Centrul de Excelenta in Medicina si Farmacie “Raisa Pacalo”

Referat

Cervicita

A realizat:Moldovan Livia-Mirela

A verificat:Birladeanu Natalia
Cervicita reprezinta o inflamatie a cervixului (partea inferioara a uterului – colul
uterin). Cauza principală de dezvoltare a cervicitei (endocervicitei) sunt diferite infecţii cu
transmitere sexuală. De cele mai dese ori, cervicita poate fi provocată de gonoree, de tricomonază,
de chlamydia, de ureaplasma, de virusul papilloma uman, de virusul herpes.

Din literatura medicală sau de la medic, puteţi afla unii termeni referitor la cervicita, precum:

Cervicita acută indică faptul că infecţia a apărut relativ recent şi că ea se dezvoltă în mod activ.
Cervicita cronică indică faptul că infecţia care a provocat boală, probabil, a pătruns în organism
de mult şi că actualmente ea se dezvoltă lent şi distruge treptat ţesuturile colului uterin.
Cervicita purulentă indică faptul că, pe fondul inflamaţiei, în canalul cervical al femeii se
formează puroi. Cervicita purulentă, de cele mai dese ori, este cauzată de gonoree.
Cervicita virală indică faptul că boala este cauzată de un virus transmis prin contact sexual (de
regulă, de HPV sau de herpes).
Cervicita bacteriană indică faptul că cervicita este cauzată de o infecţie bacteriană (cel mai
adesea, de gonoree, de gardnerella vaginalis).
Cervicita candidozică indică faptul că inflamaţia colului uterin a apărut pe fondul infecţiei fungice
(detalii despre aceasta le găsiţi în articolul: Candidoza organelor genitale).
Cervicita nespecifică indică faptul că inflamaţia colului uterin a apărut în rezultatul unor modificări
ale microflorei normale a vaginului şi că aceasta nu are nicio legătură cu infecţiile genitale.
Cervicita nespecifică, de cele mai multe ori, apare ca o consecinţă a vaginitei bacteriene.
Cervicita atrofică indică faptul că, odată cu inflamaţia, are loc şi subţierea ţesuturilor colului
uterin. De regulă, cervicita atrofică este o consecinţă a inflamaţiei cronice a colului uterin.
Cervicita focală indică faptul că sunt inflamate doar anumite părţi ale mucoasei din canalul
cervical.
Cât de periculoasă este cervicita?
În lipsa unui tratament adecvat al cervicitei şi al altor simptome însoţitoare ale infecţiei crește
semnificativ riscul de infertilitate, sarcină ectopică, cancer de col uterin, naşteri premature şi
avorturi spontane.
Simptomele şi semnele cervicitei
Principalele simptome ale cervicitei acute (endocervicitei) sunt:

 scurgerile vaginale urât mirositoare, purulente, spumoase (vezi alte cauze ale scurgerilor
vaginale);
 mâncărimea în zona inghinală;
 durerile în partea de jos a abdomenului (Alte cauze ale durerilor abdominale la femei)
 durerile în timpul urinării şi necesitatea frecventă de a urina;
 durerile în timpul actului sexual şi scurgerile vaginale sanvinolente după actul sexual
(Durerile în timpul sau după contactul sexual);
 scurgerile vaginale de culoare întunecată în perioada dintre două menstruaţii (alte cauze ale
scurgerilor sangvinolente ).

Cervicita cronică, de multe ori, nu se manifestă prin niciun simptom.

 Influenţa cervicitei asupra evoluției sarcinii
Prezenţa cervicitei la femeile gravide creşte riscul de infecţie fetală intrauterină (cu infecţia care a
declanşat inflamaţia colului uterin).

Mai mult decât atât, pe fondul cervicitei, creşte semnificativ riscul de naştere prematură, de
greutate mică a copilului la naştere şi de complicaţii ale infecţiei la mamă după naştere (de exemplu,
endometrita).

