PACIENTA CU BOALĂ INFLAMATORIE PELVINĂ

Definitie-Boala inflamatorie pelvină cuprinde infecţii ale uterului, anexelor şi peritoneului

pelvin.
ANEXITA
Cunoscută și ca boală inflamatorie pelvină, anexita este o infecție ce afectează organele
reproducătoare feminine. Aceasta pornește de la uter și continuă spre trompe și ovare. Sursa de
pornire o reprezintă bolile cu transmitere sexuală, în special gonoreea și chlamydia. Deși poate
părea o inflamatie care trece destul de ușor, consecințele ignorării tratamentului corespunzător
pot conduce chiar și la infertilitate.
Întrucât simptomele acestei infectii nu sunt specifice, anexita poate continua netratată pentru
perioadă îndelungată de timp, având mediul propice pentru a se agrava.

Anexita este o boală inflamatorie care se manifestă prin disconfort și inflamatie a organelor
genitale feminine. Organele afectate sunt colul uterin, trompele si uterul. Uneori, sunt afectate și
ovarele. Deși este denumită în mod popular ca “răceala la ovare”, acesta nu este un termen
potrivit întrucât cauzele și simptomele nu sunt similare cu acest tip de afecțiune.

Această boală apare la femeile care încep să fie active sexual si se află într-un interval de vârsta
între 15 si 25 de ani. Mai mult, anexita este considerată una dintre cauzele care generează
infertilitate atunci când nu este depistată la timp și urmat tratamentul adecvat. De asemenea,
infecția poate reapărea, necesitând monitorizare și grijă permanentă pentru a nu degenera în
infertilitate.

Factori de risc și cauze

Factorii de risc care sunt responsabili pentru declanșarea unei anexite sunt următorii:

 vârsta femeilor sub 25 de ani și sunt active din punct de vedere sexual;
 existența mai multor parteneri sexuali;
 nefolosirea prezervativului ca metodă de contracepție și protecție în timpul actului
sexual;
 efectuarea spălăturilor vaginale fără a fi recomandate de către medicul ginecolog și
fără a urmări recomăndările acestuia.
Aceasta apare ca urmare a unei infecții bacteriene. Bacteriile cele mai comune care provoacă
această boală sunt Neisseria gonorrhoeae sau Chlamydia trachomatis. Atunci cand se

1
declanseaza anexita, bacteriile urca in uter sau in colul uterin si produc inflamarea acestora.
Atunci cand aceasta infectie nu este depistata si tratata necorespunzator, aceasta incepe sa urce si
sa afecteze trompele uterine si poate ajunge pana la ovare.

Bacteriile ajung in vagin si provoaca anexita in urma contactului sexual. De asemenea, acestea
sunt intretinute de spalaturile vaginale dese, ducand la un dezechilibru la nivelul florei vaginale.
In plus, alte cauze pentru anexita sunt si interventiile chirurgicale ale organelor genitale sau
aparitia unor rani pe col.

Perioada în care se declanșează anexita este de obicei în timpul sezonului rece atunci când
imunitatea organismului este slăbită din cauza frigului. In aceasta perioada, bacteriile pot trece
mai usor de bariera naturala care apara organismul si creeaza mediul propice pentru dezvoltarea
acestei inflamatii. Astfel, incep sa apara primele simptome de anexita, care ar trebui tratate de
urgenta de medicul ginecolog.

Semne, manifestări

Atunci când se declanșează, anexita nu generează manifestări sau simptome acute. De aceea, de
foarte multe ori, pacientele care experimentează această boală o lasă netratată până când
simptomele devin evidente și dureroase. Simptomele si manifestarile moderate pe care femeile le
au atunci când suferă de anexită sunt următoarele:

 durere a abdomenului inferior sau pelvină;

 durere sau disconfort în timpul actului sexual, ce este simțită în profunzimea
pelvisului;
 durere sau disconfort la urinare;
 apariția sângerărilor după contact sexual sau între menstre;
 menstre dureroase și abundente;
 scurgeri vaginale cu aspect și miros neobișnuite, deseori verzui sau galbene.
Anexita se poate agrava atunci cand nu este tratată la timp și în mod corespunzător, iar
simptomele sale pot degenera. Astfel, poate apărea o durere severă în zona abdomenului inferior.
De asemenea, pacientele care suferă de această boala pot manifesta febra ridicata, dar și senzație
de greață și chiar vărsături. În acest caz, vizita la ginecolog este obligatorie.

Diagnosticul de anexită

2
Pentru un diagnostic corect de anexită este necesară o vizită la medicul ginecolog. Chiar dacă
bănuiți că puteți avea această infecție, este recomandat să nu începeți niciun tratament înainte de
a vă consulta cu un medic specialist. Acesta va începe procesul de diagnosticare prin observații
clinice și pe baza informațiilor pe care le primește de la pacientă.

