Universitatea de Medicina si Farmacie Victor Babes,

Timisoara

Chirurgie toracica
Chistul hidatic pulmonar

Studenta,
Sosoi Aurelia,Seria E,Grupa 49

CHISTUL HIDATIC PULMONAR

Chistul hidatic este cauzat de infectia cu tenia Echinococcus
granulosus.
Aceasta tenie are ca gazda definitiva cainele, iar gazde intermediare
sunt ierbivorele si porcul. Omul este o gazda accidentala.
Afectiunea este determinata de infectia cu forma larvara a teniei .
Ciclul de viata al teniei Echinococcus granulosus

Tenia patrunde pe cale intestinala, dupa care trece in circulatia portala.

Ficatul este primul organ in drumul parcurs de parazit, astfel ca
localizarile hepatice sunt cele mai frecvente.
Frecventa localizarii la nivel pulmonar este in jur de 30 % .Cel mai
frecvent chistul hidatic este localizat in parenchimul pulmonar - 94,8
% si mult mai rar in pleura - 0,58 %, mediastin 0,58 % sau diafragm
(Sherman 1990). Bisson (1984) a intalnit in 71,8 % din cazuri
chisturi unice, in 20,5 % -chisturi multiple, iar in 5,1 % din cazuri
chisturi fistulizate in pleura. S-a observat o frecventa mai mare a
localizarii la nivelul plamanului drept(60,6 % - Petropoulos si
Liasidou (1995).
Chistul hidatic este format din:
la exterior prezinta un perete alcatuit din cuticula si proligera.
Cuticula este o membrana exterioara albicioasa, elastica. La interior
se afla membrana proligera (germinativa). Din membrana germinativa
se formeaza la exterior cuticula iar la interior tot aceasta secreta
lichidul hidatic si formeaza capsule proligere care contin scolecsi.
prin distrugerea capsulelor sunt eliberati scolecsi care constituie
corpi de tenie activi, din care se pot dezvolta chisturi secundare.
Scolecsii formeaza nisipul hidatic.
lichidul hidatic - contine scolecsi si vezicule fiice. Este un lichid
limpede si incolor, ca apa de stanca. Lichidul are proprietati intens
alergice si este toxic din cauza unor substante numite ptomaine.

Manifestari clinice
Acestea sunt deosebite, in functie de faza evolutiva necomplicata sau
complicata a bolii. In faza necomplicata, cand chistul hidatic este
intact:
- simptomele pot sa fie absente, iar descoperirea bolii se face
ocazional, cu prilejul unei examinari radiologice toracice de rutina.
- alteori apar cateva simptome cum ar fi: tusea seaca, iritativa,
productiva, sau insotita de mici hemoptizii, dispneea, subfebrilitarea.
- hemoptizia, ca si subfebrilitatea pot atrage atentia asupra iminentei
ruptrurii chistului.
- rar pot fi prezente simptome si semne generale: urticaria, pruritul
- examenul obirectiv al toracelui: matitate sau submatitate la percutie,
diminuarea murmurului vezicular si prezenta de raluri bronsice la
auscultatie.
Cand chistul hidatic s-a rupt si s-a infectat simptomatologia devine
polimorfa:
expectorarea unei mari cantitati de lichid cu gust salciu, limpede, sau
fragmente de membrana hidatica (vomica hidatica)
daca evacuarea este brutala, se poate instala insuficienta respiratorie
acuta prin inundarea arborelui traheo-bronsic si socul anafilactic
daca chistul se rupe in cavitatea pleurala, simptomele pot fi mai putin
dramatice: tuse seaca, dispnee la efort, febra. Se instaleaza
pneumotoraxul, care este de o gravitate extrema daca este cu supapa,
sau piopneumotoraxul, in care semnele clinice ale supuratiei sunt pe
primul plan.
Examinari paraclinice

Examenul radiologic toracic este cea mai importanta examinare.

Aspectul clasic al chistului necomplicat, ce apare in peste 70% din
cazuri, este opacitatea rotunda sau ovalara, net delimitata, cu contur
subtire, cu structura omogena si intensitate subcostala, vizualizata pe
radiografia de fata si profil.
In restul cazurilor imaginea este mai rau delimitata, poate avea forme
variabile, conturul imaginii poaste fi gros si neregulat, cu structura
neomogena, punand probleme de diagnostic diferential.

