Şcoala Sanitară Postliceală ”Sanity” Onești

Domeniul: sănătate și asistenţă pedagogică

Calificare profesională: asistent medical generalist
Învăţământ de zi

Proiect
pentru Elemente de statistica si informatică
medicală - învăţământ postliceal sanitar

Îndrumător, Candidat,
Prof. Stan Vili Popescu George

2020

BOLI ALE APARATULUI RESPIRATOR

Plamanii sunt parti ale sistemului respirator, localizati in interiorul cutiei toracice, deasupra
diafragmului. Sunt organe complexe, de consistenta spongioasa cu tesut elastic, care au rolul
de a inspira si expira dioxidul de carbon.
In timpul respiratiei, oxigenul intra in organism, fiind distribuit la nivelul plamanilor prin
sistemul numit arbore bronsic, format din bronhii si bronhiole - ramuri care descresc in
diametru.
Arborele bronsic transporta oxigenul in alveole pulmonare, de unde oxigenul este transportat
in sistemul circulator, iar dioxidul de carbon este transportat din sange la nivelul plamanilor
pentru a fi expirat.
Aportul de oxigen si alimentarea tesuturilor cu sange este necesara pentru functionarea tuturor
celulelor din corp. Eliminarea dioxidului de carbon este importanta pentru mentinerea unui pH
optim al sangelui, caracteristica a echilibrului acido-bazic a sistemelor organismului.

Avand in vedere ca aerul pe care il respiram contine multe substante din mediul inconjurator
(polen, praf, bacterii, fum, virusuri, substante chimice volatile, etc.), plamanii trebuie sa isi
mentina activ sistemul de aparare impotriva acestori invadatori cu potential toxic.
Acest ansamblu de sustinere al plamanilor include celule ale sistemului imunitar si secretie de
mucus care va elimina aceste componente nedorite din plamani.

Bolile aparatului respirator pot fi grupate în două categorii: infecţii respiratorii acute şi boli
respiratorii cronice.
Infecţiile respiratorii acute cuprind boli localizate pe diferite segmente ale aparatului respirator
şi sunt denumite după zona afectată: rinite, faringite, amigdalite, bronşite, traheobronşite,
pneumonii, bronhopneumonii, pleurezii.

1. Boli ale cailor respiratorii (boli pulmonare obstructive) - pot provoca ingustarea sau blocarea cailor
respiratorii. Includ: astmul, emfizemul si bronsita cronica. Pacientii care sufera de boli ale cailor
respiratorii prezinta dificultati de respiratie.

2. Boli care afecteaza tesutul pulmonar - deterioreaza tesutul pulmonar. Pot cauza cicatrici sau
inflamarea tesutului pulmonar, care aduce plamanii in imposibilitatea de a se dilata suficient ("boli
pulomare restrictive").

De asemenea, plamanilor li se diminueaza functia de a inspira oxigen (oxigenarea) si de a expira

dioxidul de carbon. Fibroza pulmonara si sarcoidoza sunt astfel de boli ale tesutului pulmonar.
Pacientii cu aceste afectiuni au sentimentul ca nu au suficient aer, ca "poarta un pulover prea strans
pe gat" care nu le permite sa inspire adanc.

3. Boli ale circulatiei pulmonare - acestea afecteaza vasele de sange ale plamanilor. Sunt cauzate de
coagulare, cicatrici sau inflamarea vaselor de sange. Una dintre consecintele acestor afectiuni este
reducerea capacitatii plamanilor de a transporta oxigenul si de a elibera dioxidul de carbon.

Deseori, aceste boli pot afecta si functia cardiaca. Majoritatea bolilor pulmonare implica de fapt o
combinatie a acestori tipuri de afectiuni.

Simptomele bolilor aparatului respirator pot fi grupate în dureri, tulburări de ritm respirator, tuse,
expectorație. Durerile se manifestă diferit, în bolile pulmonare, în afecțiunile bronșice, în pleurezii,
sau pleurită (durerea este minimă), dureri costale, ori intercostale (sunt acute), iradiante. Durerile se
pot manifesta fulgerător, pot fi ascuțite, la punct fix, după un efort. După localizarea lor durerile pot fi
cutanate, musculare, osoase, ori pe nerv sau organ intern. Printre simptomele comune se afla: tusea
persistenta, dispneea, respiratia suieratoare, expectoratia cu sange.

