ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ GRIGORE GHICA VODĂ IAȘI

MODULUL 35: ONCOLOGIE ȘI NURSING SPECIFIC

Profesor: Lică Maricica
NURSING ÎN ONCOLOGIE
CAPITOLUL I: NOȚIUNI GENERALE
Oncologia este specialitatea medicală care se ocupa cu prevenirea, diagnosticarea și
tratarea formelor de cancer. Denumirea provine din grecescul ”onkos” care înseamnă tumoră și
sufixul ”logos” care înseamnă ”cuvânt despre”. Cancerul este o afecțiune generată de
multiplicarea dezordonată a unei celule care a scăpat de sub controlul mecanismelor de
autoreglare ale organismului.Termenul de cancer îşi are originea în limba greacă, karkinos- crab,
rac, termen care redă în mod sugestiv aspectul morfologic al tumorilor maligne. Acestea
prezintă prelungiri în ţesuturile din jur şi au circulaţie colaterală adiacentă.
Cancerul esta un termen generic pentru un număr mare de afecţiuni cu origine, mecanisme de
apariţie, evoluţie diferite, dar care au ca element comun proliferarea celulară necontrolată,
evoluţia locală şi la distanţă ce duc inevitabil, în absenţa tratamentului, la moartea pacientului.

Evolutia temporala a cancerului

Fiecare tip de cancer prezinta evenimente cronologice semnificative. Desi proliferarea tumorala
este necontrolata datorita unui dezechilibru intre semnalele de reglare, in prezent se admite ca
neo-plaziile maligne se dezvolta in etape succesive si au ca rezultat o crestere progresiva a
clonurilor celulare. Aceste evenimente sunt puse in miscare de un proces biologic numit initiere,
care determina modificari ireversibile in celulele normale, de obicei in celulele stem, urmat de
promotie (promovare), ce produce transformarea celulei normale intr-o celula maligna si prin
proliferare da nastere unui anumit tip de cancer. Sumarea acestor procese temporale reprezinta
istoria naturala sau progresia biologica a cancerului.
Un grup de autori (Bryan G. T.) sustin ca in evolutia temporala a cancerului exista 2 faze de
crestere:
- faza preclinica, perioada de latenta sau de inductie tumorala in care se produc o serie de
fenomene moleculare si celulare intr-o ordine bine determinata, care au ca rezultat aparitia unui
cancer fara manifestari clinice si nici chiar imagistice;
- faza clinica, reprezentata de un cancer clinic, insotit de o anumita simptomatologie si care
poate fi detectat prin metodele specifice fiecarei localizari.
Durata fazei preclinice este uneori scurta, doar de cateva luni dupa initiere (cum ar fi in
limfomul Burkitt), alteori are o durata mare, mai multi ani (in cancerul colonie, al cii urinare). Se
estimeaza ca durata medie a fazei preclinice este de 15-20 ani, dar poate fi si mult mai lunga,
ajungand la 40-50 ani. De altfel istoria naturala a dezvoltarii cancerului e reprezentata in
proportie de 75% de faza preclinica, in timp ce faza clinica reprezinta numai 25% .

Diagnosticarea cancerului
Diagnosticul de cancer este pus cu certitudine numai in urma examinarii la microscop a unei
probe de tesut (examen histopatologic), obtinuta prin biopsie sau excizie chirurgicala. Toate
celelalte proceduri diagnostice sunt efectuate pentru a ghida medicul in descoperirea unei
anomalii si identificarea tesutului din care se va preleva materialul bioptic.
De cele mai multe ori, evolutia bolii neoplazice este un proces silentios, dand simptome numai
atunci cand masa tumorala este suficient de voluminoasa pentru a crea tulburari in
functionalitatea organului sau sistemului in care apare.
De cele mai multe ori, motivul prezentarii la medic este reprezentat de aparitia unei formatiuni
nodulare. Frecvent aceste formatiuni nu sunt dureroase, motiv pentru care momentul prezentarii
la medic este adesea amanat o perioada lunga. Alte simptome care aduc adesea pacientii la
consultatii sunt: sangerari (rectale, sfera genitala), expectoratie cu sange, tulburari de inghitit,
tulburari de tranzit (alternanta diaree/constipatie), tulburari de urinat, scadere marcata in greutate,
dureri, simptome neurologice, etc). 
Dupa prezentarea la medic, pacientul este trimis in vederea investigatiilor specifice, ce sunt
ghidate de simptome si de istoricul personal al pacientului. Investigatiile pot fi
imagistice (mamografie, CT, IRM, ecografie, etc.), endoscopice (endoscopie digestiva
superioara si inferioara, bronhoscopie, laringoscopie, etc.), metabolice (scintigrafie), de
laborator (markeri tumorali), chirurgicale (laparoscopie), scopul lor fiind acela de a identifica o
eventuala masa tumorala si de a ghida punctia in vederea obtinerii diagnosticului de cancer.
Dupa obtinerea materialului bioptic, acesta este trimis medicului anatomopatolog care pune
diagnosticul de cancer, identificand tipul celular, subtipuri histologice, gradul de extensie.
Certitudine diagnosticului de cancer se face numai pe baza examenului histopatologic
(biopsie), precocitatea diagnosticului determina sansele de vindecare.
 Stadiul 0 – vindecare 100%
 Stadiul 1 –vindecare 80-90%
 Stadiile 1 si 2 sunt considerate curabile
 stadiile 3 si 4 sunt considerate incurabile
Tipul biopsiei efectuate pentru diagnosticarea si stadializarea cancerelor:
 san – biopsie cu ac sau biopsie excizionala;
 tract digestiv – biopsie tisulara efectuata prin endoscopie sau prin introducerea
transcutanata a unui ac ( de obicei sub ghidaj CT);
 plaman – biopsie efectuata prin bronhoscopie;
 sistem limfatic – biopsie de ganglioni limfatici, biopsie de maduva osoasa;
 prostata – biopsie cu ac;
 testicul – examinarea testicului extirpat;
 uter, col uterin, ovare – biosie uterina si chiuretaj prin histeroscopie; colposcopie pentru
biopsia de col uterin; examinarea mostrelor extirpate chirurgical.