Prima etapa în diagnosticarea anexitei este palparea abdominală. În urma acestui examen,
medicul va putea constata dacă există o inflamație la nivelul organelor genitale. Următoarea
etapă o reprezintă recoltarea probelor de secreție vaginală. Prin această procedură, medicul va
putea verifica prezența bacteriilor responsabile de producerea anexitei. În funcție de rezultatele
obținute, medicul va putea personaliza tratamentul pentru anexită și urmări îndeaproape evoluția
pacientei.

Pentru prescrierea tratamentului corespunzător, medicul ginecolog analizează mai multe aspecte.
În primul rând, va analiza istoricul medical al acesteia, inclusiv cel sexual. De asemenea, va fi
informat și despre alte probleme de sănătate cu care pacienta se confruntă și dacă urmează orice
tip de tratament în acel moment.

În afară de probele de secreție, diagnosticul de anexită se va stabili și în baza ecografiei

transvaginale. Mai mult, pentru a avea un tablou complet, medicul ginecolog poate solicita și
efectuarea unor teste de sânge și urină,secreții vaginale.

Tratament pentru anexită

Fiind vorba de o infecție cu bacterii, medicul ginecolog va prescrie în primul rând un
antibiotic,un antiinflamator,un antitermic,un calmant. Astfel, acțiunea acestora va contribui la
eliminarea infecției bacteriene și va contribui în mod decisiv la vindecare. Întrucât anexita poate
apărea ca urmare a infecției cu mai multe bacterii, medicul ginecolog poate prescrie o combinație
de antibiotice, pe cale orală sau injectabile, pentru a obține eficiența sporită.

Pentru a diminua durerile ce apar la nivelul ovarelor si a abdomenului inferior, medicul

ginecolog poate prescrie si analgezice. Schema de tratament poate fi ajustată în funcție de
evoluția pacientei, iar rezultatele se pot constata doar la finalul tratamentului. De asemenea,
partenerii sexuali ai pacientelor care suferă de această boală vor urma un tratament pentru a
combate infecția bacteriană.

3
Atunci când apar săculeți cu lichid sau abcese, medicul ginecolog poate opta pentru intervenție
chirurgicală pentru a obtine eficiența sporită. În acest caz, medicul le va îndepărta de pe trompele
uterine sau mucoasă. Mai mult, atunci când infecția este virulentă, medicul ginecolog poate
decide să îndepărteze trompele uterine. Consecința acestei decizii pentru pacientă este de a nu
mai putea să rămână însărcinată.

Complicatiile anexitei
Lăsată netratată sau din cauza tratamentului necorespunzător, anexita poate avea complicații
severe pe termen lung. Din fericire, majoritatea femeilor care urmează tratamentul complet
prescris de medicul ginecolog, nu ajung să aibă probleme cronice. Complicațiile cele mai
comune ale anexitei sunt următoarele:reapariția infecției,abcese la nivelul trompelor
uterine,durere cronică la nivelul abdomenului inferior sau pelvisului,sarcina
extrauterina apărută ca urmare a infectiei trompelor uterine,infertilitate ce poate afecta 1 din 10
femei.Infecțiile provocate de anexită pot avea consecințe grave asupra calității vieții pacientei.
Atunci când nu sunt tratate corespunzător, aceste infecții pot ajunge în sânge și provoca sepsis.
Astfel, în cazul în care intervenția medicului nu este imediată, o astfel de situație poate provoca
decesul.În concluzie, anexita este o boală cu consecințe serioase pentru sanatatea pacientei.
Diagnosticarea ei in mod corect, de la primele semne, poate contribui la diminuarea riscului de
infertilitate si reaparitie a bolii. De asemenea, pacientele care sunt diagnosticate cu anexita
trebuie sa urmeze tratamentul corect si complet indicat de ginecolog pentru a scapa de infectie si
preveni aparitia complicatiilor.

Culegerea datelor:
 cauze determinante:agenţi patogeni transmişi în timpul actului sexual sau a unor investigaţii,
după manevre abortive, după intervenţii chirurgicale
 cauze favorizante: nerespectarea măsurilor de asepsie şi antisepsie, lipsa de igienă, tampoane
vaginale neschimbate la timp, leziuni de grataj, debilitate fizică generală, diabet
Manifestări de dependenţă (semne şi simptome): durere în hipogastru sau în fosa iliacă
jenă, senzaţie de greutate leucoree  febră  tulburări urinare balonare, greţuri, uneori vărsături
 tulburări menstruale oboseală, indispoziţie.