Tulburările de respirație sunt acute, cronice și de efort. Dispneea este dificultatea de a respira,
tahipneea apare când în loc de 16-20 respirații/ minut se ajunge la 50-60 respirații/ minut,
bradispneea când scade numărul normal de respirații/ minut. Tusea poate fi bronșică, pulmonară,
pleurală. După aspectul sonor deosebim tusea surdă, răgușită, voalată, uscată, tusea convulsivă,
umedă, cu expectorație. Expectorația reprezintă tusea care se face cu expectorație, care poate fi
incoloră, galben-verzuie, ruginie, brun-murdară, muco-purulentă, alb-galbenă. Expectorația poate
avea și miros de paie umede ori pământ ud, ori fetid (la abcesele pulmonare).

Abcesul pulmonar apare ca un puroi colectat, provocat de microbii streptococ, stafilococ,

pneumococ, când aceștia găsesc un teren favorabil datorită imunității scăzute a organismului și se
manifestă cu febră, frison, junghi toracic, tuse. La această boală se administrează tratament alopat,
naturist, homeopat. Alergia nazofaringiană este provocată de anumite substanțe alergene sau
antigene, care duc la diferite manifestări în organism: iritabilitatea nazală, usturimi la nas, strănut,
secreții, răgușeală. Tratamentul este naturist și homeopat.

Astmul bronșic se manifestă prin dispnee respiratorie (dificultatea de a elimina aerul din plămâni) cu
crize de sufocare, sete de aer. Bolnavul este agitat, are spasme, expectorează o spută. Criza de astm
bronșic este cauzată de îngustarea difuză a unor ramificații ale arborelui bronșic, de contracția
spastică a mușchilor din pereții bronșici, de tumefierea mucoasei care căptușește brohiile.
Tratamentul este intern, homeopat, iar în plus bolnavul va evita alergenii care provoacă criza, va trata
infecțiile din organism, va face gimnastică respiratorie, tratament intern naturist (infuzii, decoct,
macerat), tratament extern (cataplasme, băi, comprese, inhalații) și proceduri, masajul reflexogen al
picioarelor, la coloana vertebrală, etc.

Bronșita este inflamația acută și cronică a mucoasei care căptușește arborele bronhic. Cauzele
apariției bolii sunt bacteriile, virusurile, ciupercile, alergiile. Simptomele bolii sunt înfundarea nasului,
răgușeală, strănut, usturime în gât, dureri de cap, febră, oboseală, expectorații. Tratamentul începe cu
o alimentație echilibrată, fără exces de carne și grăsimi, dulciuri, produse de panificație. Împortant
este să se facă masaj reflexogen al tălpilor membrelor inferioare, coloanei cervicale, tratament intern,
homeopat, naturist și tratament extern.

Bronșiectazia este o dilatație a bronhiilor cu inflamarea și stagnarea de secreții purulente.

Simptomele bolii sunt: tusea cronică, expectorația mucopurulentă. Tratamentul aceste boli: se va
evita frigul și umezeala, eforturile, se va adopta un regim alimentar adecvat, se va face zilnic
gimnastică respiratorie, masaj. Tratamentul care se aplică este intern, naturist, homeopat, precum și
tratamentul extern care joacă un rol important în această afecțiune.

Candidoza aparatului respirator este provocată de o micoză cu localizări în cavitățile nazale, în laringe
și poate fi traheobronșita candidozică, pneumoniile candidozice, pleuritele candidozice. Chistul hidatic
se datorează unui parazit Tenia echinococcus în formă de panglică, care are 3-6 m lungime, iar în
formă larvară de 10-12 cm. Tenia se transmite prin dejecțiile animalelor infestate care conțin ouă și
larve. Chistul hidatic apare în orice organ dar mai ales în ficat și plămâni. Simptomele bolii sunt de:
tuse, dureri toracice, dispnee, hemoptizii repetate. Tratamentul alopat medicamentos nu prea dă
rezultate, de aceea se recurge la intervenția chirurgicală.

Embolia pulmonară constă în obliterarea totală sau parțială a unei artere pulmonare sau ramuri ale
acesteia de către un corp străin sau chiag de sânge. Această afecțiune cu sau fără infarct constituie o
cauză de deces. În rândul cardiopatiilor care pot duce la embolii se numără insuficiența cardiacă,
infarctul miocardic, fibrilația atrială. Repausul prelungit la pat poate deveni un factor de risc,
favorizând o stază venoasă. Simptomele acestei boli sunt durere toracică intensă, tahicardie, dispnee,
hipotensiune. Tratamentul care se aplică este alopat.

