ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ GRIGORE GHICA VODĂ IAȘI

MODULUL 35: ONCOLOGIE ȘI NURSING SPECIFIC

Profesor: Lică Maricica
NURSING ÎN ONCOLOGIE
CAPITOLUL I: PROCESUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI ONCOLOGIC
(continuare)
Aplicarea planului de îngrijire- intervenții proprii și delegate
12. ÎNGRIJIREA CATETERELOR VENOASE PERIFERICE
Presupune: -verificare permeabilităţii cateterului prin aspirare înaintea oricărei administrări
intravenoase
-permeabilizarea cateterului;
-schimbarea pansamentelor şi a fixatoarelor atunci când se udă sau se murdăresc
sau odată cu inserția unui nou cateter
Pregătirea materialelor:
-paduri alcoolizate sau cu betadină
-seringi sterile de 5 ml cu ace sterile;
-fiole cu ser fiziologic, heparină;
-mănuşi de unică folosinţă și sterile
-tăviţă renală.
-bandaj adeziv/leucoplast;
-comprese sterile sau fixator transparent şi semipermeabil.
Se pregătesc materialele necesare pe căruciorul de lucru respectând regula de bază în ce priveşte
separarea materialelor sterile şi curate de cele murdare şi de recipientele de colectare.
Permeabilizarea branulei cu ser fiziologic, heparina:
-se spală mâinile;
-se îmbracă, obligatoriu, mănuşi sterile când se lucrează în zona de inserţie a cateterului.
-se ataşează seringa cu ser fiziologic la branulă respectând tehnica aseptică;
-se aspiră şi se observă dacă a apărut sânge în seringă;
-dacă nu apare sânge în seringă, aplică un garou deasupra locului de inserţie al cateterului, timp
de 1 minut, după care se aspiră din nou;
-dacă nici de data aceasta nu apare sânge în seringă, se desface garoul si se injectează lent serul
fiziologic simplu sau cu heparină până când rezistenţa la injectare este diminuată şi fluxul se reia.
-dacă se întâmpină rezistenţă la injectare, se întrerupe operaţia considerând branula înfundată.
Schimbarea pansamentului sau fixatorului
-se îndepărtează vechiul fixator;
-se dezinfectează mâinile cu un gel antiseptic
-se îmbracă mănuşile sterile;
-se pregăteşte noul fixator;
-se fixează cateterul cu mâna nedominantă pentru a preveni mişcările accidentale urmate de
ieşirea din venă sau perforarea venei;
-se curăţă cu atenţie zona cu paduri alcoolizate sau cu betadină, prin mişcări circulare;
-se lasă pielea să se usuce şi apoi se aplică fixatorul nou sau pansamentul;
-dacă la locul puncţionării se observă semne de inflamaţie (congestie, tumefacţie, durere) sau de
tromboflebită (roşeaţă, flebalgie, edem) se procedează astfel:
-se acoperă zona de puncţionare cu un pansament steril şi se extrage cateterul din venă;
-se comprimă locul până se opreşte sângerarea;
-se aplică apoi un bandaj adeziv, compresiv;
-se puncţionează o altă venă şi se montează alt cateter.