Tratamentul cervicitei în timpul sarcinii se stabileşte în funcţie de tipul infecţiei care a provocat
boala.
Analizele medicale şi examinările pentru a detecta cervicita
Principalele metode ale diagnosticului cervicitei sunt:

Examinare la medicul ginecolog. În timpul examinării medicul evaluează starea pereţilor

vaginului şi a colului uterin. Prezenţa unor eliminări vaginale abundente şi urât mirositoare,
roşeaţa şi iritaţia vaginului şi a colului uterin, precum şi eliminarea puroiului din canalul cervical
sunt cele mai frecvente semne ale cervicitei, pe care medicul le poate observa în timpul
examinării.

Pentru a preciza cauzele bolii, medicul dumneavoastră vă poate solicita efectuarea frotiului
microbiologic convenţional din vagin şi a frotiului citologic (testul Papanicolau).

O explicaţie detaliată referitor la modul efectuării acestor teste, cum să vă pregătiţi pentru ele, şi
ce ar putea însemna rezultatele lor este prezentată în articolele: Frotiul bacteriologic şi Frotiul
citologic.

În funcţie de simptomele bolii şi de schimbările detectate în timpul unui examen pelvian, medicul
vă poate solicita unele analize şi teste suplimentare (testul pentru sifilis, ecografia organelor
pelviene, analiza generală de urină şi de sânge, etc.)

În timpul examinării cu privire la cervicită, medicul ginecolog poate detecta la femeie eroziunea
colului uterin, leucoplazia sau displazia. O descriere detaliată a ceea ce înseamnă acest lucru şi
ce se poate face în asemenea cazuri este prezentat în articolele: Eroziunea (ectropionul) colului
uterin, Leucoplazia colului uterin şi Displazia colului uterin.

Tratamentul cervicitei
Tratamentul cervicitei (endocervicitei) depinde de tipul infecţiei care a provocat boala.

Deoarece multe dintre infecţiile care cauzează cervicita sunt contagioase şi se transmit prin
contact sexual, tratamentul ambilor parteneri sexuali, în cele mai multe cazuri, este obligatoriu.
Chiar dacă bărbatul nu are niciun semn de boală, aceasta nu înseamnă că el nu este infectat.
Clamidioza, trichomoniaza şi gonoreea la bărbaţi pot să se dezvolte absolut asimptomatic.
Înainte de începerea tratamentului, medicul vă poate cere să faceţi un test de sarcină. Acest lucru
este strict necesar, deoarece unele medicamente care sunt utilizate pentru a trata cervicita pot
afecta în mod negativ dezvoltarea sarcinii. Dacă se dovedeşte că sunteţi gravidă – medicul va
alege un tratament special, în condiţii de siguranţă.

Medicamente pentru tratamentul cervicitei

Tratamentul principal al cervicitei (endocervicitei) este administrarea antibioticelor care inhibă
dezvoltarea infecţiei. Alegerea antibioticului o efectuează medicul curant, în funcţie de tipul
infecţiei care a cauzat boala.

Adesea, antibioticele pentru tratamentul cervicitei se administrează sub formă de supozitoare

vaginale sau sub formă de cremă.

Recomandările detaliate referitor la tratamentul infecţiilor genitale sunt prezentate în

articoleleTricomonaza, Infecţia chlamydiană, Gonoreea, Ureaplasmoza, Virusul papiloma
uman, Candidoza.

Remedii populare în tratamentul cervicitei

În prezent, nu se cunoaşte nicio metodă populară cu adevărat eficientă în tratamentul cervicitei
(endocervicitei).

Infecţiile care cauzează cervicita nu pot fi eliminate cu plantele medicinale, aşadar, utilizarea remediilor
populare a cervicitei se permite doar cu acordul medicului şi doar, fie că concomitent, fie că după
tratamentul de bază cu antibiotice.

