Infectiile organelor genitale feminine.

Patologia infectioasa a vulvei:

Vulvita – inflamația organelor genitale externe feminine (vulva). Vulvita în sine
este extrem de rară ca o boală independentă, deoarece nu există bariere
anatomice între vulvă și vagin care să împiedice răspândirea microorganismelor
care provoacă inflamația. Dar pentru un agent infecțios, doar himenul poate
servi drept obstacol, dar numai până la un anumit punct.
Vulvita izolată sau primară apare la fetele de 3-8 ani. Vulvita este o inflamație a
vulvei sau a organelor genitale, însoțită de o scurgere abundentă și persistentă.
Vulva include pliurile moi ale pielii care înconjoară vaginul, inclusiv labiile mari,
labiile mici și clitorisul.
Agentii cauzali:microbi,virusi,micoze,chlamidii,micoplasme si protozoare.
 Cauzele vulvitei:
Anumite produse de igienă, inclusiv:
hârtie igienică colorată sau parfumată
spray-uri sau dușuri vaginale
șampoane ,detergenți de rufe
creme și medicamente topice
Reacție alergică la:
spumant de baie sau săpun folosit pe organele genitale
spermicide,șervețele dezinfectante,
Iritație cauzată de:
infecție bacteriană, fungică sau virală
apă clorurată în piscine sau căzi cu hidromasaj
lenjerie sintetică sau chiloți din nailon,
Diabet,herpes,
scabie sau păduchi pubieni
eczeme sau dermatite.
Femeile aflate in postmenopauză pot avea vulvită. Pe măsură ce nivelul de estrogen scade, țesuturile vulvare devin mai
subțiri, mai uscate și mai puțin elastice. Acest lucru face femeile mai vulnerabile la iritații și infecții.
 Clasificarea in dependenta de factorul declansator:
Vaginita bacteriana:
Vaginita bacteriana nu este o infectie cu transmitere sexuala, dar apare mai des la
persoanele active sexual.
Factorii de risc pentru vaginita bacteriana includ:
-parteneri sexuali noi sau multipli;
-fumatul;
-spalaturi vaginale frecvente;
Vaginita virala:
Virusurile care pot provoca vulvovaginita sunt, de obicei, cu transmitere sexuala si
duc la inflamarea organelor genitale. Acestea includ papilomavirusul uman, virusul
herpes simplex. Cele mai frecvente boli cu transmitere sexuala care cauzeaza
vaginita sunt trichomoniaza, chlamydia .
 Vaginita fungica/micotica:
Una dintre cele mai frecvente cauze ale vulvovaginitei micotice o reprezinta Candida albicans sau alte
specii de candida. O crestere excesiva de candida provoaca candidoza. Infectia poate aparea si dupa
administrarea de antibiotice. Acest lucru se explica prin faptul ca antibioticele distruge microflora
normala din vagin.
Vaginita neinfectioasa:
O reactie alergica poate provoaca iritatii vaginale fara a suferi de o infectie.
Vaginita atrofica:
denumita si sindromul genito-urinar al menopauzei, este o forma neinfectioasa de vaginita
care rezulta dintr-o scadere a nivelului hormonilor.
Printre cele mai frecvente cauze de aparitie se numara:
perimenopauza si postmenopauza,
alaptarea si starile postpartum,
administrarea de medicamente, cum ar fi inhibitori de aromataza utilizati in cancerul de
san sau medicamente utilizate in endometrioza;
 Vulvita este contagioasă?
Vulvita nu este contagioasă, dar unele
dintre cauzele ei sunt. De exemplu,
multe bacterii care pot provoca infecții
vaginale sunt foarte contagioase. Vulvita
care rezultă dintr-o alergie sau iritație a
pielii nu este contagioasă.
 Simptomele :
-prurit, roșeață, arsură și edematiere,
-durere cu scurgeri vaginale,
-durere în timpul actului sexual, urinării,
-un miros puternic neplăcut,
-slăbiciune generală și febră, dacă boala este avansată.
Următoarele simptome pot afecta pielea vulvei:
-vezicule clare pline de lichid,
-un aspect solzos,
-prurit sever și prelungit,
-senzație de arsură,
-mici fisuri.
 Simptome specifice:
Vaginita bacteriana:
secretie vaginala neplacut mirositoare dupa actul sexual sau dupa menstruatie;secretie laptoasa cu miros pregnant de „peste”;
Trichomoniaza:
secretie spumoasa, galben-verzuie, cu miros neplacut;
Chlamydia:
Din pacate, multe persoane cu infectie cu chlamydia nu prezinta simptome, ceea ce face diagnosticul dificil.
