I. Sondajul duodenal: noţiune, scop, indicaţii, contraindicaţii.

Def. Sondajul sau tubajul duodenal reprezintă înroducerea sondei Einhorn

dincolo de pilor, realizînd o comunicare între duoden şi mediul exterior.
Scop:
 Explorator
- Extragerea conţinutului duodenal format din conţinut gastric,
bila (A,B,C), suc pancreatic şi secreţie proprie;
- Evidenţierea unor boli parazitare ale duodenului sau a căilor
biliare;
- Aprecierea funcţiei biliare hepatice, a căilor extrahepatice;
- Descoperirea unor modificări anatomo-patologice ale organelor
care dau aspectul, cantitatea, compoziţia chimică sau
morfologică a sucurilor extrase prin sondaj.
 Terapeutic
- Întroducerea unor medicamente care au acţiune directă asupra
ficatului, a căilor biliare sau a tubului digestiv;
- Drenarea căilor biliare întreruperea fenomenelor de stază a
bilei, ce prezintă o măsură profilactică cu prevenirea
dezvoltării procesului inflamator şi formarea calculilor în
vezica biliară.

 Indicaţii:
- Colicistite cronice;
- Litiază biliară;
- Afecţiuni ale S.D.,hepatice,biliare,etc.
 Contraindicaţii:
- Colecistită acută;
- Boală ulceroasă acută;
- Hemoragii gastrice, tumori;
- Stenoze esofagiene;
- Varice esofagiene.
II. Tehnica efectuării sondajului duodenal.
a) Pregătirea pacientului:
Psihic: se informează pacientul şi se explică necesitatea tehnicii.
Este important de explicat pacientului esenţa pregătirii şi tehnicii sondajului
duodenal şi de primit acordul lui. Cu 2- 3 zile înainte se recomandă ca bolnavul să
excludă din raţia alimentară produse ce provoacă meteorizm, (varză, lapte, mere,
boboase s.a). în ajun alimentaţia este uşoară, cina nu mai tîrziu de ora 18-00 (ceai
1
cu brînză de vacă cu zahăr), înainte de somn ora 21-00 , 22-00 – două linguri de
miere la un pahar cu apă caldă sau 5-6 picături de sol. Atropină 0,1%.
Fizic:
- Pacientul va fi nemîncat;
- Se izolează patul cu un paravan;
- Se protejează cu muşamaua şi aleză
- Se aşează pacientul în poziţie şezînd la marginea patului;
- Se protejează cu şorţul din material plastic;
- I se îndepărtează proteza (după caz);
- I se dă tăvită renală să o ţină sub bărbie.
b) Pregatirea materialelor necesare:
 De protecţie
- Muşama şi aleză;
- Şorţ de cauciuc sau alt material impermeabil;
- Prosoape.
 Sterile
- Sonda Einhorn;
- 2 seringi de 20 ml;
- Mănuşi de cauciuc sterile;
- Pensă hemostatică;
- Medii de cultură;
- Eprubete.
 Nesterile
- Tăviţă renală;
- Tavă medicală;
- Stativ pentru eprubete;
- Pahar cu apă;
- Pernă cilindrică sau pătură rulată;
- Scăunel ;
- Spirtieră ;
- Termofor .
 Medicamente (soluţii pentru excitare)
- Sulfat de magneziu 33%;
- Sol.Glucoză 10%;
- Sol.Na Cl 10%;
- Xilită, sorbită 40-60 ml încălzită pînă la t-38G.
Execuţia:
 Întroducerea sondei
2
1. Asistenta se spală pe mîini
2. Îmbracă manuşi sterile
3. Prinde sonda (umezită) cît mai aproape de olivă şi o introduce cu blîndeţe
prin cavitatea bucală pînă în faringe
4. Cere pacientului să respire adînc, cu gura deschisăşi să înghită de cîteva ori
pînă cînd oliva trece înesofag
5. Cu mişcări blînde ajută înaintarea sondei pînă la marcajul 45 la arcada
dentară, moment în care se consideră că sonda a trecut de cardia şi a pătruns
în stomac
6. Se aşeză pacientul în decubit lateral drept,cu trunchiul uşor ridicat şi capul
mai jos, coapsele flectate pe bazin
7. Se introduce perna cilindrică sub regiunea hepatică
8. Se împinge uşor sonda spre pilor pînă la marcajul 60 cm
9. Se continuă introducerea sondei cu răbdare şi atenţie concomitent cu
acţiunea de înghiţire a ei de către pacient (1-2 cm la 3-5 minute)
10.Cînd diviziunea 75 se află la arcada dentară, oliva sondei a ajuns în duoden
(după circa 1-1/2 ore de la pătrunderea ei în stomac)
 Verificarea poziţiei sondei
1. Dacă nu se scurge bilă sau lichidul scurs nu are aspectul bilei, se verifică
dacă sonda a ajuns în duoden sau s-a incolotăcit in stomac
2. Se insuflă 60ml de aer prin sondă cu seringă si după un minut se aspiră.
Daca sonda a ajuns în duoden se recuperează mai puţin de 20ml.
3. Se introduc 10ml de lapte care nu mai poate fi extras dacă sonda a ajuns în
duoden, dar poate fi extras dacă ea se afla în stomac.
4. Se face control radiologic, sonda urmărindu-se sub ecran, ea fiind vizibilă
datorită impregnării cu săruri de plumb.
 Captarea bilei
1. După 1-1,5 h de la pătrunderea sondei în stomac, la capătul liber al sondei
apare bila A, coledociană, de culoare galben aurie, care se colecteaza intr-o
eprubetă
2. Se verifică reacţia sucului duodenal cu hârtia de turnesol
3. Se introduc prin sondă 40ml solutie sulfat de magneziu 33%,
sterilă,încălzită la temperatura camerei pentru a favoriza drenarea bilei
veziculare
4. După 15-30min se deschide sonda şi se colectează 30-40ml bilă vîscoasă de
culoare castanie închisă-bila B, veziculară
5. La indicaţia medicului se pot recolta 3-5ml bilă intr-o eprubetă sterilă sau
pe medii de cultură pentru examen bacteriologic
3
6. După evacuarea bilei B se colectează o bilă clară care provine direct din
ficat-bila C, hepatica; aceasta fiind în cantitate mai mare, se va capta într-
un recipient corespunzător
7. Extragerea sondei se face după ce se insuflă câţiva ml de aer şi se inchhide
capătul liber cu o pensă
8. Extremitatea sondei se va ţine sub nivelul stomacului pacientului pentru a
împiedica scurgerea conţinutului ei în faringe sau în cavitatea bucală
9. Se goleşte conţinutul sondei şi se aşeaza în tăviţa renală.