13. ASPIRAȚIA TRAHEO-BRONȘICĂ

Definiție: îndepărtarea secrețiilor din trahee și bronhii prin introducerea unei sonde cuplate la
aspirator, prin traheostomă, prin canula traheală sau prin sonda endotraheală.
Scop-prevenirea pneumoniei determinată de stagnarea secrețiilor în căile aeriene la pacienții
imobilizați, la care reflexul de tuse este diminuat sau abolit sau care nu pot să tușească.
Materiale necesare:
- sursă de oxigen
- aspirator
- sonde de aspirație de diferite mărimi
- comprese sterile, mănuși sterile
- ser fiziologic
- recipient steril
Execuția tehnicii:
-se spală mâinile, se îmbracă echipamentul de protecție, se pune masca facială
- se explică procedura pacientului chiar dacă nu este total conștient
- se avertizează pacientul că aspirarea îi poate provoca tuse tranzitorie
- se poziționează pacientul semișezând pentru a ușura expansiunea plămânilor și tusea productivă
- se pregătește un recipient steril cu ser fiziologic sau apă sterilă
- folosind tehnica aseptică, se deschide folia protectoare a sondei de aspirație
- se îmbracă mănuși sterile considerând mâna dominantă sterilă și cea nedominantă nesterilă
- cu mâna dominantă se scoate sonda de aspirație din ambalaj și se înfășoară în jurul măinii
pentru a nu atinge obiecte sau suprafețe nesterile cu ea
- cu mâna nedominantă se conectează capătul sondei la tubul de la aspirator și se setează acesta
la valori cuprinse între 80-120mmHg
- se introduce vârful sondei în recipientul cu apă sterilă și se pornește aspiratorul pentru a umezi
și a facilita trecerea secrețiilor prin sondă
- se oxigenează pacientul înainte de aspirare
- se introduce sonda de aspirație prin canula traheală sau prin sonda de intubație, prin mișcări
blânde de rotație până când pacientul începe să tușească (15-20cm)
- se aspiră blând, intermitent câte 10-15secunde, nu mai mult; pentru a nu crește timpul de
aspirare se recomandă ca cel care face aspirația să rămână în apnee
- între retrageri sonda se va înfășura în jurul mâinii
- dacă secrețiile sunt abundente și vâscoase, se va spăla sonda introducând-o în recipientul cu apă
sterilă și se va aspira din nou
- se repetă procedura de aspirație până când nu mai sunt secreții și dispar zgomotele hidroaerice
și semnele de tiraj
- se evaluează aspectul secrețiilor bronșice
- se efectuează reorganizarea locului de muncă și se notează procedura.

14. ASPIRAȚIA GASTRICĂ

Definiție – golirea stomacului de continut prin intermediul unui tub introdus in stomac si
mentinerea stomacului gol, prin efectuarea unor manevre de aspiratie.
Indicatii:        
– sindromul de staza gastrica – este o indicatie majora; uzual, este efectuata in urmatoarele
cazuri:
– obstructie intestinala (ocluzie)
– ileus paralitic
– preoperator, in interventii chirurgicale abdominale, gastrice (ulcer gastric perforat, varice
esofagiene sau gastrice)
-postoperator (gastrectomie, colecistectomie)
 In afara de asa-zisa aspiratia activa, continua, intubatia gastrica de evacuare a continutului
stomacal are urmatoarele indicatii:
– obstacol digestiv la nivelul stomacului, duodenului sau pilorului
– hemoragie digestiva superioara, cu acumularea unor cantitati mari de sange in stomac
Materiale necesare:
-sonda nazo–gastrica (se folosesc de obicei sonde cu lumen mic, preferandu-se sonde de plastic,
cu varf bont si cateva orificii laterale = sonde LEVIN cu un singur lumen.
–materiale pentru protectia pacientului si a patului (servetele, sorturi, tavita renala, musama,
aleza
– recipient pentru lichidul de aspiratie
– pensa hemostatica  (la nevoie)
-pompa de aspiratie sau seringa de calibru mai mare
Execuția tehnicii:
– se explica pacientului scopul tubajului, manevra, se obține consimtamantul si cooperarea,
– se așează pacientul în poziție șezândă
– se indeparteaza proteza dentara
–se roaga pacientul sa-si sufle nasul, pe rand, fiecare nara sau curata narile daca este necesar
– se măsoară distanța de la narină la tragus și la apendicele xifoid și se marchează sonda
-se introduce sonda, se verfică prezența ei în stomac
–se securizeaza sonda la nas sau fata, cu banda adeziva
– se aspira continutul gastric printr-o aspiratie continua sau intermitenta, in functie de indicatiile
medicului.
De retinut:
♦Aspiratia continua poate fi efectuata: cu ajutorul unei pompe sau prin introducerea capatului
distal al sondei naso-gastrice intr-un recipient asezat mai jos decat stomacul pacientului.
♦Aspiratia intermitenta: cu ajutorul unei pompe sau cu ajutorul unei seringi. Intre aspiratii,
capatul sondei se inchide.
♦Daca exista suspiciunea unei obstruări a sondei, ea va fi permeabilizata prin introducerea unor
mici cantitati de aer sau ser fiziologic
♦Cantitatea lichidului de staza aspirata din stomac va fi masurata cu exactitate si calculata ca
pierdere in cadrul bilantului hidric.
♦Suprimarea aspiratiei gastrice se face dupa o pensare prealabila de cca. 6 ore a sondei de
aspiratie, timp in care nu trebuie sa apara semne de intoleranta gastrica