4
Problemele bolnavei: alterarea confortului din cauza durerii deficit de cunoştinţe / anxietate
în legătură cu investigaţiile şi cu diagnosticul/teama în legătură cu intervenţia/ alterarea relaţiilor
sexuale din cauza tratamentului/ scăderii libidoului după operaţie/ dispareuniei determinată de
scăderea estrogenilor/ posibilă alterare a imaginii de sine din cauza operaţiilor mutilante
(histerectomie, anexectomie).
 Obiective:
Pacienta :să cunoască şi să înţeleagă importanţa controlului medical periodic/ să cunoască
tehnica investigaţiilor, să accepte diagnosticul/ să participe la pregătirea preoperatorie, la
îngrijirea postoperatorie/ să poată reveni la o viaţă a cuplului normal/ să accepte limitările/ să
accepte noua imagine corporală/ să-şi poată îndeplini rolul obişnuit.
 Intervenţiile asistentului medical : pentru depistarea precoce a afecţiunilor tumorale
sfătuieşte femeia să se prezinte periodic la control ginecologic şi imediat la primele semne de
boală/ câştigă încrederea pacientei/o încurajează, îi explică desfăşurarea unor investigaţii, o
însoţeşte în timpul efectuării acestora/ ajută pacienta să accepte operatia / facilitează prezenţa
familiei, a persoanelor semnificative pentru pacientă/ ajută membrii familiei să înţeleagă starea
psihica a pacientei şi nevoia de ajutor/ asigură supravegherea postoperatorie pentru prevenirea
complicaţiilor /explica necesitatea dozării efortului fizic, condusului autoturismului ,evitarea
relaţiilor sexuale 4-8săptămâni/ explică importanța igienii locale , a controlului medical periodic
și a continuării tratamentului .
INTERVENȚII CHIRURGICALE PENTRU AFECȚIUNI GINECOLOGICE
Afecţiunile ginecologice care pot fi tratate chirurgical sunt numeroase:
 tumori ale aparatului genital
 infecţii ginecologice
 tulburări de statică uterină (prolaps uterin)
 malformaţii congenitale.
Intervenţiile asupra aparatului genital se pot efectua : pe cale abdominală (în marea
majoritate a cazurilor)sau pe cale joasa-vaginala,perineala.
a) Bilanţul preoperator cuprinde examinări curente, aceleaşi ca în intervenţiile abdominale:
 hemoleucogramă, hematocrit grup sanguin, Rh uree sanguină şi glicemie VSH
 TS, TC, timp Howell, timp Quick, examen de urină, radiolografie toracica
electrocardiogramă

5
b) Îngrijirile specifice urmăresc:
 tratarea unei eventuale infecţii cu antibiotice după antibiogramă, începând cu mai multe zile
înainte  corectarea anemiei, deoarece în multe afecţiuni ginecologice sângerarea este importantă
şi repetată în cancerul de col uterin este indicat ca înainte de operaţie bolnava să facă
cobaltoterapie pentru securitatea oncologică, în scopul prevenirii diseminării bolii
c) Intervenții în pre-ziua intervenției:
 pregătirea psihică a pacientei : se va asigura pacienta de competență echipei chirurgicale și
că se vor lua toate măsurile pentru reușita intervenției
 regimul alimentar -o ultimă masă va fi la ora 6 seara, formată doar din supă strecurată;de la
ora 24:00 nu vor mai fi premise lichidele peros/se poate poziționa o perfuzie de întreținere cu
soluții izotone
 igiena - se vor rade pilozitățile din zonele interesate / se va efectua baie generală cu săpun +
dezinfectant/ se vor șterge unghiile lăcuite/ se va practica clisma evacuatorie
premedicatie- Prescriptiile medicale: se vor administra medicamentele prescrise; de obicei
anestezistul recomandă un somnifer sau tranchilizant pentru îndepărtarea anxietății (fenobarbital
sau diazepam)
 asigurarea nevoii spirituale a pacientului
d) Îngrijiri în ziua intervenției:
 Dimineata nu mănâncă și nu bea.
 Eventual o nouă clismă evacuatorie.
 eventuala golire a stomacului prin sondaj gastric.
 se îmbracă bolnava cu o cămașă ce se închide la spate cu șnururi.
 părul va fi legat , protejat de o bonetă
 se îndepărtează acele de păr, ceasul , brățările , inele , proteze.
 va fi invitată să micționeze
 se va efectua spălătura vaginală cu soluții antiseptice urmată de badijonarea cu betadină.
 cu 30 de minute înainte de a fi condusă în sala operatorie se va efectua pre-anestezia(prescrisă
de anestezist) ex:mialgin + atropina i.m.
 bolnava va fi transportată în sala operatorie pe targă, însoțită de o asistentă

6
7