Dacă aveţi de gând să aplicaţi remediile populare, luaţi în considerare următoarele observaţii:

 Falsa impresie de eficacitate a multor dintre remediile populare în tratamentul cervicitei a apărut
datorită faptului că, după aproximativ 4-5 săptămâni de la debutul bolii, chiar şi fără vreun tratament,
infecţia care a provocat boala poate trece în modul asimptomatic de evoluţie (fără manifestări
evidente), dar ea poate să continue să se dezvolte.
 Multe reţete populare ale tratamentului cervicitei necesită introducerea în vagin a tampoanelor
umezite cu infuzii de plante sau utilizarea spălăturilor vaginale. Un asemenea tratament al cervicitei
poate perturba compoziţia microflorei din vagin şi poate provoca complicaţii periculoase.
 Vulvita
este un proces inflamator care implică vulva (organele genitale externe
feminine sunt numite în terminologia medicală). Boala în practica clinică este
destul de comună, și nu afectează numai femeile adulte, dar, de asemenea,
foarte tinere fete și pacienții vârstnici, și în toate cazurile, nu există absolut
aceleași simptome.

Odată cu dezvoltarea procesului patologic inflamate, mari și mici labiilor, clitorisului,

vestibul si himenului (fetele nu au trăit viața sexuală). Vulvitis caracterizată prin apariția
de arsură și mâncărime la nivelul organelor genitale externe, edem și hiperemia labiilor
mari, apariția unor precipitate de grele și dureri, după amplificarea urinare.

Cauzele vulvitis
În cele mai multe cazuri de agenții patogeni bolii sunt bacterii oportuniste, care într-un
organism sănătos nu produce nici un simptom negativ. În același timp, să declanșeze
dezvoltarea inflamației și infecției se poate transmite prin contact sexual, iar în cazuri
rare - Mycobacterium tuberculosis.

Cu toate acestea, trebuie să fi factori predispozanti pentru dezvoltarea procesului

inflamator. Acestea includ reducerea apărării imune și deteriorarea mucoasei organelor
genitale externe.

1. Este o parte a vulvei se dezvoltă pe fundalul vaginita sau vaginită. Cu toate acestea,
procesul de boala poate fi o consecință a prejudiciului a vulvei, igiena personală precară,
tulburări endocrine, genitale si patologii extragenitale. De asemenea , poate declanșa
dezvoltarea unor boli ale infecției tractului urinar (ITU), intestinală dysbiosis , frecvente
boli respiratorii acute, angina pectorala, boli infectioase Pediatric, helminthiasis,
incontinență urinară, hepatită cu icter și diverse anomalii ale pielii.
2. fetele Cauza vulvitis pot fi factori mecanice, termice și chimice, precum și penetrarea
vaginală a obiectelor străine. La femei, boala vechi de vârstă este adesea cauzată de
cistita sau diabet.

3. mancarime vulvar poate fi declanșat scabia sau păduchele pubian (fundal pe boala se
dezvolta mâncărimi severe în zona pubiană și direct vulvita este o reacție alergică la
paraziți mușcăturile).

4. Un alt motiv este dermatita seboreica vulvitis a organelor genitale externe. Este o
boală rară de etiologie necunoscută, dezvoltarea care pielea și suprafețele mucoase
există leziuni inflamatorii, care variază în intensitate de colorare, acoperite cu cel mai fin,
coaja ușor de îndepărtat.

5. De asemenea, poate provoca dezvoltarea bolii hidradenita supurative. Este o infecție

cronică a leziunii pielii, care se caracterizeaza prin curs persistent pe termen lung.
Pacienții care suferă această patologie, există descărcare urât mirositoare, care
corodează pielea și membranele mucoase și conduce la formarea de cicatrici dureroase.

6. Și , în final, poate provoca vulvitis psoriazis (patologia pielii de etiologie necunoscută).

