Schizofrenia si

personalitati care au
suferit de schizofrenie si
psihoza bipolara










Student: Vinca Andreea
Grupa: 24
Seria: B
Anul: lV
Medicina Generala



Schizofrenia reprezinta un grup de tulburari psihice in care
realitatea este interpretata in mod anormal. Schizofrenia se
caracterizeaza prin halucinatii, delir, comportment si gandire
dezorganizata. Persoanele cu schizofrenie se izoleaza de ceilalti
oameni si de activitatile din jurul lor, retragandu-se intr-o lume
interioara marcata de psihoza.
Contrar credintei populare, schizofrenia nu este acelasi lucru cu
personalitatea scindata sau personalitatea multipla. In timp ce
cuvantul schizofrenia inseamna minte-scindata, ea se refera la o
tulburare a echilibrului emotiilor si gandirii.
Schizofrenia este o boala cronica, ce necesita tratament pe toata
durata vietii. Dar datorita noilor medicamente, simptomele
schizofeniei pot fi ameliorate, permitand pacientului sa aiba o viata
productiva si placuta.

Semne si simptome

Exista mai multe tipuri de schizofrenie, astfel ca semnele si
simptomele variaza.
In general, aceste simptome includ:
- credinte care nu se bazeaza pe realitate (delir), cum ar fi credinta
pacientului ca cineva unelteste impotriva lui
- halucinatii auditive sau vizuale (pacientul aude si vede lucruri care
nu exista); mai frecvente sunt halucinatiile auditive
- vorbire incoerenta
- neglijarea igienei personale
- lipsa emotiilor
- emotii nepotrivite contextului in care se gaseste pacientul
- manifestari agresive
- comportament catatonic
- o senzatie persistenta ca este urmarit
- probleme de functionare la scoala sau la serviciu
- izolare sociala
- neindemanare, miscari necoordonate.

Schizofrenia variaza de la usoara la severa. Unii pacienti pot fi
capabili sa functioneze bine in viata de fiecare zi, in timp ce altii au
nevoie de ingrijiri intensive, specializate. In unele cazuri, simptomele
schizofreniei par sa apara brusc. In alte cazuri aceste simptome se
dezvolta treptat, de-a lungul mai multor luni, si pot sa nu fie observate
de la inceput.
In timp, devine dificil pentru pacient sa functioneze bine. Ii va fi
imposibil sa mearga la scoala sau la serviciu. Pot apare probleme
relationale, partial datorita dificultatilor pe care le are pacientul de a
decodifica corect mesajele sau emotiile celorlalti. Isi poate pierde
interesul pentru activitati care in trecut ii faceau placere. Poate deveni
nelinistit sau agitat sau sa cada intr-o stare asemanatoare transei si sa
nu mai raspunda celor din jur.
In plus fata de simptomele generale, acestea sunt impartite in
trei categorii pentru a usura diagnosticul si tratamentul.

Simptome si semne negative

Acestea reprezinta o pierdere sau o diminuare a abilitatilor
emotionale sau comportamentale:
- pierderea interesului pentru activitatile zilnice
- aplatizarea afectiva
- reducerea abilitatilor de a planifica activitati si de a le indeplini
- neglijarea igienei
- izolare sociala
- lipsa motivatiei.

Semne si simptome pozitive
Acestea sunt ganduri si perceptii distorsionate, care arata lipsa
contactului cu realitatea. Ele pot include:
- halucinatii, sau simtirea unor lucruri care nu sunt reale; in
schizofrenie, auzirea unei voci este o halucinatie frecventa; aceste voci
pot parea ca dau instructiuni despre cum sa se poarte pacientul, si
uneori pot include ranirea altora
- deliruri, sau credinte care nu au baza in realitate; spre exemplu,
pacientul poate crede ca televizorul ii directioneaza comportamentul
sau ca forte exterioare ii controleaza gandurile
- tulburari ale gandirii, sau dificultati de vorbire si organizare a
gandurilor, cum ar fi oprirea din vorbit in mijlocul propozitiei sau
bolborosirea de cuvinte fara sens, cunoscuta sub numele de salata de
cuvinte
- tulburari ale miscarilor, cum ar fi miscari repetitive, neindemanare
sau miscari involuntare.