Tratamentul în cancer
Tratamentul cancerului presupune de cele mai multe ori o abordare extinsa, multidisciplinara,
cuprinzand chimioterapia, radioterapia, chirurgia oncologica, fiecare avand rolul ei bine stabilit
in functie de tipul cancerului, stadiu si afectiunile asociate ale pacientului. 
Chimioterapia este o metoda de tratament a cancerului, in care substantele cu rol antitumoral
sunt distribuite la nivelul intregului organism, avand ca tinta impiedicarea replicarii celulelor
tumorale in orice compartiment al corpului. Exista o multitudine de agenti chimioterapici, fiecare
avand anumite indicatii de utilizare in functie de tipul tumorii si stadiul bolii.
Radioterapia este o metoda de tratament locala a cancerului, avand efect antitumoral numai in
segmentul pe care se administreaza. Foloseste diferite tipuri de radiatii (α, β, γ, etc), in urma
interactiunii dintre particulele generate de aparatul de radioterapie (fotoni, electroni, protoni,
ioni) si celulele tumorale rezultand leziuni letale la nivelul celulelor tumorale, ce vor duce la
distrugerea acestora.
Chirurgia oncologica are rolul de a indeparta fizic tesutul tumoral, atunci cand acesta este
disponibil abordului chirurgical. Trebuie sa respecte anumite indicatii si protocoale de executie
care sa asigure indepartarea tesutului tumoral in limite de siguranta oncologica, pastrand pe cat
se poate functionalitatea organului afectat
Fiecare dintre aceste metode are rolul si locul ei bine stabilit in protocoale dezvoltate de
organisme mondiale de profil, asigurandu-se o actiune coordonata in vederea celor mai bune
rezultate in tratamentul cancerului. Fiecare dintre metodele de tratament poate fi, in diferite
circumstante terapeutice: curativa (poate duce la vindecare doar prin administrarea ei izolata),
adjuvanta sau neoadjuvanta (face parte dintr-un protocol multidisciplinar care tinteste
vindecarea) sau paliativa (tinteste controlul unui simptom sau prelungirea vietii si o calitate cat
mai buna a vietii).

Managementul reacțiilor adverse la tratament si urmărirea pacientului după tratament

Tratamentele conexe in managementul afectiunilor neoplazice tintesc asigurarea unui confort al
pacientului, ameliorarea unor simptome cauzate de cancer sau a unor reactii adverse cauzate de
tratamentele specifice. Sunt cuprinse tratamentul durerii, al infectiilor din cursul chimioterapiei,
tratamentul greturilor si varsaturilor, controlul simptomelor cauzate de tumorile sau metastazele
cerebrale, nutritia suportiva orala sau endovenoasa/intravenosa atunci cand pacientul nu isi poate
asigura aportul nutritiv adecvat, tratamentul escarelor, insuficientei respiratorii sau de alt organ
afectat de evolutia cancerului, etc. Trebuie inteles faptul ca un pacient cu diagnosticul de cancer
va necesita, de-a lungul evolutiei bolii, atentia deosebita a unei multitudini de specilisti in
domeniul medical, cautand-se asigurarea unui confort si calitati a vietii, vizand o integrare cat
mai adecvata a acestuia in societate.

Depistarea precoce în cancer

 depistarea cancerului se referă la procesul prin care un număr mare de indivizi dintr-o
populaţie sunt supuşi unuia sau mai multor teste destinate să descopere cancerele oculte
 depistarea reprezintă descoperirea unei boli existente anatomo-patologic la un pacient care
nu prezintă semnele clinice de boală
 termenul de screening este utilizat ca sinonim cu depistarea precoce şi implică testarea
populaţiei asimptomatice în vederea descoperirii bolii în stadiul preclinic
 diagnosticul precoce semnifică descoperirea într-un stadiu incipient a bolii existente în faza
simptomatică, simptomele alertând pacientul care se prezintă la medic
 obiectivul major al programelor de screening este reducerea mortalităţii şi morbidităţii