Tipuri și forme de vulvitis
În practica clinică distinge primar (izolate) și vulvitis secundar.
1. Trebuie remarcat faptul că forma primară a bolii este aproape nu a fost găsit la femeile
adulte, deoarece mucoasa, datorită prevalenței microflorei acrulactică normale nivelurile
hormonale și mediu pH acid, mai rezistente la infecție. Cu toate acestea, vulvita primare
apar frecvent în rândul femeilor și a fetelor în vârstă. O astfel de stare se datorează
caracteristicilor anatomice și fiziologice ale membranei mucoase a vulvei și schimbările
care au loc datorită nivelului scăzut de hormoni sexuali feminini. La femei, vârstă
înaintată, post-menopauză, există o atrofie a mucoasei organelor urogenitale, a redus
semnificativ cantitatea de secreții vaginale, membranele mucoase se usuce și să devină
mai subțire. Ca urmare, acestea sunt deteriorate cu ușurință și sunt cele mai vulnerabile
la controlul infectiei.

La copii, pielea și membranele mucoase ale vulvei mai subtire, si, prin urmare, acestea
sunt ușor răniți. fetele florei vaginale, spre deosebire de „adult“ microfloră, pH preferabil
coccal - alcalină și imunitatea locală nu este pe deplin format. De asemenea, foarte des
vulvita la fete se poate datora prezenței oxiuri. Acestea provoacă mâncărimi intense, din
cauza zgârierea mucoasei și infecție penetreaza răniți. Uneori, secreții vaginale apar la
fete nou-născuți. Ei au provocat care au căzut înainte de a da naștere la estrogen
materne copil. Un astfel de stat nu ar trebui să fie considerată o patologie, și destul de
repede trece propriu.

2. secundar vulvitis - o stare patologică care apare mai des. Aceasta provine din
stimularea organelor genitale externe secreții ale vaginului si canalul cervical sau urina
infectata (tractului urinar cu boli) infectate.

În funcție de tipul de agent, pentru a distinge între vulvitis bacteriană și candidoza,

precum și în funcție de natura transformărilor patologice mucoaselor vulvei, vulvitis
împărțit în atrofică, ulcerat și adeziv.

vulvitis Candidei
Aceasta boala este cauzata de un fungi asemănător drojdiei din genul Candida. Aceasta
afectează labiile mari și mici, clitorisul si vestibulul. Ca urmare, se dezvolta mancarime si
arsuri severe, care este amplificat înainte de menstruație și dispar puțin în perioada
postmenstrual. La pacienții cu candidoză vulvita membranele mucoase devin de culoare
albastru-violet, uneori apar pe erupții vulva sub formă de vezicule mici (vezicule), și într-
o porțiune situată între interlabial mic format film alb de coagulat.

Femeile cu hipofuncție ovariene, diabet si proces patologic mixedem este uneori distribuit
în regiunea perianal și în pliurile femural-inghinale.

vulvitis bacteriană
vulvitis bacteriană - o stare patologică a declanșat microfloră oportuniste, sau infecții,
infecții cu transmitere sexuală (gonococ, tricomonade, Chlamydia). Mult mai puțin
probabil să provoace o boală poate Mycobacterium tuberculosis.

In timpul sarcinii, vulva bacteriana, de obicei se dezvolta pe fondul imunității scăzut

datorită activării microflorei stafilococice. Datorită schimbărilor semnificative funcționale
și hormonale care apar în corpul mamei insarcinate, agenții patogeni specifici și
nespecifici, este mult mai ușor de gestionat să pătrundă în grosimea membranei mucoase
a organelor genitale externe.

vulvitis atrofică
Pentru această formă de boală se caracterizează prin subtierea membranei mucoase a
vulvei, care apare frecvent la femei după menopauză. Trebuie subliniat faptul că, fără
terapie de substituție hormonală vulvitis atrofica va progresa în mod constant și, în cele
din urmă, duce la formarea de eroziuni dureroase.

vulvitis ulcerativă
Ulcerativa vulvitis - o formă cronică a procesului patologic, care se caracterizează prin
formarea pe mucoasa deteriorate a organelor genitale externe placa pe site-ul care
rămâne după îndepărtarea ulcerului. Cel mai adesea, această patologie se găsește la
pacienții cu vârsta reproductivă.

