Sunteți pe pagina 1din 14

SCOALA POSTLICEALA HENRI COANDA CONSTANTA

SPECIALIZAREA BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE

SCHIZOFRENIA

Prof. coord.:

Elev:

Drd. Epure Mihai

Moga Roxana Oana


Anul I, Grupa B

Constanta, mai 2016

GENERALITATI
Schizofrenia este o boala care afecteaza modul in care o persoana gandeste, simte si
actioneaza. De aceea cand se afla intr-un episod acut, persoanele cu schizofrenie nu pot face
diferenta intre real si imaginar si au nevoie de sprijinul constant al medicului si al familiei. Cele
mai comune simptome ale schizofreniei sunt halucinatiile, ideile delirante si dificultatile de
organizare mentala.
Aproximativ 1% din populatie lumii sufera de aceasta afectiune
Boala apare in general intre 15-35 de ani.
Se manifesta mai rapid la barbati decat la femei.
Nu exista medicament sau metoda prin care se poate vindeca total schizofrenia.
Variantele actuale de tratament reusesc sa tina sub control boala si sa ofere pacientilor
o viata mai usoara.
Schizofrenia este o boala cronica, care incepe lent si necesita tratament de lunga
durata
Subtipuri de schizofrenie
Subtipurile de schizofrenie definesc boala la un anumit moment de timp si astfel ele pot
varia pe parcursul evolutiei bolii la aceeasi persoana. Exista 5 subtipuri: Paranoid, Dezorganizat,
Catatonic, Nediferentiat, Rezidual.
1. Schizofrenia paranoida
Cel mai frecvent subtip de schizofrenie.
Simptomele predominante sunt halucinatiile (cele mai frecvente sunt cele auditive) si ideile
delirante.
Simptomele afective (tocire afectiva, inadecvare afectiva), incoerenta verbala, dezorganizarea
sunt mai putin proeminente
Functionarea persoanei este mai putin afectata.
2. Schizofrenia dezorganizata/hebefrenica
Debut precoce, intre 15-25 de ani.
Vorbirea si comportamentul sunt dezorganizate.
Sunt prezente: aplatizarea si inadecvarea afectiva, tendinta la izolare cu o scadere marcata a
gradului de functionare socio-profesionala.
3. Schizofrenia catatonica
Prezenta comportamentelor catatonice (adoptarea unor pozitii ale corpului inadecvate sau
bizare sau mentinerea unor pozitii rigide impotriva eforturilor de mobilizare).
Persoana poate prezenta agitatie (activitate motorie crescuta aparent fara scop) sau stupor
(scaderea marcata a reactivitatii si reducerea miscarilor)
Poate refuza sa vorbeasca sau poate repeta anumite cuvinte.
4. Schizofrenia nediferentiata
Poate avea simptome psihotice numeroase
Nu prezinta simptome predominante de un anumit fel.
5. Schizofrenia reziduala
Poate reprezenta un stadiu in evolutia bolii
Absenta simptomelor pozitive (halucinatiile si ideile delirante)

Prezenta unor simptome negative (tocire afectiva, lipsa initiativei, saracirea limbajului,
izolare)1

PRIMELE SEMNE
Tulburari ale somnului
Izolare sociala
Implicare emotionala scazuta
Scaderea performantelor scolare/profesionale
Interes crescut pentru idei abstracte, filosofice, religioase, oculte
Neglijarea igienei si aspectului fizic
Iritabilitate, anxietate
Tulburari de atentie
Nu exista o analiza de laborator specifica pentru schizofrenie. Medicul psihiatru poate
pune diagnosticul doar observand anumite simtome clinice. La primul episod obligatoriu
examinare imagistica cerebrala (computer tomograf sau RMN). Primul episode face referire la
prima vizita la medic. Cu cat se intervine mai timpuriu, cu atat se poate tine mai bine boala sub
control. Diagnosticarea schizofreniei presupune:
Interviu cu persoana in cauza si medicul
Interviu cu familia si apropiatii
Examinare fizica
Teste de diagnosticare (scale medicale specifice)
Durata simptomelor
Evolutia simptomelor + raspunsul la tratament