Îngrijirea ulterioară a pacientului

1. Se oferă un pahar cu apă aromată pentru clatirea gurii
2. Se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie
3. Se îndepărtează şorţul din material plastic
4. Se aşează pacientul în poziţie comodă
Pregătirea produsului pentru examen de laborator
1. Se determină cantitatea de bilă obţinută
2. Se etichetează recipientele
3. Se trimit probele la laborator
Reorganizarea
Notarea în foaia de observaţie
Accidente
1. Înodarea sondei datorită contracţiilor pereţilor stomacali în timpul senzaţiei
de vărsătură
2. Încolăcirea sondei în stomac
3. Greţuri şi vărsături
4. Imposibilitatea drenării bilei cauzată de un obstacol funcţional (spasmul
sfincterului Oddi) sau anatomic (coagularea bilei vîscoase)

De ştiut

4
 1. Sunt situaţii când sonda nu pătrunde în duoden datorită unui spasm piloric,
închiderea şi deschiderea duodenului fiind reglată de reacţia conţinutului
gastric se incearca neutralizarea sucului acid stomacal cu bicarbonat de
sodiu sol. 10% 20-40ml.
2. Relaxarea spasmului piloric se poate face prin administrare de medicamente
antispastice
3. În cazul înnodării sondei în stomac, extragerea se va face cu atenţie pe cale
bucală cu ajutorul unei spatule linguale şi a unei pense (chiar dacă a fost
introdusă pe cale endonazală)
4. Relaxarea sfincterului Oddi se poate realiza prin introducerea a 5-10ml
soluţie novocaină 1-2%
De evitat
1. Aspirarea conţinutului sondei la extragerea ei
2. Oboseala pacientului prin prelungirea duratei sondajului peste 3 ore
3. Grabirea înaintării sondei
4. Depăşirea duratei de executie(3,5h)
A/m prelucrează mîinile, îmbracă mănuşile sterile.

