Sunteți pe pagina 1din 83

ABORDARI COGNITIV COMPORTAMENTALE IN

DEPRESIE SI PRINCIPII DE CONDUITA ANTISTRES

INTRODUCERE
Un numar de oameni din ce in ce mai mare sufera de tulburari depresive.
Costurile economice pentru tratarea acestei tulburari sunt destul de ridicate, dar
suferinta caracteristica depresiei nu poate fi estimata. Simptomele depresive
invalideaza functionarea normala a persoanei, producand durere si suferinta nu numai
celor care se confrunta cu aceasta tulburarea serioasa, ci si celor din anturajul
acestora. Depresiile majore deterioreaza atmosfera familiala si activitatea
profesionala
Cei mai multi oameni depresivi nu cauta nici un fel de ajutor cu toate ca
majoritatea - chiar si cei a caror depresie este extrem de severa - poate fi ajutata.
Multumita anilor de cercetari, in prezent exista noi medicamente si terapii
psihosociale (terapia cognitiv-comportamentala, terapia interpersonala etc.) care
usureaza suferinta provocata de depresie. Din pacate, multe persoane nu vor sa
recunoasca faptul ca depresia constituie o tulburarea tratabila. Daca esti de parere ca
o persoana apropiata tie este un depresiv nediagnosticat, informatiile de mai jos te vor
ajuta sa urmezi pasii care-i pot salva viata. Ce este tulburarea depresiva? Tulburarea
depresiva este o boala care afecteaza corpul, starea de spirit si gandurile. Ea
influenteaza modul in care o persoana mananca, altereaza somnul, modifica maniera
de percepere a celor din jur si a persoanei in cauza. Mare atentie pentru a nu
confunda depresia cu o melancolie temporara. Persoanele care prezinta simptomele
caracteristice depresiei nu se pot vindeca imediat chiar daca isi doresc acest lucru.
Fara a urma un tratament specific formei depresive cu care se confrunta, oamenii isi
prelungesc durerea si suferinta cu saptamani, luni si chiar ani. Un tratament
corespunzator poate ajuta foarte multi oameni depresivi.
A doua problema tratata in lucrarea de fata se refera la stresul psihic. Desi este
conditionat psihic stresul are severe repercursiuni asupra fizicului. Pe cat posibil
trebuie sa incercam sa il evitam, chiar daca pretul este de a ne schimba, de a renunta
la cele mai dragi vise pe care le avem.
Reducerea stresului este dificila, intrucat ea tine de inlaturarea situatiilor
tensionate pe care le traim. Si asta este destul de dificil cand avem atatea
responsabilitati carora trebuie sa le facem fata. Din aceasta cauza poate cea mai buna
abordare nu este de a schimba mediul extern, ci de a ne insusi abilitatea
comportamentala de a reactiona pozitiv la ceea ce ni se intampla.
Porneste de la identificarea surselor de stres. Adesea este destul de dificil sa iti dai
seama care sunt evenimentele care iti provoaca anxietate, dar daca esti atent mai
multe zile la rand vei putea sa le identifici. Apoi vezi daca poti modifica acele
circumstante sau daca poti sa le eviti.

CAPITOLUL I
DEPRESIA / TULBURARILE DEPRESIVE
1. Dimensiunile problemei
Depresia afecteaza mai mult de 17 millioane de oameni in SUA si este de
multe ori denumita gripa psihiatriei. De multe ori auzim persoane ce spun: Sunt
deprimat, dar depresia manifesta clinic difera de ceea ce numim o stare de suparare.
Depresia dureaza mai mult (cel putin doua saptamani) si afecteaza mai mult decat
dispozitia individului. Nu este ceva de care poti scapa ori de cate ori vrei tu.
Exista mai multe forme clinice de depresie:
Depresia majora (simptomele dureaza mai mult de doua saptamani),
Distimia (depresie cronica),
Tulburarea bipolara sau boala maniaco-depresiva (existenta de episoade depresive
si maniacale),
Depresia asociata unui anumit sezon (depresie ce se instaleaza doar iarna).
Episoadele depresive pot fi:
unice:
episod depresiv uor
episod depresiv moderat
episod depresiv sever, fr simptome psihotice
episod depresiv sever, cu simptome psihotice
recurente:
tulburare depresiv recurent, episod actual uor
tulburare depresiv recurent, episod actual moderat
tulburare depresiv recurent, episod actual sever, cu simptome psihotice
tulburare depresiv recurent, n prezent n remisiune
Din motive ce nu sunt complet elucidate, depresia afecteaza mai mult femeile
decat barbatii (aproximativ 2:1). Cercetatorii au emis mai multe ipoteze pentru a
explica aceasta repartitie inegala pe sexe. Una dintre aceasta se bazeaza pe ideea ca
este mai probabil ca femeile sa mearga la medic atunci cand se instaleaza o stare
depresiva si astfel ele sunt mai usor de diagnosticat. Intr-un studiu aplicat unor
studenti, acestora li s-a cerut sa bifeze dintr-o lista acele lucruri pe care le-ar face ei
daca ar fi deprimati. Barbatii au raspuns mai frecvent: Evit sa ma gandesc la
motivele pentru care sunt deprimat, Fac o activitate fizica sau Practic un sport.
Femeile au raspuns mai frecvent: Incerc sa aflu cauzele depresiei mele,
Impartasesc sentimentele mele cu alte persoane sau Plang pentru a mai reduce din
3

tensiune. Cu alte cuvinte, barbatii incearca sa-si detaseze atentia de la o stare


depresiva, pe cand femeile tind sa-si concentreze toata atentia asupra ei.
Majoritatea persoanelor cu tentative de suicid sufera de depresie. In grupa de
varsta 18-24 de ani, suicidul este a treia cuza de deces. Simptomele depresiei
manifeste clinic se instaleaza la inceputul varstei adulte. Pe langa o dispozitie
depresiva, simptomele acestei afectiuni mai includ:
Modificarea apetitului cu o crestere/scadere semnificativa in greutate
Modificarea somnului (prea mult sau prea putin)
Scaderea interesului pentru viata
Incapacitate de concentrare sau de a lua decizii
Stare de slabiciune
Sentimente de vina nejustificate
Ganduri legate de moarte si suicid
Modificari fiziologice (cefalee sau constipatie)
Aproximativ 80% pana la 90% dintre pacienti isi vor imbunatati semnificativ
starea in urma tratamentului, in conditiile in care aproximativ toti cei ce urmeaza un
asemenea tratament vor simti o ameliorare a simptomelor. Tratamentul depresiei se
poate compune din psihoterapie (de grup sau individuala) si medicatie. Psihoterapia
este realizata de personal specializat - psihologi sau psihiatri.

Toate antidepresivele utilizate in mod frecvent sunt eficiente pentru depresia


manifesta clinic. Nu determina dependenta, dar necesita o anumita perioada pentru ca
efectul sa se instaleze (in medie 2 saptamani). Sunt medicamente sigure si bine
tolerate in general. Anumite efecte secundare, atunci cand se instaleaza, sunt usoare si
tranzitorii. Ori de cate ori se alege o medicatie antidepresiva, trebuie sa se faca un
raport risc/beneficiu - efectele secundare trebuiesc comparate cu riscurile bolii.
Intreaba-ti medicul despre efectele secundare ale medicatiei pe care ti-o prescrie si nu
lua medicamente antidepresive fara avizul medicului.
Exista numeroase tipuri de medicamente antidepresive . Pe care ar trebui sa il
folosesc (cand sa-l folesesc)? Decizia de a folosi un medicament revine in cele din
urma pacientului. Aceasta este luata in urma consultarii cu medicul.
O clasa de medicamente des utilizata in tratamentul depresiei este cea a
inhibitorilor de recaptare a serotoninei. Aceste medicamente modifica nivelele de
serotonina din creier.
Toate medicamentele din aceasta clasa au acelasi mecanism de actiune; diferenta
consta in rectiile adverse pe care le produc. Aceste medicamente sunt utilizate in
special in tratamentul depresiei, dar sunt utile si in tratamentulaltor afectiuni :
tulburari anxioase (tulburarea obsesiv -compulsiva sau atacurile de panica) si conditii
asociate cu durere cronica.
Marea majoritate a tulburarilor psihiatrice raspund la tratamentul medicamentos.
4

Exista si alte tratamente non-medicamentoase (cum ar fi psihoterapia) pentru aceste


afectiuni. Aceste terapii pot fi combinate. In general, medicatia antidepresiva este
sigura si bine tolerata. Printre reactiile adverse amintim greata, uscaciunea gurii,
sedare, cefalee, agitatie, disfunctie sexuala. De cele mai multe ori, efectele secundare,
daca se instaleaza, sunt usoare si tranzitorii. Riscul trebuie raportat intotdeuna la
beneficiul medicatiei, in conditiile in care o boala ca depresia poate avea complicatii
letale (suicidul).
Depresia este o tulburare a starii afective, care duce la aparitia unei trairi de
tristete sau de pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de timp. Fiind mai
serioasa decat un simplu episod de tristete, de suparare sau decat o traire temporara
de scadere a energiei, depresia poate avea un impact semnificativ asupra bucuriei de
a-ti trai viata, asupra capacitatii de munca, asupra starii generale de sanatate si asupra
persoanelor apropiate.
Generalitati
Depresia este o tulburare a starii afective, care duce la aparitia unei trairi de
tristete sau de pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de timp. Fiind mai
serioasa decat un simplu episod de tristete, de suparare sau decat o traire temporara
de scadere a energiei, depresia poate avea un impact semnificativ asupra bucuriei de
a-ti trai viata, asupra capacitatii de munca, asupra starii generale de sanatate.
Depresia se manifesta diferit de la o persoana la alta. Unii se simt daramati pentru o
perioada lunga de timp, in timp ce la alte persoane trairile de depresie vin si pleaca.
In cazul in care o persoana are episoade scurte de depresie usoara, aceasta poate fi
capabila sa isi continue viata profesionala si sa faca fata activitatilor cotidiene. Totusi,
daca persoana in cauza nu urmeaza o forma sau alta de tratament pentru depresie,
este supusa riscului de a deveni din ce in ce mai depresiva sau de a se imbolnavi fizic.
In cazurile severe de depresie, persoana respectiva poate ajunge la incapacitatea de a
comunica, la incapacitatea de a efectua activitatile de rutina si chiar la suicid. In
aceste cazuri, consultul unui specialist si urmarea unui tratament sunt esentiale.
Persoanele cu depresie pot fi refractare la ideea de a cauta ajutor deoarece considera
ca acest lucru este o dovada de slabiciune personala sau un defect de caracter sau
cred ca trebuie sa fie capabili sa iasa singuri din aceasta stare.
Astazi se stie ca depresia, ca si orice alta afectiune medicala, are o baza biologica si
chimica. Tratamentul depresiei este sigur si de regula eficace chiar si in cazul
persoanelor cu depresie severa.
2. Manifestari clinice - Simptome
Persoana care are depresie se poate simti lipsita de speranta si trista sau nu mai
poate simti placere in aproape nimic din ceea ce face. Se poate simti daramanta sau
descurajata, plange usor. De asemenea poate fi irascibila sau anxioasa sau poate avea
un nivel scazut de energie. Adeseori simptomele depresiei pot fi subtile la inceput.
5