Notă: după vindecarea ulcerelor de multe ori există o deformare clară a organelor
genitale externe.

vulvitis adeziv
vulva adeziv sau fuziune (adeziuni) ale labiilor inferioare - o boală cu etiologie
necunoscută, care este comună în fete sub vârsta de cinci ani. Acesta este caracterizat
prin lipirea laolaltă a labiilor, pentru ceea ce, de fapt, a primit numele său. Într-un stadiu
incipient al procesului patologic între pod mic epiteliale interlabial este format, care
acoperă aproape complet vulva. În unele cazuri, copiii se plâng de urinare întârziată, dar,
în același timp, mult mai multe adeziuni sunt detectate din întâmplare, o examinare
atentă a organelor genitale externe. În acest caz, a labiilor mici sunt unite pe „marginea“
la marginea din față, în cazul în care există o mică gaură din care iese urina.

Ca o regulă, o astfel de condiție nu produce nici senzații subiective, și cu debutul

pubertății este auto-vindecare. Cu toate acestea, odată cu dezvoltarea adeziunilor brute,
în unele cazuri, intervenția chirurgicală (incizie a labiilor mici).

simptome de vulvitis
Semnele clinice ale bolii depinde de natura cursului său.

1. vulvitis acută - o stare patologică care se caracterizează prin senzație de arsură

intolerabile în vulvei, în creștere la urinat și mersul pe jos. În continuare, la edemul
mucoaselor și roșeață însoțită de mâncărime dureroase și aspectul placa fibrinoasă
supurative. De multe ori in regiunea inghinala ganglionilor limfatici sunt crescute, există o
durere în regiunea lombosacrala și în abdomenul inferior, temperatura corpului crește. În
acest caz, atunci când infecția afectează uretra, poate fi co-morbidități , cum ar
fi cistita și uretrite.
Fetele care sufera de vulvitis acuta, tulburari de somn, și există semne evidente de
excitabilitate nervoasă.

Trebuie subliniat faptul că, odată cu tratamentul greșit al vulvitis acute și întârziate de
multe ori devine cronica, caracterizata prin recidivantă curs.

2. vulvitis cronică - este o formă de proces patologic, care are loc pe fondul calmarea
mancarimii si durerea. În această etapă a procesului inflamator trece la organele genitale
interne și, în consecință, pacientul par de izolare rare însoțită de arsură și mâncărime. In
unele parti ale mucoasei vulvei marcate leziuni eritematoase dureroase și a observat
hipertrofia glandelor sebacee.

Diagnosticul vulvitis
În cazul în care diagnosticul se iau în considerare istoria personală a pacientului, precum
și să ia în considerare tabloul clinic și parametrilor de laborator (examen microscopic și
bacteriologică a externarea din organele genitale).

Notă: în timpul însămânțării culturii, împreună cu eliberarea agentului patogen este

determinată de sensibilitatea sa la antibiotice.

În cazul în care se suspectează că cauza vulvitis este prezența paraziților, eforturile

profesionale ar trebui să urmărească identificarea agenților patogeni înșiși, sau pentru
detectarea nits și ouă, care sunt de obicei atașate la parul pubian.

Este obligatoriu pentru diagnosticul de vulvitis ar trebui să diagnosticheze comorbidități

care reduc starea sistemului imunitar al organismului sau sunt sursa directă de infecție.

Atunci când semnele bolii se gasesc in fata, este necesar să se arate ginecolog copiilor.
Dacă este necesar (prin prezența unor corpuri străine în vagin) efectuate Vaginoscopy
copil, apoi, folosind degetul sau un forceps corp străin îndepărtat (uneori, o astfel de
procedură necesită anestezie).

În timpul examinării de diagnosticare a fetei tampoane vaginale prelevate pentru

microscopie tuberculoza si examenul bacteriologic, precum și pentru a determina
sensibilitatea agentului cauzal la antibiotice.

vulvitis tratament
Pana in prezent, tratamentul clinic al acestei boli este efectuată într-un complex, care
include terapia generală și locală. Trebuie remarcat faptul că, în cursul tratamentului este
eliminat nu numai un proces inflamator, dar, de asemenea, a eliminat factorii pe care le
au declanșat de la care apar.

