SCHIZOFRENIA

Student:
Specializarea:
Grupa:
Semestrul:
 CUPRINS
Pagina

Definiția Schizofreniei 2
Simptomele Schizofreniei 2
Principalele simptome 2
Epidemiologie 3
Cauzele schizofreniei 3
Tratamente pentru schizofrenie 4
Tipuri de medicamente 4
Diagnostic 4
Diagnostic diferențiat 5
Evoluție 5
Complicații 5
Bibliografie 5

1
 Schizofrenia
Schizofrenia – este o tulburare mentală cronică și severă, care afectează modul în care o
persoană gândește, se simte și se comportă. Persoanele cu schizofrenie pare că au pierdut contactul
cu realitatea. Deși schizofrenia nu este la fel de comună precum alte tulburări mentale, simptomele
pot fi devastatoare.
Schizofrenia apare cel mai frecvent între vârstele de 16 și 30 de ani, iar bărbații au tendința de a
prezenta simptome la o vârstă mai mică în comparație cu femeile. În multe cazuri, tulburarea se
dezvoltă atât de încet, încât individul nu a putut identifica simptomele timp de mulți ani. Cu toate
acestea, în alte cazuri, schizofrenia poate să apară brusc și să se dezvolte repede.
Schizofrenia afectează aproximativ 1% dintre toți adulții, la nivel global. Experții spun că
schizofrenia este, probabil, o sumă a mai multor boli.

Simptome schizofrenie
O proporție considerabilă de persoane care suferă de schizofrenie trebuie să se bazeze pe oameni
din jur, deoarece nu sunt în măsură să mențină un loc de muncă sau să se îngrijească adecvat. Mulți
ar putea refuza tratamentul, argumentând că nu simt nimic în neregulă.
Unii pacienți pot prezenta simptome clare, dar, în alte ocazii, pot părea bine până când încep să
găsească explicații pentru ceea ce gândesc cu adevărat.
Efectele schizofreniei nu afectează doar pacientul – familiile, prietenii și societatea sunt afectate
de asemenea. Simptomele și semnele de schizofrenie pot varia, în funcție de individ.
Simptomele sunt clasificate în patru categorii:
- Simptome pozitive –cunoscute și sub numele de simptome psihotice. De exemplu, iluzii și
halucinatii
- Simptome negative-acestea se referă la aspecte caracteristice individului, car dispar. De
exemplu, lipsa expresiilor faciale sau lipsa motivației.
- Simptome cognitive – acestea afectează procesele de gândire ale persoanei. Acestea pot fi
simptome pozitive sau negative, de exemplu, puterea scăzută de concentrare este un simptom
negativ.
- Simptome emoționale - acestea sunt, de obicei, simptome negative, cum ar fi lipsa de
sentimente.

Principalele simptome
- Delir – pacientul afișează credințe false, nefondate, care pot lua multe forme. Ei pot simți că alții
încearcă să-i controleze de la distanță. Sau cred că au puteri și abilități extraordinare.
- Halucinații – auzul unor voci este mult mai comun decât văzul, simțitul, degustarea sau mirosul
unor lucruri care nu există. Cu toate acestea, persoanele cu schizofrenie pot experimenta o gamă
largă de halucinații.
- Gândire tulburată – persoana poate sari de la un subiect la altul, fără nici un motiv logic.
Aceasta poate fi greu de urmărit în discuție.
- Alte simptome pot include:
- Lipsa de motivație (aboliție) – pacientul își pierde motivația. Acțiunile de zi cu zi, cum ar fi
spălatul și gătitul, devin neglijabile.
- Expresia slabă a emoțiilor – răspunsurile la întâmplări fericite sau triste pot să lipsească sau să
fie inadecvate.
- Retragere socială – când un pacient cu schizofrenie se retrage din punct de vedere social, de
obicei este din dorința de a se feri de un potențial eveniment negativ, o persoană care îi vrea răul.
- Pierderea contactului cu realitatea provocată de boală – deoarece halucinațiile și delirul par
atât de reale pentru pacienți, mulți dintre ei nu cred că sunt bolnavi. Aceștia pot refuza să ia

2
 medicamente din cauza fricii față de efecte secundare sau de teamă că medicamentul ar putea fi
de fapt otravă.
- Dificultăți ale proceselor cognitive – este afectată capacitatea pacientului de a se concentra,
de a-și reaminti lucruri, de a planifica și de a-și organiza viața. Comunicarea devine mai dificilă.