Poate fi dificil de recunoscut ca simptomele pot avea legatura intre ele si ca persoana
respectiva ar putea avea depresie.
Cele mai semnificative doua simptome ale depresiei sunt:
- tristetea sau lipsa de speranta
- pierderea interesului sau a placerii in efectuarea majoritatii activitatilor din viata de
zi cu zi.
Alte simptome pot fi:
- pierderea sau luarea in greutate din cauza modificarilor in apetitul alimentar;
- cresterea sau diminuarea nevoii de somn;
- sentiment de neliniste si incapacitatea de a putea sta linistit, sau din contra
sentimentul ca orice miscare necesita un mare efort;
- senzatie de oboseala in tot timpul;
- sentimente de vinovatie sau de devalorizare fara un motiv aparent;
- ganduri recurente de moarte sau de suicid;
In cazul in care o persoana prezinta cel putin cinci din aceste simptome pentru o
perioada de 2 saptamani sau mai lunga, si daca unul din aceste simptome este fie
tristetea, fie pierderea interesului, persoana respectiva este diagnosticata cu depresie
majora. Totusi, chiar daca sunt prezente mai putin de cinci simptome, poate fi vorba
de o depresie si este nevoie de administrarea unui tratament.
In cazul in care sunt prezente 2 pana la 4 simptome pe o perioada de cel putin 2 ani
(la copii 1 an), poate fi vorba de o forma de depresie pe termen indelungat, numita
tulburarea distimica (distimia). Numeroase femei pot avea modificari ale dispozitiei
inainte de menstruatie. Simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera cu
relatiile interpersonale sau cu responsabilitatile cotidiene sunt cunoscute sub
denumirea de sindrom premenstrual (SPM). Totusi, femeile care prezinta simptome
premenstruale fizice si emotionale care interfera serios cu viata cotidiana pot avea o
forma de depresie, denumita tulburare premenstruala disforica.
Consultul de specialitate
Este indicat sa se cheme imediat o ambulanta (961) sau un serviciu de interventie
rapida in cazul in care o persoana:
- nu se poate abtine de la a se vatama pe sine sau pe altcineva ;
- aude voci;
- a avut sau are o tentativa de suicid sau prezinta semne prevestitoare de suicid, cum
ar fi faptul ca vorbeste despre suicid sau despre vatamarea unei alte persoane;
- prezinta semne de detasare de realitate (psihoza);
- consuma alcool in cantitate exagerata sau droguri.
6

Multi medici, de obicei generalisti, consulta persoane care prezinta simptome


generale care pot fi dificil de atribuit unei depresii.
Aceste simptome, care apar in mod frecvent in depresie, pot fi:
- dureri de cap si alte dureri cu diferite localizari;
- probleme digestive, inclusiv constipatie si diaree;
- pierderea interesului in activitatea sexuala sau incapacitatea de a mai avea o viata
sexuala activa;
- sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident;
- autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie;
- lipsa miscarii sau a vorbirii timp de ore intregi;
Alte simptome de depresie pot fi:
- mancatul excesiv si castigul in greutate, care apar mai frecvent decat pierderea
poftei de mancare;
- cresterea duratei de somn, mai frecventa decat insomnia;
- plans facil, manie, stare generala proasta, impreuna cu anxietate si stare de tensiune
interioara;
- uneori, o senzatie de ingreunare a bratelor sau a picioarelor;
- sensibilitate excesiva la rejectie (respingere).
Depresia este o afectiune serioasa la persoanele de orice varsta, si cei mai in
varsta care prezinta simptome de depresie trebuie sa inceapa un tratament cat mai
curand posibil. Depresia la varstnici poate duce la aparitia unei stari de confuzie sau a
uitarii (Atentie! Unele medicamente pot provoca de asemenea aparitia acestor
simptome). De asemenea, depresia a fost identificata ca fiind un factor de risc
semnificativ de deces la persoanele varstnice care au afectiuni cardiace. Este deosebit
de importanta recunoasterea din timp a semnelor de avertizare ale depresiei, pentru ca
persoana respectiva sa poata primi un tratament corespunzator cat mai devreme
posibil.
Simptomele depresiei sunt adesea subtile la inceput. Poate fi greu de recunoscut ca
aceste simptome pot avea legatura intre ele si ca ele pot fi datorate unei depresii.
La copii si la adolescenti simptomele depresiei sunt uneori diferite decat cele aparute
la adulti, ceea ca face ca diagnosticarea si inceperea unui tratament sa fie mai dificile.
Depresia poate duce la suicid.
Semnele prevestitoare ale unei tentative de suicid se modifica cu varsta:
- semnele prevestitoare ale suicidului la copii si adolescenti pot fi preocuparea in
legatura cu moartea sau suicidul sau ruperea recenta a unei relatii;
- semnele prevestitoare ale suicidului la adulti pot include abuzul de alcool sau de alta
7

substanta, pierderea recenta a slujbei sau divortul;


- semnele prevestitoare ale suicidului la varstnici pot cuprinde moartea recenta a
partenerului de viata sau diagnosticarea de curand cu o boala severa, care ii poate
scurta durata de viata.
Expectativa vigilenta
Expectativa vigilenta este o perioada de timp in care persoana respectiva si doctorul
curant observa simptomele fara sa se administreze un tratament medicamentos.
Expectativa vigilenta poate fi adecvata in cazul in care sunt prezente trairi de tristete,
suparare sau melancolie. Totusi, daca simptomele nu se amelioreaza dupa 2
saptamani, se recomanda discutarea cu doctorul.
3. Cauze si factori de risc
Ce anume cauzeaza depresia este un subiect intens studiat in prezent.
Expertii considera ca apariritia depresie este conditionata de urmatorii factori:
predispozitia genetica, impreuna cu evenimentele de viata stresante, afectiuni
medicale, administrarea de medicamente sau alti factori, pot determina un
dezechilibru al anumitor substante chimice din creier, denumite neurotransmitatori
Situatiile care pot declansa un episod de depresie sunt:
- unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru indepartarea durerii sau
steroizii; de obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit;
- tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al gladei tiroide sau
suprarenale;
- dezechilibre chimice, precum dezechilibrele in nivelurile sanguine ale calciului sau
nivelurile scazute ale fierului (anemia);
- afectiunile indelungate (cronice), precum artrita, bolile cardiace sau cancerul
- infectiile, cum ar fi infectiile virale sau infectiile ficatului sau ale creierului
- factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi
- factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme medicale
grave proprii sau ale unei persoane apropiate.
- varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de ceilalti au
adeseori depresie
- presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de aceeasi
varsta
- consumul de alcool, de substante ilegale sau probleme in legatura cu abuzul de o
substanta
- sindromul premenstrual cronic
- menopauza
- durerea cronica
- stresul
8

- oboseala
- nasterea recenta.
Una din situatiile enumerate mau sus care poate provoca depresia este
menopauza la care ne vom referi in continuare.
Secretia hormonala ovarina incepe sa scada, oricand dupa varsta de 40 de ani.
Menstruatia devine neregulata si in final se opreste. Estrogenul are un rol important
in multe procese, cum ar fi reglarea temperaturii corpului, formarea osoasa si
echilibrul membranelor mucoase ale vaginului. Scaderea nivelului de estrogen este
responsabila de cele mai multe simptome ale menopauzei. Scaderea nivelului seric de
estrogen este mult mai brusca la femeile carora ovarele le-au fost extirpate
chirurgical. Simptomele apar la scurt timp dupa interventia chirurgicala. Multe femei
se adapteaza usor la aceste modificari, dar cele mai multe au unul sau mai multe din
urmatoarele simptome.
Simptome frecvente:
- bufeuri de caldura, datorita scaderii nivelului de estrogen care regleaza
temperatura;
- pertubarea somnului, in general datorata aparitiei bufeurilor de caldura noaptea,
intrerupandu-se somnul profund;
- modificari ale dispozitiei, datorate insomniilor; alte cauze pote fi datorate
modificarilor aparuta in familie (copiii sunt la varsta la care se muta de acasa,
partenerii sunt ocupati cu serviciul, decizii in ceea ce priveste mentinerea locului de
munca sau schimbarea lui etc);
- uscaciune vaginala, datorita scaderii nivelului de estrogen, determinand subtierea
peretilor vaginali; poate apare dispareunie (dureri la contact sexual) si cresterea
frecventei infectiilor vaginale;
- scaderea apetitului sexual, frecvent relatat de femei de toate varstele; motivul nu
este bine cunoscut; oboseala, problemele de cuplu si consumul de alcool contribuie
cu siguranta la aparitia acestui simptom;
- tulburari de memorie, frecvent relatate; motivul este necunoscut.
Alte efecte
Riscul pentru osteoporoza - estrogenul joaca un rol important in prevenirea
osteoporozei; in timp, scaderea densitatii osoase determina fracturi osoase, cel mai
frecvent la nivelul vertebrelor, soldului si articulatiei radiocarpiana (articulatia
mainii).
Alte modificari scaderea elasticitatii tesuturilor, muschilor, ligamentelor,
modificarea aspectului sanilor; toate acestea sunt foarte greu de acceptat de o femeie.
Cum pot fi ajutate femeile in perioada menopauzei?
Femeile ar trebui sa beneficieze de suportul partenerilor. Un pas inainte este
9