 Cancer Test de screening
Mamar 1. Mamografie.
2. Examinarea clinică a sânilor.
3. Autoexaminarea sânilor.
În absenţa factorilor de risc, screeningul constă în: autoexaminare lunară la femeile
peste 20 ani, examinare clinică la fiecare 3 ani la femeile între 20-40 ani şi anual
după 40 ani, mamografie la fiecare 1-2 ani între 40-49 ani şi anual după 50 ani.
În prezenţa factorilor de risc, screeningul constă în: autoexaminare lunară, examinare
clinică la 6 luni şi mamografie anuală.
Col uterin Frotiul cito-vaginal (testul Papanicolau).
Se recomandă test cito-vaginal anual la toate femeile peste vârsta de 18 ani, active
sexual. Dacă 3 teste consecutive Pap au fost normale, examinările se pot face ulterior
la intervale mai mari (2-3 ani).
Colo-rect 1. Testul pentru hemoragii oculte în scaun.
2. Sigmoidoscopia.
3. Colonoscopia.
În absenţa factorilor de risc, screeningul constă în: tuşeu rectal anual de la vârsta de
40 ani, de la 50 ani se face anual şi test pentru hemoragii oculte în scaun şi
sigmoidoscopie la fiecare 3-5 ani.
Prostata 1. Tuşeu rectal.
2. Antigenul specific prostatic (PSA).
3. Ultrasonografia rectală.
Depistarea precoce începe de la 50 ani.

Prevenția cancerului
Prevenţia primară este „depistarea pacienţilor înainte de declanşarea bolii”. Scopul
principal al prevenţiei primare îl reprezintă diminuarea frecvenţei cancerelor prin identificarea
şi, eventual, suprimarea factorilor de risc. Aceştia sunt foarte diverşi (incluzând: modul de
viaţă, obiceiurile alimentare, factori de mediu, profesionali, hormono-genitali şi genetici) şi
ponderea lor diferă de la un individ la altul şi de la o localizare canceroasă la alta.
Prevenţia secundară înseamnă tratamentul unor leziuni precanceroase sau cancere în
stadii precoce, fără expresie clinică, a căror eradicare poate suprima evoluţia spre neoplazie,
ceea ce corespunde depistării precoce. Prevenţia secundară detectează boala după debutul
patogenezei şi include screening-ul, depistarea precoce şi supravegherea ca scopuri ale
prevenirii dezvoltării bolii spre stadiile avansate, incurabile. Se apreciază că circa 1/3 din
cancere ar fi vindecate dacă ar fi depistate precoce.
Prevenţia terţiară este reprezentată de diagnosticul şi tratamentul cancerelor deja
avansate (invazive), dar asimptomatice sau în faza absenţei complicaţiilor. Aceasta ar permite
o diminuare a sechelelor post- terapeutice şi o scădere a nivelelor de mortalitate.
Acţiunea de depistare se poate face prin prevenţie individuală (în cadrul căreia medicul de
familie joacă un rol foarte important), sau prin controlul colectiv („depistarea de masă”) ce
implică intervenţia guvernamentală – este mai eficace pentru că exclude opţiunea individuală şi
implică o modificare a comportamentelor. Se bazează pe acţiuni de informare a publicului şi
puterea de convingere a instanţelor implicate în asistenţa sanitară (fumat, alimentaţie). Scopul
screening-ului de masă este scăderea morbidităţii şi/sau a mortalităţii într-o populaţie, prin
detecţia precoce la cei asimptomatici.

Etiologia in cancer:
1. Factori exogeni- actioneaza asupra organismului prin inhalare, ingerare si prin contact
direct.
 Fumatul – principal cauza a cancerului pulmonar
 Alcoolul- in asociere cu fumatul determin acancerul cavitarii bucale, faringelui,
laringelui, esofagului, ficatului.
 Dieta- excesul de carne (in special de vita), grasimi, in detrimental alimentelor de origine
vegetala determina aparitia cancerului de colon. Afumaturile si conservele pot determina
carcerul de stomac.
 Factori ocupationali si industriali - actioneaza prin expunerea muncitorilor la noxele de la
locul de munca
- muncitorii din fabricile de azbest- cancer pulmonar
- minele de uranium- cancer pulmonar
- expunerea la hidrocarburi aromatice, uleiuri arse, vaselina si vopsele –
cancer cutanat
 Erbicidele
 Poluarea atmosferica si poluarea apelor- un procent redus de cancere.
 Radiatiile ionizante- persoanele expuse la radiatii in serviciile de diagnostic si tratament.
Supravietuitorii bombardamentelor de la Hirosima si Nagasaki au dezvoltat un numar
impresionant de leucemii.
 Radiatiile ultra-violete- pot determina cancer cutanat.
 Consumul de medicamante
 Infectiile :
o Cu virusuri
 Virusul hepatitei B si C –cancer de ficat
 Virusurile Papiloma – cancer de col uterin
o Cu bacterii - infectiile cu Helicobacter pylori – cancer gastric
2. Factori endogeni – prolactina si hormonii extrogeni au rol in producerea cancerului
mamar. Administrarea de hormoni sintetici si contraceptivele utilizate dupa 40 de ani pot
produce cancere.
3. Cancere cu transimtere ereditara – reprezinta 1-2% din totalitatea cancerilor
 Retinoblastomul copilului
 Osteosarcomul
 Cancerul mamar si ovarian
 Leucemiile
 Tumorile cerebrale
 Cancerele colo-rectale
 4. Comportamentul sexual
 boli cu transmitere sexuala de origine virala (HIV, hepatita B si C, papilomavirus)
 este recomandabil pentru a evita cancerul mamar si ovarian ca femeile sa aiba o sarcina
pana in 30 de ani