-secretie vaginala,
-sangerare usoara, mai ales dupa actul sexual,
-durere in abdomenul inferior si pelvis.
Herpes simplex:
Simptomul principal il reprezinta durerea asociata cu leziuni sau rani vizibile pe vulva sau vagin si in interiorul vaginului.
Virusul papiloma uman:
Simptomele includ aparitia de negi pe organele genitale, negi care sunt de obicei de culoare alba pana la gri, dar care pot fi si roz
sau violet.
 Diagnosticul vulvitei:
Pe lângă un istoric medical complet și un examen fizic și pelvian,
-Analize de sânge,
-Teste de urină,
-Teste pentru boli cu transmitere sexuală (BTS),
-Test Papanicolau. Acest test implică examinarea microscopică a celulelor colectate din colul uterin.
Este folosit pentru a detecta modificări care pot fi cancer sau pot duce la cancer. De asemenea,
prezintă alte afecțiuni, cum ar fi infecția sau inflamația.
-Cultură din secreții vaginale pentru microfloră .
Metode suplimentare de diagnostic:
-Vaginoscopie,-Ecografia organelor pelvine.
-Vulvoscopia. Utilizarea unui microscop cu o mărire mare face posibilă identificarea celulelor atipice
(alterate), pentru a clarifica modificările stratului epitelial, a căror interpretare este dificilă în timpul
examinării vizuale.
-Biopsia vulvei cu examinare morfologică ulterioară în caz de suspiciune de proces malign (cancer
vulvar).
-Examenul histologic arată starea epidermei.
 Tratamentul vulvitei:
Tratamentul depinde de vârstă, starea generală de
sănătate și istoricul medical; cauza bolii, tipul si
severitatea simptomelor; toleranta pacientei la
anumite medicamente, proceduri sau terapii.
Preparatele sunt selectate în funcție de
rezultatele testelor: antibacterian;
antifungic; antivirale, imunomodulatoare.
Vulvita specifică (gonoree, chlamydia etc.) necesită
tratament cu medicamente antibacteriene, inclusiv
tratamentul obligatoriu al partenerului sexual.
Terapia locală îți permite să elimini rapid simptomele
dureroase și să crești eficacitatea tratamentului și să
grăbești recuperarea.
Vulvita atrofică în timpul menopauzei este asociată cu o
lipsă de estrogen, ceea ce duce la uscarea și iritația pielii și a
mucoaselor. Pentru tratamentul vulvitei atrofice se folosesc
estrogeni locali și terapia de substituție hormonală
sistemică.
 Complicatiile:
-uretrita,
-cistita acută și cronică,
-endometrită și cervicita,
- vulvita purulentă
Uretrita
 Uretrita este inflamatia uretrei.
Clasificarea in functie de cauza:
1)uretrita gonococica - este cauzata de gonoree;
2)uretrita non-gonococica - este cauzata de alte afectiuni sau pe fondul iritarii repetate a uretrei;
3)uretrita nespecifica - nu are o cauza cunoscuta;
Factori de risc:
-persoane cu varste cuprinse intre 15 si 24 de ani;
-persoane cu mai mult de un partener sexual;
persoane care practica sex neprotejat;
- tampoane, spermicide sau lubrifianti;
-traumatisme la nivelul uretrei.
Cauzele:
Bacteriile :
-Neisseria gonorrhoeae,
-Chlamydia trachomatis,
-Micoplasma genitalium.
Virusurile :
-papilomavirusul uman - HPV;
-virusul herpes simplex - HSV-1 si HSV-2;
-citomegalovirus.
 Simptome :
-urinarea dureroasa sau disuria.
senzatie de arsura in timpul urinarii;
prurit sau arsura in apropierea deschiderii
penisului;
prezenta sangelui in sperma sau
urina,scurgeri anormale
din penis.
La femei:
-nevoia mai frecventa de a urina;
-disconfort in timpul urinarii;
-arsura sau iritatie uretrala;
-scurgeri anormale din vagin.
 Diagnosticul:
-hemoleucograma,biochimia,
-examenul bacteriologic al urinei,
-Ecografia uretrala
 Tratamentul
Uretrita nongonocicica:doza unica de azitromicina sau
doxiciclina p/o timp de sapte zile,
Azitromicina intr-o singura doza
ofloxacina de 2 ori pe zi timp de 7 zile.