intelegerea cauzei fiziologice a modificarilor prin care trece femeia in aceasta


perioada. Alte moduri de a le ajuta presupun:
- Incurajarea discutiilor despre tulburarile aparute. Comunicarea deschisa este
cheia unei bune relatii.
- Discutia despre alegerea unei metode contraceptive; chiar si dupa mai multe
luni de amenoree, femeile au sanse de 50% sa ovuleze. Pentru siguranta, trebuie
folosita o metoda contraceptiv timp de un an de la amenoree. Exista motive de
sanatate pentru care sarcina trebuie evitata. Riscul de anomalii ale fatului creste cu
inaintarea in varsta.
- Intelegerea motivului pentru care contactul sexual este necomfortabil, chiar
dureros. Femeile si barbatii ajung la orgasm mai tarziu decat inainte. Poate fi necesar
un contact sexual prelungit. Lubrifiantele pot fi folositoare. Uleiurile vegetale pot fi
de un real ajutor - printre acestea se gaseste si uleiul de masline care nu este scump si
este folositor. Uleiurile nu trebuie folosite cu prezervative pentru ca le scade
eficienta. Cremele de fata sau vaselina trebuie evitate pentru ca determina iritatia
mucoasei vaginale.
- Sprijinirea unui regim de viata sanatos. O dieta echilibrata, mai putina cafea,
scaderea consumului de sare, toate acestea fac parte din acest regim. Exercitiile fizice
si repausul adecvat sunt foarte importante pentru evitarea stresului.
- Unele femei au nevoie de ajutor in decizia de a initia substitutia hormonala
sau nu. Intelegerea beneficiilor si riscurilor sunt importante atat pentru femei cat si
pentru barbati.
- Iubirea si comunicarea sunt foarte importante pentru a trece mai usor prin
aceasta perioada de tranzitie dificila pentru femeie.
Situatii in care menopauza trebuie luata in calcul
In menopauza fiziologica, dupa ce menstruatia devine neregulata si apoi se
opreste, ovarele produc din ce in ce mai putin estrogen (hormon feminin). Aceasta
modificare are loc pe o perioada de 5-7 ani, de obicei intre varsta de 45 si 55 de ani.
In menopauza chirurgicala (extirparea ovarelor), secretia hormonala este brusc
intrerupta. In ambele cazuri, rezultatul deficitul de estrogen. Unele femei nu au nici
un fel de simptome, in timp ce altele au o varietate larga. Cele mai frecvente
simptome sunt bufeurile de caldura, tulburarile dispozitiei, insomniile, uscaciunea
vaginala si infectiile urinare. Aceste simptome, riscurile si beneficiile tratamentului
de substitutie hormonala si tratamentele alternative vor fi discutate in continuare.
Substitutia pe termen lung versus substitutia pe termen scurt
Multe femei decid sa foloseasca substitutia hormonala pentru a controla
simptomele, dar nu pentru o perioada de mai putin de 5 ani. Nu exista nici un studiu
care sa demonstreze ca substitutia pe termen scurt (mai putin de 5 ani) creste riscul
cancerului mamar, un cancer frecvent. Nu exista in schimb nici beneficii pe termen
10

lung. De exemplu, pentru a preveni osteoporoza este necesara substitutia pe mai mult
de 5 ani.
Substitutia cu estrogen creste riscul trombozei venoase si trombozei
pulmonare. Acest risc nu depinde de perioada substitutiei. Cu toate acestea, acest risc
este relativ mic la femeile sanatoase. La femeile cu afectiuni care ar favoriza
trombozele venoase, nu este recomandata terapia cu estrogeni. Riscul pentru
afectiune biliare creste lent la femeile substituite. Nici acest risc nu depinde de
perioada substitutiei.
Simptome frecvente in perioada de menopauza si premenopauza
Bufeuri de caldura Estrogenii previn, in cele mai multe cazuri, bufeurile de
caldura. Cand acestea dispar, somnul se imbunatateste. Un somn bun conduce la
diminuarea tulburarilor de dispozitie. In unele cazuri, bufeurile dispar de la sine, dar
la multe femei netratate persista multi ani.
Tulburari de dispozitie Multe femei raporteaza tulburari ale dispozitiei, ca de
exemplu iritabilitate si depresia. In unele cazuri, acestea sunt rezultatul intreruperii
somnului, datorita bufeurilor de caldura, si se vor ameliora odata acestea tratate. Dar
unele
sunt
cauzate
de
modificarile
stimulilor
nervosi,
datorate
modificarilor hormonale de la menopauza. Daca substitutia estrogenica nu
amelioreaza aceste simptome, care pot fi chiar severe, trebuie avute in vedere
tratamente alternative (psihoterapie sau medicatie).
Tulburari urinare Deficitul de estrgen poate detremina incontinenta urinara
(pierdere de urina asociata cu senzatia imperioasa de a urina) si infectii urinare
recurente. In cele mai multe cazuri incontinenta urinara are alte cauze. Adesea, se
poate ameliora prin exercitii Kegel regulate (exercitii ale muschilor pelvieni).
Uscaciune vaginala Poate cauza jena subpubiana si dureri la contact sexual.
Estrogenii (orali sau cu administrare vaginala) amelioreaza aceste simptome.
Scaderea apetitului sexual Este raportat de 1-3 femei de orice varsta. Cauzele
cele mai frecvente sunt problemele in relatia cu partenerul, oboseala, depresia sau
anxietatea, excesul de alcool sau consumul de droguri. Se stiu foarte putine despre
cum pot influenta hormonii sau circulatia sangvina apetitul sexual. Desi stim ca
testosteronul este in cea mai mare parte responsabil de apetitul sexual, nu stim sigur
daca administrarea lor ar ajuta.
Tulburari de memorie Multe femei relateaza tulburari de memorie. Nu se stie
daca acestea se datoreaza unui de stil de viata haotic sau modificarilor hormonale.
Unele femei raporteaza ameliorari dupa administrarea estrogenului.
Persoana cu depresie se poate izola social de ceilalti si sa isi piarda interesul in
activitatea sexuala.
Evolutia depresiei variaza de la o persoana la alta. Pot fi prezente simptome
usoare sau severe de depresie pentru o perioada indelungata de timp sau pentru o
11

perioada scurta. Un procent mic de persoane se simt depresive in marea majoritate a


vietii
lor;
acestea
necesita
un
tratament
de
intretinere.
Majoritatea pesoanelor cu depresie pot fi tratate cu succes cu medicamente, consiliere
profesionala sau o combinatie a celor doua. Tulburarile depresive sunt clasificate in
functie de severitatea si de durata lor. Depresia poate fi usoara, moderata sau severa.
Ea poate debuta brusc (depresie acuta) sau poate dura o perioada indelungata
(depresie cronica). De exemplu, tulburarea distimica, este o depresie cronica usoara.
Unii oameni pot avea un episod de depresie majora care se poate suprapune peste o
tulburare distimica (depresie dubla). In cazul unei depresii severe, poate fi necesara o
internare intr-un spital pentru o perioada scurta de timp, in special daca sunt prezente
ganduri de sinucidere. Deoarece depresia creste riscul de tentativa de suicid, persoana
respectiva trebuie sa urmeze imediat un tratament daca sunt prezente idei de
autodistrugere.
Tulburarea recurenta
Adeseori depresia reapare. Daca o persoana are un episod de depresie,
probabilitatea ca depresia sa revina iarasi la un anumit moment al vietii acelei
persoane este mai mare decat la restul oamenilor care nu au avut niciodata depresie.
Riscul de aparitie a unui nou episod de depresie creste cu fiecare episod.
Boli asociate
Depresia poate contribui la dezvoltarea anumitor afectiuni, cum ar fi boala arterelor
coronare.
Persoanele depresive care au o afectiune cronica cum ar fi diabetul zaharat sau boala
arterelor coronare sufera mai mult din cauza simptomelor acestor afectiuni, au o
capacitate mai scazuta de functionare, prezinta o scadere a calitatii vietii si suporta
costuri medicale mai mari. Persoanele cu depresie au o probabilitate mai mica de a se
autoingriji si acest lucru poate duce la inrautatirea stariilor de sanatate. Uneori
episoadele de depresie pot fi precedate sau urmate de perioade de crestere a energiei
(manie). Daca exista un ciclu de episoade depresive si respectiv maniacale, este
vorba de o afectiune care poarta numele de tulburare bipolara. In cazul in care
simptomele depresive apar numai in anumite anotimpuri din an, cum ar fi in lunile de
toamna si de iarna, este o depresie sezoniera.
Factori de risc
Anumiti factori cresc riscul de depresie. Daca o persoana are o ruda de gradul
intai, cum ar fi tatal sau mama, cu depresie, riscul de aparitie a depresiei la persoana
respectiva este de pana la trei ori mai mare decat in populatia generala.
Daca a existat in trecut un episod de depresie, probabilitatea de a face din nou
depresie este mult mai mare.
12

Alti factori de risc pentru depresie sunt:


- afectiuni cardiace in trecut, precum boala arterelor coronare;
- o afectiune severa, continua (cronica), cum ar fi diabetul zaharat, cancerul su
durerea cronica;
- probleme maritale;
- consumul de alcool sau de droguri;
- administrarea unor medicamente ce pot provoca simptome depresive, cum ar fi
narcoticele pentru indepartarea durerii sau steroizii;
- un eveniment de viata stresant, ca de exemplu pierderea unei persoane dragi sau
intrarea in somaj. Acest lucru este valabil mai ales la varstnici, care pot avea multi
factori stresanti sociali, cum ar fi faptul de a deveni dependenti de altii pentru a fi
ingrijiti;
- anumite conditii medicale generale, precum anemia sau afectiunile tiroidiene;
- o afectiune severa descoperita recent;
- o interventie chirurgicala recenta;
- un istoric de abuz sexual sau fizic in copilarie;
- o ingrijorare excesiva, constanta sau o anxietate excesiva;
- o tulburare de alimentatie;
- o tulburare anxioasa.
Factori de risc suplimentari pentru depresie la femei sunt:
- o nastere recenta;
- folosirea de anticonceptionale orale. Totusi, la unele femei, contraceptivele pot
imbunatati dispozitia;
- un istoric de tulburare disforica premenstruala (sindrom premenstrual sever).
4. Tratament
Primul ajutor
Primul pas pentru a primi ajutor este depasirea atitudinii negative. Multa lume
considera ca a cere ajutor e un semn de slabiciune. Greselile cele mai frecvente se fac
in urma prezumtiilor ca de aceasta boala se scapa usor sau ca unii sunt prea batrani ca
sa se mai vindece. Incepeti prin a discuta cu medicul de familie, el o sa-si dea seama
cel mai repede care ar putea fi cauzele depresiei. Apoi adresati-va unui specialist.
Familia si prietenii joaca un rol important pe parcursul intregului tratament. E foarte
important ca ei sa ofere tot sprijinul persoanei afectate de depresie.
Tratamentul depresiei cuprinde de obicei administrarea de medicamente, unele
forme de consiliere profesionala (psihoterapie) sau o combinare a acestora. Este
deosebit de importanta stabilirea unei relatii terapeutice confortabile si de durata cu
doctorul
curant
pentru
a
se
putea
trata
depresia.
13