Clasificarea și denumirea tumorilor

Tumorile (tumor = tumefactie, umflatura) sunt țesuturi de neoformatie și pot fi:

 benigne- alcatuite din tesuturi normale sub aspect histologic, au dispozitie neorganizata,
cresc prin expansiune, sunt incapsulate si pot comprima testurile din jur periclitand
functionalitatea unor organe; nu dau metastaze si raman localizate.
 maligne- cresc rapid, se infiltreaza in tesuturile din jur, dau metastaze prin vasele de
sange si limfatice sau pe calea seroaselor in cavitatile mari.
Diferente intre tumorile maligne si benigne:
Tumori benigne Tumori maligne
-diferentiate histologic -nediferentiate
-mitoze rare(crestere lenta) -mitoze frecvente(crestere rapida)
-circumscrise si incapsulate -infiltrarive si neincapsulate
-neinvazive -invazive si distructive
-compresive -ne/compressive
-nemetastazante -metastazante

Denunirea tumorilor dupa tesutul de origine:

Benigne: se adaugă sufixul –om la țesutul de origine:
-Epiteliale: papilom, adenom
-Conjunctive: fibrom, condrom, osteom
Maligne:
-Epiteliale- carcinom
-Conjunctive- sarcom

Tesut de origine Tumori benigne Tumori mailigne

Tesut epitelial
 epitelui pavinentos  papilom  carcinom
 epiteliu cilindric  polip  adenocarcinom
Tesut glandular  adenom  adenocarcinom
Tesut conjunctiv si alte
tesuturi:
 fibros  fibrom  fibrocarcinom
 embrionar  mixom  mixosarcom
 gras  lipom  liposarcom
 cartilaginos  condrom  condrosarcom
 osos  osteom  osteosarcom
 muscular  miom  miosarcom
 vase de sange  hemangiom  hemangiosarcom
 vase limfatice  limfom  limfosarcom
  sistemul  reticulosarcom
reticulohistiocitar si  linfogranulomatoza
hematoformator maligna
Maduva rosie  leucemia mieloida
 leucemia limfoida
Tesut nervos si alate anexe
ale SNC:
 tesut glial  gliom  gliosarcom
 tesut medular  medulosarcom
 meninge  meningiom  meningiom malign
 sistem nervos  neurinom  neuroblastom
periferic

Tesut glandular
 medulosuprarenala  feocromocitom  feocromocitom
 glanda mamara  fibroadenom malign
 fibrocarcinom
mamar
Tumora in alte organe:
 retina  retinoblastom
 testicul  seminom malign
 pielea  nev pigmentar  melanom malign
 placenta  mola hidatiforma  coriocarcinom
 tesut embrionar  teratom benign  teratoblastom
(hemartrom) (teratom malign)

Terminologie specifica:
 Neoplasm= neoformatie (neo-nou, plaseo-formatie),termen general care desemneaza o
tumora;
 Hiperplazie= proliferare celulara excesiva
 Displazie= perturbare in marimea, forma si organizarea celulelor si tesuturilor
 Anaplazie= pierderea organizarii structurale si functionale a celulelor
 Malign = canceros;
 Benign = non-canceros;
 Carcinogen = agent care cauzeaza cancer;
 Carcinom in situ = celule maligne care localizate numai in tesutul care au aparut, nu au
devenit invazive si nu s-au raspandit in alte parti ale corpului;
 Diferentiere = masura in care celulele canceroase seamana cu celulele normale;
asemanare redusa inseamna diferentiere mai mica si,in general, agresivitate crescuta;
 Invazie = capacitatea unui cancer de a infiltra si distruge tesuturile inconjuratoare;
 Metastaze =celule maligne care s-au raspandit intr-o alta regiune a corpului;
  Recurenta =recadere =reaparitia celulelor maligne dupa tratament, fie in locatia
primara, fie in alte zone ale corpului ( metastaze)
 Remisiune =disparitia dupa tratament atuturor semnelor care indica prezenta cancerului

CAPITOLUL II: PROCESUL DE INGRIJIRE AL PACIENTULUI

ONCOLOGIC

Definitie = metoda clinica, planificata, care permite acordarea de ingrijiri individualizate in

functie de reactiile particulare ale fiecarui individ la o modificare actuală sau potentială a starii
de sanatate.
Etapele procesului de ingrijire:
A. Evaluarea pacientului–pentru stabilirea starii de sanatate sau boala existente, identificarea
problemelor actuale, potentiale de sanatate conducand la formularea diagnosticului deingrijire.
B. Elaborarea unui plan logic de ingrijire–specific pacientului evaluat, strict individualizat si
dirijat in functie de diagnosticul/diagnosticele de ingrijire formulate.
C. Realizarea planului de ingrijire elaborat– implementarea lui pentru rezolvarea problemelor de
ingrijire ale pacientului si comunitatii.
D. Evaluarea eficacitatii actiunilor de ingrijire realizate si recorelarea /reformularea permanenta a
planului redactat initial cu evolutia starii de sanatate a pacientului ingrijit.