15. ÎNGRIJIREA STOMELOR

Definiţie
Stomia este deschiderea la piele a unui organ cavitar pentru a permite evacuarea sau introducerea
unor produse în acel lumen.
Scop
Scopul executării stomiilor, aşa cum rezultă şi din definiţie, este de a permite alimentarea sau
evacuarea unor lumene, în condiţiile în care gurile naturale de alimentare sau de evacuare ale
acestora sunt compromise. Scopul îngrijirii stomiilor este de a le menţine într-o stare de
funcţionare cât mai bună şi, mai ales, de a le face cât mai uşor de suportat pentru bolnav.
Materiale necesare
Există în producţia industrială de materiale sanitare o gamă largă de aparate şi dispozitive de
protezare sau de întreţinere a stomiilor.
Sarcina medicului este de a alege şi de a recomanda bolnavului tipul de aparat care se potriveşte
cel mai bine configuraţiei sale anatomice şi tipului de stomie, precum şi de a instrui bolnavul
asupra manevrelor ce trebuie executate pentru o bună îngrijire a acesteia. Se produc pungi
colectoare pentru stomiile de evacuare, autocolante sau ataşabile la dispozitive autocolante, altele
care se fixează pe centură periabdominală (în curs de a fi abandonate), vidabile sau nu, cu
diferite dimensiuni, fixe sau adaptabile. Pentru stomiile de alimentare se folosesc sonde sau
canule produse tot ca material de unică folosinţă. În afară de aceste materiale specifice, mai sunt
necesare comprese sterile, vată şi soluţii de spălare şi aseptizare care vor permite o bună
igienizare a regiunii înainte de înlocuirea lor sau de întreţinerea propriu-zisă a aparatelor de
proteză.
Tehnica standard
Se referă la îngrijirea aparatului protetic al stomiei şi la îngrijirile speciale ce trebuie acordate
purtătorului de stomie. În linii generale, îngrijirea aparatului protetic se face prin curăţirea
regiunii tegumentare pe care este aplicat şi combaterea iritaţiilor şi a scurgerilor lichidiene la
acest nivel, la care se adaugă schimbarea sau golirea sa ori de câte ori este nevoie. Igiena locală
se realizează prin spălare cu apă caldă, de preferat fără săpun, gestul trebuind să fie cât mai
blând, după care se va obţine o bună uscare a suprafeţei, prin tamponare, înainte de a schimba
colectorul, care, de multe ori, este autocolant.
Sfaturile pe care un pacient trebuie să le urmeze sunt legate de evoluţia stomiei şi de viaţa sa
particulară:
 pacientul va consuma toate alimentele care-i plac va descoperi pe parcurs pe acelea care
deranjează buna sa evoluţie şi le va evita.
 o bună parte dintre pacienţii cu stomii, în funcţie de standardul lor fizic, reiau activitatea
profesională şi fizică de dinainte de operaţie, reuşind o integrare aproape normală în societate.
De regulă, pe durata activităţilor sportive, se va acoperi stomia cu un fel de dop de plastic (disc)
ce va permite acumularea produselor de evacuat la interior.
- medicamentele care dau diaree (mai ales antibiotice orale) vor fi înlocuite cu altele, cele care
dau constipaţie (antidepresive, calmante) vor fi, şi ele, fie înlocuite, fie administrate doar la
nevoie.
COLOSTOMIA
Este cea mai frecventă stomie de evacuare, a cărei întreţinere devine cu atât mai importantă cu
cât ea poate fi purtată pentru mulţi ani de la intervenţia chirurgicală. Deschiderea colostomiei se
face la 24 - 48 de ore de la intervenţia chirurgicală şi se scot firele de sutură la 5 - 7 zile dacă
plaga s-a vindecat. De regulă, reluarea tranzitului se produce la 2 - 4 zile de la intervenţie şi, în
cazul în care acest interval se prelungeşte, o dilatare digitală a orificiului sau administrarea unui
supozitor cu Ciocolax ori a unei mici clisme evacuatorii poate grăbi lucrurile. Diareea, relativ
frecventă după instalarea colostomiei, este pasageră şi poate fi destul de bine controlată cu
medicaţie antidiareică. În cazul persistenţei, trebuie căutată cauza. Aşa cum rezultă din îngrijirea
generală, colostomia este compatibilă cu o viaţă foarte aproape de normal, cea mai dificilă
perioadă fiind aceea de debut, în care pacientul trebuie să se antreneze pentru îngrijirea corectă a
acesteia. Respectiva îngrijire constă din schimbarea pungilor colectoare şi întreţinerea igienei
locale. Toaleta locală se face prin curăţire, dacă este necesar, fără a se exagera cu spălarea care
favorizează apariţia eroziunilor, iritaţiilor sau chiar a perforaţiilor. La început, pacientul nu mai
simte senzaţie de defecaţie, dar cu timpul aceasta reapare şi bolnavul are una sau două evacuări
pe zi. Cel mai important tratament în îngrijirea stomiilor este cel psihoterapic, pentru a stimula
reinserţia social a pacientului. În cazurile colostomiei temporare, aceasta se va închide la 6
săptămâni sau în momentul când nu mai este necesară.
Materiale necesare
- punga pentru colostomie
- mănuşi
- comprese
- pudră cicatrizantă şi absorbantă, dacă pielea peristomală este iritată;
- tavită renală;
- doi saci colectori;
- foarfecă, un model pentru decupare (ghid de măsurare);
- apă şi săpun neutru;
- material pentru protecţia patului.
Pregătirea pacientului
- se explică pacientului modul de desfăşurare a îngrijirii;
- în primele două – trei zile, plaga abdominală se pansează ca orice plagă chirurgicală;
- în a treia zi, se poate elimina prin stomie un scaun pastos mirositor;
- pacientul trebuie avertizat şi ajutat treptat să accepte noua imagine corporală;
- este anunţat că în a treia zi va purta o pungă;
- este susţinut şi ajutat pentru ca în viitor sa fie capabil sa se autoîngrijească (să-şi schimbe
singur punga);
- este aşezat în poziţie decubit la primele schimbări sau în pozitie şezândă la următoarele, când
este capabil să-şi privească stoma şi să-şi schimbe punga singur.

