Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PSIHIATRIE
SCHIZOFRENIE
ELEV,
DUMITRU FLORINA
LOREDANA III B
Schizofrenia este o boală psihică severă, care se caracterizează prin simptome psihotice,
important declin funcțional și prin deficit cognitiv. Schizofrenia este o afecțiune debilitantă cu
evoluție cronică, cu impact sever asupra funcționării pacientului și familiei sale precum și cu
importante costuri pe termen lung. Cele mai comune simptome ale schizofreniei sunt
halucinațiile, ideile delirante, dezorganizarea gândirii și a comportamentului.
Bărbații și femeile prezintă un risc egal de dezvoltare a schizofreniei, cu toate că bărbații tind să
dezvolte schizofrenia cu 3-4 ani mai devreme decât femeile. Vârsta critică de instalare a
schizofreniei este 15-25 de ani pentru bărbați și 25-30 de ani pentru femei. Femeile prezintă o a
doua perioadă critică către vârsta de 40 ani. Evoluția bolii în majoritatea cazurilor are caracter
continuu, care generează deteriorarea personalității și invalidizare. Când ambii părinţi suferă de
schizofrenie, riscul ca descendenţii să o moştenească creşte la 34-44%. Nu se cunoaște cauza
fundamentală a schizofreniei, fiind implicați atât factori genetici, biologici, cât și de mediu.
Schizofrenia este o boală cronică, care începe lent și necesită tratament de lungă durată. Ea nu se
vindecă total. Se asociază cu numeroase comorbidități atât psihiatrice (depresie, tulburări
adictive, deteriorare cognitiăa), cât și somatice (hiperprolactinemia, disfuncții sexuale, boli
cardiovasculare, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială).
Tipuri
Schizofrenia paranoidă – este cel mai frecvent subtip de schizofrenie, iar funcționarea
persoanei este mai puțin afectată. Halucinațiile și ideile delirante sunt principalele simptome.
Schizofrenia reziduală – este caracterizată prin simptomele negative (tocire afectivă, lipsa
inițiativei, sărăcirea limbajului, izolare).
Factori de risc
Factori de risc
Simptome pozitive:
Halucinații
Idei delirante
Gândire dezorganizată
Comportament dezorganizat
Simptome negative:
Izolare socială
Lipsa motivației
Diagnostic
Pentru un diagnostic corect, la primul episod este indicată o examinare imagistică cerebrală: CT
sau RMN. Psihiatrul poate pune diagnosticul observând anumite simptome clinice. Anumite teste
vor fi aplicate pentru a exclude alte boli și afecțiuni care pot declanșa simptome asemănătoare
schizofreniei: analize de sânge, imagistice și evaluare psihologică.
Tratament
Pentru managementul optim al bolii este foarte important ca între medic, pacient și familia sa să
existe o alianță terapeutică pozitivă.
Tratamentul primar pentru schizofrenie este medicația. Din păcate, respectarea reprezintă o
problemă majoră. Persoanele cu schizofrenie se opresc deseori din a mai lua medicamentele,
pentru perioade lungi de timp, asumându-și riscuri personale uriașe, atât pentru ei, cât și pentru
cei din jurul lor. Pacientul trebuie să continue medicația chiar și atunci când simptomele au
dispărut. În caz contrar, acestea vor recidiva.