Procesul de îngrijire prezinta o serie de avantaje pentru pacient si pentru asistenta medical:
- Individualizarea ingrijirilor
- Selectie specifica a interventiilor
- Stabilirea criteriilor de analiza a rezultatelor obtinute
- Comunicare mai eficienta intre asistent și pacient
- Comunicare cu ceilalti membri ai echipei medicale
- Continuitate si planificare a activitatilor avind ca scop asigurarea calitatii muncii echipei

A. Evaluarea pacientului oncologic

Definitie = Evaluarea pacientului reprezinta prima etapa a procesului de ingrijire, care incepe odata cu
intaia intalnire a asistentului medical cu bolanvul si continua pe toata durata procesului de ingrijre,
deoarece starea de sanatate a celor ingrijiti se modifica continuu.
Evaluarea pacientului reprezinta un process continuu, dinamic si strict individualizat.
Scop:-aprecierea starii de sanatate sau boala prezenta/potentiala a persoanei ingrijite
-precizarea si ierarhizarea necesitatilor de ingrijire ale pacientului
Finalitatea: formularea diagnosticului deingrijire.
a) Culegerea datelor, inregistrarea si aprecierea lor
Culegerea datelor constituie primul contact al asistentei medicale cu pacientul si presupune
colectarea informatilor subiective si obiective privind starea de sanatate si satisfacerea
necesitatilor personale ale pacientului evaluat,atat in prezent cat si anterior momentului
evaluarii.
Culegerea datelor se realizeaza prin:
Anamneza pacientului, apartinatorilor –interviu și observare
Examenul fizic al pacientului:
-inspecție: aprecierea stării de nutriție, modificarea culorii tegumentelor, aspectul feței, poziția.
-palpare: modificări de volum, formă, consistență a diferitelor țesuturi și organe
-percuție: evaluarea naturii conținutului dintr-o cavitate (lichid, gaz, solid) sau aprecierea stării
unui organ necavitar (parenchimatos)
- auscultația: perceperea anumitor zgomote produse de diferite organe.
Examene de laborator
Consultarea documentelor medicale anterioare existente
Pe aparate si sisteme se vor urmari:
- Starea generala- bună, satisfacatoare, influentata, alterata mediocra, grava
- temperatura- hipotermie, febra, afebrilitate, subfebrilitate
- tegumente- aspect, elasticitate, eruptii, leziunui- mucosae (aspect, enanteme , hidratare, leziuni)
- tesut cellular subcutanat- tesut adipos, edeme
- sistem limfo-ganglionar- inspectie, palpare
- sistem osos- integritate, mobilitate, examenul leziunilor
- sistem muscular- troficitate, tonus, forta musculara
- aparat respirator- conformatia cutiei toracice, tuse, miscarile respiratorii ale pacientului, FR,
zgomote respiratorii anormale, semne de insuficienta respiratorie
- aparat cardiovascular- FC, TA, ritmicitatea zgomotelor cardiace, semne de insuficienta cardiacă
dreapta/stanga
- aparat digestiv- aspectul abdomenului, mobilitatea, suplete, durere, varsaturi, constipatie,
diaree, oprirea tranzitului
- aparat genito-urinar – diureza, aspectul urinii, durere, ritmicitatea mictiunilor
- sistem nervos central si organele de simt- starea de constienta, orientarea temporo-saptiala,
diverse acuze si deficiente, proteze.

b) Identificarea problemelor actuale sau potențiale de sănătate

Datele obtinute despre pacient sunt inregistrate in foaia de observatie a pacientului. Utilizarea
datele obtinute si inregistrate are ca scop identificarea circumstantelor de aparitie a afectiunii
precum si a manifestarilor de dependenta (semne,simptome) ce au survenit in starea de sanatate
a pacientului.Odata identificate manifestarile de dependenta vom putea formula si ierarhiza
problemele de ingrijire ale pacientului evaluat, vom analiza gradul de independenta sau
dependenta ale acestuia in satisfacerea necesitatilor sale. Finalitatea analizei si interpretarii
datelor o constituie formularea diagnosticului de ingrijire si elaborarea planului de ingrijire.
Cele 7 simptome de alarmă:
modificări ale tranzitului intestinal obişnuit, tulburări funcţionale digestive;
• modificarea aparentă a unei leziuni cutanate congenitale (nev pigmentar sau
„aluniţă”);
• o plagă care nu se vindecă, o tumefacţie care nu dispare;
• hemoragii digestive, urinare, hemoptizii sau metroragii (orice pierdere de
sânge neobişnuită);
• un nodul palpabil sau o induraţie la sân sau oriunde altundeva;
• tulburări permanente de deglutiţie;
 • persistenţa disfoniei sau tusei iritative

Manifestări de dependență (semen și simptome) specifice afecțiunilor oncologice:

Manifestări de dependență generale (nespecifice) ale cancerului:
a. Scădere ponderală, pierdere inexplicabilă în greutate, aproximativ 10 kg, în majoritatea
cancerelor, dar în special în cel de colon, cel gastric și în hepatocarcinom;
b. Febră, mai ales în stadiile avansate din cauza scăderii imunității, în CBP,
hepatocarcinom; subfebrilitate în special în cancerul cerebral;
c. Modificări ale aspectului tegumentelor și mucoaselor: frecvent paloare și cianoză;
d. Anorexie: în hepatocarcinom, cancer gastric;
e. Inapetență: neselectivă (în majoritatea formelor canceroase) sau selectivă (pentru carne în
cancerul gastric);
f. Icter în hepatocarcinom;
g. Oboseală, fatigabilitate
h. Anxietate cauzată în special de boală și de perceperea viitorului.