PRIMUL EPISOD PSIHOTIC


I. Informatii generale
Orice modificare vizibila a gandirii si comportamentului unei persoane reprezinta un
motiv de ingrijorare. Atunci cand o persoana, mai ales de varsta relativ tanara, devine mai
izolata, mai putin comunicativa, dezvolta un comportament mai ciudat si greu de inteles de
catre cei din jur, atat persoana respectiva cat si familia acesteia trebuie sa ceara ajutorul si sfatul
medicului. Daca aceste modificari sunt insotite de tulburari in gandire (credinte bizare si greu de
explicat, convingerea ca ar putea fi urmarit, persecutat, ca cineva i-ar putea fura gandurile sau ca
i-ar putea controla gandurile sau corpul etc) sau de tulburari ale perceptiei (o persoana poate auzi
sunete sau voci, poate vedea, mirosi, simti gusturi neobisnuita sau simti chiar pe piele diverse
lucruri, fara sa poata identifica sursele), un consult psihiatric este indicat, aceste manifestari
facand parte din tabloul unui episod psihotic.
Primul contact cu medicul psihiatru, primul consult de psihiatrie sau prima internare la
psihiatrie poate fi un eveniment stresant. n cazul pacientilor aflati la primul episod psihotic, atat
acestia cat si familiile lor trec printr-o perioada extrem de dificila, in care le este foarte greu sa
inteleaga si mai ales sa accepte situatia in care se afla un membru apropiat al familiei.
1 https://schizofrenia.ro/ce-e-schizofrenia/

n general, persoanele care sufera de o afectiune psihica, in special la debutul acesteia,


trebuie sa beneficieze de cat mai multe informatii despre boala lor: cum se manifesta aceasta, ce
tratament trebuie urmat si pentru cat timp, sansele de ameliorare sau vindecare etc. Cu cat este
mai informat, cu atat sansa ca acesta sa-si accepte boala si sa ia tratamentul poate fi mai mare.
Atat pacientul, cat si familia acestuia, trebuie sa stie ca tratamentul psihiatric nu
actioneaza imediat si ca vor trece cateva zile sau poate chiar saptamani pana cand incep sa se
amelioreze toate simptomele bolii. Pacientul este de obicei este externat atunci cand se obtine o
remisiune a bolii, ameliorarea simptomelor urmand sa continue si acasa. Amelioarea si evolutia
favorabila a bolii depind in primul rand de continuarea tratamentului acasa, exact asa cum a fost
prescris de medic.
II. Principalele obiective ale tratamentului primului episod psihotic
1. Reducerea timpului scurs intre aparitia simptomelor psihotice si instituirea
tratamentului corect
Pacientul poate deveni mai retras din punct de vedere social, poate percepe sau interpreta
gresit anumite evenimente din viata sa, poate incepe sa fie preocupat de lucruri abstarcte,
filozofice, fara un scop anume, sau poate deveni mai iritabil, mai nervos, si cu o igiena personala
mai precara, aceste fiind doar cateva dintre primele semne de boala, inainte ca episodul psihotic
sa se instaleze cu toate semnele si simptomele specifice:
Idei delirante - pareri sau convingeri rigide, de neclintit si de obicei neobisnuite,
ciudate, de care persoana respectiva este convinsa si care persista, in ciuda argumentelor logice
din partea celor din jur
Halucinatii - perceptia fara obiect, adica persoana respectiva aude, vede, simte pe piele,
miroase sau simte gustul unor lucruri care nu exista in realitate si pe care doar ea le percepe; cel
mai des intalnite sunt halucinatiile auditive.
Comportrament bizar - care reprezinta o schimbare majora in comportamentul obisnuit,
cel mai adesea observat de persoanele apropiate, de regula de catre familie
Lipsa recunoasterii prezentei oricaror manifestari dintre cele mentionate mai sus
persoana respectiva considera ca nu este nimic in neregula cu ea si, in consecinta, refuza de
multe ori ajutorul familiei si mai ales ajutorul specializat din partea medicului specialist
psihiatru.
Cu cat familia si persoana in cauza, sau chiar medicul de familie, recunosc din timp
oricare dintre aceste manifestari, care pot reprezenta debutul unui episod psihotic acut, iar
pacientul vine la consultul psihiatric, cu atat se poate initia mai repede tratamentul adecvat, dupa
diagnosticarea corecta.
2. Accelerarea remisiunii prin interventii biologice (farmacologice) si psiho-sociale
Tratamentul primului episod psihotic acut este in mare parte unul medicamentos. Dupa ce
medicul psihiatru va evalua simptomele prezente si va stabili diagnosticul, va recomanda unul
sau mai multe medicamente specifice acestui tip de afectiune si va explica persoanei in cauza
exact cum trebuie sa il urmeze. Medicul va explica posibilitatea aparitiei anumitor efecte
secundare, in special la inceputul tratamentului, care sunt de cele mai multe ori trecatoare.
Este la fel de important ca tratamentul sa fie urmat in dozele recomandate de medic, pe
toata durata de timp recomandata si mai ales sa nu se intrerupa brusc niciunul din medicamentele
prescrise, fara acordul specialistului.