Tehnica efectuării:

Marcajul sondei

1) A/m face 2 marcaje pe sondă:

I – la distanţa de la dinţii incisivi pînă la ombilic;
II – de la I marcaj + lungimea palmei pacientului.
2) Introducerea sondei: a/m umezeşte sonda , cu mîna dreaptă ţine capătul
proximal ca pe un creion la distanţa 10- 15 cm de la olivă, iar cu mîna stîngă
susţine sonda. Propune pacientului să deschidă gura, introduce sonda cu
olivă pînă la rădăcina limbii, propune pacientului să inspire adînc apoi încet
să efectueze mişcări de deglutiţie, alunecînd sonda pînă la I marcaj (în caz
de greţuri pacientului i se propune să respire adînc).
3) Verificarea poziţiei sondei. Sînt 2 metode: I – prin aspiraţie cu seringa, II –
prin introducerea a 20 ml de aer cu ajutorul seringii( apariţia senzaţiei de
triturare în regiunea epigastrală, ce se ascultă cu ajutorul fonendoscopului).
Pentru a grăbi trecerea olivei în duoden bolnavului i se propune să se plimbe
încet , apoi se culcă pe banchetă pe partea dreaptă.(decubit lateral drept), sub
rebordul costal drept se aplică termoforul ( învelit cu un scutec), iar sub
5
 regiunea bazinului pernuţa- rulon ( în aşa poziţiese uşurează trecerea olivei
prin pilor), piciorul drept este flexat în genunchi şi adus spre abdomen, iar
stîngul este întins. Treptat pacientul introduce sonda pînă la marcajul II.
Apoi din nou se verifică poziţia sondei : dacă la introducerea aerului cu
seringa ,, triturarea” lipseşte – sonda este în duoden.
4) Capătul liber al sondei se introduce în eprubeta ,, A” . stativul cu eprubete se
află pe scăunel mai jos de nivelul bolnavului. Din sondă începe să se elimine
un lichid galben cu reacţie alcalină care conţine sucul duodenal. Timp de 20-
30 minute se elimină 15-40 ml
5) După eliminarea porţiei A a/m cu ajutorul seringei introduce prin sondă în
duoden unul din excitanţi, apoi leagă capătul sondei pe 5-7 minute , ajută
pacientul să se culce pe spate( decubit dorsal) şi apoi după expirarea
timpului în decubt lateral drept.
6) Dezleagă capătul distal al sondei şi îl introduce în eprubeta a II, porţia ,,B”,
prin sondă începe să se elimine un lichid verde – brun , vîscos, ce reprezintă
conţinutul vezicii biliare( 30-60 ml de bila timp de 15-20 minute), dacă timp
de 15-20 minute bila nu se elimină, s/c se introduce sol. Atropina 0,1 % - 1
ml pentru relaxarea sfincterului Oddi
7) După eliminarea conţinutului vîscos verde- brun începe să se elimine un
lichid mai deschis galben, limpede, transparent şi atunci capătul sondei se
introduce în eprubeta III porţia ,,C” – conţinutul căilor biliare hepatice( timp
de 20-30 minute, 15-20 ml bilă)
8) După încetinirea eliminării conţinutului, sonda se extrage atent a/m îi dă
posibilitate pacientului să clătească gura cu apă şi să se culce pe 20-30
minute
9) Stativul cu eprubete etichetate şi cu îndreptarea se trimite la laborator.
În laborator se face analiza microscopică şi biochimică a conţinutului din
fiecare porţie recoltată. Se determină semne de inflamaţie (mucus, leucocite,
celule epiteliale). Conţinutul de bilirubină, colesterina, săruri, bilirubinat de
calciu, acizi biliari, paraziţi – lamblii s.a.