Medicii specialisti care pot diagnostica si pot trata depresia sunt medicii psihiatri.
Diagnosticul de depresie mai poate fi pus si de:
- medicii internisti
- medicii de familie
Investigatii
Doctorul curant va face o anamneza (adica va pune intrebari in legatura cu starea
generala de sanatate) si va efectua o examinare fizica completa. De asemenea, el sau
ea poate recomanda si efectuarea unor teste precum:
- examene de laborator, pentru a se vedea daca simptomele nu sunt cauzate de
anumite afectiuni, precum o activitate scazuta a glandei tiroide (hipotiroidism) sau o
anemie
- evaluarea starii de sanatate mentale, care implica un interviu cu un profesionist de
sanatate mentala (psihiatru)
- teste verbale sau scrise care pot detecta depresia.
Medicul psihiatru poate pune intrebari pentru a determina cat de mult este
afectata persoana respectiva de starea depresiva pe care o are, inclusiv daca au fost
sau sunt prezente idei de sinucidere. Daca a existat vreodata o perioada de veselie
anormala (excesiva, inadecvata), iritabilitate sau o senzatie de energie intensa care a
durat 4 zile sau mai mult, medicul trebuie informat asupra acestui lucru. Episoadele
maniacale, sau episoadele mai usoare hipomaniacale fac parte din tulburarea bipolara.
Unele tipuri de medicamente antidepresive pot agrava simptomele tulburarii bipolare,
de aceea este foarte important ca simptomele sa fie diagnosticate cu precizie. Atunci
cand este consultat doctorul curant, este important sa se discute cu acesta despre orice
simptom care s-ar putea datora depresiei. Aproximativ jumatate din totalitatea
cazurilor de depresie sunt subdiagnosticate si subtratate. De aceea trebuie ca medicii
generalisti si medicii de familie sa puna intrebari de rutina legate de depresie cu
ocazia fiecarui consult efectuat.
Tratamentul initial
Tratamentul depresiei poate cuprinde administrarea de medicamente
antidepresive, consiliere terapeutica cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala, sau
o
combinare
a
celor
doua
modalitati
de
tratament.
Consilierea terapeutica (psihoterapia) poate fi suficienta in cazul depresiei usoare sau
moderate. In cazul in care simptomele de debut sunt severe, cel mai probabil
tratamentul initial va include atat medicamente antidepresive cat si consiliere
terapeutica.
Internarea in spital poate fi necesara daca sunt prezente semne prevestitoare ale unui
suicid, ca de exemplu ganduri sau planuri de auto-vatamare sau de vatamare a altei
14

persoane, detasare de realitate (psihoza) sau un consum excesiv de alcool sau de


droguri
Uneori este nevoie de mai multe incercari de a se gasi medicamentul si tipul de
psihoterapie care sunt cele mai eficace la persoana respectiva.
Poate fi necesara o perioada de 4 pana la 12 saptamani pana cand medicamentele sa
isi faca efectul, desi de obicei ele actioneaza mai rapid.
De aceea este foarte important ca persoana cu depresie sa colaboreze cu doctorul
curant
pentru
a
gasi
impreuna
cel
mai
bun
tratament.
La o femeie care a nascut de curand, invatarea strategiilor de a face fata depresiei
poastpartum poate ajuta la dobandirea mai rapida a vindecarii.
In cazuri rare, terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi optiunea initiala de
tratament pentru persoanele care nu pot lua medicamente antidepresive, care nu au
raspuns la alte modalitati de tratament, sau care au o depresie severa in care sunt
prezente simptome psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se hrani.
ECT presupune o stimulare electrica usoara, aplicata in regiunea tamplelor, care
provoaca o scurta convulsie. Se considera ca acest procedeu poate determina
restabilirea echilibrului substantelor chimice cerebrale, numite neurotransmitatori (al
caror dezechilibru a dus la aparitia depresiei).
Tratamentul de intretinere
Cel putin jumatate din cei care au un episod depresiv vor prezenta o recurenta a
simptomelor (recadere). Continuarea tratamentului pe o perioada de cel putin 7 pana
la 15 luni dupa recuperare va duce la scaderea riscului de recadere.
De asemenea, tratamentul de intrtinere mai cuprinde si:
- o dieta alimentara echilibrata
- evitarea consumului de alcool
- efectuarea de exercitii fizice in mod regulat
- somn odihnitor.
Daca este prezenta si o alta afectiune in afara de depresie, este necesara
continuarea tratamentului si pentru acea afectiune. Depresia poate fi insotita si de alte
tulburari ale dispozitiei, precum anxietatea si tulburarile anxioase, psihoza sau
simptome maniacale.
Tratamentul in cazul agravarii
In cazul in care depresia se agraveaza la o persoana care urmeaza doar consiliere
terapeutica,
se
poate
adauga
un
medicament
antidepresiv.
Datele obtinute din experienta arata ca, in cazul depresiei severe, adaugarea de
medicamente la consilierea terapeutica este mai eficienta decat utilizarea doar
psihoterapiei. La persoanele cu depresie recurenta poate fi nevoie de tratament cu
medicamente
antidepresive
pentru
tot
restul
vietii.
15

Daca depresia se agraveaza in timp ce persoana respectiva este deja sub tratament
medicamentos si consiliere terapeutica, se pot incerca alte medicamente in locul celui
administrat in prezent sau acestea se pot adauga la tratamentul initial.
S-a demonstrat ca terapia electroconvulsivanta (ECT) este o modalitate de tratament
eficienta pentru depresia severa sau pentru depresia in care alte tratamente nu au avut
efect.
ECT trebuie sa fie continuata cu tratament medicamentos si consiliere, deoarece
reaparitia simptomelor este frecventa.
In cazul in care simptomele depresive se accentueaza, este esential ca persoana
respectiva sa discute cu doctorul pentru a se gasi tratamentul eficient.
Depresia majora poate fi un factor de risc in dezvoltarea afectiunilor cardiace
precum
boala
arterelor
coronare
sau
infarctul
miocardic.
Totusi, cel mai mare pericol al depresiei este suicidul. Aproximativ 15% din
persoanele cu depresie mor prin suicid.
De retinut!
Avertizarile Asociatiei de Administrare a Medicamentelor si a Alimentelor din
Statele Unite (Food and Drug Administration, FDA) cuprind:
un avertisment vizavi de legatura intre medicamentele antidepresive si riscul de
suicid. FDA nu recomanda incetarea administrarii de antidepresive, dar recomanda o
atentie speciala la semnele ce prevestesc suicidul in cazul persoanelor aflate in
tratament. Acest lucru este deosebit de important in special la inceputul tratamentului
sau la modificarea dozelor.Administrarea acestui medicament in primele 12
saptamani de sarcina poate creste riscul de aparitie a defectelor fetale.
Oricine poate face depresie, indiferent de varsta, rasa sau statut social. O persoana la
fiecare 10 care solicita un consult medical are depresie, dar adeseori aceasta este
trecuta cu vederea, astfel incat in aproximativ jumatate din aceste cazuri nu este
recunoascuta, si prin urmare nu este tratata.
Netratata, depresia poate duce la scaderea calitatii vietii si la cresterea riscului
de suicid. Mai putin de o treime din persoanele cu depresie urmeaza un tratament
profesional. In multe cazuri, atunci cand persoanele afectate de depresie cauta un
tratament, medicii generalisti atribuie simptomele unor altor afectiuni, mai ales daca
aceste simptome nu sunt foarte clar conturate. Persoana afectata poate sa nu realizeze
ca are o depresie sau se poate simti jenata, astfel ca nu cauta un tratament. Totusi, este
foarte important sa se incerce sa se caute un tratament atunci cand exista suspiciunea
ca o persoana draga ar putea avea depresie.
Cu cat tratamentul este inceput mai devreme, cu atat sunt sanse mai mari pentru
o vindecare rapida si completa, de asemenea este importanta prevenirea recaderii.
16

Depresia nu este normala la nici o varsta, iar tratamentul este important.


- depresia este adeseori subdiagnosticata la copii, la adolescenti si la varstnici. La
copii si adolescenti, depresia poate fi gresit interpretata ca variatii ale dispozitiei
datorate modificarilor hormonale
- persoanele varstnice pot considera ca este firesc sa se simta deprimati odata cu
inaintarea in varsta.
Depresia trebuie identificata si tratata cat mai devreme pentru a se amana cat
mai mult posibil apelarea la serviciile de nursing (de ingrijire) la domiciliu. Riscul de
deces datorat depresiei creste semnificativ in timpul primului an in care o persoana in
varsta beneficiaza de serviciile de nursing (de ingrijire) la domiciliu.
Implicarea membrilor familiei si suportul oferit de acestia in tratamentul depresiei
poate fi extrem de important, in special in cazul copiilor, adolescentilor si a
varstnicilor. Uneori parintii copiilor sau adolescentilor cu depresie pot deveni si ei la
randul
lor
depresivi
si
pot
necesita
un
tratament.
Femeile care au nascut de curand sunt sfatuite sa invete din timp cum sa faca fata
depresiei poastpartum; acest lucru le poate ajuta sa se vindece mai repede si sa
previna aparitia unei probleme mai severe si mai de durata legate de depresia
postpartum.
Profilaxie
Desi este posibil ca o persoana sa nu poata preveni aparitia unui prim episod de
depresie, se poate preveni aparitia unei recurente (recadere) sau a unei agravari a
simptomelor prin:
- luarea cu regularitate a medicamentelor, asa cum au fost ele prescrise. Adeseori
depresia reapare deoarece tratamentul antidepresiv este oprit prea devreme sau
nu este luat asa cum a fost prescris de medicul psihiatru .
- continuarea administrarii medicatiei pentru cel putin 7 pana la 15 luni de la
ameliorarea simptomelor. Luarea in continuare a medicamentelor chiar si dupa
ce persoana respectiva a inceput sa se simta mai bine ajuta la prevenirea
reaparitiei simptomelor depresive .
- continuarea terapiei cognitiv-comportamentale chiar si dupa ce tratamentul
medicamentos a fost oprit. Cercetatorii au demonstrat ca persoanele care au
continuat sa faca acest tip de consiliere terapeutica inca 2 ani de zile de la
oprirea medicamentelor au avut o rata mai mica de recadere
- dieta alimentara echilibrata.
- exercitii fizice efectuate cu regularitate;
- cautarea imediata a unui tratament atunci cand persoana respectiva incepe sa
observe ca apar noi simptome de depresie sau ca cele prezente se accentueaza,
precum ar fi trairile de lipsa de speranta sau tristete sau pierderea interesului
17

sau a placerii in majoritatea activitatilor;