Efectuarea procedurii
- se spală mâinile, se dezinfectează;
- se pun mănuşi de unică folosinţă;
- se desface încet punga de sus în jos, fără să se tragă, pentru a evita evisceraţia: o mână fixează
pielea abdominală, cealaltă detaşează punga;
- se curăţă tegumentele din jurul stomei cu apa şi săpun neutru;
- se usucă foarte bine zona peristomală;
- se observă stoma care în mod normal trebuie să fie umedă, roşiatică spre roz;
- se aplică pudra cicatrizantă şi absorbantă;
- se acoperă stoma cu o compresă;
- se selectează mărimea deschiderii stomei, folosindu-se ghidul de măsurare;
- se decupează porţiunea de aderare a dispozitivului stomic pe piele sub formă de cerc, asftel
încât deschiderea să fie cu jumătate de milimetru mai mare decât stoma;
- se îndepărtează compresa;
- se îndepărtează hârtia din porţiunea de lipire a dispozitivului stomic şi se aplică pe piele
începând de la polul inferior şi apăsând puţin până se lipeşte. Se continuă îndepărtarea hârtiei şi
lipirea dizpozitivului;
- se lipeşte în continuare, prin apăsare uniformă, în sens circular, în jurul stomei, până se fixează;
- se colectează şi se îndepărtează materialele folosite;
- se îndepartează mănuşile;
- se spală mâinile.
Îngrijiri ulterioare
- se aşază pacientul în poziţie şezândă sau decubit;
- se evaluează reacţia după schimbare;
- se supraveghează să nu apară arsuri, iritaţii, necroză, evisceraţii;
- se observă dacă punga este lipită;
- sistemul de colectare se schimbă la 5 zile, dacă nu se dezlipeşte
Atenționări și precauții
 se evită folosirea uleiurilor şi a cremelor pentru baie – acestea pot diminua aplicarea
sigură a pungii de colostomă;
 se protejează stoma cu un şerveţel de hârtie şi se rad periodic firele de păr de la nivelul
pielii peristomale
 se folosesc şerveţele de unică folosinţă destinate curăţirii pielii de adeziv cât şi cele
pentru protejarea pielii;
 NU se folosesc produse pe bază de alcool, acetonă sau alte produse pentru curăţirea
stomei;
 în caz de reacţii alergice manifestate prin: eritem, edem, eroziuni, scurgeri, prurit,
senzaţie de arsură la piele se administrează medicaţie corespunzătoare
 se foloseşte crema cu corticosteroizi pentru controlul pruritului;
pe perioada când zona este iritată se acoperă stoma cu un tampon şi nu se folosesc pungile
de colostomă
Probleme potenţiale:
a. Inflamaţia pielii apare ca urmare a scurgerii produselor biologice şi datorită
schimbării frecvente a dispozitivelor montate. Se manifestă prin excoriaţii sau alergii
locale. În acest caz se pot folosi antibiotice, antimicotice şi corticosteroizi în aplicaţie
locală.
b. Scurgerile apar când dispozitivul nu este bine fixat. Se vor folosi paste sau tampoane
în mai multe straturi care să protejeze pielea din jurul stomei şi să crească aderenţa
dispozitivuluiutilizat.
c. Diareea necesită administrarea de Codeină fosfat 30-60 mg/zi, Loperamid 2-4 mg/zi
sau agenţi de creştere a volumului materiilorfecale.
d. Constipaţia se combate prin creşterea aportului de fluide, reducerea consumului de
alune, nuci, ouă, orez, administrarea de laxative oral. Se pot efectua clisme cu microlax
prin colostomă. Utilizarea supozitoarelor cu glicerină nu este eficientă. Se verifică
medicaţia bolnavului pentru a elimina, pe cât posibil, medicamentele ce predispun la
constipaţie (sedative, opioide)
e. Probleme legate de regimul alimentar şi combaterea lor:
 flatulenţa (se evită ceapa, leguminoasele, legumeleverzi)
 mirosul neplăcut (se evită ouăle, brânzeturile, peştele)
 diareea (se evită salatele, fructele, condimentele)
 constipaţia (se previne prin alimente cu conţinut crescut înfibre)
f.Mirosul neplăcut. Dacă dispozitivele de colectare a produselor biologice sunt aplicate şi fixate
corect, ele împiedică apariţia mirosurilor neplăcute. Astăzi există dispozitive dotate cu filtre şi
cudezodorizante
Complicații:
-prolaps
-hernie parastomală
-stenoza, ostrucția
-sângerarea