Manifestări de dependență locale (specifice) ale cancerului:

a. Durerea:
-uneori este absentă la locul tumorii, dar apare la distanță față de sediul tumorii (în CBP,
cancerul de endometru) sau este atipică (în cancerul gastric);
-localizare variată, în funcție de sediul formațiunii tumorale: retrosternală (cancer esofagian), în
fosa iliacă dreaptă și flancul abdominal stâng (cancer de colon), pelvian (CCU, cancerul vaginal),
flanc stâng/ drept (cancer vezical din cauza obstrucției ureterale), abdomen inferior (tumori
genitale), hipocondrul drept (în hepatocarcinom) sau este generalizată în tot abdomenul (în
hepatoblastom);
-apare tardiv în cele mai multe cazuri (în special în hepatocarcinom). Este precoce în cancerul
osos sau testicular, dar cel mai adesea este un simptom al stadiului avansat;
-caracter: vag, difuz sau sub formă de colică (cancerul de colon), jenă sau tensiune (în afecțiuni
tumorale ale aparatului genital feminin), progresiv și intens (în tumori pulmonare), sporadic (la
micțiune în cancerul de prostată sau de vezică; la defecație în cancerul rectal) sau permanent (în
cancerul renal);
-intensitate variată în funcție de mărimea tumorii și de fenomene de compresiune a organelor
învecinate.

b. Dispneea:
-intensitatea variază în funcție de gradul de afectare pulmonară;
-tulburările respiratorii sunt caracteristice în CBP în stadiile avansate;
-este inclusă în tabloul clinic al cancerului esofagian (însoțită de voce răgușită);
-tipuri: Cheyne-Stokes (când apar fenomene de hipertensiune intracraniană), Kussmaul (în
intoxicație uremică, acidoză metabolică), Biot (stări agonale), paradoxală (în afectarea unui
plămân sau fragment de plămân);

c. Atelectazia (deprimarea și retractarea alveolelor pulmonare) apare în urma stenozei sau

obstrucției bronșice;
d. Tusea:
-uscată, lătrătoare (adenopatii, tumori mediastinale);
-uscată, neproductivă (CBP, metastaze pulmonare);
-răgușeala persistentă poate fi un semn de cancer de laringe sau de tiroidă;
e. Expectorație roșie gelatinoasă în cancerul pulmonar;
f. Hemoragia:
-gingivoragii (cancerul bucal, leucemii), hemoptizie (în CBP, cancerul esofagian, metastaze
pulmonare), hematemeză, melenă (cancer gastric), hemoragie intestinală (cancer de colon drept),
rectoragie (cancer rectal), hemoragii oculte (cancer colorectal), metroragii (cancer vaginal,
CCU), menoragii (cancerul de endometru), hematurie (cancer vezical, CCU, cancer vaginal,
renal si de prostată);
g. Inflamația:
-a căilor respiratorii ce durează mai mult de 3 săptămâni în CBP
-locală, dureroasă în cancerul de sân;
h. Edeme:
-locale: cauzate de procesul tumoral (edemul scrotului în cancerul de prostată)
-ale membrelor inferioare cauzate de comprimarea vaselor iliace (cancerul vezical, de prostată);
i. Grețuri, vărsături: în cancerul gastric;
j. Tulburări de deglutiție: disfagie continuă și progresivă în cancerul esofagian;
k. Tulburări urinare: disurie, polakiurie, oligoanurie (în cancerul de prostată)
l. Tulburări de tranzit: senzație de evacuare incompletă, balonare, flatulență (în cancerul
colorectal); constipație cronică, diaree, modificări în dimensiunile materiilor fecale (scaun în
creion în cancerul de intestin gros);
m. Tulburări sfincteriene în cancerul de vezică;
n. Tulburări de vedere: în tumorile de lob occipital;
o. Nevralgii, pareze în tumori cerebrale;
p. Modificări ale pielii: hiperpigmentare, icter, eritem, prurit, pilozitate crescută, leziuni
care nu se vindecă, modificări ale negilor (culoare, formă, pierderea marginilor, creștere în
dimensiune).
r. Noduli la nivelul sânului sau în alte părți ale corpului.

B. Enunțarea problemelor de dependență și formularea diagnosticelor de

nursing

Diagnosticul de nursing (D.N): un enunț concis, actual sau potential al manifestărilor de