Semne si simptome cognitive

Acestea cuprind probleme ale memoriei si atentiei. Ele pot fi cele
mai debilitante in schizofrenie intrucat interfera cu abilitatea de a-si
indeplini activitatile zilnice. Includ:
- probleme in intelegerea sensului unei informatii
- dificultati de mentinere a atentiei
- probleme de memorie.

Cauze

Cauzele schizofreniei nu sunt cunoscute. Totusi, studiile arata ca
exista o interactiune de factori genetici si de mediu care duc la
aparitia schizofreniei. Tulburari ale anumitor neurotransmitatori cum
ar fi dopamina si glutamatul, pot contribui de asemeni la aparitia
schizofreniei. In timp ce cercetatorii nu sunt siguri de semnificatia
acestor modificari ele reprezinta o dovada ca schizofrenia este o boala
a creierului.

Factori de risc

Schizofrenia afecteaza 1% din populatie. La persoanele care au o
ruda apropiata cu schizofrenie, boala este mult mai frecventa
aproximativ 10%. La barbati, simptomele schizofreniei apar in mod
tipic la adolescenta sau la tanarul adult. La femei, acestea apar dupa
20 de ani sau dupa 30 de ani.
Desi cauza precisa a schizofreniei nu este cunoscuta, au fost
identificati anumiti factori care par sa creasca riscul de dezvoltare sau
declansare a bolii:
- istoric familial de schizofrenie
- expunerea la virusuri in viata intrauterina
- malnutritia in viata intrauterina
- circumstante de viata stresante
- varsta parentala crescuta
- utilizarea de droguri psihoactive in adolescenta.

Consult de specialitate

Se recomanda consultul de specialitate cat mai precoce in cazul
aparitiei unor simptome ale schizofreniei. Aceasta afectiune nu se
amelioreaza de la sine, dimpotriva, in timp, se agraveaza fara
tratament. Totusi, exista persoane care prezinta aceste simptome, dar
nu recunosc ca le au sau ca au nevoie de ajutor. Familia si prietenii sau
colegii de serviciu sau scoala pot fi primii care sa sugereze ca
pacientul are nevoie de ajutor.

Consultarea pentru tratament a unui specialist cu experienta in
tratamentul schizofreniei il poate ajuta pe pacient sa invete noi cai de
a face fata simptomelor si astfel cresc sansele de a avea o viata
productiva si fericita. Daca pacientul nu doreste ajutor de specialitate,
e bine ca acesta sa incerce sa gaseasca o persoana de incredere fata de
care sa se deschida, indiferent daca e vorba de un prieten sau o ruda,
un medic, un preot sau alta persoana in care pacientul are incredere.
Acestia il pot ajuta pe pacient sa faca primii pasi spre un tratament de
succes.

Cum poate fi ajutata o persoana care poate avea schizofrenie

Cand o persoana apropiata prezinta simptome ale schizofreniei, e
bine ca familia sau prietenii sa poarte o discutie deschisa si onesta
despre aceste ingrijorari. Multe persoane cu schizofrenie nu cred ca
au nevoie de ajutor deoarece, pentru ele, delirul si halucinatiile sunt
reale. Nimeni nu poate fi obligat sa solicite ajutor profesionist, dar cei
apropiati il pot incuraja, sustine si ajuta spre a gasi un medic calificat.
Daca pacientul pune in pericol pe sine sau pe cei din jur, apartinatorii
trebuie sa sune la politie sau la urgente pentru a solicita ajutor. In
unele cazuri poate fi necesara spitalizarea de urgenta.

Gandurile de suicid

Ideile suicidare si comportamentul suicidar sunt foarte frecvente
la pacientul cu schizofrenie. In cazul in care acestea apar, se
recomanda ca pacientul sa:
- contacteze un prieten sau un membru al familiei
- contacteze personalul medical
- contacteze preotul sau pe altcineva din comunitatea religioasa
- mearga la camera de garda a celui mai apropiat spital
- sune la urgente pentru ajutor.