Examenul radioscopic poate releva variatii in diametrul chistului, in

functie de fazele respiratiei.

In chistul complicat, imaginile radiologice sunt polimorfe: aspectul de

de semiluna la polul superior al opacitatii (semnaleaza iminenta
rupturii), aspectul de membrana ondulanta, aspectul de abces
pulmonar, sau mai rar aspectul pseudotumoral (prin incarcerarea
membranei hidatice cu evacuarea in intregime a membranei). Cand
ruptura se produce in cavitatea pleurala, se pot observa imaginile
caracteristice pentru pneumotorax sau hidropneumotorax.
Examenul computer-tomograf (sau examenul RMN) stabileste cu
precizie structura lichidiana a opacitatii radiologice si absenta
adenopatiilor mediastinale. Poate evidentia mai bine membrana
retentionata.
Echografia toracica este utila pentru evidentierea chistelor cu
topografie pulmonara periferica sau pleurala, ca si a celor de dom
hepatic.
Bronhoscopia este rar utilizata in diagnosticul chistului hidatic. Este
utila in formele pseudotumorale.
Investigatiile de laborator : eozinofilia sanguine si IDR Cassoni (pot
fi in limite normale, iar valorile crescute nu sunt specifice hidatidozei
pulmonare). Alte determinari imunologice: hemaglutinarea indirecta,
testele de imunofluorescenta si mai ales testului ELISA, care pare a
avea cea mai mare specificitate si sensibilitate.

Complicatii
In cazul formelor complicate se pot produce

 ruptura chistului hidatic cu evacuarea continutului

in cazul deschiderii in bronsie pot apare hemoptizii repetate, tuse,
expectoratie, vomica,
iar in cazul infectarii aparitia abcesului pulmonar;
in cazul deschiderii in pleura : pleurezie, pneumotorace spontan,
piopneumotorax;
exista tendinta accentuata la infectie.
Carbajal Balaguera et al (2000) au considerat ca in cazul hidatidozei
pulmonare pot apare hemoptizii secundare recurente.Yang (1994) a
descris un caz de fistula bronhobiliara de natura hidatica, iar Kini
(1995) in India, un caz de micoza invaziva la o persoana cu chist
hidatic pulmonar si status imunologic normal.
In cazuri exceptionale, chistul hidatic necomplicat poate evolua catre
degenerescenta si calcifiere.
In cazul localizarilor pleurale, s- au semnalat pe langa cazurile de
hidatidoza pleurala primitiva si pleurezie hidatica si aparitia unor
forme complicate cu hidropneumotorax, pahipleurita hidatica
secundara si empiem.

Tratament

Data fiind evolutia chistului hidatic spre complicatii grave, cu

potential letal, tratamentul se impune. Acesta este complex, medicochirurgical.
Tratamentul chirurgical trebuie sa fie conduita de electie.
Tratamentul medical este indicat : - in chistul hidatic de dimensiuni
reduse (sub 3 cm) si cu pereti subtiri - in cazurile in care tratamentul
chirurgical este contraindicat (tare asociate grave, varsta inaintata) asociat tratamentului chirurgical (postoperator) Se utilizeaza
paraziticide din clasa benzimidazolilor, de tipul Mebendazole sau
Albendazole, ultimul fiind mai bine tolerat si cu efecte secundare
reduse. Autorii chinezi raporteaza rezultate bune cu Praziquantel.
Tratamentul chirurgical are 2 scopuri :
- evacuarea hidatidei
- tratarea cavitatii restante intrapulmonare
Evacuarea hidatidei se poate face prin extirparea intacta a chistului,
sau prin punctia sa (inactivarea parazitului cu alcool absolut sau
solutie salina hipertona si aspirarea lichidului) si extragerea
membranei hidatice.

Rezolvarea cavitatii restante se poate face si ea in mai multe maniere,

in functie de dimensiunea chistului si topografia sa.
Exista procedee chirurgicale ce desfiinteaza cavitatea prin capitonaj,
sau care o lasa deschisa dupa sutura fistulelor bronsice.

Alte procedee recomanda drenajul separat al cavitatii perichistice si al

celei pleurale. Interventiile de exereza pulmonara de tipul lobectomiei
se efectueaza doar in anumite cazuri :
- chiste gigante ce videaza un lob
- chiste multiple
- echinococoza alveolara
- chistele cu supuratii ireversibile parenchimatoase.