GASTROSTOMIA
Definiție: deschiderea stomacului la piele, urmată de introducerea unei sonde care permite
alimentarea.
Indicaţii:
- punerea în repaus a esofagului după operaţii, arsuri cu substanţe caustice după ingestie
voluntară sau accidentală;
- stricturi esofagiene postcaustice sau obstacole;
- când alimentarea artificială se impune vreme mai îndelungată.
Este o stomie de alimentare care, în general, nu necesită o întreţinere prea laborioasă, singurele
gesturi impuse fiind acelea de a pansa plaga până la completa ei cicatrizare şi de a păstra o igienă
locală perfectă şi acela de a asigura o bună trecere a alimentelor prin sonda de gastrostomie.
Igiena locală în condiţiile de bună evoluţie postoperatorie este uşor de întreţinut, nu acelaşi fiind
cazul în care există pierderi pe lângă sondă. În această situaţie, trebuie schimbat pansamentul
după fiecare alimentare pentru a păstra tegumentele perfect uscate. În condiţii normale, nutriţia
acestor bolnavi se realizează în timpul cât stau în pat, prin nutripompă, cea mai mare parte din
alimente fiind administrată noaptea, în somn.
Această administrare permite un aport caloric bine determinat şi echilibrat în principii nutritive.
Introducerea de lichide pentru hidratare se poate face şi cu o seringă de mare capacitate, prin
simpla injectare. Între utilizări, sonda este închisă, pentru a nu permite intrarea aerului în tubul
digestive și a evita scurgerile de lichide la exterior.
 TRAHEOSTOMIA
Definiţie
Este actul chirurgical prin care se deschide şi se canulează traheea. Se numeşte traheotomie
deschiderea traheei la piele şi introducerea unei canule pentru a permite respiraţia, iar
traheostomia este deschiderea traheei cu rezecţia porţiunii anterioare a două inele traheale şi
suturarea acestui orificiu la piele. Scopul este de a evita un obstacol apărut la nivelul căilor
respiratorii superioare, care împiedică respiraţia normală.
Indicaţii
1.Când este necesară scurt-circuitarea căilor respiratorii superioare, având drept cauze:
 prezenţa de corpi străini la nivelul acestora, care împiedică respiraţia;
 edem masiv glotic, laringian sau al corzilor vocale;
 formaţiuni tumorale invadante sau compresive de laringe sau ale organelor vecine;
 polipi ai corzilor vocale;
 malformaţii congenitale laringiene;
 traumatisme maxilo-faciale;
2.Când este necesară respirația mecanică pentru o perioadă mai mare de şapte zile. În asemenea
cazuri creşte semnificativ riscul de producere a leziunilor, prin compresiune, la nivelul corzilor
vocale sau al laringo-faringelui posterior.
3.Necesitatea controlului secreţiilor traheale. Când acestea nu pot fi aspirate nici cu ajutorul
bronhoscopului, se indică practicarea traheotomiei pentru a facilita accesul şi aspiraţia.
Canula traheală
Există mai multe tipuri de canule: cu balonaş, cu cămaşă internă, cu fereastră, eventual parlantă.
Canula se va alege în funcţie de scopul traheotomiei.
O traheotomie pentru respiraţie asistată va folosi o canulă cu balonaş, în timp ce una pentru
şuntarea căilor respiratorii superioare, poate să se limiteze la o canulă simplă, la una cu cămaşă
internă sau la o canulă parlantă (care, prin obstrucţia digitală a unui orificiu va permite vorbirea
purtătorului de canulă). Pentru controlul secreţiilor respiratorii (aspiraţie) se va instala o canulă
care să permită şi să faciliteze gestul.
Îngrijiri
O îngrijire necesară este legată de curăţirea şi desfundarea canulei în cazurile în care secreţia
prea abundentă o face impracticabilă.
Curăţirea se poate face fie prin decanulare, fie prin extragerea cămăşii interne şi curăţirea
acesteia. În oricare dintre aceste cazuri trebuie ca personalul să fie antrenat să recanuleze
bolnavul. De asemenea, la bolnavii la care portul canulei de traheotomie este necesar pe o
perioadă mai lungă, trebuie să se facă instruirea acestora pentru a putea să-şi facă singuri toaleta
canulei.
În ceea ce priveşte secreţiile, acestea vor fi aspirate cu ajutorul sistemelor de aspiraţie în condiţii
de asepsie perfecta. Aerul respirat va fi umidifiat în mod obligatoriu.
Scopul îngrijirii: menținerea permeabilității stomei prin aspirarea de secreţii care o pot obstrua,