- mentinerea unui program regulat de somn;
- evitarea consumului de alcool sau de droguri.
Este dificil sa se poata preveni toate recaderile depresiei. Totusi, persoana
respectiva poate reusi sa previna aparitia sau sa reduca severitatea unor episoade
viitoare. In cazul in care urmeaza un tratament de intretinere cu o doza minima
eficace de antidepresiv, trebuie sa se asigure ca ia toate medicamentele asa cum au
fost ele presrise de doctorul curant. Este important sa nu renunte la sedintele de
consiliere. De asemenea este important sa apeleze la ajutor atunci cand observa ca
apar primele simptome de depresie, in special daca episoadele depresive sunt de
regula moderate sau severe.
Tratamentul ambulator (la domiciliu)
In timp ce psihoterapia si medicamentele antidepresive sunt cele mai eficiente
tratamente pentru depresie, tratamentul ambulator este de asemenea important.
Sunt mai multi pasi pe care persoana in cauza ii poate face pentru a se ajuta pe sine in
timpul unui episod depresiv si pentru a preveni episoadele viitoare:
- sa stabileasca teluri realiste pentru sine si sa isi asume o parte rezonabila de
responsabilitate;
- sa imparta sarcinile mari in unele mai mici, pe care sa le efectueze treptat, dupa ce a
stabilit mai intai prioritatile;
- sa faca atat cat poate face, atunci cand este in stare;
- sa amane luarea deciziilor majore de viata (ca de exemplu schimbarea profesiei,
mutarea in alta casa sau casatoria sau divortul) atunci cand sunt intr-o perioada de
depresie;
- sa incerce sa isi impartsesca sentimentele cu cineva. De obicei este mai bine decat
sa se izoleze sau sa fie secretoasa ;
- sa ii lase pe cei din familie sau pe prieteni sa ii ajute ;
- chiar daca nu se simte motivata, sa incerce sa participe la activitati religioase,
sociale sau de alt tip;
- sa faca cu regularitate exercitii fizice ;
- sa aiba o alimentatie echilibrata. In cazul in care pofta de mancare lipseste, sa
consume mai degraba gustari mici cantitativ decat portii mari de mancare
- sa aiba un somn corespunzator. Daca sunt prezente tulburari ale somnului se
recomanda:
- sa mearga la culcare la aceeasi ora in fiecare seara si, mai important, sa se
scoale la aceeasi ora in fiecare dimineata
- sa aiba un dormitor intunecos si ferit de zgomote
- sa nu face exercitii fizice dupa ora 17.00
18

- sa evite consumul de bauturi cofeinizate dupa ora 17.00


- se evite folosirea de medicamente pentru somn neprescrise de doctor sau
consumul de alcool, deoarece acestea pot provoca un somn neodihnitor si pot
interactiona cu medicamentele antidepresive
- sa aiba rabdare au propria persoana. Sa isi aminteasca si sa isi spuna ca
depresia nu este din cauza ei si ca nu poate fi depasita doar cu propria vointa.
Ca tratamentul este necesar in cazul depresiei, la fel ca in orice alta afectiune
- sa incerce sa aiba mereu o atitudine pozitiva, optimista. Sa isi aminteasca si
sa isi spuna ca este nevoie de timp pana va incepe sa se simta mai bine si ca
dispozitia se va ameliora treptat, putin cate putin.
In comparatie cu alte afectiuni mentale, tratamentul depresiei are cele mai
favorabile rezultate.
Medicamentele utilizate in tratarea depresiei sunt: antidepresivele triciclice,
modulatori ai recaptarii serotoninei si inhibitori ai metabolizarii serotoninei sau altor
mediatori.
Durata tratamentului este de cel putin 5-8 saptamani; daca rezultatele la
tratament sunt bune, este recomandat ca tratamentul antidepresiv sa fie mentinut chiar
mai mult timp (6 luni sau mai mult), pentru a preveni revenirea simptomelor.
Medicul psihiatru tine cont, in stabilirea tratamentului, nu doar de trasaturile
particulare ale afectiunii pacientului, dar si de varsta si sexul pacientului, de debutul
afectiunii, de raspunsul individual la tratament, de eventualele afectiuni asociate.
Exista multe metode de psihoterapie, dar ele se bazeaza pe atentia si suportul acordat
pacientului la nevoie. Constientizarea, suportul si sfatul venite de la o persoana
disponibila asigura cele mai bune rezultate.
Pacientul poate fi deasemenea asistat in ceea ce priveste solutionarea
problemelor sale sociale. Pacientii au nevoie de suportul celor apropiati, daca
conflictele in familie si instabilitatea sociala sunt principalii factori care ar putea
grabi vindecarea.
Activitatea fizica este deasemenea benefica pentru imbunatatirea dispozitiei.
Efortul fizic poate determina eliberarea de substante naturale - endorfine. Efectele
endorfinelor sunt similare cu cele ale preparatelor antidepresive sau neuroleptice.
Pe de o parte psihoterapia ajuta oamenii sa depaseasca anumite traume provocate
de schimbari majore in viata. Acest lucru se poate intampla in aproximativ 20 de
saptamani de terapie. Pe e alta parte sunt antidepresivele. Aceste medicamente
imbunatatesc somnul si apetitul, cresc puterea de concentrare si buna dispozitie.
Acestea trebuie luate pe o perioada cuprinsa intre 4 si 12 saptamani pentru ca primele
semne de insanatosire sa fie vizibile.
Uneori tratamentul se poate intinde pe 6 luni sau mult dupa ce simptomele nu
19

mai sunt prezente. Vestea bun este c depresia poate fi tratat. Din nefericire ns,
foarte muli oameni ignor simptomele acetei boli i ezit s caute ajutor. Dac crezi
c suferi de depresie, adreseaz-te medicului de familie i acesta te va ajuta s gseti
un tratament adecvat.
Cele mai obisnuite tratamente sunt:
- Medicamente care ajut la corectarea dezechilibrelor chimice din creier
- Consilierea efectuat de un specialist psiholog, psihiatru sau neurolog
- Tratament medicamentos plus consiliere i ajutarea pacientului s fac fa
problemelor i crizelor vieii, dependenei de alcool/droguri i altor probleme care se
asociaz adeseori cu depresia.
Unele cri i ajut pe pacien s neleag mai bine i s incorporeze armonios
elementele sntii mintale n viaa lor. Biblia, studiat n profunzime, este extrem
de util n acest sens.

Grupele i cercurile de suport conduse de specialiti competeni n


managementul depresiei pot fi foarte utile i eficiente. Identificarea gndurilor
exagerat de negative sau de auto-critice i dezvoltarea unor atitudini mai realiste, de
acceptare de sine. Frmiarea problemelor copleitoare din prezent n componente
mai mici i identificarea unor pai concrei de soluionare a lor. Cerei ajutor de la
ali membri ai familiei, medic, consilier, preot sau pastor. Activitatea fizic regulat,
cum ar fi mersul pe jos n pas vioi timp de 30-45 de minute zilnic. S-a demonstrat,
prin numeroase studii, c activitatea fizic regulat este eficient n prevenirea i
tratamentul depresiei. Programai activiti plcute, antrenante n fiecare zi. Cutai
modaliti de a colora existena i de a v bucura de plcerile curate ale vieii.
Unele plante medicinale cum ar fi Hypericum perforatum sau suntoarea par s
aib un efect semnificativ mpotriva formelor medii de depresie.
Cum pot familia si prietenii sa ajute o persoana depresiva?
Cel mai important lucru (care poate fi facut cu usurinta de catre oricine) este
sa-l ajute pe pacient sa ajunga la un psihiatru, pentru ca astfel pacientul va beneficia
de un diagnostic si un tratament adecvat. Pacientii pot fi ajutati si sustinuti sa nu
intrerupa medicatia inainte de disparitia simptomelor (acest lucru se intampla uneori
dupa cateva saptamani).
Un ajutor este si verificarea locului unde pacientul isi tine medicamentele.
Urmatorul lucru important este suportul emotional. Acesta consta in intelegerea,
rabdarea si caldura cu care inconjuram pacientul. Incercati sa implicati pacientul in
conversatie si sa-l ascultati cu atentie. Nu-l contraziceti in ceea ce spune si nu fiti
depreciativi, dar incercati sa-i prezentati situatia reala si sa-i aratati ajutorul sperat.
20

Nu minimalizati gandurile de sinucidere si informati intotdeauna psihiatru despre ele.


Incurajati pacientul sa iasa din casa, luati-l la plimbare, la cinematograf, implicati-l in
orice alta forma de activitate. Daca invitatia dumneavoastra este respinsa, incercati sa
insistati delicat. Evitati sa-i spuneti "descurca-te singur", "trebuie sa faci asta",
"trebuie sa-ti asumi asta", "trebuie sa faci ceva" sau alte lucruri de genul acesta.
Incurajati-l pe pacient sa-si reia activitatile care-i placeau, cum ar fi hobbi-urile,
sportul, muzica, cinematograful, teatrul. Nu incercati sa fortati o persoana depresiva
sa se implice in prea multe activitati si prea repede. Persoanele cu depresie au nevoie
de schimbari si companie, dar aparitia de prea multe schimbari pot intari sentimentul
de esec, de ratare. Nu acuzati pacientul depresiv de faptul ca doar pretinde ca este
bolnav din lene, si nu va asteptati sa-si revina fara ajutor. Cei mai multi dintre
pacienti, in masura in care primesc tratamentul potrivit, se vindeca, revenind la starea
lor normala. Amintiti-va acest fapt si incercati sa aveti incredere in pacient, in timp si
cu ajutorul dumneavostra, el se va simti mai bine si isi va reveni.
Autoajutorul
Afectiunile depresive vor face sa va simtiti epuizat, inutil, lipsit de ajutor si de
speranta.Astfel de ganduri si sentimente determina tendinta de retragere fata de alti
oameni, de evitare. Este important sa fiti constient ca astfel de ganduri negative fac
parte din depresie, dar ele nu reflecta de fapt situatia dumneavoastra exacta. Aceste
temeri
dispar
cand
tratamentul
incepe
sa-si
faca
efectul.
In acelasi timp, amintiti-va:

nu trebuie sa va fixati teluri prea dificile sau sa va asumati prea multe


responsabilitati;

sarcinine dificile trebuie impartite in unele mai mici, importanta si ordinea


realizarii lor trebuie stabilita clar; ele trebuie realizate in limita posibilitatilor;

nu trebuie sa asteptati prea mult de la dumneavoastra, asteptarile prea mari ar


putea sa acceptueze sentimentul de ratare;

incercati sa nu fiti singur, sa stati in compania altor persoane;

faceti orice va face sa va simtiti mai bine; puteti face miscare, dar fara sa va
epuizati, puteti merge la cinema, sa jucati un joc sau sa participati la activitati
religioase; evitati sa faceti prea multe si nu fiti frustrati daca dispozitia nu s-a
imbunatatit inca; dureaza un pic pana va veti simti mai bine;

nu luati decizii importante, cum ar fi schimbarea locului de munca, casatoria


sau divortul; in orice caz, este mai bine sa amanati luarea deciziilor pana cand
starea depresiva a trecut sau s-a imbunatatit;
21

nu va asteptati sa va eliberati brusc de starea depresiva; acest lucru se intampla


foarte rar;

ajutati-va cat de mukt puteti si nu va criticati daca nu va simtiti bine.