Diagnostic

Pentru diagnostic, medicul care suspecteaza ca un pacient are
schizofrenie va realiza o evaluare medicala completa si teste
psihologice. Astfel poate elimina din gandirea medicala alte afectiuni
care pot da acele simptome, poate stabili diagnosticul si verifica daca
sunt prezente complicatii.

Aceste examene si teste generale cuprind:
- examenul fizic: poate include masurarea greutatii si a inaltimii,
verificarea semnelor vitale cum ar fi pulsul, tensiunea arteriala si
temperatura, ascultatia plamanilor si a inimii si examinarea
abdomenului
- teste de laborator: acestea cuprind hemoleucograma completa, teste
screening pentru consumul de alcool sau droguri, teste imagistice cum
ar fi IRM sau CT
- evaluarea psihologica: medicul va discuta cu pacientul despre modul
sau de a gandi, a simti si a se comporta. Va pune intrebari despre delir
sau halucinatii si va verifica daca exista semne de psihoza. De
asemeni, pacientul poate fi rugat sa completeze un chestionar
psihologic de autoevaluare. Pacientul va fi intrebat si despre
consumul de droguri si abuzul de alcool. Si, cu acordul pacientului,
membrii familiei si prietenii apropiati pot fi rugati sa ofere informatii
despre simptomele pacientului.

Criterii de diagnostic pentru schizofrenie

Pentru a fi diagnosticat cu schizofrenie, un pacient trebuie sa
indeplineasca anumite criterii din manualul de diagnostic.

Criteriile de diagnostic pentru schizofrenie sunt:
- prezenta a cel putin doua din urmatoarele: delir, halucinatii, vorbire
dezorganizata, comportament dezorganizat sau catatonic, sau
prezenta simptomelor negative
- disfunctie semnificativa in abilitatea de a munci, merge la scoala sau
a indeplini sarcinile zilnice
- aceste semne sunt prezente de cel putin sase luni
- nu sunt prezente alte tulburari mentale.

Pacientul poate fi diagnosticat cu unul din cele cinci tipuri de
schizofrenie, desi nu toti pacientii se potrivesc unei categorii specifice.
Aceste cinci subtipuri sunt:
- paranoid
- catatonic
- dezorganizat
- nediferentiat
- rezidual.
Pacientul poate discuta cu medicul despre tipul de schizofrenie pe
care il prezinta pentru a invata mai multe despre boala si despre
solutiile de tratament.


Complicatii

Lasata netratata, schizofrenia poate determina probleme severe
emotionale, de comportament si de sanatate, si chiar probleme legale
si financiare care pot afecta toate ariile vietii pacientului.
Complicatiile pe care schizofrenia le poate determina sau cu care se
asociaza sunt:
- suicid
- comportament autodistructiv cum ar fi auto-mutilarea
- depresie
- abuz de alcool, droguri sau medicamente prescrise
- saracie
- lipsa locuintei
- conflicte familiale
- inabilitatea de a lucra sau a merge la scoala
- probleme medicale datorate medicatiei antipsihotice
- pacientul poate fi victima sau realizatorul unor acte penale
- afectiuni cardiace, deseori legate de fumatul intens.

Tratament

Schizofrenia este o boala cronica ce necesita tratament de-a
lungul intregii vieti, chiar daca pacientul se simte mai bine, iar
simptomele nu sunt evidente. Tratamentul cu medicamente si terapie
psihosociala poate ajuta pacientul sa-si tina afectiunea sub control si
sa devina un participant activ si informat in propria ingrijire. In
timpul perioadelor de criza sau a celor cu simptome severe, poate fi
necesara spitalizarea pentru siguranta pacientului si pentru ca acesta
sa beneficieze de hrana, somn si conditii de igiena adecvate.
De obicei, tratamentul schizofreniei este condus de un psihiatru cu
experienta in tratarea acestei conditii. Dar in echipa terapeutica pot fi
si alti profesionisti: psiholog, asistent social, asistenta de psihiatrie,
deoarece tulburarea poate afecta mai multe arii ale vietii. Poate exista,
de asemeni si un manager de caz care se va asigura ca pacientul obtine
cel mai bun tratament si ca ingrijirea acestuia este bine coordonata in
cadrul echipei.