3. Reducerea riscului de aparitie a efectelor secundare si ameliorarea functionarii


sociale si profesionale
Daca aceste reactii sunt greu de tolerat, medicul curant trebuie anuntat cat mai repede,
astfel incat sa poata adapta schema de tratament in functie de fiecare pacient in parte, in functie
de raspuns si de modul in care medicamentele sunt suportate.
Dupa inceperea tratamentului, odata ce persoana in cauza incepe sa se simta mai bine,
este recomandat sa incerce sa isi reia stilul de viata pe care il avea inainte de a se imbolnavi, sa
evite sa stea izolata si sa incerce sa interactioneze cat mai mult, in special cu familia si prietenii
apropiati.
4. Prevenirea recaderilor si a rezistentei la tratament
Odata ce tratamentul initiat in spital incepe sa isi faca efectul si se obtine ameliorarea
principalelor simptome ale bolii, pacientul va fi externat si va primi o serie de recomandari, de
urmat acasa.
Este important ca pacientul sa mearga la control la medicul psihiatru si sa nu amanati
vizitele medicale, deoarece numai specialistul poate evalua, impreuna cu el, in ce masura
raspunde la tratament.
Medicul de familie are si el un rol important in monitorizarea evolutiei bolii, mai ales ca
el este cel care cunoaste tot istoricul medical, personal si familial. Medicul de familie are un rol
important in identificarea din timp a primelor semne de boala si in luarea primelor decizii
medicale, cum ar fi recomandarea unui control la medicul psihiatru.
Familia joaca un rol important in ingrijirea si sustinerea unei persoane care a trecut printrun episod psihotic acut. Dupa externarea de la psihiatrie, familia este cea care va putea sa
observe imediat pe de o parte ameliorarea simptomelor sub tratament, iar pe de alta parte orice
reaparitie a acestora sau modificare in starea si comportamentul paceintului, putand da astfel un
semnal de alarma si sfatuindu-l sa mearga cat mai repede la control.2

SIMPTOME
Simptomele reprezinta modul in care boala se manifesta. Ele sunt impartite in simptome
pozitive si simptome negative.
Simptomele positive - sunt evidente, mai usor de sesizat de cei din jurul pacientului.
halucinatii
Halucinatiile sunt modificari de perceptie, care pot fi uneori vatamatoare pentru propria
persoana cat si pentru cei din jur. Halucinatiile sunt simptomele cele mai des responsabile pentru
episoadele de violenta, tentativele de suicid si alte actiuni imprevizibile.
idei delirante - sunt convigeri false la care pacientul nu renunta in ciuda dovezilor celor din
jur. Ele pot fi mai departe clasificate in functie de tipul lor:
Idei de persecutie - persoana se simte amenintata, persecutata, urmarita, spionata
Idei de referinta - persoana crede ca anumite gesturi, comentarii, cantece auzite sau
vazute la televizor/radio ii sunt adresate in mod special
2 https://schizofrenia.ro/primele-semne-ale-schizofreniei/

Idei de grandoare - persoana crede ca are puteri speciale, ca este un geniu sau o persoana
faimoasa ori foarte bogata
Idei religioase - persoana crede ca are o relatie speciala cu Dumnezeu, ca are anumite
puteri sau chiar crede ca este Dumnezeu/Isus/Fecioara Maria
Idei somatice - persoana crede ca anumite organe ii lipsesc sau i-au fost schimbate sau ca
are anumite corpuri straine in organism
dezorganizarea limbajului si gandirii: trecerea rapida de la o idee la alta, raspunsuri
imprecise, inexacte sau total fara legatura cu subiectul
comportamentul dezorganizat
Simptomele negative se concretizeaza sub forma absentei unor comportamente
normale:
retragerea sociala
lipsa implicarii emotionale
lipsa motivatiei
lipsa placerii sau interesuliui fata de viata si dificultatea de a incepe/termina o activitate
saracirea limbajului