Este important pentru o persoana cu depresie ca cei din jurul ei sa aiba o atitudine
suportiva si incurajatoare. Pentru cei care nu au avut niciodata depresie, este dificil sa
inteleaga cat de lipsit de speranta si de descurajat se poate simti cineva cu aceasta
afectiune.
Este important de reamintit ca depresia este la fel de dezabilitanta ca orice alta
afectiune majora si ca din cauza ei persoana respectiva isi poate indeplini obligatiile
sociale, familiale si profesionale sau scolare/academice cu dificultate.
Ca si alte afectiuni, depresia necesita tratament, timp si rabdare.
Cei din jur sunt sfatuiti sa evite oferirea de sfaturi, dar e bine sa incurajeze persoana
respectiva sa caute tratament si sa il continue. Totusi, in cazul in care observa
prezenta de semne prevestitoare de suicid, cum ar fi faptul ca vorbeste despre suicid
sau despre vatamarea cuiva, semne de detasare de realitate (psihoza) sau consumul de
alcool in exces sau de droguri, este recomandat sa contacteze imediat doctorul
persoanei respective. Daca se pare ca persoana cu depresie este in pericol iminent,
este indicat ca cei din jur sa sune la ambulanta (961) sau la alte servicii de interventie
rapida (112).
Medicamente
Adeseori depresia este subdiagnosticata si subtratata. Majoritatea persoanelor cu
depresie au nevoie de medicamente antidepresive.
Antidepresivele pot ameliora sau pot indeparta simptome depresive.
Sunt disponibile cateva optiuni de medicamente. Nu s-a demonstrat ca un
medicament ar fi mai eficient decat altul; totusi, difera efectele secundare ale
medicamentelor. Persoana in cauza poate decide impreuna cu doctorul curant ce
medicament este cel mai potrivit pentru sine. Este bine de retinut ca poate fi nevoie
de o perioada de timp de 4 pana la 12 saptamani de tratament pana ca medicamentul
sa aiba eficacitate maxima, desi actiunea poate aparea mai repede. Daca un
medicament anume nu are efect, se pot incerca altele inainte de a se abandona.
Medicamentele influenteaza substratul chimic al creierului in diferite moduri, de
aceea se pot incerca mai multe medicamente diferite sau o asociere a acestora pentru
a gasi cel mai bun tratament pentru fiecare persoana in parte. La majoritatea
oamenilor se gaseste relativ repede medicamentul eficient, dar la unii depresia poate
fi mai dificil de tratat. In unele cazuri, poate fi necesara o asociere de antidepresive.
Uneori poate fi eficace o asociere intre un antidepresiv si un tip diferit de medicatie,
cum ar fi un stabilizator al dispozitiei sau un anxiolitic.
Atunci cand se administreaza un tratament antidepresiv, este important ca
22

medicamentele sa fie luate asa cum sunt prescrise de doctorul curant. Pot trece mai
multe saptamani pana sa se observe o ameliorare a simptomelor.
Efectele secundare se pot diminua pe masura ce organismul se acomodeaza cu
medicamentele. Daca persoana respectiva decide sa intrerupa administrarea
tratamentului, este important ca acest lucru sa fie facut treptat, prin scaderea dozei in
mai multe etape, de-a lungul unei perioade de timp de cateva saptamani. Oprirea
brusca a antidepresivelor poate duce la aparitia simptomelor de sevraj. De aceea
trebuie ca oprirea sau schimbarea medicatiei sa se discute cu doctorul psihiatru.
Medicamentele antidepresive sunt:
- inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS, SSRI), precum Prozac, Zoloft,
Fevarin, Seroxat sau Cipralex ;
- antidepresive triciclice si tetraciclice, precum Amitriptilina, Anafranil
(clomipramina) sau Ludiomil (Maprotilina);
- antidepresive atipice, precum Wellbutrin, Efectin, sau Remeron ;
- inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO).
De retinut!
In cazul in care persoana cu depresie decide impreuna cu medicul psihiatru ca este
nevoie de un tratament medicamentos, sunt anumite lucruri care trebuie luate in
considerare in alegerea medicamentului cel mai indicat:
- cunoasterea efectelor secundare ale medicamentului
- informarea doctorului in legatura cu toate afectiunile medicale curente si cu toate
medicamentele administrate in prezent, inclusiv cele care sunt luate fara prescriptie
medicala, cele din plante sau suplimentele nutritive, astfel incat doctorul sa poata
aprecia daca exista riscul unei potentiale interactiuni medicamentoase ;
- persoanele in varsta pot avea nevoie de doze mai mici si poate fi nevoie de o
perioada de timp mai indelungata pana ca medicamentul sa intre in actiune ;
- doctorul va trebui sa monitorizeze evolutia pentru a determina daca un medicament
anume este eficient la persoana respectiva ;
- adeseori primul medicament administrat este eficient in tratarea depresiei; daca nu,
exista si alte optiuni de medicamente care de regula dau rezultate. Se poate intampla
sa fie nevoie de mai multe incercari cu medicamente diferite inainte de a se gasi acela
care actioneza cel mai bine la acea persoana ;
- din momentul in care persoana incepe sa se simta mai bine, poate fi nevoie de
continuarea tratamentului pentru o perioada de 7 pana la 15 luni sau mai mare, pentru
a scadea probabilitatea aparitiei unui nou episod de depresie ;
- unii oameni pot necesita tratament cateva luni pana la cativa ani (tratament de
intretinere), in timp ce altii au nevoie de medicatie pentru tot restul vietii, in special
cei care au avut mai multe episoade de depresie majora.
23

In luarea deciziei legate de medicamentul pe care trebuie sa il prescrie, doctorul


psihiatru va lua in considerare urmatoarele:
- raspunsul persoanei respective la medicamente in episoadele depresive pe care le-a
avut anterior;
- daca persoana respectiva are si alte afectiuni medicale, astfel incat antidepresivele
sa nu interactioneze cu celelate medicamente administrate concomitent;
- daca antidepresivul administrat va determina inrautatirea unei alte afectiuni
medicale coexistente sau o va face mai dificil de tratat ;
- varsta persoanei si starea generala de sanatate a ei. Varstnicii pot necesita doze mai
mici de antidepresive ;
- cat de deranjante sunt pentru persoana respectiva efectele secundare care ar putea
aparea in cursul tratamentului.
Unii oameni cu depresie nu continua administrarea tratamentului antidepresiv
sau il iau sporadic. Este deosebit de important ca medicamentele sa fie luate in
continuare, asa cum au fost ele prescrise, chiar si dupa ce simptome au disparut,
pentru a se preveni recaderea sau agravarea simptomelor depresive.
Efecte secundare
Adeseori este nevoie de administrarea antidepresivelor pentru o perioada de timp
de 4 pana la 12 saptamani pana ca acestea sa inceapa sa indeparteze complet
simptomele depresive, desi de multe ori se poate observa aparitia unui beneficiu in 2
pana la 3 saptamani.
In tot acest timp, pot aparea insa efectele secundare ale medicamentelor. Multe
din acestea sunt temporare si dispar in timp ce se continua administrarea
tratamentului, insa altele (cum ar fi uscarea gurii, constipatia si efectele sexuale) pot
persista. Persoana respectiva nu trebuie se opreasca administrarea medicamentului
fara sa se consulte cu doctorul curant, decat cu exceptia cazurilor in care apar dureri
in piept, urticarie, scurtarea respiratiei, tulburari in deglutitie (inghitire) sau
tumefierea buzelor. Se recomanda contactarea imediata a medicului psihiatru in cazul
in care apare oricare din aceste efecte secundare severe. In cazul in care efectele
secundare sunt mai putin severe dar sunt suparatoare, este indicata disutarea acestui
lucru cu doctorul psihiatru curant pentru a se vedea daca trebuie continuat tratamentul
cu acel medicament sau acesta trebuie inlocuit cu altul. Exista numeroase modalitati
de contracarare a efectelor secundare ale medicatiei atunci cand acestea sunt
deranjante.
Poate fi nevoie ca medicamentele antidepresive sa fie administrate in doze mici
la inceput, apoi sa se creasca gradat, in special la persoanele varstnice. Ele trebuie
oprite treptat, prin scaderea dozei in cursul unei perioade mai lungi de timp.
24

