție de terapie intensivă potenţează anxietatea și teama. Pacientul conștient va
fi informat asupra tuturor manevrelor ce i se vor efectua și va fi încurajat să se exprime
(comunicare scrisă pentru pacientul traheostomizat). Există de asemenea un impact psihologic pe
termen lung, legat de prezența cicatricei de traheotomie într-o regiune vizibilă a corpului.
Complicații:
Cele mai multe complicații pot apare în primele 4 ore de la efectuare traheotomiei:
-hemoragie la locul inciziei care poate determina aspirarea de sânge;
-sângerare sau edem traheal care poate cauza blocarea căilor aeriene;
-introducerea aerului în cavitatea pleurală cauzând pneumotorax;
-hipoxie și acidoza, stop cardiac
-Trebuie să permit schimburile gazoase pentru formarea de noi capilare şi pentru formarea
ţesutului de granulaţie.
-Trebuie să menţină umiditatea pentru a se realiza migrarea celulelor epiteliale dintr-o parte
în alta a suprafeţei afectate. Dacă nu se respectă această condiţie vindecarea este întârziată.
-Trebuie să fie un bun izolator termic (aprox. 37ºC) pentru a susţine procesele biologice de
vindecare.
c. escarele: riscurile sunt determinate de: starea generala, starea nutrițională, starea psihică,
capacitatea de mobilizare, incontinența și starea cutanată. Evaluarea riscului la escare se
face la internarea bolnavului în spital și la fiecare 8 sau 10 zile, în funcție de evoluție (se
pun note care prin adunare vor genera un scor de risc).
SCOR DE RISC:
-MODERAT de la 6 la 8
-MARE de la 9 la 12
-FOARTE MARE de la 13 la 18
18. Educația pentru sănătate:
- lămurire asupra necesității respectăriiconduitei terapeutice și a controlului medical
periodic.
- explicarea importanței menținerii unui regim de viață echilibrat pentru prevenirea
complicațiilor.