Emfizemul pulmonar este o boală cronică care constă în dilatarea alveolelor pulmonare ca urmare a
distrugerii elasticității țesutului pulmonar. Simptomele sunt cianoza feței, a extremităților, cutia
toracică apare bombată, tuse, oboseală, expectorație. Evoluția bolii este lentă, dar în final conduce la
insuficiență respiratorie progresivă. Bolnavul va avea o alimentație pe baza de legume și fructe, va
evita frigul, umezeala, va urma cu tratament contra infecțiilor din organism, va urma o serie de
proceduri precum sunt presupunctura, reflexologia vertebrală, gimnastica respiratorie, de asemenea
un tratament homeopat și naturist.

Faringita constă în inflamația mucoasei faringiene, inclusiv a amigdalelor, fiind vorba de o amigdalo-
faringită. În general, faringita este o infecție produsă de streptococi, stafilococi, pneumococi.
Simptomele bolii sunt jenă la înghițire, înțepături, căldură, tuse seacă. Tratamentul constă într-o serie
de proceduri, masaj, presupunctură, exerciții de respirație, tratament homeopat și naturist.
Furunculul nazal este o inflamație acută a pielii și a țesutului de sub ea provocată de un stafilococ,
determinată de lipsa de igienă, sau de alte boli, de exemplu de diabetul zaharat. Apare sub forma unui
nodul dens, de culoare roșie intensă, este însoțit de inflamarea ganglionilor limfatici din vecinătate,
apoi crește repede, devine stacojiu, în centru are un punct gălbui care indică puroi și care se va sparge
și va forma o ulcerație cu țesut necrozat – dopul furunculului, care se vindecă treptat cu tratament
naturist și homeopat.

Insuficiența pulmonară acută apare la bolnavii cu pneumopatii cronice cum este astmul, emfizemul
pulmonar și este intensificată de embolii, intoxicații și infecții. Simptomele sunt tulburări respiratorii,
tuse, apatie, anxietate, depresie, puls mărit, vertij. Lipsa de oxigen duce la cardiopatie ischemică
urmată de o ligurie, apoi de anurie, chiar suprimarea totală a urinei. Tratamentul care se aplică este
alopat.

Laringita este inflamația mucoasei laringiene din cauza unei răceli, variații bruște de temperatură,
umezeală, surmenaj vocal. Principalele simptome sunt: răgușală, durere în gât, tuse uscată. Laringita
este acută sau cronică, ultima este provocată de microbi sau de unele afecțiuni (rinite, amigdalite,
sinuzite). În cazul acestei boli se aplică următoarele proceduri și anume: masaj reflexogen,
presupunctură, exerciții de respirație, tratament intern homeopat, tratament naturist și tratament
extern.

Rinita acută, cronică și alergică reprezintă infamația mucoasei nazale. Rinita cronică este o rinită
acută netratată. Rinitele pot duce la complicații, sinuziță, otită, cataractă, laringită, glaucom, zona
zoster. Sinuzita este inflamația mucoasei sinusurilor, după zona în care apare poate fi frontală și
maxilară. Sinuzita frontală se manifestă cu secreții mucoase purulente, dureri deasupra orbitelor și
febră. Sinuzita maxilară se manifestă cu dureri ale obrazului, secreții muco-purulente, febră. Sinuzita
este acută și cronică, pentru vindecare se aplică diferite proceduri medicale și tratament naturist,
homeopat, extern.