In cazul in care anumite antidepresive sunt intrerupt brusc, pot aparea efecte
negative
sau
pot
reapare
simptomele
depresive.
Unele persoane cu depresie, si mai ales cele varstnice, care urmeaza un tratament cu
anumite medicamente pentru alte afectiuni (nelegate de depresie) necesita o
monitorizare atenta. Unii oameni au o probabilitate mai mare de a dezvolta efecte
adverse daunatoare din cauza administrarii mai multor medicamente diferite in
acelasi timp.
5. Abordari complementare
Alte tratamente
Consilierea terapeutica este o parte importanta in tratamentul depresiei. Terapii
complementare cum ar fi terapia prin masaj pot de asemenea sa ajute la obtinerea
unei vindecari mai rapide si la imbunatirea calitatii vietii.
Terapia de familie poate fi de ajutor persoanei respective si celor din jurul ei sa faca
fata depresiei.
Terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi folosita in cazul celor care nu pot lua
medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte tratamente sau care au o
depresie severa si prezinta simptome psihotice, comportament sinucigas sau
incapacitatea de a se hrani.
Alte optiuni de tratament
Psihoterapia este o parte importanta a tratamentului depresiei. Tipurile de
psihoterapie care cele mai folosite sunt:
- terapia cognitiv-comportamentala, un tip de psihoterapie care invata o persoana cum
sa aiba o viata mai sanatoasa prin modificarea anumitor modalitati de a gandi sau de
a se comporta. Acest tip de consiliera terapeutica se poate face individual sau in
grupuri de terapie ce cuprind persoane cu probleme asemanatoare.
- terapia interpersonala, care pune accent pe relatiile sociale si interpersonale si pe
problemele asociate cu acestea.
- terapia de tip problem-solving, care pune accent pe problemele actuale cu care se
confrunta persoana respectiva si ajutarea ei in gasirea de solutii la aceste probleme.
- terapia familiala, un tip de consiliere in care este implicata intreaga familie.
Terapia electrocovulsivanta (ECT electroconvulsive therapy)
Poate fi folosita in tratarea depresiei severe sau a depresiei care nu a raspuns
bine la asocierea medicamentelor cu psihoterapie.De asemenea, ECT poate fi o
25

optiune de tratament la o persoana care nu poate tolera efectele secundare ale


antidepresivelor. Metoda moderna de ECT constau in stimularea electrica usoara a
creierului in timp ce persoana respectiva este inconstienta (aflata sub anestezie
generala) si reprezinta o modalitate eficace de tratament pentru depresie.
Efectele secundare ale ECT pot fi pierderea de memorie si confuzia.
Terapii complementare
- preparatele obtinute din planta St. John s-a demonstrat ca sunt eficiente in
depresia usoara sau moderata, dar pot interactiona cu alte medicamente ;
- uleiul de peste ce contine acizi grasi omega 3 in prezent sunt in desfasurare studii
pentru a se vedea daca are efect antidepresiv;
- SAM-e ( S-adenozilmetionina), o substanta care, in mod natural, face parte din
plante si din celulele animale este folosita uneori in tratamentul depresiei. Sunt date
care arata ca SAM-e poate fi utila in ameliorarea simptomelor depresive, dar sunt
necesare mai multe studii pentru a se evalua siguranta si eficacitatea administrarii ei.
De retinut!
Poate fi dificil de luat decizia de a apela la terapia electroconvulsivanta. Desi
ECT poate fi foarte eficienta in tratamentul depresiei, pot aparea pierderi de memorie
pe termen scurt, confuzie, greturi, dureri de cap si dureri in osul maxilar care sa
dureze cateva ore uneori pot dura chiar cateva zile dupa aplicarea acesei
proceduri.
La unele persoane, ECT poate provoca pierderi de memorie pe termen lung.
Iarba St. John
Iarba St John este in prezent testata in Statele Unite pentru a se determina
siguranta si eficacitatea administrarii ei. Pana acum, rezultatele sunt diferite.
S-a demonstrat ca iarba St. John de inalta calitate are efect in depresia usoara sau
moderata; s-a aratat chiar ca are aceeasi eficacitate ca si alte antidepresive si ca are
mai putine efecte secundare.
Totusi, s-au descoperit unele interactiuni negative si periculoase intre iarba St.
John si unele medicamente, in special cele folosite in tratamentul SIDA.
De aceea este important ca:
- medicul psihiatru curant sa fie instiintat ca persoana respectiva utilizeza iarba St.
John, mai ales daca ia si alte medicamente in acelasi timp
- sa se evite asocierea intre iarba St. John si alte medicamente antdepresive, deoarece
se poate ajunge la o supramedicamentatie, care poate avea efecte secundare severe.
26

In prezent iarba St. John nu este aprobata oficial de Asociatia pentru Administrarea
Medicamentelor si a Alimentelor (Food and Drug Administration FDA) din Statele
Unite, iar calitatea si prin urmare si eficacitatea ei poate varia.

Acizii grasi omega 3


Sunt putine informatii care sustin ca o doza zilnica, in cantitate mica, de acizi
grasi omega 3, poate fi benefica, fie unica, fie in asociere cu un medicament
antidepresiv. In timp ce datele privitoare la eficacitatea lor in depresie sunt inca
neconcludente, cercetarile arata ca administrarea de acizi grasi omega 3 poate fi
utila in alte afectiuni medicale, precum artrita si bolile cardiovasculare.
Aasociatia Americana de Cardiologie (AHA American Heart Association)
recomanda consumul de peste cel putin de doua ori pe saptamana, plus alte alimente
bogate in acizi grasi omega 3. In cazul persoanelor cu boli cardice, AHA sugereaza
consumul de suplimente nutritive obtinute din ulei de peste, cu acordul doctorului
cardiolog curant.

27

CAPITOLUL II
STRESUL INAMICUL TUTUROR
O stare accentuata de anxietate are numeroase cauze, printre care tulburari
medicale sau psihiatrice, diverse medicamente, diferite substante de abuz (inclusiv
cofeina). Totusi, cea mai frecventa cauza este incapacitatea individului de a face fata
agentilor stresori. Stresul poate fi definit ca orice solicitare de natura fizica sau
psihica la care este supus individul. Starile anxioase accentuate pot fi cauzate si de
tulburari de ordin medical (cum ar fi afectiunile tiroidei) sau psihiatric (cum ar fi
atacurile de panica sau depresia). La populatia tanara, tulburarile psihiatrice sunt o
cauza frecventa de anxietate.
Este adevarat ca o stare anxioasa iti da putere de munca. Dar cateodata simti ca
esti gata sa explodezi.
Da, se poate suferi de prea multa anxietate. In timp ce starea anxioasa este o
emotie normala a organismului este posibil ca aceasta sa fie prea puternica. Atunci
cand apare un exces in aceasta directie apare o compromitere a functiilor
organismului.
1. Ce este stresul?
Mentinerea sanatatii necesita o buna capacitate de a face fata stresului. Un
agent stresor nu este intotdeauna un eveniment negativ. O nunta si un deces pot fi in
aceeasi masura stresanti pentru organism. Expunerea la evenimente stresante intense
sau extreme, dar si deprivarea de stimuli pot provoca dezechilibre in organism si
astfel probleme majore. Prea multa caldura, frig, activitate, hrana sau cerinte de ordin
social sau din contra, lipsa hranei, atingerii, interactiunilor sociale sau somnului pot fi
nocive pentru sanatatea individului.
Perceptia noastra asupra stresului este importanta; orice factor pe care il putem
considera o amenintare, reala sau imaginara, va creste nivelul de anxietate. Modul
cum reactionam este influentat de o serie de factori, dintre care unii pot fi controlati,
in timp ce altii nu. Sanatatea fizica si metala, predispozitia genetica (mostenirea),
experientele din trecut, regimul alimentar, sustinerea sociala determina care stimuli
externi vor fi interpretati de catre organism drept agenti stresori intr-un anume
moment al vietii noastre. O persoana sanatoasa, echilibrata, provenita dintr-o familie
armonioasa si fara probleme de sanatate, care traieste o viata linistita, se hraneste
28

rational si are relatii normale cu cei din jur, va raspunde mult mai bine la stres si are
mult mai putine sanse sa dezvolte o afectiune legata de stres decat un om la care cel
putin unul din factorii amintiti este deviat de la normal.
Atunci cand ne gandim la stres, ne vin in minte termeni ca tensiune, povara,
solicitare, efort, presiune, incordare, forta, constrangere. Conceptul de stres a fost
studiat si definit pentru prima data de catre medicul de origine austriaca Hans Selye,
in prima jumatate a secolului 20. Selye a folosit acest termen in 1950 pentru a descrie
un ansamblu de reactii ale organismului fata de o actiune externa exercitata asupra sa
de catre o larga serie de agenti (fizici, chimici, biologici, psihici) constand in aparitia
unor variate modificari morfofunctionale.
Hans Selye a numit acest raspuns la stres, sindromul general de adaptare,
care cuprinde toate mecanismele nespecifice capabile sa mobilizeze resursele
adaptative ale organismului in fata agresiunii care ii ameninta integritatea. Sindromul
general de adapatare se caracterizeaza printr-o evolutie in trei etape: de alarma, de
rezistenta si de epuizare. In prima faza, cea de alarama, numita si de soc sau
raspunsul lupta sau fugi, organismul manifesta raspunsul initial la agentul stresor
nou aparut. Se manifesta de obicei prin hipotensiune si tahicardie, hipotermie si o
secretie crescuta de hormoni suprarenalieni (ACTH, cortizol, adrenalina). Urmatorul
stadiu este cel de rezistenta, in care aparent organismul s-a adaptat la situatie, insa
persista modificarile din stadiul de alarma. De fapt, organismul continua sa lupte cu
agentii stresori mult timp dupa ce manifestarile fazei de alarma s-au estompat. In
cazul in care organismul continua sa fie supus stresului fara nici un fel de ameliorare,
se intra in al treilea stadiu, cel de epuizare. In aceasta situatie adaptarea nu mai poate
fi mentinuta si incep sa se instaleze consecintele nocive ale persistentei reactiilor de
aparare ale organismului: boli de inima, accidente cerebrale vasculare, boli digestive
cum ar fi ulcerul gastric si duodenal, migrene si diverse infectii.
Oamenii care sunt supusi stresului continuu perioade lungi de timp devin
coplesiti de tensiune, furie, frica si frustrari, ceea ce conduce la instalarea cronica a
unei puternice stari anxioase. Ca urmare, secretia de adrenalina va creste iar tensiunea
arteriala si frecventa cardiaca si respiratorie vor avea valori marite. O frecventa
respiratorie mare va duce la hiperoxigenarea sangelui, cu instalarea sindromului de
hiperventilatie. Acesta poate fi inceputul atacurilor de panica. Glicemia si nivelul
acizilor grasi in sange cresc in stres, aceasta combinatie favorizand accelerarea
procesului de ateroscleroza, cu dezvoltarea bolilor coronariene. Functiile sistemului
imun sunt mai putin eficiente, de aceea organismul nu va mai putea lupta eficient cu
factorii patogeni si celulele canceroase. Pe plan mental se observa o reducere a
capacitatii de memorare si a capacitatii de concentrare. Apar tulburari de somn si
depresie, precum si alte tulburari de dispozitie.
Distres si eustres
29

Distersul este termenul ce desemneaza stresurile care un potential nociv pentru


organism. Principalii hormoni eliberati in cursul distresului sunt: catecolaminele (in
special noradrenalina si adrenalina), care pot favoriza bolile cardiovasculare si
cortizolul, care scade rezistenta organismului fata de infectii si fata de cancer.
Eustresul reprezinta tot o stare de stres, validata printr-o reactie insotitoare
moderata catecolaminica si cortizolica, alaturi si de alte reactii fiziologice.
Diferenta fata de distres este insa fundamantala atat din punct de vedere al
agentilor stresori (stimuli cu semnificatie benefica pentru individ, excitanti placuti ai
ambiantei sau trairi psihice pozitive ori palpitante, de la emotii pana la sentimente
etc. ) cat si al consecintelor sale pentru organism care sunt, in general favorabile.1

Evenimentele considerate pozitive, eustresul (casatorie, nasterea unui copil,


castig la loto) necesita tot atat de multa efort de adaptare din partea
organismului, ca si evenimentele negative, distresul (decesul cuiva apropiat,
pierderea locului de munca, divort etc).

