Afectiuni ale SN-Schizofrenia

-Barbu Ioana 7B
Viata moderna a adus cu sine o crestere a incidentei afectiunilor psihice, dar si o intensificare a
simptomelor. Schizofrenia este, fara doar si poate, cea mai severa boala din aceasta categorie, cu
simptome ce isi pun serios amprenta asupra vietii pacientului, atat din punct de vedere medical,
cat si social. Termenul de schizofrenie isi are originea din limba greaca, unde „schizein”
inseamna a despica, a scinda, iar „phren” inseamna minte.Debutul schizofreniei are loc, in
medie, la varsta de 20 de ani, in cazul barbatilor. Femeile pot incepe sa dezvolte simptome de
schizofrenie chiar si mai tarziu, pana spre 30 de ani. Procentul general al bolnavilor de
schizofrenie este de 0.3-0.7% din totalul populatiei, fiind raportate foarte putine cazuri de
schizofrenie la copii.Este dificil de apreciat cat traiesc schizofrenicii, insa s-a demonstrat ca
speranta de viata a acestora este mai redusa cu 10-15 ani fata de persoanele sanatoase, partial din
cauza obezitatii provocate de tratamentul medicamentos si stilul de viata sedentar, dar si din
pricina cazurilor de sinucidere in randul bolnavilor de schizofrenie.
Ce este schizofrenia? Schizofrenia este o tulburare psihica majora, care cuprinde o serie de
afectiuni din clasa psihozelor (tulburari ce altereaza gandirea si perceptia). Fiindca este vorba de
un spectru de simptome, si nu de o afectiune de sine statatoare, diagnosticul diferential este
deosebit de important, pentru a se putea face distinctia intre schizofrenie si alte tulburari, cum ar
fi tulburarile afective sau cele declansate de consumul de substante halucinogene.Desi
manifestarile acestei boli pot include variatii ale dispozitiei, episoade maniacale sau depresive,
schizofrenia nu este o tulburare afectiva. Exista, totusi, cazuri izolate, cand pacientul prezinta
manifestari din ambele spectre, diagnosticul fiind acela de tulburare schizoafectiva.
Chiar daca, in prezent, literatura de specialitate nu le mai abordeaza in mod separat, de-a lungul
timpului, au fost conturate cinci tipuri de schizofrenie:
Schizofrenia paranoida este forma intalnita cel mai frecvent in randul pacientilor. Ea se distinge
prin prezenta constanta a halucinatiilor auditive si a delirului, acestea avand, de cele mai multe
ori, subiecte comune. Pacientul se simte deseori persecutat si, in cazuri izolate, poate deveni ostil
sau violent;
Schizofrenia dezorganizata (schizofrenia hebefrenica) se manifesta prin ganduri, discursuri si,
uneori, halucinatii cu caracter incoerent, dezorganizat. Debutul schizofreniei hebefrenice este
unul brusc si are loc in perioada pubertatii sau a adolescentei;
Schizofrenia catatonica este o forma rara de schizofrenie, in care pacientul prezinta probleme
motorii, precum imobilitate (ori dimpotriva, mobilitate excesiva), imitarea miscarilor sau a
frazelor altor persoane ori rezistenta fizica si verbala;
Schizofrenia reziduala are ca simptome izolarea, saracirea limbajului, precum si aplatizarea
afectiva;
Schizofrenia nediferentiata prezinta caracteristici specifice mai multor tipuri de schizofrenie, insa
nu poate fi incadrata concret.
Cauzele schizofreniei: In ceea ce priveste cauzele care conduc la declansarea schizofreniei,
parerile expertilor sunt impartite. Aparent, schizofrenia apare drept urmare a unui cumul de
factori genetici, chimici si de mediu.
-Cauze genetice - conform studiilor, se poate spune ca, in unele cazuri, schizofrenia este
ereditara. Daca unul dintre parinti sufera de schizofrenie, sansele ca boala sa se transmita la
generatia urmatoare sunt de aproximativ 10%, putand sa creasca pana la 20-40%, daca exista
expunere la factori agravanti sau au avut loc episoade psihotice in istoricul pacientului. De
asemenea, daca unul dintre gemenii monozigoti este diagnosticat cu schizofrenie, riscul se ridica
pana la 50% pentru celalalt frate. In cazul gemenilor dizigoti, probabilitatea este mai scazuta, de
aproximativ 10-20%;
-Cauze neurochimice - dezechilibrele unor neurotransmitatori, precum dopamina, glutamatul sau
serotonina, se numara si ele printre factorii responsabili pentru declansarea schizofreniei;
-Factori de mediu - este demonstrat ca traiul in mediul urban, evenimentele stresante sau statutul
social pot influenta evolutia schizofreniei, insa acestea nu sunt considerate ca fiind cauze
declansatoare, ci mai degraba factori agravanti.