menținerea integrității pielii din jur, prevenirea infecțiilor, suport psihologic.
Materiale necesare:
➢pentru îngrijirea traheostomei:
- recipiente sterile, canulă sterilă în cazul înlocuirii ei,
- soluție normal salină (ser fiziologic), apă oxigenată,
- comprese sterile, mănuşi sterile,
- echipament pentru aspirare,
- periuță sterilă din nailon, curățător steril de pipă pentru parte interioară a canulei,
- echipament pentru toaletarea gurii,
- lubrefiant pe bază de apă, unguent cu antibiotic,
- banda de fixare a canulei (dacă este nevoie să fie schimbată) și foarfecă sterilă,
- dacă este necesar repoziționarea canulei: dilatator de trahee steril, canulă sterilă de mărime
potrivită.
Pregătirea pacientului
- fizică: se asigură intimitatea pacientului și se așază în poziţie semișezândă
- psihică: se explică procedura, se obține complianța, consimțământul și se instruiește să se poată
îngriji singur și să poată duce o viaţă activă normală.
Efectuarea procedurii
✓se stabilește un câmp de lucru steril lângă patul pacientului pe o măsuță de lucru pe care se
vor așeza materialele necesare,
✓se va turna într-un recipient steril ser fiziologic și în altul apă oxigenată, într-un al treilea
recipient steril se pun comprese sterile ce vor fi îmbibate cu ser fiziologic/ apă oxigenată pentru
curățarea interioară a canulei
✓se pun mănuşi nesterile și se îndepărtează pansamentul din jurul stomei,
✓se pun mănușile sterile, se aspiră secretiile
✓ se scoate canula care se introduce în recipientul cu apă oxigenată; se va curăța repede canula
cu ajutorul periuței de nailon, folosind mâna dreaptă; se clătește 10 secunde cu ser fiziologic, se
verifică să nu mai aibă secreţii pe ea, se scutură ușor de marginea recipientului cu ser fiziologic
și fără a se usca, se reintroduce canula în traheostomă
✓cu mâna dreaptă se ia o compresă sterilă îmbibată în soluție de curățat (apă oxigenată, ser
fiziologic), se scurge de excesul de lichid, pentru a preveni aspirarea sa și se șterge pielea din
jurul stomei, apoi cu altă compresă se va șterge bordura canulei. Se va repeta procedeul de
fiecare dată cu alta compresă, până când zona va fi curată apoi se va usca zona curățată cu
comprese sterile și se reface pansamentul în mod steril
✓dacă trebuie schimbată banda adezivă se va pregăti aceasta ca lungime sau, dacă este gata
pregătită se va desface pachetul prin tehnica sterilă,
Observaţii
✓este necesară o toaletă bucală atentă deoarece cavitatea orală poate deveni uscată, urât
mirositoare, poate prezenta leziuni de la secrețiile încrustate și neeliminate;
✓se va schimba pansamentul steril din jurul stomei de câte ori va fi nevoie și se va aspira
secrețiile verificându-se aspectul și culoarea secrețiilor după fiecare aspirare;
✓se va evita efectuarea excesivă a unor manevre până când stoma nu este bine definită
(primele 4 zile);
✓dacă zona din jurul stomei prezintă excoriații sau semne de infecție, se va aplica un unguent
cu antibiotic;
✓nu se vor folosi niciodată în jurul stomei medicamente sub formă de pudră sau pe bază de
ulei deoarece aspirarea lor poate produce infecții și abcese;
✓se recomandă umidifierea și încălzirea gazelor respiratorii, prin umidificatorul ventilatorului
(la pacienţii ventilaţi mecanic) sau prin nebulizator sau aparat de aerosoli (la pacientul care
respiră spontan);
✓nu se neglijează aspectele psihologice ale îngrijirii pacientului traheostomizat - internarea
prelungită într-o secție de terapie intensivă potenţează anxietatea și teama. Pacientul conștient va
fi informat asupra tuturor manevrelor ce i se vor efectua și va fi încurajat să se exprime
(comunicare scrisă pentru pacientul traheostomizat). Există de asemenea un impact psihologic pe
termen lung, legat de prezența cicatricei de traheotomie într-o regiune vizibilă a corpului.
Complicații:
Cele mai multe complicații pot apare în primele 4 ore de la efectuare traheotomiei:
✓hemoragie la locul inciziei care poate determina aspirarea de sânge;
✓sângerare sau edem traheal care poate cauza blocarea căilor aeriene;
✓introducerea aerului în cavitatea pleurală cauzând pneumotorax;
✓hipoxie și acidoza, stop cardiac