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos este cel mai important in tratarea
schizofreniei. Intrucat aceasta medicatie poate avea efecte secundare
serioase dar rare, pacientul poate fi reticent in a-l lua. Este bine ca
pacientul sa discute aceste lucruri cu psihiatrul pentru a gasi
impreuna un tratament care sa fie acceptat si de pacient, cu mai
putine efecte secundare.
Medicatia antipsihotica este cel mai frecvent prescrisa pentru
tratamentul schizofreniei. Ea poate controla simptomele prin efecte
asupra unor neurotransmitatori cerebrali: dopamina si serotonina.
Exista doua tipuri principale de medicatie antipsihotica:

Antipsihotice conventionale sau tipice: aceste medicamente sunt
considerate, in mod traditional, eficiente pentru a controla
simptomele pozitive ale schizofreniei. Ele au efecte secundare
neurologice frecvente si potential severe, incluzand dischinezia
tardiva si simptomele parkinsoniene. Acest grup de medicamente
cuprinde:
- Haloperidol
- Tioridazin
- Fluphenazina
Aceste antipsihotice tipice sunt deseori mai ieftine, in special
variantele generice, lucru care este important mai ales in cazul in care
tratamentul este necesar pe termen lung.

Antipsihotice de noua generatie, numite si antipsihotice atipice.
Aceste antipsihotice mai noi sunt eficiente atat pe simptomele
negative cat si pe cele pozitive. Aceasta grupa cuprinde:
- Clozapina
- Risperidona
- Olanzapina
- Quetiapina
- Ziprasidona
- Aripiprazol
- Paliperidona.

Risperidona este singurul medicament aprobat pentru
tratamentul schizofreniei la copii cu varsta intre 13 si 17 ani.
Antipsihoticele atipice pot avea efecte secundare metabolice cum sunt
cresterea in greutate, diabetul si nivelul crescut de colesterol.
Alegerea medicamentului depinde de fiecare pacient. Poate dura si
cateva saptamani de la introducerea medicatiei pana sa se observe o
ameliorare a simptomelor. In general, scopul tratamentului cu
medicamente antipsihotice este controlul eficient al semnelor si
simptomelor cu cele mai mici doze posibil. Pot fi de folos si alte
medicamente, cum ar fi antidepresivele si medicatia antianxioasa.

Daca medicamentul ales nu este eficient pentru pacient sau are
efecte secundare intolerabile, medicul poate recomanda o combinatie
de medicamente, schimbarea cu un alt medicament sau ajustarea
dozelor. Se recomanda ca pacientul sa nu intrerupa administrarea
tratamentului fara sa discute cu medicul, chiar daca se simte mai bine.
In cazul in care pacientul opreste brusc administrarea medicatiei,
poate apare o recadere a simptomelor psihotice. In plus, medicatia
antipsihotica trebuie scazuta treptat si nu oprita brusc, pentru a
preveni aparitia simptomelor de sevraj.
Este bine ca pacientul sa stie ca oricare antipsihotic are efecte
secundare si poate fi un risc pentru sanatate. Unele antipsihotice, spre
exemplu, pot creste riscul de aparitie a diabetului, crestere in
greutate, colesterol crescut si hipertensiune arteriala. Clozapina poate
determina o scadere periculoasa a globulelor albe. Unele antipsihotice
pot determina probleme serioase de sanatate la persoanele in varsta
si de aceea trebuie evitate.
Pacientul trebuie sa vorbeasca cu medicul despre toate efectele
secundare posibile si sa fie monitorizat pentru toate afectiunile ce pot
apare in timp ce ia medicatia. De asemeni, medicatia antipsihotica
poate avea interactiuni periculose cu alte substante. Medicul ar trebui
sa stie despre toate medicamentele si substantele pe care le ia
pacientul, inclusiv vitamine, minerale sau suplimente vegetale.