EVOLUTIE
Depistarea timpurie a semnelor schizofreniei si aplicarea rapida a unui tratament au o
importanta deosebita in evolutia pozitiva a bolii. Factori pentru evolutie favorabila a bolii:
sexul feminin
varsta inaintata la debutul bolii
lipsa cazurilor de schizofrenie in familie
suport bun din partea familiei si societatii
episoade scurte si mai putin frecvente
pacientii cu schizofrenie paranoida raspund mai bine la tratamentul antipsihotic

TRATAMENT
Exista doua grupe mari de medicamente folosite in tratamentul schizofreniei:
antipsihoticele tipice si antipsihoticele atipice (sau de generatia a doua).3
Antipsihoticele tipice
Sunt primele descoperite si au fost folosite cu succes de-a lungul vremii in tratarea
simptomatologiei psihotice. In prezent sunt folosite din ce in ce mai rar, in special datorita
efectelor adverse pe care le produc.
Antipsihoticele atipice
Fata de antipsihoticele tipice, antipsihoticele de generatia a doua sunt mult mai bine
tolerate, avand mai putine efecte adverse. De asemenea ele s-au dovedit eficiente nu numai in
tratarea simptomelor pozitive, cat si in tratarea simptomelor negative, cognitive si afective.
Spitalizarea
3 https://schizofrenia.ro/tratament-schizofrenie/

Decizia de a interna pacientul depinde de prezenta unor simptome care pot pune in
pericol viata acestuia si a celor din jurul sau. Pentru cazurile in care pacientii refuza spitalizarea
cand aceasta este necesara, se aplica Legea Sanatatii Mintale 487/2002.
Tratamentul de intretinere
Vizita la medic lunar pentru a se observa evolutia bolii. Schizofrenia necesita tratament
pe tot parcursul vietii.
Rezistenta la tratament
Cel putin o treime din pacientii cu schizofrenie nu raspund la tratamentul antipsihotic. In
astfel de cazuri se recomanda, ca sub observatia medicului, sa se introduca clozapina in
tratament.
Pe langa tratamentul medicamentos este foarte important pentru managementul bolii ca intre
medic, pacient si familia pacientului sa existe o alianta terapeutica pozitiva.
De ce sunt importante interventiile?
Ele sunt cele prin care atat pacientul cat si familia acestuia inteleg importanta urmarii
tratamentului. Sansele de recadere in cazul unui pacient care urmeaza corect tratamentul
medicamentos sunt de 20%, fata de 80% in cazul in care acesta nu il urmeaza.
Intervenia psihosocial crete eficiena tratamentului medicamentos i invers. Pana la
trei sferturi dintre persoanele care intrerup medicatia dupa un prim episod vor suferi recaderi in
primul an si doar jumatate dintre persoanele care iau medicatia prezinta acest risc. Tipuri
de interventii psihosociale:
Antrenarea abilitatilor sociale
Tinta acestui tip de interventie sunt simptomele negative ale pacientilor cu schizofrenie,
cele care impiedica pacientul sa functioneze in societate ca un membru activ. Metoda isi propune
sa imbunatateasca functionarea sociala a pacientilor prin invatarea comportamentelor necesare in
societate, pierdute ca urmare a bolii. Cele mai comune simptome sunt lipsa contactului vizual,
saracia expresiilor faciale, lipsa spontaneitatii in conversatie, lipsa capacitatii de apreciere
corecta a expresiilor celorlalti.
Reabilitare vocationala
Schizofrenia ca diagnostic nu inseamna ca pacientul nu poate fi un membru activ si
productiv al societatii. Multi dintre pacienti pot munci avand chiar abilitati deosebite in anumite
domenii, iar acestu lucru este esential pentru reintegrarea lor sociala si o recuperare pozitiva.
Terapia de grup
Terapiile de grup isi propun imbunatatirea metodelor de adaptare. Ele pot fi mijloace
importante de monitorizare a pacientilor privind reaparitia simptomelor premergatoare unui nou
episod. Terapiile de grup sunt eficiente in reducerea izolarii sociale si ameliorarea contactului cu
realitarea.
Interventii familiale
Familia poate intelege cel mai bine gravitatea tulburarii pacientului atunci cand acesta
este in faza acuta. Tot in aceasta situatie familia intelege necesitatea tratamentului adecvat. Este
necesar ca familia sa inteleaga ca negarea existentei unei tulburari psihice si incercarea de a
cauta o alta explicatie pentru aparitia acesteia sunt in detrimentul pacientului.
Psihoterapiile de orientare cognitive- comportamentala
Incearca sa modifice experientele si simptomele psihotice sau efectul exercitat de acestea
asupra gandirii, sentimentelor si comportamentului pacientului, astfel incat acestea sa fie
acceptabile pentru pacient. Nu se incearca, de exemplu, contrazicerea ideii delirante ci