16. EFECTUAREA DE PANSAMENTE ÎN TUMORI INFECTATE, ULCERATE, SÂNGERÂNDE

Tumorile ulcerate au o evoluţie locală, invadează tegumentul, se suprainfectează, sângerează,
modifică aspectul corpului, produc durere şi un miros neplăcut, ce deranjează atât pacientul, cât şi
familia. Se dezvoltă oriunde pe tegument, dar mai frecvent sunt întâlnite la nivelul sânului, gâtului,
regiunii faciale, axilare, inghinale. Necesită o îngrijire şi pansare regulată pentru a menţine regiunea
curată şi a preveni suprainfecţia.
Tehnica:
a. Se spală regiunea cu serfiziologic.
b. Se îndepărtează ţesutul necrotic cu apă oxigenată sau cu pansamente ce conţin
debridante. Nu se vor folosi antiseptice (hipocloriţi) şi apa oxigenată în exces deoarece
întârzie procesul degranulaţie.
c. Sângerarea de la nivelul ulceraţiei poate fi ameliorată prin utilizarea adrenalinei
1/1000 aplicată pe pansament, a fibrinei sau agelasponului.
d. Pentru a combate infecţiile anaerobe se poate utiliza Metronidazol gel – aplicaţii
locale – sau se poate administra P.O. sau I.V., 2 g/zi, sau se poate administra Clindamicina
P.O., 1 g/zi, în 4prize.
e. Pansarea se va realiza cu grijă, administrându-se eventual un antialgic.
Pentru realizarea unui pansament corespunzător trebuiesc respectate anumite reguli:
o Pansamentul trebuie să permită absorbţia exsudatului produs în exces şi a compuşilor
toxici, ceea ce ajută la reducerea durerii şi a tumefacţiei
o Pansamentul nu trebuie să fie aderent, pentru a nu distruge ţesutul de granulaţie în
momentul îndepărtării.
o Trebuie să permit schimburile gazoase pentru formarea de noi capilare şi pentru formarea
ţesutului de granulaţie.
o Trebuie să menţină umiditatea pentru a se realiza migrarea celulelor epiteliale dintr-o
parte în alta a suprafeţei afectate. Dacă nu se respectă această condiţie vindecarea este
întârziată.
o Trebuie să fie impermeabil pentru bacterii.
o Trebuie să fie un bun izolator termic (aprox. 37ºC) pentru a susţine procesele
biologice de vindecare.
o Trebuie să protejeze regiunea afectată de traumatisme.
o Trebuie să fie comod, să nu deranjeze pacientul.
f. Controlul mirosului neplăcut este deosebit de important pentru a asigura calitatea
vieţii şi, în acest scop, se pot folosi pansamente cu acid boric 3%, permanganat de potasiu,
clorhexidină, soluţie Burow diluată, iodoform, sulfat de magneziu.

