Elev:Gologanu Ștefan

Clasa:III C

Specializare:A.M.G
Pneumotoraxul (îngrijirea pacientului cu
pneumotorax)

Cuprins

Etiologie

Clasificare

Factori de risc

Semne și simptome

Examen fizic

Diagnostic
Tratament

Îngrijirea pacientului cu pneumotorax

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu pneumotorax

Pneumotoraxul reprezintă prezența aerului în cavitatea pleurală.

Aerul poate pătrunde în  pleură fie plecând de la bronhii, fie de la
peretele toracic.

Un pneumotorax este un plămân colabat. El apare atunci când aerul

se scurge în spațiul dintre plămân și peretele toracic. Acest aer
împinge partea exterioară a plămânului și îl face să se prăbușească.
Pneumotoraxul poate fi un colaps pulmonar complet sau o prăbușire
a unei porțiuni a plămânului.
Etiologie 

Pneumotoraxul poate fi cauzat de:

•o vătămare toracică sau penetrantă;

•de anumite proceduri medicale;

•de deteriorarea bolilor pulmonare subiacente;

•el poate să apără și fără niciun motiv evident.

Un plămân prăbușit poate fi un eveniment care poate pune viața în

pericol.
Clasificare

Se cunosc mai multe forme de pneumotorax:

•pneumotorax spontan – este forma obișnuită, cauzată cel mai

frecvent de tuberculoza pulmonară, chisturile aeriene sau emfizem
pulmonar;

•pneumotoraxul traumatic – apare în traumatisme toracice;

•pneumotoraxul terapeutic – constă în introducerea aerului în

pleură în scop terapeutic.

Factori de risc 

Factorii de risc pentru un pneumotorax includ:

•Fumatul. Riscul crește odată cu durata de timp și cu numărul de

țigări fumate, chiar și fără emfizem.
•Genetica. Anumite tipuri de pneumotorax par să apară în familii.

•Boala pulmonară. Având o boală pulmonară de bază – în

special BPOC.

•Ventilație mecanica. Persoanele care au nevoie de ventilație

mecanică pentru a-și ajuta respirația au un risc mai mare de
pneumotorax.

•Pneumotorax în antecedent. Oricine a avut un pneumotorax are un

risc crescut pentru un al doilea pneumotorax.

Semne și simptome

•Debutul este brutal, chiar dramatic, cu ocazia unui efort, tuse

violentă sau fără cauză aparentă.

•Se caracterizează prin junghi atroce,

localizat submamelonar și iradiind în umăr și în abdomen, urmat
imediat de dispnee progresivă, intensă și tuse uscată, chinuitoare.

•Apar rapid semne de șoc sau asfixie, față palidă, apoi cianozată,

respirație rapidă și superficială, puls
mic, tahicardie, hipotensiune arterială, anxietate.

Examen fizic 

Examenul fizic arată mărirea hemitoracelui respectiv, cu lărgirea

spațiilor intercostale, vibrații vocale abolite, hipersonoritate și tăcere
la auscultație. Cordul pulmonar acut, prin obstacolul intens și violent
impus inimii drepte este o complicație gravă.

O formă clinică deosebită este pneumotoraxul sufocant sau cu

supapă care apare când perforația pleuropulmonară permite
intrarea aerului în inspirație în pleură, dar nu și ieșirea lui prin
expirație. Dacă nu se intervine prompt și energic, bolnavul moare
prin asfixie.

Diagnostic

Diagnosticul se bazează pe apariția brutală a dispneei, durerea

toracică violentă și atroce, fenomenele grave de asfixie, abolirea
vibrațiilor vocale.

Tratament

Tratamentul constă în calmarea durerii cu analgezice sau opiacee,

calmarea tusei și tratamentul șocului. Când fenomenele asfixice sunt
grave, se recurge la exuflație decompresivă. 

Îngrijirea pacientului cu pneumotorax 

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu

pneumotorax
•Pacientul este pus în poziție semișezândă și se asigură repaus
complet, inclusiv vocal;

•Administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic și

urmărirea efectelor acestuia (combaterea durerii,
anxiolitice, oxigenoterapie, sedative ale tusei);

•Măsurarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură;

•Recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinări de

laborator;

•Supravegherea stării generale a pacientului si observarea efectului

tratamentului pentru prevenirea potențialelor complicații (septice,
toxice, alergice);

•Educație sanitară: pacienții si familia vor fi informați despre

afecțiune, cum se tratează, previne.
•Ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale.

•Bilanțul zilnic între lichidele ingerate și cele excretate.

•Transportul pacientului la nevoie pentru investigații în spital se va

face cu grija deosebită.

•Îngrijirea pacientului post exuflație decompresivă și asistarea

medicului la proceduri, respectând cu strictețe măsurile de asepsie.