 Epidemiologie
Prevalenta schizofreniei daca ne oferim la populatia generala este de 0,07-1,6%
Incidenta boliieste de aproximativ0,02-0,04%pe an ,rata mai cescuta in tarile industrializate,l
persoanele cu nivel cultural mai crescut
Factori de risc incriminati in aparitia schizofreniei
- factori demografici varsta ,sex rasa clasa sociala
- factori precipitanti migratia ,evenimente stresate de viata
- factori predispozanti factori genetici,complicatii perinatale,infectii
Factorii genetici - sunt implicati in aparitia schizofreniei.predispozitia genetica la gemenii
monozigoti prezinta o concordanta de 33-78%in timp ce la gemenii dizigoti este de 8-28%,
- rudele de gradul 1 a unui tip reprezinta riscpentru acesta
- la copii adpotati proveniti din familiicu un membru schizofrenic creste riscul de a adopta aceasta
boala

Cauzele schizofreniei
Dovezile sugerează că factorii genetici și de mediu acționează împreună pentru a declanșa
schizofrenia. Schizofrenia se moștenește, dar mediul înconjurător influențează în mod semnificativ.
- Moștenirea genetică
Dacă nu există istoric de schizofrenie în familie, șansele de a dezvolta schizofrenie sunt mai puțin
de 1 la sută. Cu toate acestea, acest risc se ridică la 10% dacă un părinte a fost diagnosticat.
- Dezechilibrul chimic în creier
Experții consideră că un dezechilibru al dopaminei, un neurotransmițător, este implicat în
declanșarea schizofreniei. Pot fi implicați și alți neurotransmițători, cum ar fi serotonina.
- Relații familiale
Nu există dovezi care să demonstreze sau chiar să indice că relațiile de familie ar putea provoca
schizofrenie, totuși, unii pacienți cu boala cred că tensiunea din cadrul familiei declanșează
redeclanșări ale bolii.
- Factori de mediu
Deși nu există dovezi clare, mulți oameni consideră că traume întâmplate înainte de naștere, cât și
infecții virale, pot contribui la dezvoltarea bolii.
Experiențele stresante adesea precedă apariția schizofreniei. Înainte de apariția oricăror
simptome acute, persoanele cu schizofrenie se obișnuiesc cu ieșiri nervoase, anxietate și lipsă de
concentrare. Acest lucru poate provoca probleme de relație, divorț și șomaj.
Acești factori sunt adesea blamați pentru debutul bolii. În unele situații, a fost exact invers –
boala a provocat întregul șir de experiențe neplăcute. Prin urmare, este greu de identificat dacă
schizofrenia a cauzat anumite evenimente neplăcute sau a apărut ca rezultat al acestora.
- Consumul de droguri
Marijuana și LSD sunt recunoscute ca declanșatoare ale recidivei schizofreniei. În plus, pentru
persoanele cu predispoziție la o boală psihotică, cum ar fi schizofrenia, utilizarea canabisului poate
declanșa primul episod.
Unii cercetători cred că anumite medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală, cum ar fi
steroizii și stimulanții, pot cauza psihoză.