Fetele care sunt diagnosticate vulvar atribuite repaus la pat, și femeile de vârstă
reproductivă la momentul tratamentului, se recomandă să se abțină de la actul sexual.

În numirea terapiei antibacteriene ia în considerare sensibilitatea de detectare a agentului

patogen la antibiotice. În acest caz, atunci când o femeie este diagnosticată gonorrheal,
chlamydia, sau Trichomonas vulvita tratamentul tuberculozei implică distrugerea
completă a agentului infecțios. Odată cu dezvoltarea de pacienti Candida vulvitis sunt
atribuite preparate antifungice.

Este obligatoriu sub forma acută a bolii, precum și exacerbarea procesului patologic
cronic este recomandat tratamentul topic. Pentru a face acest lucru, numit unguente
speciale, și a efectuat prelucrarea organelor genitale externe. De obicei, tratamentul
utilizat vulvita comprese reci si lotiuni cu infuzie de eucalipt, soluție sau apă furatsilina
plumb. Bine dovedit băi de șold cu infuzii de plante medicinale sau permanganat de
potasiu, dusurile soluții antiseptice, WC pudendal mușețel tinctura, soluție de acid boric
sau permanganat de potasiu, și supozitoare vaginale antiinflamatorie.

În cazul în care un pacient este diagnosticat vulvitis alergic, i se atribuie o dieta care
prevede o excepție de la alimentele dulci, picante și sărate, precum și tratată cu
antihistaminice.

In diagnosticul de dermatita seboreica, provocând dezvoltarea vulvitis, femeie numită

unguent tratament hidrocortizon local și, dacă este necesar - sistemul terapiei hormonale
anti-inflamator.
Hidradenitis supurative necesită, de asemenea tratament local. În acest scop, tumultul
steroizi și antibiotice.

Notă: curs pe termen lung a bolii, fara dinamica pozitiva, excizia chirurgicala a zonelor
afectate ale pielii vulvei.

Atunci când natura atrofică vulvitis recomandată terapia generală sau locală de înlocuire a
estrogenului.

infecții parazitare trebuie tratate nu numai pacientul, ci și tuturor persoanelor care se află
în contact strâns cu ea. Numai după eliminarea completă a paraziților poate realiza
ameliorarea procesului inflamator.

Este obligatoriu pentru tratarea patologiei legate de vulvitis, precum și luarea de

medicamente care intaresc sistemul imunitar (vitamine si stimulatoare ale sistemului
imunitar).

Tratamentul vulvitis la fete

Expertii recomanda sa de 2-3 ori pe zi, pentru a spăla decoctul vulva de plante (mușețel
sau serii), precum și o soluție de bicarbonat de sodiu sau furatsilina. Fetele după aceste
proceduri genitale trebuie sa fie tifon curat umed, iar apoi lubrifiați ulei vegetal și cremă
pentru copii steril. De asemenea, bine dovedit pulbere speciala. Cu puternice scormonind
și cruste recomandată expunerea la UV și curățarea soluții vulva anestezice și
furatsilinom sau rivanola. La detectarea aderențelor folosind unguente speciale care
contin estrogeni.

Prevenirea vulvitis
Pentru a preveni dezvoltarea procesului patologic trebuie sa inceapa tratamentul precoce
al patologiilor existente, precum și pentru a efectua reorganizarea focarelor cronice de
infecție. La primul semn de acută vulvita necesară pentru a solicita ajutorul unui
specialist, care va atribui examenul de diagnosticare necesară sau recomanda un
tratament eficient.

Principalele măsuri de prevenție generală a bolii includ respectarea atentă a normelor de

igienă personală, refuzul de a purta o strânsă (de exemplu, sintetice) haine, menținerea
unui stil de viață sănătos, un regim alimentar echilibrat, utilizarea echipamentului
individual de protecție la întâlniri sexuale ocazionale, exerciții fizice regulate și întărirea
imunității de ansamblu.