Tratament psihosocial

Desi medicatia este baza tratamentului in schizofrenie,
psihoterapia si alte terapii psihosociale sunt de asemeni importante.

Aceste tratamente pot include:

Terapie individuala
Psihoterapia condusa de un profesionist experimentat il poate
ajuta pe pacient sa faca fata mai bine problemelor de fiecare zi
determinate de schizofrenie. Terapia il poate ajuta sa-si
imbunatateasca abilitatile de comunicare, relatiile, abilitatea de a
lucra si motivatia pentru a continua tratamentul. Invatand despre
schizofrenie poate sa o inteleaga mai bine si sa inteleaga cat de
important este sa ia tratamentul medicamentos. De asemeni, il poate
ajuta sa faca fata stigmatizarii legata de faptul ca are schizofrenie.
Terapia de familie
Atat pacientul cat si familia sa pot beneficia de pe urma terapiei,
care ofera sprijin si educatie familiilor. Simptomele au o sansa mai
mare de ameliorare daca membrii familiei inteleg boala, pot
recunoaste situatiile stresante care pot duce la recaderea bolii si pot
ajuta pacientul sa nu abandoneze planul de tratament. De asemeni,
terapia de familie poate ajuta ca pacientul si familia sa sa comunice
mai bine si sa inteleaga conflictele familiale.
Reabilitarea
Invatarea de abilitati sociale si vocationale pentru a putea trai
independent este o parte importanta in tratamentul schizofreniei. Cu
ajutorul terapeutului, pacientul poate invata diferite abilitati cu ar fi
mentinerea igienei, gatitul sau comunicarea eficienta. Astazi, putini
pacienti cu schizofrenie necesita spitalizare pe termen lung, datorita
tratamentelor eficiente existente.

Probleme ale tratamentului

Daca pacientul are un tratament adecvat si se tine de planul de
tratament, are sanse bune de a duce o viata productiva si a functiona
bine in activitatile zilnice. Dar uneori pot apare probleme care
interfera cu tratamentul.
Spre exemplu, este dificil pentru pacientii cu schizofrenie sa se
tina de planul de tratament. Ei pot ajunge sa creada ca nu au nevoie de
medicatie sau de alt tratament. Pe de alta parte, daca nu gandesc clar,
pot uita sa-si ia tratamentul sau sa mearga la sedintele de terapie. In
ce priveste medicatia, exista forme farmaceutice cu administrare
prelungita, sub forma injectabila. Chiar si cu tratament bun, pacientul
poate avea o recadere, deci e bine sa aiba un plan de actiune in caz ca
acest lucru se intampla.

Multi pacienti cu schizofrenie fumeaza, deseori foarte mult.
Pacientul care fumeaza are nevoie de o doza mai mare de antipsihotic
intrucat nicotina interfera cu antipsihoticele, scazandu-le din efect.
In mod similar, folosirea alcoolului si a drogurilor poate face ca
simptomele schizofreniei sa se agraveze. Pacientul care are probleme
cu alcoolul sau abuzul de substante, poate avea un beneficiu mai mare
daca este integrat intr-un program care trateaza atat schizofrenia care
si abuzul de alcool si droguri.

Preventie

Nu exista o cale sigura de a preveni schizofrenia. Totusi,
tratamentul precoce poate ajuta la controlarea simptomelor inaintea
aparitiei unor complicatii serioase si poate ajuta la imbunatatirea
prognosticului pe termen lung. Urmarea planului de tratament poate
ajuta la prevenirea recaderilor sau agravarea simptomelor
schizofreniei. Specialistii spera ca invatand mai multe despre factorii
de risc ai schizofreniei, boala sa poata fi diagnosticata si tratata mai
devreme.
Pentru persoanele cu risc crescut de schizofrenie, urmarea unor
pasi activi cum ar fi evitarea folosirii drogurilor ilicite, reducerea
stresului, somnul suficient si introducerea tratamentului antipsihotic
cat mai precoce daca este necesar, poate ajuta la minimizarea
simptomelor si la prevenirea ca acestea sa se agraveze.