acceptarea ei si inglobarea ei in sistemul de valori acceptate de societate. Este o metoda


complementara tratamentului medicamentos.

TULBURAREA SCHIZOAFECTIVA
Tulburarea schizoafectiva (schizofrenia afectiva) este o afectiune psihiatrica in care persoana
respectiva prezinta atat simptome afective (depresive sau maniacale) cat si simptome
caracteristice schizofreniei (cum ar fi idei delirante, halucinatii etc).

Un procent de 0,5-1% din populatia generala sufera de aceasta afectiune. Ea se intalneste mai
frecvent la femei decat la barbati.
De obicei debutul afectiunii este in jurul varstei de 30 de ani, desi uneori se poate instala si mai
devreme, in perioada de adolescenta. La femei, instalarea afectiunii are loc mai tarziu comparativ
cu barbatii.
Tulburarea schizoafectiv, tipul bipolar (cu simptome de manie), este mai frecventa la adultii
tineri, n timp ce tulburarea schizoafectiva, tip depresiv, pare a fi mai frecventa la persoanele mai
in varsta.

Care sunt riscurile asociate acestei afectiuni?


Persoanele care sufera de tulburare schizoafectiva au un risc crescut de deces, comparativ cu
populatia general, care se datoreaza: infectiilor, bolilor cardiovasculare, neoplasmului, si
suicidului.
Riscul de suicid la pacientii cu tulburare schizoafectiva este comparabil cu cel existent la
persoanele care sufera de depresie.

Cum si de ce apare tulburarea schizoafectiva?


Aparitia tulburarii schizoafective rezulta din interactiunea dintre factorii genetici, neurobiologici
si cei de mediu (in special sociali). Se descrie o vulnerabilitate genetica, sustinuta de faptul ca
exist un risc crescut atat de schizofrenie, cat si de tulburri de dispozitie (depresie, tulburare
bipolara) la rudele biologice de gradul intai ale persoanelor cu tulburare schizoafectiva.

Niciunul dintre factorii amintiti nu poate explica aparitia tulburarii schizoafective. Astfel, factorii
biologici si cei de mediu interactioneaza cu factorii genetici astfel incat pot duce la cresterea sau
reducerea riscului de aparitie a tulburarii schizoafective. Exista studii care sugereaza ca varsta
inaintata a tatalui la momentul conceptiei, se coreleaza cu aparitia tulburarii schizoafective.

Cum evolueaza aceasta afectiune?


Persoanele cu tulburare schizoafectiva prezinta un prognostic intermediar intre tulburarile de
dispozitie (tulburare bipolara, depresie) si schizofrenie. Astfel persoanele cu tulburare
schizoafectiva au o evolutie mai bun decat cele cu schizofrenie: raspund de cele mai multe ori la
tratamentul cu stabilizatori ai dispozitiei, isi pastreaza aptitudinile sociale si intelectuale, au mai
multe sanse de revenire la nivelul anterior de functionare, intre episoade.
De-a lungul evolutiei simptomatologia variaza. La unele persoane tabloul clinic este dominat de
elementele psihotice (halucinatii, idei delirante), pe cand la altii predomina elementele afective
(depresie sau manie), simptomatologia fiind mai asemanatoare cu cea a tulburarii bipolare.
La debutul afectiunii, pacientii pot fi demoralizati, crescand astfel riscul de aparitie a depresiei si
deci riscul de suicid. Rata de suicid la persoanele cu tulburare schizoafectiva, care au fost
spitalizate, este cuprinsa intre 20 si 25 %. Rata de suicid este mai crescuta la femei decat la
barbati.
Prognosticul tulburarii schizoafective este influentat negativ de anumiti factori: antecedente
familiale de schizofrenie, functionare premorbida slaba, debutul insidios, debutul precoce,
predominenta simptomelor psihotice, recuperare interepisodica partiala.
De asemenea, statutul socio-economic precar influenteaza in mod negativ evolutia afectiunii,
rezultatele terapeutice fiind mai slabe. Mai mult de atat, statutul socio-economic precar,
functionarea premorbida slaba, capacitatea de adaptare sociala premorbida scazuta sunt factori
predictori ai recaderii.

