Semne si simptome
Diagnosticul clinic se bazeaza pe evidentierea a doua categorii de modificari: simptome
subiective si semne obiective.
In raport cu aparitia si importanta lor, semnele clinice de sarcina pot fi impartite in:
semne de prezumtie, de probabilitate si semne de certitudine.
Semnele prezumtive de diagnostic
Aceste semne sunt urmatoarele:
Amenoreea este un semn important, insa neconcludent, putand apare si in alte
circumstante ( tulburari hormonale, lactatie, climax etc.);
Modificarile sanilor cresterea lor in volum, hiperpigmentarea mamelonului si areolei,
aparitia tuberculilor Montgomery, reteaua venoasa Haller;
Tulburari neurovegetative greturi, varsaturi matinale, sialoree, modificari psihoafective
( sunt sugestive, dar neconcludente, putand apare si in alte circumstante afectiuni
digestive);
Modificari ale coloratiei tegumentelor si mucoaselor in anumite zone caracteristice
( linia mediana abdominala, areolele mamare, vagin, perineu );
Aparitia vergeturilor abdominale sunt inconstante si apar si in alte circumstante
( obezitate, hipercorticism etc.);
Tulburari de mictiune polakiurie in special, ( necaracteristica ).
Semne clinice de probabilitate
Cuprind o categorie mare de simptome care permit afirmarea cu destul de mare precizie a
diagnosticului de sarcina. Ele sunt urmatoarele:
Modificarile de volum ale abdomenului gravidei constau in aparitia maririi de volum a
abdomenului printr-o formatiune tumorala , care apare initial in pelvis, marindu-si apoi
dimensiunile pe parcursul sarcinii. Marirea de volum a abdomenului poate varia in raport
cu varsta gestationala, cu existenta sarcinii unice sau multiple, cu cantitate de lichid
amniotic, cu tonusul peretelui abdominal al gravidei, etc.
Modificari de forma, consistenta si marimea uterului - dupa 6SG si in special in primul
trimestru de sarcina se descriu o serie de modificari uterine ca;
Semnul Noble consta in ocuparea fundurilor de sac vaginale laterale de catre
uterul gravid;
Semnul Hegar sau al balamalei consta in aparitia supletei istmului uterin
prin imbibitie hidrica, permitand apropierea degetelor examinatoare, precum si
miscari ale corpului uterin in raport cu colul (balama);
Semnul Bonaire corpul uterin devine moale, pastos, permite infundarea
degetelor in masa sa , prin imbibitie hidrica; ( in afara sarcinii corpul uterin
are o consistenta mai ferma);
Semnul Piscacel consta in dezvoltarea mai accentuata a unui corn uterin
( zona unde s-a efectuat ovoimplantatia) in primele saptamani ale sarcinii
Semnul Holzapfel in cadrul examenului genital bimanual uterul scapa greu
din mana comparativ cu cel negravid.
Detectarea auditiva a batailor cordului fetal (BCF) - ele pot fi percepute prin
ascultatia clasica din luna V-VI de gestatie (26-28SG) si prin ascultatie
ultrasonica dupa 11 12 SG (Doppler). Ritmul acestor batai cardiace este de
120 200/min., in raport cu varsta gestationala, iar locul de ascultatie este
variabil in raport cu varsta sarcinii si felul prezentatiei. BCF-urile pot fi
confundate cu alte zgomote: suflul funicular, suflul uterin, perceperea
auscultatorie a miscarilor fetale, zgomote intestinale, etc.
Urinare polakiurie,
In trim. II al gestatiei dg clinic difera dupa cum varsta gestationala este mai mica sau mai
mare de 20 saptamani. Pana la 20SG predomina semnele clinice de prezumtie si de
probabilitate ale sarcinii, a.i. dg. clinic se suprapune peste cel aratat pentru trimestrul I.
Dupa 20 SG dg se bazeaza pe aparitia semnelor de certitudine - semnele fetale. Acestea
sunt:
Perceperea miscarilor active ale fatului (MAF) de catre examinator si gravida( primipare
20SG; multipare 18SG).
Palparea de parti fetale prin balotarea abdominala sau prin examinarea combinata
bimanuala, care permite palparea elementelor fetale caracteristice ( craniu, pelvis, etc.).
Prezenta BCF dupa 27 28 SG prin ascultatia clasica.
Dg. paraclinic al sarcinii in trim. II se bazeaza in primul rand pe examenul ecografic, care
evidentiaza fatul cu toate elementele anatomice, precum si anexele fetale.
Diagnosticul de varsta gestationala
Diagnosticul clinic de varsta gestationala in trimestrul II are aceleasi elemente ca si in
trimestrul I, iar cel paraclinic se bazeaza pe examenul ecografic, prin biometrie fetala:
masurarea lungimii craniu-pelvis(LCP), a lungimii femurului fetal (LF), masurarea
diametrului biparietal (DBP) si a diametrului toracic transversal (DTT). Acesti parametrii
ofera o exactitate a aprecierii de +/- 7 zile.
Biometria ecografica trebuie coroborata cu datele anamnestice (data ultimei
menstruatii si a primelor miscari fetale) si cu marimea uterului, cu care trebuie sa fie
concordanta.
La femei cu amenoree preexistenta sau cu cicluri neregulate, determinarea varstei
gestationale se face numai prin biometrie ultrasonica.
Diagnosticul de evolutivitate
Se stabileste in principal paraclinic prin examen ecografic (evidentierea activitatii
cardiace a fatului si a miscarilor acestuia), precum si prin ascultatia Doppler a cordului
fetal (care prin ascultatie clasica poate fi auzit numai dupa 26-28SG).
Diagnosticul clinic al evolutivitatii se face in acelas fel ca in trimestrul I de
sarcina si prin perceperea MAF si BCF.
DISPENSARIZAREA SARCINII
CONSULTATIA PRENATALA
Sarcina este considerata o situatie fiziologica speciala, este necesara o supraveghere
medicala atenta a tuturor gravidelor pe intreg parcursul sarcinii, lucru realizabil prin
dispensarizarea tuturor sarcinilor.
Dispensarizarea gravidelor se realizeaza prin consultatii prenatale acestea reprezinta
veriga principala in actiunile de scadere a morbiditatii materne si perinatale.
Consultatia prenatala are un caracter profilactic si are drept scop depistarea si reducerea
riscului obstetrical.
Principalele obiective ale consultatiei prenatale sunt:
- educarea gravidelor privind respectarea normelor de igiena a sarcinii;