Levofloxacina 1 data pe zi timp de 7 zile.
Uretrita gonococica:doza unica de ceftriaxona i/m
Uretrita cu T.vaginalis:Metronidazol.
Pacientii se mentin de la acturi sexuale.
 Complicatii:
O uretrita acuta se poate complica in evolutie cu
o prostatita acuta sau cu o orhiepididimita acuta
(inflamatia testiculelor). Spre deosebire de uretrita,
prostatita asociaza simptome mai severe, cum ar fi:
febra, mictiuni dureroase, hematuria (urina amestecata
cu sange), dureri profunde la nivelul perineului (zona
localizata intre anus si scrot).
-Cistita,
-Epididimita,
-Cervicita,
-Infertilitate.
Bartolenita
 Bartholinita reprezinta inflamatia uneia sau a
ambelor glande Bartholin, care sunt situate de-o parte
si de alta a deschiderii vaginului, in spatele labiilor.
Aceste glande secreta mucus, un fluid care ajuta la
lubrifierea zonei genitale externe, adica a vulvei.
 Care sunt cauzele bartholinitei?
Aproximativ 2% dintre femei se vor confrunta cu bartholinita la un moment dat
in viata. Bartholinita este frecventa la femeile active sexual cu varste cuprinse
intre 20 si 40 de ani. De obicei, dupa varsta de 40 de ani, glandele se micsoreaza
si vor produce mai putin mucus.
Chisturile lui Bartholin se formeaza atunci cand exista un blocaj la deschiderea
glandei Bartholin. Glandele secreta mucus pentru a lubrifia tesuturile vaginale.
Daca apare un blocaj, mucusul se va intoarce in glanda si va forma un chist.
infectia vaginala bacteriana cu bacterii gram-pozitive, cum ar fi stafilococul,
streptococul si enterococcus faecalis;
-infectia vaginala bacteriana cu bacterii gram-negative, cum ar fi escherichia coli,
klebsiella sau proteus;
-mucus/fluid vaginal dens;
-infectia cu bacterii cu transmitere sexuala, precum gonoreea si chlamydia.
Factorii de risc ai bartholinitei includ:
-caracteristicile anatomice ale persoanei;
-istoricul proceselor obstructive ale glandei, de natura inflamatorie sau
infectioasa;
-traumatisme;
-purtarea de imbracaminte mulata pe corp sau prea stramta.
 Simptomele
Chistul apare de obicei este unilateral,aparea in cateva zile:
-un nod delicat, dureros pozitionat in apropierea deschiderii
vaginale;
-disconfort in timpul mersului pe jos sau in sezut;
-prurit in zona intima;
-durere in timpul actului sexual.
Chistul se poate infecta si se transforma intr-o masa plina cu puroi,
adica un abces:
-zona inflamata, rosie, dureroasa;
-secretii galben-verzui din zona afectata;
-stare generala de rau,
-durere la statul pe scaun,durere la mersul pe jos,
-durere la contact sexual,
-secretii vaginale.
 Tratament:
-Antibioticoterapie,
-Bai calde,
-Chirurgical prin deschiderea chistului.
Bartholinitei se vor menține pînă cînd abcesul se va fistuliza de la sine, sau va fi drenat într-o instituție medicală.
Bartholinitei cronice are loc de obicei în mai multe etape: inițial pacientei
îi sînt prescrise tratamente termice, băi cu soluţie
de permanganat de potasiu, cu mușețel,apoi urmează intervenția

chirurgicală pentru înlăturarea chistului glandei Bartholin .

 Aspiratia - Aceasta procedura implica introducerea unui ac in chist pentru a
aspira puroiul. Totusi, este mai putin utilizata, deoarece chistul poate reaparea.
Drenajul - Se refera la incizarea chistului si drenarea fluidelor. Si in cazul
acestei proceduri, chistul are sanse sa reapara.
Insertia cateterului - Aceasta varianta implica introducerea in chist a unui
cateter cu balon gonflabil in varf, dupa ce a fost taiat si drenat. Cateterul este
apoi umflat si lasat timp de cel putin patru saptamani pentru a se forma o
deschidere permanenta. Reaparitia chisturilor este putin probabila dupa
aplicarea acestei metode de tratament.
Marsupializarea - Aceasta optiune implica efectuarea unei mici taieturi in
chist si, dupa drenaj, coaserea marginilor taieturii pentru a crea un canal de
drenaj permanent. Marsupializarea este adesea efectuata sub anestezie
generala si este utilizata in principal pentru femeile cu chisturi recurente.