dependență ale pacientului legate de o sursă de dificultate.
Componentele DN sunt:
P- probleme de sanatate actuale si potentiale. Este important ca identificarea problemelor
potentiale sa fie specific pentru fiecare individ, de aceea culegerea de date trebuiesa fie
individualizata.
E – cauza ce le-a determinat (etiologia). Reprezinta identificarea factorilor de mediu,
sociologici, de natura spirituala, psihologica.
S – semnele si simptomele existente sunt cele care reflecta existenta unor caracteristici
observabile ale starii de sanatate definite.
Deci D.N. = P--------E S
 Probleme de dependență întâlnite la pacienții cu afecțiuni oncologice
Sunt multiple și variate, condiționate în principal de sediul tumorii, prezența metastazelor,
capacitatea persoanei de a accepta și de a lupta cu boala. În continuare vor fi exemplificate cele
mai frecvente probleme de dependență și sursele de dificultate.
1.P: Durere
E:agenți infecțioși (proces inflamator), proces neoplazic (compresiunea terminațiilor nervoase),
suprasolicitări fizice, oboseală, insuficiente cunoștințe despre boală, mediu.
2.P: Circulație sau respirație inadecvate
E: proces inflamator, obstrucții, afectări ale mucoasei căilor respiratorii, afectări cerebrale,
durere, febră, anxietate, emoții, stres, poluare, variații de temperatură, insuficiente cunoștințe
despre boală.
3.P: Perturbarea stării de nutriție
E: durere, febră, alterări ale mucoasei digestive, tulburări de tranzit, grețuri, vărsături, tulburări
de deglutiție, tulburări neurologice, anxietate, stres, insuficiente cunoștințe despre boală.
4.P: Hipertermie
E: proces inflamator, tulburări neurologice, anxietate, stres, mediu ambiant inadecvat.
5.P: Eliminare (digestivă, urinară, menstruală) inadecvată
E: alterarea mucoasei intestinale, tulburări de tranzit, tulburări neurologice, durere, tumori,
metastaze, proces inflamator, afectarea parenchimului renal, dezechilibru endocrin, anxietate,
stres, insuficiente cunoștințe despre afecțiune.
6.P: Perturbarea mobilității sau imobilitate
E: modificări structurale sau funcționale ale sistemului osteo-articular (metastaze), durere,
proces inflamator, anxietate, insuficiente cunoștințe despre boală.
7.P: Postură inadecvată
E: durere, metastaze, oboseală, deficit motor, insuficiente cunoștințe despre boală.
8.P: Integritate tegumentară sau a mucoaselor afectată
E: proces inflamator, proces neoplazic, durere, dezechilibre endocrine, tulburări circulatorii,
tulburări neurologice, imobilitate, anxietate, stres, insuficiente cunoștințe despre igiena
personală.
9.P: Alterarea stării de confort
E: durere, dezechilibre, surmenaj, anxietate, insuficiente cunoștințe despre boală.
10. P: Deficit de autoîngrijire
E: durere, oboseală, imobilitate, anxietate, dezinteres, tulburări neurologice, condiții socio-
economice precare, cunoștințe deficitare.
11.P: Comunicare (senzorială, motorie, afectivă, intelectuală) perturbată
E: durere, metastaze, afecțiuni cerebrale, deficite senzoriale, fatigabilitate, anxietate, stres,
tulburări de gândire, insuficiente cunoștințe despre afecțiune.
12.P: Vulnerabilitate față de pericole
E: durere, tulburări neurologice, fatigabilitate, surmenaj, anxietate, stres, mediu ambiant
necorespunzător.
13.P: Anxietate
E: afecțiune tumorală, durere, perceperea viitorului, teama de moarte, stres, conflict,
spitalizare.
14.P: Pierderea stimei de sine. Devalorizare
 E: modificări anatomice (mastectomie), tulburări neurologice, anxietate, stres, teamă,
descurajare, insuficiente cunoștințe despre sine.
15.P: Risc de complicații (infecțioase, cardio-pulmonare, renale, etc.)
E: alterarea funcțiilor vitale, durere, tulburări de echilibru, tulburări de nutriție, tulburări
neurologice, leziuni, anxietate, stres, izolare, sărăcie, lipsă de cunoștințe.
C.Elaborarea planului de îngrijire specific pacientului oncologic; Stabilirea
obiectivelor de îngrijire
Planificarea îngrijirilor înseamnă stabilirea unui plan de intervenție, prevederea etapelor,
a mijloaceor de desfășurare precum și a precauțiilor care trebuie luate. Planul de îngrijire permite
asistentei să judece urgențele și importanța problemelor de dependență, putând astfel să decidă
prioritățile. Planul este un instrument de comunicare, de unificare și de continuitate a îngrijirilor.
Cele două componente ale planului de îngrijire sunt: obiectivele de îngrijire și intervențiile.
Obiectiv de îngrijire: descrierea unui comportament pe care-l așteptăm de la pacient, un rezultat
pe care dorim să-l obținem în urma intervențiilor.
Intervențiile sunt acțiunile asistentei ce au ca scop conservarea sau atingerea unui grad optim de
independență a pacientului. Acestea trebuie să fie novatoare, personalizate, observabile și
măsurabile. Pentru ca intervențiile să fie evaluabile trebuie să se indice la ce oră, în care moment
al zilei, la ce interval sau pe ce durată trebuie să se desfășoare acțiunea asistentei.

Obiective de îngrijire (corespunzătoare problemelor de dependență enunțate mai sus)

