Chistul hidatic pulmonar

Chiriac Bianca Mihaela

G4 An II
Chistul hidatic este o boală provocată de Taenia echinococcus, un vierme plat
din încrengătura Plathemintes, clasa Cestoda. Această tenie se întâlneşte sub
două forme: adult şi larvă. Stadiul de adult este întâlnit doar la gazda
definitivă: pisică, câine, vulpe.
 
 
 
 
 

În stadiul larvar se găseşte doar la gazdele intermediare – erbivore, om. Taenia

echinococcus adultă nu este mai lungă de 1 cm, dar poate elibera în intestin
până la 800 de ouă embrionate.
Ciclul natural al teniei

Din intestinul gazdei definitive (câine, pisică) se elimină odată cu materiile

fecale ouăle embrionate. Acestea ajung pe sol şi plante, unde pot rezista 4 luni
la temperaturi sub zero grade. După ingestia plantelor contaminate, ouăle
ajung în stomacul gazdei intermediare (omul) apoi în intestin, unde va străbate
peretele acestuia. După ce părăseşte intestinul ajunge în circulaţia portală. De
aici se poate opri în ficat – chist hidatic hepatic în 60% din cazuri sau ajunge în
plămâni – chist hidatic pulmonar. Există cazuri rare când se poate localiza la
nivelul inimii, creierului sau splinei. La nivelul organului afectat (pulmon),
embrionul începe să-şi formeze o veziculă – ia formă de chist, ce creşte în
dimensiuni. Dacă gazda intermediară este omul, tenia nu prea mai are şanse să
îşi încheie ciclul – să ajungă adult, deoarece gazda definitivă trebuie să
consume organul afectat.

La gazda intermediară, chistul hidatic format are trei posibilităţi de dezvoltare

– moartea parazitului cu calcificarea veziculei, ruperea chistului cu eliberarea
unor vezicule mai mici ce vor produce noi infecţii, fistulizarea chistului
(eliminarea conţinutului la exterior).
Manifestări clinice
In faza necomplicată

- când chistul hidatic este intact: - simptomele pot fi absente, iar

descoperirea bolii se face ocazional, cu prilejul unei examinări radiologice
toracice de rutină.

- alteori apar câteva simptome cum ar fi: tusea seacă, iritativă,

productivă, sau însoțită de mici hemoptizii, dispneea, subfebrilitarea.
Hemoptizia, ca și subfebrilitatea pot atrage atenția asupra iminentei
rupturii chistului.

- rar pot fi prezente simptome și semne generale: urticaria, pruritul -

examenul obirectiv al toracelui: matitate sau submatitate la percuție,
diminuarea murmurului vezicular și prezența de raluri bronșice la
auscultație.
Când chistul hidatic s-a rupt și s-a infectat, simptomatologia devine polimorfă:

- expectorarea unei mari cantități de

lichid cu gust sălciu, limpede, sau
fragmente de membrană hidatică (vomică
hidatică);
- dacă evacuarea este brutală, se poate
instala insuficiența respiratorie acută prin
inundarea arborelui traheo-bronșic și
șocul anafilactic;
- dacă chistul se rupe în cavitatea
pleurală, simptomele pot fi mai puțin
dramatice: tuse seacă, dispnee la efort,
febră;

Se instalează pneumotoraxul, care este de o gravitate extremă dacă este cu

supapă, sau piopneumotoraxul, în care semnele clinice ale supurației sunt pe
primul plan.
Examinări paraclinice

Examenul radiologic toracic este cea mai importantă examinare. Aspectul

clasic al chistului necomplicat, ce apare în peste 70% din cazuri, este
opacitatea rotundă sau ovalară, net delimitată, cu contur subțire, cu structura
omogenă și intensitate subcostală, vizualizată pe radiografia de față și profil.
În restul cazurilor imaginea este mai rău delimitată, poate avea forme
variabile, conturul imaginii poaste fi gros și neregulat, cu structura
neomogenă, punând probleme de diagnostic diferențial. Examenul radioscopic
poate releva variații în diametrul chistului, în funcție de fazele respirației.

În chistul complicat, imaginile radiologice sunt polimorfe: aspectul de

semilună la polul superior al opacității, aspectul de membrana ondulantă,
aspectul de abces pulmonar, sau mai rar aspectul pseudotumoral (prin
încarcerarea membranei hidatice cu evacuarea în întregime a membranei).
Când ruptura se produce în cavitatea pleurală, se pot observa imaginile
caracteristice pentru pneumotorax sau hidropneumotorax.
Examenul computer-tomograf (sau examenul RMN) stabilește
cu precizie structura lichidiană a opacității radiologice și
absența adenopatiilor mediastinale. Poate evidenția mai bine
membrana retenționată.

Ecografia toracică este utilă pentru evidențierea chisturilor cu

topografie pulmonară periferică sau pleurală, ca și a celor de
dom hepatic.

Bronhoscopia este rar utilizată în diagnosticul chistului hidatic.

Este utilă în formele pseudotumorale.

Alte determinări imunologice: hemaglutinarea indirectă, testele

de imunofluorescență și mai ales testului ELISA, care pare a
avea cea mai mare specificitate și sensibilitate.
Tratamentul medical este indicat :

- în chistul hidatic de dimensiuni reduse (sub 3 cm) și cu

pereți subțiri;

- în cazurile în care tratamentul chirurgical este contraindicat

- asociat tratamentului chirurgical (postoperator)

- Se utilizează paraziticide din clasa benzimidazolilor, de

tipul Mebendazole sau Albendazole, ultimul fiind mai bine
tolerat și cu efecte secundare reduse.
Tratamentul chirurgical are 2 scopuri :
- evacuarea hidatidei
- tratarea cavitatii restante intrapulmonare

Evacuarea hidatidei se poate face prin extirparea intactă a

chistului, sau prin puncția sa (inactivarea parazitului cu alcool
absolut sau soluție salină hipertonă și aspirarea lichidului) și
extragerea membranei hidatice.

Rezolvarea cavitatii restante se poate face și ea în mai multe

maniere, în funcție de dimensiunea chistului și topografia sa.
Există procedee chirurgicale ce desființează cavitatea prin
capitonaj, sau care o lasă deschisă după sutura fistulelor bronșice.
Alte procedee recomandă drenajul separat al cavității perichistice
și al celei pleurale. Intervențiile de exereză pulmonară de tipul
lobectomiei se efectuează doar în anumite cazuri : - chiste gigante
ce videaza un lob - chiste multiple - echinococoza alveolara -
chistele cu supurații ireversibile parenchimatoase.
COMPLICAȚII- cele mai frecvente sunt urmatoarele:

- Empiemul pleural- când sutura perichistului nu a fost etanșă,

sau în tehnicile fără capitonajul lojei chistice.
- Recidiva lojei chistice când capitonajul a fost incorect
executat.
- Supurația lojei chistice.
- Hemoragia secundară – complicație gravă cu hemoptizii
uneori masive - generată de capitonajul incorect și când nu au
fost respectate hemostaza lojei chistice în timpul capitonajului,
s-au lezat vasele.
- Echinococoza secundară - când s-a efracționat chistul hidatic,
se spală cavitatea pleurală cu soluție de apă oxigenată.
Surse bibliografice

https://
www.spitalul-municipal-timisoara.ro/data_files/content/sectii/clinica-de-chi
rurgie-toracica/chistul-hidatic-pulmonar.pdf

https://
www.scientia.ro/37-biologie/cum-functioneaza-corpul-omenesc/3449-chistul-
hidatic-pulmonar.html

https://www.cabinetveterinarsectorul4.ro/PDF/Echinococoza.pdf