Rezectia glandei - Daca alte metode chirurgicale esueaza, medicul poate
recomanda ca glanda afectata sa fie indepartata in intregime. Glanda ramasa va
produce in continuare mucus pentru a ajuta la lubrifierea vaginului.
Indepartarea chirurgicala a glandei prezinta un risc mai mare de sangerare sau
complicatii post operatorii.
Colpita
 Colpita(vaginita)-este inflamația
organelor genitale feminine externe și mucoasei
vaginale.
Cele mai frecvente tipuri de vaginita sunt:
-Vaginoza bacteriana. Acest lucru rezulta dintr-o
crestere excesiva a bacteriilor care se gasesc in mod
natural in vagin, care perturba echilibrul natural.
-Candidoza. Acestea sunt de obicei cauzate de o
ciuperca naturala numita Candida albicans.
-Trichomonaza. Este cauzata de un parazit , Trichomonas
vaginalis si este adesea transmis pe cale sexuala.
 Simptome
-Schimbarea culorii, a mirosului sau a cantitatii de secretie vaginala
-Mancarime sau iritatie vaginala
-Durere in timpul actului sexual
-Urinarea dureroasa
-Sangerare vaginala usoara
Daca aveti scurgeri vaginale, caracteristicile scurgerii ar putea
indica tipul de vaginita pe care o aveti.
De exemplu:
-Vaginoza bacteriana. Este posibil sa dezvoltati o scurgere alb-
cenusie, urat mirositoare. Mirosul este adesea descris ca un miros
de peste.
-Candidoza. Simptomul principal este mancarimea, dar este posibil
sa aveti o scurgere alba groasa care seamana cu branza de vaci.
-Trichomonaza.Poate provoca o scurgere galben-verzuie, uneori
spumoasa.
 Diagnosticarea vaginitei:
-colectarea anamnezei,
-examinare vulvei și a vaginului,
-investigaţii bacterioscopice și
bacteriologice a eliminărilor
vaginale,
-supravegherea infecțiilor, cu
transmitere sexuală (diagnostic PCR),
-colposcopia.
 Principiile generale de tratament:
Vaginita bacteriană şi trichomoniaza cu Metronidazol.
În cazul tratamentului cu preparatele care conţin Metronidazolsau Clindamicina
sau Tinidazol.
În cazul tricomonazei, este necesar tratamentul ambilor parteneri sexuali.
Ar trebui să vă abţineţi de la contactele sexuale în timpul perioadei de tratament.
Tratamentul vaginitei candidozice
utilizarea medicamentelor antifungice sub formă de pastile pentru administrare
pe cale orală, sau sub formă de supozitoare, creme sau tablete pentru inserţie
vaginală (Ketoconazol, Miconazol, Fluconazol).
Tratamentul vaginitei (colpitei) în timpul sarcinii sau alăptării
Pentru tratamentul vaginitei bacteriene sau a tricomonazei, în timpul sarcinii, se
utilizează Metronidazolul.
Tratamentul vaginitei atrofice (senile)
În tratamentul vaginitei senile se utilizează, în mare parte,
unguentele şi cremele cu estrogeni.
 Complicatii:
-cervicita,
-endometrita,
-salpingooforita,
- infertilitate şi de sarcină extrauterină.
Colpita (vaginita) în timpul sarcinii
În timpul sarcinii, vaginita poate provoca contaminarea
intrauterină a fătului, naşterea prematură şi greutatea
mică a copiilor la naştere.
Vulvovaginita
 Vulvovaginita este una din cele mai frecvent afectiuni intilnite
in ginecologice. In marea majoritate sunt contagioase si se
transmisi prin contact sexual. Foarte rar infectia este localizată
strict la mucoasa vaginala, de cel mai multe ori se asociaza cu
vulvita sau cervicita.
Definitie
inflamatiile mucoasei vaginale asociate cu cele vulvare datorita
unor agenti patogeni cu transmitere sexuala sau datorita unor
factori chimici, mecanici, alergici, hormonali sau deficiente de
igienaintima.
Regiunea vulvo-vaginai este uşor accesibil infeciilor, datorita:
- deschiderii în mediul exterior;
- vecintii cu rectul;
- traumatismului sexual.