1. Pacientul să nu mai prezinte durere (diminuarea intensității durere)
2. Pacientul să prezinte o respirație adecvată (menținerea unei respirații adecvate)
3. Pacientul să prezinte o bună circulație (menținerea unei circulații adecvate)
4. Pacientul să prezinte o alimentație echilibrată (menținerea echilibrului nutrțional și hidro-
electrolitic)
5. Pacientul să prezinte o temperatură corporală normală (menținerea echilibrului termic)
6. Pacientul să prezinte o eliminare (digestivă, urinară, menstruală) adecvată (menținerea
unei eliminări.......corespunzătore)
7. Pacientul să prezinte o mobilitate adecvată capacității fizice (refacerea și menținerea
mobilității)
8. Pacientul să prezinte o postură fiziologică
9. Pacientul să prezinte tegumente integre (refacerea integrității tegumentare)
10. Pacientul să prezinte o stare de confort adecvată (menținerea stării de confort)
11. Pacientul să se poată autoîngriji cât mai curând posibil (diminuarea deficitului de
autoîngrijire)
12. Pacientul să poată comunica eficient pe plan senzoro-motor, afectiv, intelectual
(menținerea unei comunicări adecvate capacităților sale)
13. Pacientul să nu mai fie vulnerabil față de pericole (diminuarea gradului de
vulnerabilitate)
14. Pacientul să fie echilibrat psihic (diminuarea gradului de anxietate)
15. Pacientul să-și recapete încrederea și stima de sine
16. Pacientul să nu mai prezinte risc de complicații (diminuarea gradului de risc de
complicații)
 D.Realizarea planului de îngrijire
Pacient cu cancer bronhopulmonar, prezintă următoarele manifestări de dependență:
- Tuse continuă, rebelă la tratament, expectorație muco-purulentă, dispnee, junghi toracic
- Scădere în greutate, inapetență, greață
- Febră, paloare, oboseală
- Cefalee, tulburări vizuale, tulburări de echilibru
- Anxietate
Diagnostice de îngrijire:
- Alterarea funcției respiratorii, cauzată de procesul neoplazic bronho-pulmonar,
manifestată prin tuse, expectorație, junghi toracic, dispnee.
- Alimentație inadecvată prin deficit, cauzată de febră și greață, manifestată prin inapetență
și scădere în greutate.
- Alterarea echilibrului termic, cauzată de procesul inflamator, manifestată prin febră
ridicată.
- Dificultate de a dormi și a se odihni, cauzată de durere toracică, dispnee, febră,
manifestată prin somn insuficient, paloare, oboseală.
- Anxietate cauzată de spitalizare, manifestată prin neliniște, îngrijorare.
- Risc de complicații cauzate de procesul neoplazic și imunitate scăzută.
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Probleme Obiectivele Evaluarea
Data de de îngrijire Intervenții îngrijirilor
dependență
Respirație Menținerea Autonome:
ineficientă unei respirații -asigurarea condițiilor de mediu
eficiente -asigurarea repausului la pat
-evaluarea intensității durerii toracice
-observarea tusei și a expectorației
(colectare corespunzătoare)
-măsurarea și notarea respirației
-menținerea poziției semișezânde
-asigurarea pozițiilor de drenaj postural
-educarea pacientului privind renunțarea la
fumat, utilizarea batistitelor de unică
folosință șicolectarea corectă a sputei
Delegate:
-participarea la examenul clinic
-recoltarea sputei pentru examenul de
laborator
-participarea la investigații de specialitate:
radiografie toracică, bronhoscopie,
-administrarea citostaticelor: Cisplatin,
Vincristine
-participarea la radioterapie
-pregătire pentru intervenție chirurgicală
Alimentație Pacientul să Autonome:
deficitară fie echilibrat -măsurarea și cântărirea pacientului
nutrițional -asigurarea regimului de cruțare, fără
proteine animale (din cauza inapetenței
selective pentru carne)
-lămurirea bolnavului privind necesarul de
legume și fructe precum și aportul
suplimentar de lichide în timpul
chimioterapiei)
-stimularea apetitului prin prezentarea
atrăgătoare a alimentelor
-efectuarea de exerciții respiratorii periodice
pentru îndepărtarea senzației de greață
Delegate:
-participarea la ecografia abdominală
-administrare de antiemetice
-hidratare parenterală
-vitaminoterapie
Hipertermie Pacientul să Autonome: Temperatura
prezinte -asigurarea mediului adecvat, ferit de curenți corporală a scăzut
temperatură de aer, cu temperatură constantă cu 2 grade
corporală în -măsurarea și notarea temperaturii
limite -hidratare corespunzătoare
normale -ștergerea tegumentelor de transpirații
-asigurarea lenjeriei curate de pat și de corp
Delegate:
-recoltarea sângelui pentru examene de
laborator
-administrarea antibioticelor și
antiinflamatoarelor

Autonome:
-asigurarea condițiilor adecvate pentru
Somn odihnă: liniște, cameră curată, aerisită,
perturbat Pacientul să semiobscuritate
calitativ și beneficieze -supravegherea perioadelor de odihnă și
cantitativ de un somn somn
adecvat -ingestia unui pahar de lapte cald înainte de
culcare
-efectuarea de plimbări scurte și exerciții
respiratorii
Delegate:
-administrarea sedativelor prescrise
Comunicare Menținerea Autonome:
senzorio- unei -realizarea unei comunicări adecvate:
motorie comunicări ascultare atentă, verbalizare, repetare,
inadecvată cât mai bune explicare, concluzionare
pe plan -însoțirea pacientului la cabinetele de
senzorial și investigații, la sala de tratamente, la sala de
motor mese, la baie
Delegate:
-participarea la examenul neurologic
-participarea la efectuarea CT
Anxietate Pacientul să Autonome:
fie echilibrat -informarea pacientului privind necesitatea
psihic spitalizării
-lămurirea pacientului privind importanța
tratamentului, a regimului dietetic
-încurajarea pacientului sa-și exprime
temerile
-pregătirea psihică pentru tehnicile efectuate
Delegate:
-administrarea anxioliticelor prescrise
Autonome:
Risc de Diminuarea -asigurarea mediului securizant și de
complicații gradului de protecție
risc de -respectarea măsurilor de asepsie și
complcații antisepsie
-evitarea suprasolicitărilor fizice și psihice
-aplicarea măsurilor de prevenire a escarelor
-prevenirea constipației prin mobilizare
periodică și hidratare corespunzătoare
Delegate:
-participarea la examene (biopsie)
-administrarea simptomaticelor: morfină,
cortizon
-montarea și supravegherea perfuziei
endovenoase
-administrarea de anticoagulante pentru
prevenirea complicațiilor tromboembolice