Stilul de viata si remedii la domiciliu

Schizofrenia nu este o boala care se poate trata la domiciliu. Dar
pacientul poate face cateva lucruri pentru a ajuta tratamentul:
- Administrarea corecta a medicatiei. Chiar daca pacientul se simte
bine, se recomanda sa reziste tentatiei de a nu mai lua medicamentele.
Daca inceteaza sa le mai ia, cel mai probabil, simptomele schizofreniei
vor reveni.
- Atentie la semnalele de avertizare. Pacientul si medicul sau trebuie
sa identifice factorii care duc la declansarea simptomelor
schizofreniei, determina o recadere sau il impiedica pe pacient sa-si
desfasoare activitatile zilnice. E bine ca pacientul sa-si faca un plan
pentru a sti cum sa actioneze daca simptomele revin, sa-si contacteze
medicul sau terapeutul daca observa orice modificare a simptomelor
sau a modului in care se simte. Poate implica membrii familiei si
prietenii sa observe semnele de atentionare.
- Evitarea drogurilor si a alcoolului. Alcoolul si drogurile ilicite pot
agrava simptomele schizofreniei si pot interfera cu eficacitatea
medicamentelor.
- Consultarea medicului inainte de a lua alte medicamente. Se
recomanda consultarea medicului curant inainte de a lua
medicamente prescrise de alt medic sau eliberate fara reteta, sau
suplimente alimentare de tipul vitamine, minerale sau suplimente pe
baza de plante. Acestea pot interfera cu medicatia antipsihotica.

Sprijinul psihologic

A face fata unei boli asa de serioase ca schizofrenia poate fi o
provocare. Medicamentele pot avea efecte secundare nedorite,
pacientul se poate simti manios pentru ca are o afectiune care necesita
tratament toata viata. In perioadele in care se simte mai bine, poate fi
tentat sa opreasca tratamentul, lucru care poate declansa o recadere.
Iata cateva cai de a face fata schizofreniei:
- educatia: invatarea cat mai multor lucruri despre boala il poate ajuta
pe pacient sa fie motivat in a urma planul de tratament
- grupul de suport: grupurile de suport ii pot ajuta pe pacientii cu
schizofrenie sa intalneasca oameni care se confrunta cu aceleasi
probleme
- mentinerea atentiei asupra scopurilor terapiei: recuperarea din
schizofrenie este un proces continuu; mentinerea motivatiei se poate
face prin amintirea scopurilor terapiei
- gasirea unor hobby-uri sanatoase: gasirea unui mod sanatos de a-si
canaliza energia poate fi de folos la pacientul cu schizofrenie
- invatarea unor tehnici de relaxare: pacientul poate incerca tehnici de
reducere a stresului cum sunt meditatia, yoga sau tai-chi
- structurarea timpului: se recomanda ca pacientul sa-si planifice ziua
si activitatile. In acest fel poate ramane organizat. Pentru acest scop
poate incerca sa-si faca o lista de activitati zilnice.