Tusea convulsivă este o boală infecto-contagioasă care apare mai ales la copii, cu o perioadă de
incubație de 2-15 zile. Se manifestă prin creșterea temperaturii, tuse uscată, expectorație cu spută
vâscos-sticloasă, congestia feței, lăcrimare, umflarea venelor feței și gâtului. Bolnavul trebuie să stea
la pat, să evite emoțiile, eforturile fizice, să aibă o alimentație bogată caloric, un tratament homeopat,
naturist.
Guturaiul (rinita) este o boală infecţioasă acută, contagioasă a căilor respiratorii superioare (nas),
favorizată de frig şi umezeală. Boala constă în inflamaţia mucoasei nazale, cauzată de un virus care se
transmite de la bolnav la omul sănătos prin „ploaia de picături„ eliminată în timpul strănutului, tusei
sau conversaţiei. Guturaiul este una dintre cele mai contagioase boli a cărei perioadă de incubaţie
este scurtă, de 1-3 zile, după care boala se instalează lent cu o stare de astenie uşoară, dureri uşoare
de cap, creşterea temperaturii, senzaţia de uscăciune a mucoasei nazale, strănut. Ulterior se instaleză
o rinoree (curgere de lichid) puternică, la început apoasă, apoi mucopurulentă. Boala durează 5-7 zile.
Tratamentul constă în repaus la pat, dezinfecţie nazală, administrarea de medicamente ( aspirină,
vitamine ) la indicaţia medicului .Un guturai netratat complet se poate complica cu otită, faringită,
amigdalită, laringită sau chiar bronşită şi pneumonie.Prevenirea guturaiului se face prin călirea
organismului prin factori naturali ( apă, aer, soare ), exerciţii fizice şi sport, administrarea de vitamine,
îndepărtarea de sursa de infecţii prin izolarea celor bolnavi de oamenii sănătoşi.

Anghina este inflamaţia acută a amigdalelor (amigdalita), provocată de diferiţi agenţi infecţioşi
(virusuri, bacterii) transmişi de la bolnavi la persoanele din jur prin „ploaia de picături„. După o
perioadă de incubaţie de câteva zile apar fenomenele bolii manifestate prin creşterea temperaturii şi
o stare de proastă dispoziţie, dureri de cap. Local, mucoasele se înroşesc (gâtul roşu) şi apare durerea
la înghiţire, cu iradiere spre urechi. Vorbirea devine greoaie iar saliva este secretată în exces.
Amigdala bolnavă are volumul mărit. Anghina se poate complica de la formele superficiale la forme
purulente în care amigdala bolnavă este invadată de puroi, creşte în volum şi devine foarte
dureroasă.Tratamentul constă în repaus la pat şi medicamente la prescripţia medicului.

Bronhopneumonia este cea mai gravă dintre îmbolnăvirile acute ale aparatului respirator, în care
infecţia microbiană este localizată la nivelul bronhiilor şi alveolelor pulmonare. De obicei agenţii
patogeni se localizează numai la nivelul unui lob pulmonar (mai frecvent lobul superior şi cel mijlociu)
restul plămânilor funcţionând normal. Boala începe brusc, cu febră ridicată, dureri de cap, vărsături,
tuse uscată la început, chinuitoare, faţă roşie. Bolnavul prezintă o respiraţie rapidă, dar superficială ca
să evite durerile sub formă de junghi la nivelul plămânului bolnav. Durata bolii poate fi de 1-2
săptămâni sau mai lungă în formele grave. Tratamentul cu antibiotice scurtează mult evoluţia
bolii.Boala pulmonara obstructiva cronica sau bronhopneumopatia obstructiva cronica .Este un
termen utilizat atat pentru emfizem, cat si pentru bronsita cronica. In cauzul bronsitei cronice, caile
aeriene se inflameaza si are loc ingustarea ireversibila si progresiva a bronhiilor; functia respiratorie va
fi de asemenea diminuata progresiv.In caz de emfizem, alveolele pulmonare sunt distruse lent. In
ambele situatii creste dificultatea pacientului de a expira si de a obtine suficient oxigen. Fumatul
cauzeaza aproximativ 90% dintre decesele asociate cu BPOC.

Azbestoza este o boala cronica care se declanseaza ca urmare a expunerii prelungite la o cantitate
mare de azbest (material utilizat pe cale larga in constructii) si se caracterizeaza prin existenta fibrozei
intestitiala si a particulelor de azbest. Fibrele de azbest care patrund in caile respiratorii provoaca
iritarea acestora si inflameaza si cicatrizeaza tesutul pulmonar. In cazul azbestozei avansate, plamanii
se micsoreaza, devin rigizi si capata aspectul unui fagure de miere.

Fibroza pulmonara este o boala pulmonara intestitiala, caracterizata prin deteriorarea si cicatrizarea
tesuturilor dintre alevolele pulmonare si rigidizarea plamanilor. Cauzele fibrozei sunt:
- profesionale sau de mediu (includ expunerea repetata la particule mici si substante anorganice:
azbest, carbune, beriliu, siliciu);
- expunerea repetata la fan mucegait, excremente de animale, praf de cereale (ce provoaca intr-o
prima faza hipersensibilitate pulmonara si in cele din urma fibroza pulmonara);
- chimice (utilizarea de medicamente toxice pentru plamani);
- tratament anterior care implica radiatii;
- sarcoidoza;
- scleroza sistemica si alte tulburari autoimune;
- cauze idiopatice.