 Fiziologie vaginala -
Vaginul este rezistent la infectie prin doua mecanisme:-
aciditate marcata
- pH local normal acid (3,8-4,2), si
epiteliu gros
, protectiv.In flora vaginala sunt 5-15 specii bacteriene diferite (streptococi grup B, E. coli),anaerobi si
aerobi care populează vaginul. Tipul si numarul poate varia in functie demodificarile normale si
anormale de la nivelul vaginului.
Lactobacillus acidophilus
dominant vaginal sanatos. (Acidul lactic şi peroxidul dehidrogen produsi de
lactobacili
sunt toxici pentru bacteriile anaerobe.)
Factorii gazda:
- Nivelul normal de estrogeni
este o conditie necesară pentru un mediu vaginalnormal şi rezistenţa la infecţie.
a. Estrogenul stimulează proliferarea şi maturarea epiteliului vaginal
, asigurândo barieră fizică pentru infecţie.
Epiteliul vaginal matur produce
b.glicogen-, necesar pentru metabolismul
lactobacililor.
Dacă nivelul de
glicogen este redus, numărul de lactobacili scade.
- Imunitatea celulară şi umorală
joacă de asemenea un rol important înmecanismele de apărare vaginală.
 Clasificarea maladiei:
Vulvovaginita poate fi clasificată în funcţie de următoarele
criterii: vîrsta pacientei la care se manifestă, evoluţia patologiei,
factorul etio-patogenetic.
Clasificarea vulvovaginitei în funcţie de vîrsta pacientei:
 Vulvovaginita infantilă (pînă la 12 luni) ,
 Vulvovaginită a copilului (între 1-8 ani) ,
 Vulvovaginita din perioada prepubertară (de la 8 ani - pînă la
menarhe),
 Vulvovaginita din perioada pubertară (de la debutul
menarhei).
Clasificarea vulvovaginitei în funcţie de evoluţia patologiei:
 Vulvovaginita acută,
 Vulvovaginită cronică în stadiul de acutizare sau remisie.
 Etiologie:Agentii etiologici implicate sunt:
1.vulvovaginitele bacteriene-
determinate de Gardenerella vaginalis,Neisseriagonorrhoeae ,
Chlamydia,Mycoplasma hominis, Ureaplasma
urealyticum,bacilulKoch,Treponema pallidum;
2.vulvo-vaginitele virale
-virusii AND care afecteaza vulva si vaginul fac parte dintretipurile herpes,pox
si papova:cel mai frecvent intalnite sunt virusul herpes-simplex,virusul
varicelei,virusul herpes zoster si citomegalovirusul.
3.vulvovaginita trichomoniazica
- determinate de Trichomonas vaginalis,care esteun protozor flagelat
unicellular,ce poate infesta si tractul urinar inferior.
4. Vaginita atrofică ( colpita senilă, colpita atrofică) se dezvoltă la femei în
timpul menopauzei sau la femeile cărora le-au fost înlăturate ovarele pe cale
chirurgicală.
Cauza principală a vaginitei atrofice este reducerea nivelului hormonilor
sexuali feminini şi, prin urmare, dezvoltarea atrofiei (subţierea şi fragilitatea)
mucoasei vaginale.
 Simptome şi semne :
- durerea sau discomfortul la nivelul organelor genitale
externe;
- leucoreea,
- metroragiile,
- sângerarea la contactul sexual,
- leziunile locale (ulcere, papule, pustule, condiloame),
- pruritul vulvovaginal,
- dispareunia,
- durerea abdominală,
- adenopatiile inghinale,
- febra.
 Conduita pacientei cu vulvovaginită :
Anamneza
Factori anamnestici:
 Invazie cu helminţi,
 Patologie gastrointestinală, disbacterioză intestinală,
 Patologii infecţioase,
 Patologie sistemică (diabet zaharat, hepatocolecistită,
leucemie, hipercorticism),
 Alergie la iritanţi,
 Corp străin în vagin,
 Traumatism mecanic, chimic şi termic a vulvei şi vaginului ,
 Abuz sexual.
 ACUZE:
 Eliminări vaginale:
 albicoase cu miros neplăcut, (nespecifică, corp străin) ,
 fine, albe, brânzoase (pentru candidoză),
 purulente (pentru chlamidioză, gonoree),
 sangvino-purulente,
 verzui, spumante (pentru trichomoniază),
 albicioase, îngroşate şi /purulente (pentru ureter ectopic),
VULVOVAGINOSCOPIE :
 Hiperemie, edem,
Cervicita
Cervicita- reprezintă inflamația colului uterin, care este partea
inferioară a uterului și se conectează cu vaginul.