Care sunt subtipurile de tulburare schizoafectiva?


1) Subtipul maniacal atunci cand tulburarea include un episod maniacal
2) Subtipul depresiv daca de-a lungul evolutiei, sunt prezente numai episoade depresive
3) Subtipul mixt tulburarea include un episod mixt

1.Tulburarea schizoafectiva de tip maniacal presupune ca persoana respectiva sa prezinte, in


cursul aceleiasi perioade de timp, atat simptomele de schizofrenie cat si pe cele maniacale.
Astfel, tabloul clinic include simptome maniacale precum: dispozitie expansiva, hiperactivitate,
distractibilitate, dezinhibitie, stima de sine crescuta, idei delirante de grandoare, iritabilitate,
irascibilitate, insotite in anumite cazuri de comportamente agresive.
De asemenea, in cadrul episodului trebuie sa fie prezente in mod clar si simptome de
schizofrenie: halucinatii, idei delirante de control, idei delirante de persecutie, idei delirante de
prejudiciu.

2.Tulburare schizoafectiva de tip depresiv se caracterizeaza prin prezenta atat a simptomelor


depresive cat si a celor de schizofrenie in aceeasi perioada de timp.
Simptomele depresive includ: dispozitia depresiva, reducerea interesului, lentoare, energie
scazuta, tulburari de concentrare, insomnie, pierderea in greutate, inapetenta, sentimente de
disperare si ganduri de suicid. In timpul aceluiasi episod sunt prezente si simptomele de
schizofrenie cum ar fi: halucinatii, idei delirante de control, idei delirante de persecutie, idei
delirante de prejudiciu.

3.Diagnosticul de tulburare schizoafectiva de tip mixt este stabilit in cazul in care simptomele de
schizofrenie coexista cu cele specifice tulburarii afective bipolare de tip mixt (simptome de
depresie si manie in acelasi episod).
Tulburarea schiozafectiva de tip maniacal sau mixt prezinta un prognostic mai bun, desi este
caracterizata prin prezenta unor simptome psihotice mai floride, cu debut brusc, asociate cu
tulburari severe de comportament. Recuperarea este buna, in cateva saptamani, comparativ cu
tulburarea schizoafectiva de tip depresiv, care prezinta un prognostic mai rezervat, recuperarea
fiind mai dificila.

Care sunt afectiunile care trebuiesc excluse atunci cand se pune diagnosticul de tulburare
schizoafectiva?
Principalele afectiuni psihice care trebuiesc excluse sunt:
o

Tulburare afectiva bipolara cu elemente psihotice,

Tulburare depresiva majora cu elemente psihotice

Schizofrenie

Trebuie excluse si urmatoarele afectiuni somatice:


o

tratament cu steroizi

epilepsie de lob temporal

crize comitiale complexe

neurosifilis

afectiuni tiroidiene

abuz sau dependenta de alcool

delirium

narcolepsie

tulburari psihice secundare consumului de amfetamine

tulburari psihice secundare consumului de cocaina

sindrom Cushing

consumul de substante halucinogene

infectia HIV

hiperparatiroidism

Tratamentul tulburarii schizo-afective


Tratamentul tulburarilor schizo-afective variaza in functie de tipul acestora. Tratamentul include
administrarea de medicamente care sunt initiate si monitorizate de catre medicul psihiatru, la
care se asociaza diferite tipuri de terapie sau psihoterapie.
Medicamentele
Cum pot ajuta medicamentele?