-Manifestarile afectiunii: Impartirea manifestarilor schizofreniei se face in doua directii:
simptome pozitive si simptome negative. Simptomele pozitive sunt provocate de o hiperactivitate
a dopaminei si, la pacientul schizofrenic, includ:
-Halucinatii - cele de natura auditiva sunt cele mai frecvente, insa pot exista, in cazuri mai rare,
si halucinatii vizuale, tactile, olfactive sau gustative. Halucinatiile auditive apar, de obicei, sub
forma unor voci agresive, amenintatoare, cu caracter jignitor sau obscen. In unele cazuri, vocile
auzite indeamna bolnavul sa raneasca pe altcineva sau pe sine;
-Delir - pacientul emite si insista asupra unor idei delirante, fara legatura cu realitatea, chiar si
dupa ce i se demonstreaza contrariul. Cel mai adesea, ideile sunt strans legate de subiectele
halucinatiilor;
-Paranoia - bolnavul devine suspicios, se simte urmarit, crede ca apropiatii vorbesc despre el pe
ascuns sau ii citesc gandurile;
-Gandire dezorganizata si comportament haotic - dificultati in a intelege ceea ce spun cei din jur,
exprimarea prin fraze lipsite de logica, precum si miscari bizare, incontrolabile.
-Simptomele negative sunt generate de un deficit al dopaminei in lobul frontal al creierului:
-Tendinta de izolare;
-Alogie - limbajul este unul sarac, bolnavul nu preia initiativa in discutii, ci mai degraba
raspunde laconic, in propozitii simple si lipsite de continut;
-Avolitie - un nivel foarte scazut al motivatiei, pacientul nu mai doreste sa intreprinda activitati
dintre cele mai simple;
-Aplatizarea emotiilor - reducerea drastica sau chiar absenta unor reactii emotionale;
-Sentimente de inutilitate;
-Dificultati in desfasurarea si finalizarea activitatilor zilnice
Tratamentul de schizofrenie: Asa cum se intampla in majoritatea afectiunilor psihice, tratamentul
schizofreniei implica terapie medicamentoasa si consiliere psihologica, existand si situatii in care
poate fi necesara spitalizarea, pentru a fi tinute sub control episoadele acute. Schema de
tratament este stabilita de catre medicul psihiatru, in functie de spectrul de simptome, dar si de
intensitatea lor.Rata de succes a tratamentului aplicat depinde in mare masura de momentul in
care este initiat si de faza bolii in care se afla pacientul. De asemenea, un rol deosebit de
important il joaca aderenta si complianta pacientului la tratamentul recomandat, schizofrenia
fiind o boala care necesita tratament indelungat, uneori, pentru tot restul vietii.
Ingrijirea pacientului schizofrenic: Schizofrenia este o tulburare psihica deosebit de complexa,
astfel ca tinerea ei sub control necesita o abordare atenta si bine pusa la punct. Ingrijirea
pacientului cu schizofrenie presupune interventia medicului psihiatru si a terapeutului, in aceeasi
masura cu sustinerea familiei si a societatii.Una din situatiile dificile pe care le ridica
schizofrenia este complianta pacientului la tratamentul medicamentos. Un bolnav de schizofrenie
nu se poate ingriji singur in acest sens, decat in cazuri foarte rare, astfel ca este nevoie de
persoane din cercul restrans al pacientului, care sa urmareasca atent administrarea tratamentului.
De foarte multe ori, pacientii au tendinta sa renunte la tratament, argumentand ca se simt bine si
ca nu mai au nevoie de el sau, dimpotriva, din cauza ca il vad ca pe ceva nociv, eventual,
manifestand convingerea ca medicul si familia ii doresc raul si de aceea il obliga sa ia
medicamentele cu pricina.Pacientul schizofrenic are dificultati in a-si gasi, respectiv a-si mentine
un loc de munca stabil, atat prin prisma manifestarilor bolii, cat si din cauza stigmei sociale. Unii
angajatori sunt reticenti la ideea de a avea angajati diagnosticati cu schizofrenie, nestiind foarte
clar ce presupune aceasta boala si cum este indicat sa interactioneze cu o persoana schizofrenica.
Este foarte important de retinut ca drepturile bolnavilor de schizofrenie sunt aceleasi cu
drepturile oricarei alte persoane, printre care se numara si cel de a munci. Educarea populatiei in
sensul intelegerii afectiunilor psihice, asa cum este schizofrenia, este esentiala pentru ca acesti
bolnavi sa se bucure de drepturile lor.Stigmatizarea persoanelor care sufera de schizofrenie face
si mai dificila integrarea acestora in societate, legarea relatiilor de prietenie si intemeierea unei
familii. In ceea ce priveste schizofrenicii, exista numeroase prejudecati care pun o bariera intre
aceste persoane si restul societatii, iar aceasta bariera nu poate fi inlaturata decat prin educare
continua.

BIBLIOGRAFIE:reginamaria.ro(site google)