Pentru a diagnostica boala, trebuie

să fie prezente trei dintre următoarele

semne şi simptome:

Ÿ o secreţie omogenă, albă, fără

caracter inflamator care acoperă fin
pereţii vaginali;

Ÿ prezenţe de celule cheie la

examinarea microscopică (celule
epiteliale tapetate de bacterii);

Ÿ ph mai mare de 4,5;

Ÿ miros de peşte al secreţiei după

adăugarea de KOH ( testul
mirosului).

Toate pacientele simptomatice cu

excepţia
 cazului în care sunt alergice la
medicament, trebuie tratate cu
metronidazol, indiferent dacă sunt
gravide sau nu. Tratamentul nu este
recomandat pacientelor
asimptomatice care nu sunt gravide
şi care nu vor suferi intervenţii
chirurgicale.

Vaginita cu candida
Speciile de candida reprezintă o
cauză frecventă de vaginită, această
infecţie nefiind considerată a fi o
boală transmisă sexual, deşi ea
poate fi transmisă în acest mod.

Simptome:

Ÿ leucoree
Ÿ prurit vaginal sever (cel mai frecvent
simptom)

Ÿ disurie externă
Ÿ dispareunia (durere ce apare în
timpul contactului sexual).

Simptomele variază ca severitate,

dar exacerbarea este frecvent
observată în săptămâna dinaintea
menstruaţiei sau la raportul sexual.
Modificarea mirosului este
neobişnuită.

Diagnosticul este pus pe baza

descoperirii unui ph vaginal normal (4
pana la 4,5) şi a unor rezultate
pozitive la examinarea microscopică.
Medicamentele cu azol sunt foarte
eficiente cu ameliorarea simptomelor
la 80-90% dintre pacientele care
termină tratamentul.

Trichomonas vaginalis
Trichomonas vaginalis este aproape
întotdeauna o boală cu transmitere
sexuală, iar infecţia se întinde de la
stadiul asimptomatic până la boală
inflamatorie acută.
 Simptome:

Ÿ secreţie vaginală urât mirositoare

(spumoasă, galben-verzuie, gri sau
deloc)

Ÿ durere şi iritaţie vulvovaginală

Ÿ prurit

Ÿ disurie

Ÿ dispareunie

Ÿ durere abdominală inferioară – rară.

Diagnosticul se stabileşte folosind

testul pe lamă, care are o
sensibilitate de 80 până la 90% la
pacientele simptomatice.
Medicamentul de elecţie utilizat este
metronidazolul.

Herpesul genital
Herpesul genital este o infecţie
transmisă
 sexual, existând două grupe
antigenice, virus herpes simplex 1
(HSV-1) şi virus herpes simplex 2
(HSV-2). Dintre infecţiile de herpes
genital, 85%  sunt cauzate de HSV-2,
dar unele studii au demonstrat că
poate fi incriminat şi HSV-1 care în
general acuză leziuni orale.

Simptome:

Ÿ febră

Ÿ stare generală alterată

Ÿ cefalee

Ÿ mialgii

Ÿ leziuni ce debutează cu vezicule sau

papule dureroase, pline cu lichid care
 progresează spre ulcere superficiale,
bine circumscrise.

Ÿ disurie severă.

Simptomele ating un prag maximum

în 8 până la
10 zile şi scad în intensitate în cursul
săptămânii următoare, iar ulcerele
durează până la 15 zile cu o
vindecare totală în 21 zile.
Episoadele recurente sunt, de obicei,
mai uşoare decât boala iniţială şi
pacientul nu prezintă în cele mai
bune situaţii simptome sistemice.

Diagnosticul este suspectat pe baza

aspectului clinic şi confirmat fie prin
cultură, care reprezintă testul
virusologic recomandat sau prin
reacţia de polimerizare în lanţ.

Tratamentul nu este curativ, însă,

sunt disponibili multipli agenţi
antivirali care oferă control parţial
asupra semnelor şi simptomelor,
accelerând vindecarea leziunilor, dar
nu afectează frecvenţa sau
severitatea recurenţelor (ex.
acyclovir, famciclovir, valacyclovir).

Vulvovaginita de contact
Dermatita de contact rezultă din
expunerea epiteliului vulvar şi a
mucoasei vaginale la un
 iritant chimic primar sau un alergen.

Vaginita atrofică
În timpul menarhei, sarcinii, lactaţiei
şi după menopauză, epiteliului
vaginal îi lipseşte stimularea
estrogenică, astfel tratamentul constă
în administrarea de estrogen vaginal
topic.

Bibliografie:

Ÿ Medicină de urgenţă , ediţia a VI-a,

vol. I , Ed. Alpha MDN

Ÿ Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a,

Editura All, București, 2014Longo,
Fauci, Kasper, Hauser, Jameson,
Loscalzo, HARRISON Manual de
Medicină, Ediția a-XVIII-a, Editura All,
București, 2016.