Tipuri de adenopatii periferice

Ganglionii limfatici sunt formatiuni anatomice care, prin natura functiei lor, de filtru limfatic, pot fi
afectate in diverse boli ale organelor a caror limfa o dreneaza sau pot fi implicate in boli proprii ale
sistemului limfatic.

Diversitatea si frecventa implicarii in procese patologice le confera o deosebita importanta clinica.

Dpdv strict semiologic, putem descrie numai afectarile ganglionilor superficiali accesibili examenului
clinic direct, insa nu trebuie omisa in gandirea medicala si implicarea ganglionilor profunzi, care prin
marire de volum si compresie pe structure vecine pot fi la originea unor simptome sau semne.

Afectarea patologica a ggl limfatici, manifestata in primul rand prin marire de volum se numeste
adenopatie.

Grupele ganglionare palpabile sunt:

- la extremitatea cefalica, ggl suboccipitali, pre- si retroauriculari si parotidieni

- in zona cervicala ggl lanturilor jugulare extern si intern, submandibulari, submentonieri si
supraclaviculari
- la membrul superior ggl axilari si supraepitrohleeni
- la membrul inferior ganglionii inghinali si poplitei

Ganglionii patologici pot fi observati prin inspectie, dar palparea este metoda care permite
evidentierea caracterelor specifice ale unei adenopatii. Ganglionii se palpeaza prin rulare pe
planurile profunde, cu presiune minima. Se urmaresc dimensiunile, forma, consistenta, mobilitatea
fata de planurile superficiale si profunde.

Atentie, ggl normali sunt palpabili la persoane slabe. Ei au forma ovalara, aplatizata, cu dimensiuni
de sub 1 cm, consistenta elastic, sunt mobile pe planurile superficiale si profunde si intre ei si
nedurerosi.

Adenopatiile pot fi localizate sau generalizate. Cele localizate intereseaza o singura grupa
ganglionara in timp ce cele generalizate intereseaza mai multe grupe.

Ganglionii patologici:

- sunt mariti de volum, depasesc in diametrul longitudinal 1cm

- nu mai sunt aplatizati
 - consistenta lor este variabila, de la moale sau fluctuenta in procesele supurative la dura,
lemnoasa in metastazele neoplazice
- pot fi aderenti intre ei, formand mase ganglionare, sau mobile intre ei
- durerea spontana sau la palpare sugereaza o adenopatie inflamatorie, in timp ce
adenopatiile tumorale, maligne, sunt nedureroase.

Tipuri generale de adenopatii

- adenopatiile inflamatorii sunt localizate, de dimensiuni moderate, aderente la tesuturile

inconjuratoare, dureroase spontan sau la palpare, cu eventuala roseate si cresterea
temperaturii tegumentelor supraiacente.
Au caractere deosebite in functie de germen:
1. adenopatia tuberculoasa este localizata frecvent submandibular sau laterocervical, este
relativ voluminoasa, putin dureroasa, initial ferma. In timp devine fluctuenta, aderenta la
tegumente, dar cu inflamatie modesta si poate fistuliza cu scurgere de cazeum (puroi
tuberculos).
2. Adenopatiile luetice variaza in functie de faza de evolutie a bolii. In sifilisul primar,
adenopatia, de regula inghinala, comporta un ggl mai mare inconjurat de mai multi ggl
mici, fermi, nedurerosi. In luesul secundar se intalneste o adenopatie generalizata, cu ggl
mici, mobile, nedurerosi.
3. mononucleoza infectioasa da o adenopatie generalizata cu prinderea caracteristica a ggl
cervicali, inclusiv suboccipitali, care sunt durerosi, mobile, de consistenta elastic si apar
in contextual unei boli febrile cu angina si splenomegalie.
- adenopatiile metastatice sunt localizate in functie de localizarea neoplaziei, sunt
nedureroase, de dimensiuni variabile, dure, lemnoase, initial neaderente, dar pot devein
aderente cand procesul tumoral depaseste capsula ganglionara si invadeaza tesuturile din
jur.