Tulburarile psihice s-au dovedit a fi, de-a lungul timpului, la
granita cu genialitatea multor personalitati care au lasat in urma
realizari fara de care evolutia ar fi schiopatat vreme indelungata si
progresele omenirii s-ar fi lasat asteptate. Pentru ca ne scapa misterul
din spatele coabitarii nebuniei cu inteligenta, multi cercetatori s-au
aplecat asupra fenomenului pentru a explica valoarea geniului prin
boala.
Astfel, in urma unui studiu realizat de cercetatorii de la
Universitatea Semmelweis, din Ungaria, s-a descoperit ca mintile
creative au o gena comuna cu cele atinse de forme ale nebuniei. Gena
comuna se numeste neuregulin 1 si joaca un rol in dezvoltarea
mentala, dar o varianta a ei este asociata cu bolile mentale, precum
schizofrenia sau tulburarile bipolare, aflam din concluziile trase n
urma studiului.
O alta universitate de prestigiu, cea din Toronto, releva ca
persoanele creative pot inmagazina mai multe informatii decat un om
normal, datorita unor inhibitii latente aproape nule. Jordan Peterson,
profesor de psihologie din cadrul acestei Universitati, a explicat:
acest lucru semnifica faptul ca persoanele creative raman in contact
cu informatiile in exces care vin mereu din mediul inconjurator. Un
om normal clasifica un obiect, iar apoi uita despre acesta, chiar daca
obiectul respectiv poate fi mai complex si mai interesant decat ar
putea crede.
Printre geniile atinse de microbul nebuniei
regasim oameni faimosi, cum ar fi: Isaac Newton, Albert Einstein,
George Orwell, Wolfgang Amadeus Mozart, Hans Christian Andersen
sau filosoful german Immanuel Kant. Cercetatorul scotian Michael
Fitzgerald sustine ca acestia prezentau trasaturi de autism, aflam
dintr-un articol redactat pe aceasta tema. Despre aceasta boala s-a
descoperit ca poate coexista cu o personalitate exceptionala, cu
talentul, creativitatea si o limpezime si patrundere psihologica
extraordinare.
Pentru a ilustra cele spuse, sa luam drept exemplu capodopera
lui Beethoven, Simfonia a 9-a, opera de 65 de minute, care a fost
compusa de marele pianist german dupa ce isi pierduse auzul si
facultatile mintale. In acelasi domeniu il regasim pe Robert Schumann,
alt compozitor german, care suferea de tulburare bipolara si dupa o
tentativa sinucigasa este internat intr-un azil unde se va refugia intr-o
lume imaginara,care l-a consacrat: muzica.
Intr-un domeniu conex, cel al literaturii, il regasim
pe Edgar Allan Poe, scriitorul de origine americana, creatorul unor
fascinante povesti horror si politiste. Acesta se pare ca a suferit de
afectiunea bipolara, perioadele de maxima creativitate fiind urmate
de mari decaderi psihice, dar si de o tulburare obsesiv-compulsiva.
Aceasta banuiala survine in urma faptului ca, dupa ce sotia lui a
decedat, el obisnuia sa mearga tacticos in jurul mormantului in fiecare
seara.
Nici reprezentantul autohton al geniului nu a scapat de sub jugul
nebuniei, Mihai Eminescu fiind catalogat de catre un psihiatru din
Bucuresti drept un psihopat alcoolic si sifilitic, el a ajuns sa aiba
perioade de furie, de inconstienta, de prozaica intunecare a activitatii
psihice. El a fost internat in mai multe sanatorii si a avut un
comportament care sa sustina argumentele in favoarea bolii: dupa ce
un volum de poezii ii fusese publicat, poetul lua volume intregi
din librarii si le arunca pe strada in noroi.
Unul dintre cei mai mari pictori din istorie,Vincent
van Gogh, a fost de asemenea uimitor in ceea ce priveste creatia, insa a
facut mult exces de tutun, cafea si tigari si a lucrat intr-un ritm
frenetic, realizand nu mai putin de 900 de tablouri. Din biografiile
realizate aflam insa si date socante, cum ar fi faptul ca Van Gogh si-a
taiat o ureche dupa o incaierare cu Gauguin si ca a murit la 37 de ani,
dupa ce s-a impuscat in piept si si-a asteptat moartea fumandu-si pasiv
pipa. Cel mai recunoscut tablou al artistului este Autoportret cu
urechea bandajata, dupa ce el insusi realizeaza cat de aproape este de
dementa. Telegraph titreaza ca Gaguin a fost cel care si-a mutilat
prietenul, lasandu-l pe acesta socat, ceea ce l-a impins spre
boala.
Poate cel mai ilustrativ exemplu este cel al lui Salvador Dali, care
arata semne de schizofrenie si depresie, dar The Independent il arata
si paranoic, histrionic, narcisist. Opera sa ilustreaza pe deplin
instabilitatea lui Dali, despre care vorbeste Caroline Murphy,
cercetator la Oxford.
In final, sa retinem ca microbul creatiei vine la pachet cu
afectiuni mentale care sunt responsabile de tulburarile suferite de cei
care au imbogatit universul intelectual. Aristotel spunea ca nu exista
geniu fara un dram de nebunie.