17. Prevenirea complicațiilor imobilizării:

a. escarele: riscurile sunt determinate de: starea general, starea nutrițională, starea psihică,
capacitatea de mobilizare, incontinența și starea cutanată. Evaluarea riscului la escare se
face la internarea bolnavului în spital și la fiecare 8 sau 10 zile, în funcție de evoluție (se
pun note).

Nota Stare Stare Capacitate de Stare

Stare psihică Incontinența
generală nutrițională mobilizare cutanată

0 BUNĂ fără BUNĂ INDEPENDENT BUNĂ

patologie cu aport
risc alimentar și
de lichide BUNĂ INDEPENDENT
suficient - participă la - merge singur
activități (cârje cărucior)
cotidiene și - sa ridică singur -
îșl accepta se poate mișca in
boala pat
1 MIJLOCIE LIMITATA MIJLOCIE SEMIDEPENDENT INCONTINENȚĂ DESHI-
PERIODICĂ DRATARE
CUTANATA
-patologie cu - -aport de - deprimat - are nevoie de - mai puțin de - piele
risc crescut - calorii, fără motiv - ajutor pentru mers
odată de pe zi imbătrânită
cașexie proteine și are nevoie și activități coti-
- obezitate lichide de stimulare diene
limitat pentru
1l/24h activități
cotidiene

2 DEPENDENT INCONTINENȚĂ PIELE CU

PROASTĂ PROASTĂ URINARĂ ERITEM
PROASTĂ
- mobilizare din pat
aport - confuz sau
-patologie în fotoliu cu sau
alimentar agitat (tre-
neurologică fără ajutor
insuficient buie supra
cu pierdere de - nu poate sta
(prost vegheat
sensibilitate decât în pat sau în
compensat permanent
sau asociere fotoliu
)- pentru
de patologii
alimentație activități
cu risc
parenterală cotidiene)
3 F F PROASTĂ IMOBILIZAT INCONTINENȚĂ DURERE IN RE-
F. PROASTĂ PROASTĂ DE URINĂ ȘI GIUNEA
FECALE EXPUSĂ
- somiconști
- nu părăsește
- fie patologie -nu se ent patul mai mult de o
neurologică, hrănește - - comă oră pe zi
cu pierdere de alimentatie - stare
-stă nemișcat
sensibilitate și parenterală letargică
motricitate paliativă
- fie stadiu
terminal

-MODERAT de la6 la 8
-MARE de la 9 la 12
-F. MARE de la 13 la 18
RISC

b. tromboembolice: efectuarea de exarciții active și pasive în pat administrarea de

anticoagulante
c. pulmonare: asigurarea de condiții optime în încăpere, efectuarea de exerciții respiratorii,
a tapotajului toracic și a pozițiilor de drenaj postural.

18. Educația pentru sănătate:

- lămurire asupra necesității respectăriiconduitei terapeutice și a controlului medical
periodic.
- explicarea importanței menținerii unui regim de viață echilibrat pentru prevenirea
complicațiilor.