Pneumonia este o inflamatie a plamanilor cauzata de infectia cu virusuri, bacterii sau alte organisme.
De obicei, aceasta este declansata atunci cand sistemul imunitar al unei persoane este slabit, cel mai
adesea de infectii virale simple ale tractului respirator superior sau chiar de gripa. Astfel de infectii nu
provoaca direct pneumonie, ci afecteaza stratul de mucoasa, cu rol de protectie, incurajand
dezvoltarea bacteriilor.

Gripa este o infectie respiratorie cauzata de un virus, care se transmite prin aer sau prin contact
direct. Majoritatea cazurilor apar in timpul epidemiilor (mai ales in lunile de iarna ale fiecarui an). O
epidemie de mare amploare poarta numele de pandemie. Infectia primara presupune infectarea
celulelor ciliate epiteliale ale tractului respirator superior. Aceste celule se vor necroza, rezultand
infectii respiratorii acute, care se manifesta prin: febra, frisoane, dureri musculare si dureri de cap.
Gripa este o boală infecto-contagioasă, epidemică, provocată de virusul gripal, care are o
perioadă de incubație de 1-3 zile. Simptomele care apar sunt: febră, frisoane, dureri de cap,
tuse. Gripa poate duce la rinite, sinuzite, amigdalite, tromboflebite, traheobronșite, encefalite,
infarct cardic. Bolnavul de gripă va avea o alimentație semilichidă, va sta în repaus la pat, i se
va face masaj reflexogen, presupunctură, tratament intern, homeopat, tratament extern până la
vindecare.
Tuberculoza si mycobacteriile non-tuberculoase sunt infectiile cronice care apar frecvent in randul
pacientiilor cu sistemul imunitar comporomis (cum sunt pacientii cu HIV/SIDA). Infectiile cauzate de
mycobacterii se dezvolta lent si pot fi sistemice sau limitate la nivelul plamanilor.

Tuberculoza pulmonară este contagioasă, cu multe vocalizări, din care cea pulmonară este cea mai
frecventă. Infecția este provocată de bacilul Koch. La apariția bolii contribuie o serie de factori:
surmenaj, subalimentație, răcelile repetate, bolile febrile, o viață dezordonată. Simptomele sunt de:
stări subfebrile, anorexie, semnele unei bronșite cronice, apoi apar alte complicații.

Cancerul pulmonar consta in cresterea necontrolata de celule maligne la nivelul plamanilor. Exista
doua tipuri de cancer pulmonar: cu celule mici si cu celule non-mici; pot exista si alte tipuri de cancer
la plamani, dar sunt considerate metastatice, intrucat celulele canceroase nu provin din tesutul
pulmonar. Numarul de decese cauzate de cancer pulmonar a crescut in ultimii ani in randul femeilor si
a scazut la barbati. Factorii de risc pentru acest tip de cancer sunt fumatul si expunerea la fum.
Cancerul se instaleaza la tesuturile plamanilor, atunci cand celulele de la nivelul plamanilor incep sa se
inmulteasca intr-un ritm rapid si necontrolat. Se poate declansa oriunde in plamani si poate afecta
orice parte a sistemului respirator. Majoritatea tipurilor de cancer pulmonar debuteaza in mucoasa
bronhiilor.

Mezoteliom malign este o forma rara de cancer care apare adesea la nivelul pleurei sau a
abdomenului (peritoneu). Cancerul de mezoteliom este o afectiune potrivit careia celulele de
mezotelium devin anormale si se divid fara control sau ordine. Ele pot invada si deteriora tesuturile si
organele invecinate. Celulele precanceroase se pot imprastia si in alte zone ale corpului. Principala
cauza a acestui tip de cancer este expunerea la azbest - un mineral natural intalnit in industria
constructiilor.

Hipertensiunea pulmonara este o afectiune caracterizata prin ingustarea vaselor sangvine din
plamani si cresterea tensiunii arteriale. Aceasta boala poate coexista cu altele si poate agrava alte boli
pulmonare. Una dintre cele mai grave consecinte ale hipertensiunii arteriale este insuficienta
cardiaca.
Displazia bronhopulmonara ,aceasta afectiuni se apare mai ales la copiii prematuri, care au fost
supusi unui tratament indelungat cu oxigen si/sau ventilatie mecanica, dar si la cei care au suferit de
pneumonie. Principalele simptome sunt inflamatia cailor respiratorii si dezoltarea anormala a
acestora.