-Prin administrarea regulata a medicamentelor puteti obtine controlul simptomelor de boala care
va afecteaza cel mai mult. Medicamentele va pot ajuta sa va simtiti mai calm, atat prin
diminuarea tulburarilor de gandire, cat si prin scaderea treptata a frecventei si intensitatii
halucinatiilor.
-Gandirea dvs. devine mai clara si va veti putea simti suficient de bine incat sa aveti singur/a
grija de dvs., de casa dvs., si sa va puteti reintoarce la studii sau munca, astfel incat sa va puteti
concentra pe acele aspecte din viata dvs. care sunt importante.
-Daca aceste medicamente sunt administrate regulat, ele pot preveni sa suferiti un nou episod de
boala. Este important sa continuati sa luati aceste medicamente, chiar daca va simtiti bine.

Cat timp trebuie sa iau aceste medicamente?


-In general aceste medicamente vor trebui administrate tot restul vietii dvs.
-In anumite cazuri, medicamentele pot fi reduse treptat si apoi discontinuate. Acestea trebuie
puse in practica sub supravegherea unui medic.

Ce se va intampla daca incetez sa iau medicamentele?


-Daca o persoana are diabet si inceteaza sa mai ia medicamentele pentru aceasta boala, starea
acesteia se poate agrava. In acelasi fel, si in cazul tulburarii schizo-afective, daca veti inceta sa
va mai luati medicamentele, si starea dvs. se poate inrautati. Acest lucru este posibil sa nu se
intample imediat, ci in decurs de 3-6 luni de la oprirea medicamentelor.

Tipuri de medicamente
-Episodul acut al unei tulburari schizo-afective poate beneficia de tratamentul cu medicamente
antipsihotice. Printre antipsihoticele atipice se numara Olanzapina, Risperidona, Quetiapina si
Amisulpridul.
-In tratamentul simptomelor depresive, schema de tratament poate include medicamentele
antidepresive. Exista mai multe tipuri de medicamente antidepresive si este posibil sa vi se
recomande sa incepeti cu unul dintre cele mai noi, cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptarii
serotoninei (ISRS), printre care se numara Setralina sau Citalopramul. Alte medicamente din
aceeasi clasa sunt Escitalopramul, Paroxetina, Fluoxetina sau Fluvoxamina.

-In tratamentul simptomelor maniacale, pot fi utili stabilizatori ai dispozitiei precum litiul,
valproatul de sodiu si carbamazepina.
-Tratamentul pe termen lung al tulburarii schizo-afective cuprinde utilizarea antipsihoticelor in
asociere cu terapii psihologice.
-In episoadele de tip maniacal, adesea sunt prescrise combinatii de un stabilizator al dispozitiei si
un antipsihotic
-In episoadele de tip depresiv, sunt de preferat un stabilizator al dispozitiei impreuna cu un
antidepresiv.
Efectele secundare ale tuturor acestor medicamente trebuie explicate in totalitate atat dvs., cat si
familiei dvs.

Terapiile psihologice
Terapia cognitiv-comportamentala
Prin acest tip de terapie, persoanele sunt ajutate sa isi monitorizeze propriile ganduri, sentimente
si actiuni. Terapeutul va va ajuta sa identificati gandurile si comportamentele care contribuie la
starea dvs. de discomfort.
Terapia cognitiv-comportamentala este recomandata daca suferiti de simptome psihotice,
deoarece va poate ajuta sa faceti fata la delirul si halucinatiile suparatoare, prin diverse strategii
de coping, prin care veti capabil/a sa va rezolvati problemele.

Terapia de familie
Este utila mai ales daca locuiti cu familia sau aveti o legatura stransa cu aceasta. Terapia de
familie va va ajuta familia dvs. sa va inteleaga problemele si sa invete cum sa va sustina mai
bine.

Consilierea si psihoterapia suportiva


Persoanele au posibilitatea sa discute in detaliu cu un profesionist despre propriile probleme si
framantari si sa obtina ajutor din partea acestuia.

Terapia prin arta


Anumite persoane pot avea dificultati in a vorbi despre propriile emotii. Terapia prin arta va
poate ajuta sa va exprimati emotiile prin intermediul artei.

Grupuri de ajutor reciproc


Ofera ocazia sa va intalniti cu persoane care au aceeasi boala si sa discutati strategii alternative
de a face fata problemelor.

Ce se va intampla fara tratament?


Simptomele de boala se pot agrava si puteti avea episoade de boala mai frecvenet si mai
indelungate. In acelasi timp, exista si un risc de suicid.

Bibliografie
https://schizofrenia.ro/
http://rcpsych.ac.uk/healthadvice/problemsdisorders/schizoaffectivedisorder.aspx