Examenul psihic al maicutei Rodica

Popa Ionut-Stelian

Rezident anul 1, sectia 2

Pacienta in tinuta bisericeasca, ingrijita, igiena aparent pastrata. Faciesul este

necaracteristic, mimica usor accentuata, gestica seductiva in anumite momente (pune mana pe
barbatii care o imobilizeaza, atingeri pe frunte ale preotului Gherasim sau desfacerea basmalei
de pe cap, gesturi pe care aceasta nu le opreste, ci pare ca-i fac placere). Pacienta stabileste
contactul vizual, contactul psihic se realizeaza spontan, iar atitudinea ei este foarte cooperanta,
in special cu persoanele de sex masculin si in momentul in care este filmata. Nu este deloc
stinghera in fata camerelor de filmat, ba chiar este foarte dornica sa-si spuna povestea.

Constienta este pastrata, pacienta este lucida, orientata temporo-spatial autopsihic si allopsihic.

In momentul examinarii nu se pot decela tulburari patologice de perceptie de intensitate

psihotica. Pacienta relateaza totusi ca avand la debutul crizei ,,o senzatie de fierbere in capul
pieptului’’, iar la sfarsitul crizei ,,sarpele iese pe gura’’.

Atentia spontana si voluntara este normala, iar memoria de fixare si evocare este aparent
normala.

Pacienta nu prezinta tulburari de continut ale gandirii.

In ceea ce priveste forma gandirii, pacienta prezinta o usoara logoree derivata probabil din
dorinta de a fi in centrul atentiei.

Operatiile gandirii nu au fost analizate, insa la prima vedere nu sunt perturbate.

Dispozitia este in general eutimica,afectul este mai crescut in prezenta persoanelor de sex
masculin sau atunci cand este in centrul atentiei.

Activitatea prezinta scaderea randamentului util prin prisma crizelor conversive care o
impiedica pe pacienta o buna bucata de timp sa-si realizeze sarcinile zilnice, crize ce apar de
mai multe ori pe zi uneori.

Instinctul alimentar este pastrat, ritmul nictemeral normal, pacienta nu prezinta ideatie
autolitica.

Insightul este aparent prezent , pacienta relateaza ca are o problema, insa crede ca este
posedata de demoni, nu realizeaza faptul ca problema este defapt medicala.
In anumite momente, cand trebuie sa intre in biserica, pacienta dezvolta crize conversive cu
tulburari de constienta, alterarea coordonarii, a echilibrului, dificultate de deglutitie, senzatie
de sufocare pe care o descrie ca fiind ,,sarpele care ii iese pe gura”. Pacienta prezinta
numeroase miscari de flexie extensie, tipa, vorbeste vulgar, face ca diferite animale, este
extrem de agitata si tulburata. In timpul crizelor mai pastreaza totusi o parte de constienta
intrucat le atrage atentia celor ce o imobilizeaza asupra faptului ca o doare, ca o pot accidenta
si este destul de atenta la mediul inconjurator. Acesta agitatie psiho-motorie din timpul crizei
are si momente de intrerupere atunci cand atentia pacientei este indreptata catre alte lucruri
(de exemplu, la un moment dat mai era inca o fata in biserica pentru o simptomatologie
asemanatoare si atunci cand acea fata tipa, pacienta noastra se opera brusc din agitatia ei si se
linistea pentru o perioada de timp).

Prin aceasta criza conversiva, pacienta incearca sa evite confruntarea cu situatia conflictuala
( slujba si in general treburile bisericesti pe care trebuie sa le efectueze ). Acest lucru ii reuseste
intrucatva pentru ca slujba este intens perturbata, nimeni nu se mai poate concentra. In al
doilea rand, pacienta castiga si foarte multa atentie, lucru pe care si-l doreste cu ardoare.

Desi este o solutie de compromis, pare ca reuseste in acest fel sa tolereze o viata de manastire
pe care nu si-o doreste absolut deloc.

Simptomele incep de obicei odata cu conflictul, fiind destul de fugace in sensul ca se sting dupa
obtinerea beneficiului. Pentru un om care este ,,posedat’’ si are niste manifestari atat de
severe, pacienta este neobisnuit de relaxata intre crize. Simptomatologia pare sa fie tot mai
spectaculoasa pe masura ce se strang oameni in jurul ei.