Sindromul de detresa respiratorie la nou-nascut se poate dezvolta la copiii nascuti cu 6 saptamani

mai devreme decat data normala pentru nastere. Plamanii nu sunt suficient de dezvoltati pentru a fi
capabili sa produca o cantitate suficienta de surfactant necesara pentru buna functionare a plamanilor
(un amestec de substante care acopera suprafata interna a alveolelor pulmonare). Astfel, nou-nascutii
cu aceasta afectiune nu sunt capabili sa respire normal. Acest sindrom poate sa apara la cateva ore de
la nasterea prematura.

Sindromul de detresa respiratorie a adultului debuteaza prin dificultati severe de respiratie din cauza
inflamatiei pulmonare si umplerea plamanilor cu lichid. Este o afectiune deseori fatala, care poate fi
cauzata de mai multe tipuri de boli pulmonare, inclusiv infectii virale sau bacteriene grave, sepsis,
traume, transfuzii multiple, supradoze de droguri sau inhalarea de substante, cum ar fi apa sarata sau
fum.

Fibroza chistica (mucoviscidoza) este o boala ereditara a glandelor exocrine care apare de obicei in
timpul copilariei si care afecteaza pancreasul, sistemul respirator si glandele sudoripare. Se
caracterizeaza prin productia anormala de mucus vascos la nivelul glandelor afectate.De obicei,
fibroza chistica este consecinta infectiilor respiratorii cronice si a deteriorarii functiei pancreasului.
Boala afecteaza pancreasul, care produce enzimele necesare descompunerii alimentelor din timpul
digestiei, dar si glandele sudoripare.

Deficitul de alfa-1 antitripsina este deficitul mostenit al unei proteine care ofera protectie plamanilor;
fara aceasta protectie, plamanii se deterioreaza progresiv si pacientul este supus unui risc semnificativ
de a dezvolta emfizem si afectiuni hepatice.

Exista si alte boli care nu afecteaza plamanii in mod direct, dar afecteaza capacitatea de a respira
corect. Aceste boli intrinseci se pot localiza la nivelul cavitatii toracice, a muschilor, nervilor si inimii.
Printre aceste afectiuni se regasesc: boli neuromusculare (distrofia musculara, poliomielita, miastenia
gravis, sindromul Guillain-Barre si scleroza laterala amiotrofica) si tulburari care au ca rezultat
anomalii ale coloanei vertebrale care restrictioneaza expansiunea plamanilor.

Pacientii cu boli pulmonare obstructive, cum ar fi BPOC, pot avea dificultati de respiratie. Lipsa
oxigenului determina cianozarea pielii; de-a lungul timpului, deficitul de oxigen poate conduce la
diverse deformari ale degetelor sau unghiilor.

Scopul investigatiilor este de a diagnostica tipul bolii pulmonare, de a determina cauza acesteia si de a
evalua gravitatea ei. Prin intermediul analizelor medicale, medicii vor stabili care este nivelul de
oxigen si dioxid de carbon. Se va testa si monitoriza functia pulmonara prin intermediul radiografiilor
toracice sau a tomografiei computerizate.

- Analiza gazelor sanguine arteriale - presupune recoltarea unei probe de sange arterial pentru
evaluarea pH-ului sanguin, oxigenului si dioxidului de carbon.
- Analize complete de sange - pentru depistarea anemiei.
- Teste pentru detectarea fibrozei chistice (urmaresc testarea privind mutatia genei CF, testul
transpiratiei, al tripsinei imunoreactiva, taburet tripsina) - pentru a depista mutatiile genetice care
provoaca fibroza chistica si pentru a stabili cu exactitate diagnosticul.
- Alfa-1 antitripsina - pentru a determina daca pacinetul are sau nu deficit de AAT.
- Cultura din sputa - pentru diagnosticarea infectiilor pulmonare cauzate de bacterii.
- Frotiu pentru detectarea directa de acid-bacili (AFB), cu rol in depistarea a diferite infectii
(tuberculoza si mycobacterii non-tuberculoase).
- Culturi de sange - pentru diagnosticarea unor bacterii (eventual infectii cu ciuperci), care se
raspandesc prin sange.