3
 Tratamente pentru schizofrenie
Cu tratament adecvat, pacienții pot duce o viață liniștită și productivă.
Tratamentul poate ajuta la ameliorarea multora dintre simptomele schizofreniei. Cu toate acestea,
majoritatea pacienților cu tulburare trăiesc cu aceste simptome pentru tot restul vieții.
Psihiatrii spun că cel mai eficient tratament pentru pacienții cu schizofrenie este de obicei o
combinație de:
- Medicație
- Consiliere psihologica
- Resurse de auto-ajutorare
Medicamentele antipsihotice au îmbunătățit considerabil tratamentul pentru schizofrenie.
Mulțumită acestora, majoritatea pacienților pot să își desfășoare viețile în cadrul unor comunități,
spre deosebire de a sta izolați într-un spital.
Tipuri de medicamente
- Risperidona – mai puțin sedativă decât alte antipsihotice atipice. Creșterea în greutate și
diabetul zaharat sunt posibile efecte secundare, dar au o probabilitate scăzută de dezvoltare.
- Olanzapina – poate, de asemenea, să amelioreze simptomele negative. Cu toate acestea, riscurile
de luare în greutate și de dezvoltare a diabetului zaharat sunt semnificative.
- Quetiapina – risc de creștere în greutate și de diabet, cu toate acestea, riscul este mai mic decât
clozapină sau olanzapină.
- Ziprasidona – riscul de creștere în greutate și diabet zaharat este mai mic decât alte antipsihotice
atipice. Cu toate acestea, ar putea contribui la aritmia cardiacă.
- Clozapina – eficace pentru pacienții care au refuzat tratamentul. Este recunoscut pentru 
diminuarea comportamentelor suicidare la pacienții cu schizofrenie. Riscul de creștere în
greutate și de diabet este semnificativ.
- Haloperidol – un antipsihotic folosit pentru tratarea schizofreniei; are un efect de lungă durată
(săptămâni).
Tratamentul primar pentru schizofrenie este medicația. Din păcate, respectarea tratamentului (în
urma regimului de medicație) reprezintă o problemă majoră. Persoanele cu schizofrenie se opresc
deseori din a mai lua medicamentele, pentru perioade lungi de timp, asumându-și  riscuri personale
uriașe, atât pentru ei înșiși, cât și pentru cei din jurul lor.
Pacientul trebuie să continue medicația chiar și atunci când simptomele au dispărut. În caz
contrar, acestea vor recidiva.
Prima dată când o persoană simte simptomele schizofreniei, poate fi foarte neplăcută.
Recuperarea ar putea dura mult timp, fiind o experiență catalizatoare pentru senzația de singurătate.
Este crucial ca o persoană care trăiește cu schizofrenie să primească sprijinul deplin al familiei, al
prietenilor și al serviciilor / grupurilor comunitare atunci când simptomele apar pentru
prima oară.
Diagnostic
Anamneza – antecedente heredocolaterale si personale patologice ale acestei boli dezvoltarea
psihica pana in momentulprezentarii la medic,istoricul afectiunii –debut,descrierea episodului de
evolutie eventual terapia administrarii daca afost cazul
Simptome caracteristice doua sau mai multe din urmatoarele
- idei delirante
- halucinatii
- limbaj dezorganizat
- comportament dezorganizat
- aplatizare afectiva alogie
Anumite teste vor fi aplicate pentru a exclude alte boli și afecțiuni care pot declanșa simptome
asemănătoare schizofreniei. Aceste teste sunt:

4
 Teste de sânge – în cazurile în care consumul de droguri poate fi un factor, poate fi realizat un
test de sânge. Testele de sânge se fac, de asemenea, pentru a exclude cauzele fizice ale bolii.
Studii imagistice – pentru a exclude tumorile și problemele din structura creierului.
Evaluarea psihologică – un specialist va evalua starea psihică a pacientului întrebând despre
gânduri, stări de spirit, halucinații, tendințe suicidare, tendințe violente sau potențial de violență.
Diagnostic diferențit
-Tulburarea afectivă cu elemente psihotice;
-Tulburare psihotică scurtă;
-Tulburare delirantă;
-Tulburare de dezvoltare pervaziva (autismul);
-Tulburare depersonalitate;
-Tulburare psihotică datorită unei condiții medicale generale(delirul sau demența);
-Tulburare psihotică indusă de o substanță (drog, medicament).
Evoluție
-Schizofrenia are o evolutie variabilă, dar în marea majoritate a cazurilor, este marcată de importante
dezabilității pe plan psihic, social și profesional.
-Tipuri de evoluții: - remisiune completa;
- remisiune marcată de recăderi, se consideră ca după o a doua recădere, crește
- riscul de deteriorare a personalității cu tendință la izolare socială
În plan social trebuie să se țină seama de aceste defectualități ale bolnavului.
-stadiu cronic, dacă simptomele sunt severe, se recomandă instituționalizarea
- stadiu deteriorativ terminal – bolnavul este incapabil de o minimă îngrijire,
deteriorat intelectual.
Complicatii
Suicidul
- factori de risc pentru suicid: - sexul masculin
- izolare sociala
- celibatul
- lipsa suportului social
- statut economic deficitar
Agresiunile fizice și homicidul

Bibliografie
Note de curs psihiatrie Lector.Univ.DR. Hontaru Octavia Sorina