- Teste pentru depistarea gripei.

- Biopsia de plamani - evaluarea tesutului pulmonar pentru a se stabili daca este sau nu prezent
cancerul. -
Examenul citologic al sputei - pentru evaluarea celulelor pulmonare, in vederea descoperirii unor
modificari anormale sau a cancerului.
- Teste legate de maturitatea fetala a plamanilor - utilizate pentru stabilirea nivelului de maturitate
pulmonara al unui fetus (poate include teste ale lecitinei si sfingomielinei, fosfatidiglicero, etc.).
Aceste teste pot fi realizate pentru determinarea varstei de gestatie, inainte de cezariana sau atunci
cand o femeie insarcinata are simptome de nastere prematura.
- Analize pentru detectarea supradozelor de medicamente, care ar putea determina scaderea
capacitatii de respiratie sau sindromul de detresa respiratorie.

Teste pentru evaluarea functiei pulmonare

- Spirometria - masoara cantitatea de aer si nivelul expiratiei unei persoane, eliberat printr-un
instrument special intr-un anumit interval de timp. Este efectuat pentru a se stabili starea cailor
respiratorii: daca sunt ingustate sau obstructionate.
- Masurarea fluxului de aer cu un aparat special denumit peakflow meter - masoara debitul de aer
expirat din plamani. Acesta poate fi folosit la domiciliu de catre pacientii cu astm, in scopul
monitorizarii starii de sanatate.
- Capacitatea pulmonara totala - se refera la cantitatea de aer pe care o persoana o poate expira in
urma unei inspiratii maxime si la volumul de aer care ramane in plamani la sfarsitul unei astfel de
expiratii. Testul se face in scopul evaluarii elasticitatii plamanilor, a miscarii cutiei toracice si puterea
muschilor implicati in procesul respiratiei.
- Masurarea capacitatii de difuziune - masoara transferul de oxigen din alveolele pulmonare la sange
prin evaluarea modului in care monoxidul de carbon este absorbit cand este inhalata o cantitate mica
din acesta.

Investigatii imagistice

- Radiografie torace - analizeaza structura pulmonara si cavitatea toracica;

- Tomografie computerizata (CT) - ofera o imagine mai detaliata a structurii pulmonare;
- Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) - permite vizualizarea in mod detaliat a organelor si a
vaselor sangvine de la nivelul pieptului;
- Ultrasunete - investigatia se foloseste in scopul detectarii lichidului intre membranele pleurale;
- Scanarea pulmonara nucleara - cu ajutorul acesteia se detecteaze embolia pulmonara si se poate
evalua eficacitatea tratamentului pentru cancer pulmonar;
- Scanarea prin intermediul tomografiei cu emisie de pozitroni (PET) - tehnica folosita pentru
depistarea si diagnosticarea cancerului pulmonar.
- Electrocardiograma (EKG, ECG) - umareste ritmul cardiac pentru a determina daca afectiunea
pulmonara este cauzata si agravata de o boala cardiovasculara;
- Investigatii privind calitatea somnului - acestea se vor efectua doar in centrele speciale care
abordeaza tulburarile de somn, pentru a se stabili daca respiratia unei persoane este normala in
timpul somnului.
Principalele obiective ale tratamentului in boala pulmonara:
- prevenirea bolii;
- administrarea unui tratament corect si tintit in cazul infectiilor;
- prevenirea transmiterii bolilor;
- ameliorarea inflamatiei;
- stoparea progresarii afectiunii pulmonare;
- ameliorarea simptomelor;
- minimizarea efectelor secundare asociate unor tratamente;
- asigurarea ueni cantitati suficiente de oxigen.

Majoritatea bolilor pulmonare pot fi prevenite prin renuntarea la fumat, testarea privind nivelul de
radon, minimizarea expunerii la diverse particule (azbest, carbune, beriliu, siliciu, mucegaiuri, poluare,
substante chimice si chiar medicamente). Persoanele cu sistemul imunitar compromis, care manifesta
boli pulmonare, cele foarte tinere sau in varsta, trebuie sa discute cu medicul de familie despre
vaccinul gripal sau pneumococica pentru scaderea riscului de gripa sau pneumonie.

In fiecare an se dezvolta noi terapii pentru bolile pulmonare, iar tratamentul pacientul este
imbunatatit si schimbat in functie de afectiune. Pacientii ar trebui sa discute periodic cu medicii
curanti despre tratamentele specifice.