Un eveniment aparent negativ poate sa nu fie in mod necesar considerat ca


stresant pentru unii indivizi.

Experientele pozitive pot declansa aceleasi modificari biochimice ca si cele


negative

Nu toti stimulii cu potential stresor vor declansa acelasi raspuns la toti indivizii
(sau nu vor declansa nici un raspuns)
2. Caracteristicile indivizilor aflati intr-o stare cronica de stres

Probabil ca multi dintre noi ne vom recunoaste in aceasta descriere. Daca aveti cel
putin 3 dintre caracteristicile urmatoare, este timpul sa va ganditi serios la o
modalitate de a reduce stresul

Sentiment constant de urgenta, graba; lipsa timpului pentru relaxare

Tensiune in toate relatiile, rezultand certuri, neintelegeri, jigniri etc.

Mania evadarii (in camera personala, masina, parc etc.)

Senzatia ca timpul curge prea repede, copii cresc prea rapid etc.

Dorinta constanta de a avea o viata mai simpla si mai linistita; discutii


permanente cu cei din jur despre vremurile mai bune (care au trecut sau care
vor veni)

Ioan Bradu-Iamandescu Psihologie medicala Ed. Info Medica, Bucuresti - 2005


30

Prea putin timp dedicat propriei persoane sau cuplului

Sentiment de vinovatie determinat de ideea ca nu ati reusit sa faceti tot ce ati fi


putut pentru cei dragi din jurul vostru.

Cum afecteaza stresul diverse organe si sisteme

Tractul digestiv bolile cate pot fi provocate sau agravate de stres include
gastrita, ulcerul gastric sau duodenal, colita ulcerativa si colonul iritabil

Organele de reproducere infertilitate, tulburari menstruale sau chiar lipsa


ciclului menstrual la femei, impotenta si ejaculare precoce la barbati

Vezica urinara iritabilitate, incontinenta, enurezis

Sistem nervos central probleme mentale si emotionale, anxietate, psihoze,


depresie

Par pierderea parului cu calvitie

Orificiul bucal ulceratii si lichen plan oral

Plamani exacerbarea astmului bronsic in perioadele cu stres acut

Inima tulburari de ritm cardiac, crize anginoase

Musculatura tensiune musculara dureroasa, agravarea ticurilor nervoase si a


tremorului la bolnavii cu Parkinson

Simptome fizice si psihice legate de stres


Simptome fizice

tensiune musculara

gura uscata

greata

palpitatii

ameteala

palme transpirate

diaree

Simptome psihice

anxietate
31

iritabilitate

depresie

sentiment de insecuritate

plans

sentimente de vina

dificultatea de a lua decizii

incapacitate de concentrare

lapsus

senzatie de tensiune psihica

Modificari de comportament

apetit alimentar modificat (anorexie sau bulimie nervoasa)

exagerarea consumului de tutun, alcool sau droguri

tulburari ale somnului


3. Cauzele aparitiei stresului si masuri pentru diminuarea acestuia

Psihiatrii au mult de lucru cu sindroamele denumite, .pe vremuri., nevroze, dar


care au si astazi aceeasi expresie clinica: de la astenie, insomnie, anxietate, atacuri de
panica pana la depresie (un fel de 'demisie' de la tot ce ne poate oferi mai bun viata).
Omul mileniului III, animat de o masinarie complex a - corpul sau 'soma' -, care este
condusa de un 'sofer bolnav' (psihicul afectat de stres) reuseste sa-si continue
existenta si sa forteze limitele longevitatii, ambitionandu-se sa atinga varsta
centenara. Apar nsa obstacole tot mai numeroase n calea sa: ulcerul, astmul si
numeroase forme de alergie, reumatismele, diverse boli de piele etc. Iar dupa varsta
de 50 de ani apar bolile de inima si cancerul, n primul rand, care scurteaza cu
brutalitate firul existentei.
Aceasta patologie, denumita si psihosomatica, n care, alaturi de ereditate,
participa si o serie de comportamente riscante pentru sanatatea individual a are la
baza, de asemenea, tot stresul psihic.
Acest fapt de observatie care nu mai surprinde pe nimeni se poate explica prin
interrela tia dintre 'psych' si 'soma', dintre minte si trup, prin filiera psiho-somatica
(reglarea neuropsihica si endocrina a organelor interne). Mai mult, fumatul, consumul
excesiv de alcool, sedentarismul si alimentatia defectuoas a (cantitativ/calitativ),
dusmani recunoscuti ai sanatatii, au ca si cauza esentiala, tot stresul psihic.
32

El, stresul, este cel care ne ndeamna (nu ne obliga!) sa ne relaxam fumand o tigara,
nfulecand un gratar (acompaniat de un 'paharel') sau cufundandu-ne comod si 'greu
de urnit' ntr-un fotoliu n fata televizorului. Iata schitate cateva dintre
comportamentele de risc pentru mbolnavire, evidentiate de studiul Alameda, a caror asociere 'pune umarul' la scurtarea vietii noastre cu 6-8 ani.
Prin urmare, se cuvine ca medicii, psihologii, sociologii si alti specialisti din domenii
surprinzator de diferite sa ncerce o abordare interdisciplinar a a acestor boli
plurifactoriale, avand ca nota comuna participarea substan tiala a stresului psihic
precum si o vulnerabilitate crescuta a bolnavilor la actiunea acestuia. Aceasta
abordare 'n echipa' este menita sa sublinieze relatia de reciprocitate dintre factorii
psihici si cei somatici.
De exemplu, un divort prelungit si psihotraumatizant poate fi evident
responsabil de aparitia unui infarct miocardic sau a unui ulcer duodenal. La randul
sau, infarctul miocardic poate fi o cauza de aparitie a unei stari depresive. Starea
depresiva, la randul ei, poate sa agraveze infarctul care a generat-o si sa conduca la
reinfarctizare sau chiar la deces.2
Solicitarile nu conduc neaparat la stres. Ele pot stimula succesul care conduce
satisfactia in munca. Problemele apar atunci cand solicitarile sunt prea mari si pe
termen lung sau actioneaza din mai multe directii; unele persoane isi pot pierde
controlul ceea ce poate conduce la stres. Stresul poate fi cauzat de diferiti agenti
stresori atat la locul de munca cat si in afara acestuia. El poate avea diferite cauze si
diferite forme de manifestare. Unele persoane se pot adapta mai bine la agentii
stresori, altele mai putin, in functie de personalitate si circumstante. Factorii de stres
care actioneaza in viata de familie sau in viata personala pot afecta comportamentul
la locul de munca sau se pot cumula cu cei de la locul de munca, rezultand probleme
de sanatate. Fiecare manager si angajat trebuie sa cunoasca factorii care conduc la
stres (agentii stresori), cum poate fi identificat acesta si ce se poate face pentru
eliminarea sau reducerea lui. Lucrand impreuna si utilizand tehnicile de management
pot fi evitate aceste probleme.
4. Factori de stres la locul de munca:
Stilul de conducere

lipsa unor obiective clare

slaba comunicare si lipsa de informare in cadrul organizatiei

neconsultarea si neimplicarea angajatilor in schimbarile si modificarile de la


locul de munca

lipsa sprijinului din partea conducerii

Ioan Bradu-Iamandescu - Revista Psihosomatica nr. 1- februarie 2006


33

Statutul, rolul in organizatie

statut neclar in organizatie

obiective si prioritati contradictorii

nivel inalt de responsabilitate la locul de munca

Cariera

incertitudine in evolutia carierei

frustrari in dezvoltarea carierei

statut incert si lipsa recunoasterii

nesiguranta locului de munca

insuficienta programelor de instruire

modificarea statutului in cadrul organizatiei

Decizie si control

slaba participare la luarea deciziilor

lipsa controlului asupra propriei munci

Relatiile la locul de munca

izolare fizica sau sociala

legaturi slabe cu superiorii,lipsa de comunicare

conflicte interpersonale

diferite tipuri de hartuire(agresivitate verbala, hartuire sexuala,etc)

Proiectarea locului de munca

sarcini de munca repetitive si monotone

riscuri semnificative de accidentare si imbolnavire profesionala la locul de


munca( tehnologii cu riscuri de accidentare, zgomot, noxe chimice etc)

teama de tehnologie in raport cu responsabilitatea

lipsa de competenta

Sarcina de munca si ritmul de munca


34

lipsa controlului asupra ritmului de munca

sarcini de munca supra sau subincarcate

lipsa prioritizarii activitatilor

Programul de lucru

program de lucru inflexibil

aparitia imprevizibila a unor supraincarcari ale sarcinii de munca

ore de lucru suplimentare neplanificate

lucrul in schimburi

lucrul suplimentar excesiv

Stresul reprezinta, datorita amplorii pe care a capatat-o in zilele noastre, inca


una dintre "bolile civilizatiei" moderne, iar in ultimii ani s-a scris foarte mult despre
acest subiect. Biroul international al muncii considera stresul "una dintre cele mai
grave probleme ale timpului nostru, nu numai pentru indivizii carora le pune in
pericol sanatatea fizica si mentala, dar si pentru intreprinderi si guverne".
Conceptul de stres vine de la latinescul "strangere" care inseamna a cuprinde, a
imbratisa, a strange, a restrange, a lega, a indurera, a rani, a jigni, si care a dat nastere
in limba franceza la "traindre" adica a impresura cu trupul, cu membrele,
strangand cu putere. Acest lucru semnifica lucruri opuse, deoarece poti strange pe
cineva la piept dar il poti si sufoca. Termenul de stres a fost folosit mai intai in fizica
desemnand constrangerea excesiva suportata de un material de constructie. Hans
Selye a preluat termenul din fizica si l-a folosit in 1935 in psihologie, cu sensul de
raspuns nespecific global al organismului la solicitarile la care este supus. Exista
multe moduri de a defini stresul, in general acceptandu-se ca acesta reprezinta
"incapacitatea individului de a raspunde adaptativ la agentii de mediu, in situatii de
suprasolicitare".
Exista de asemenea mai multe modalitati de abordare ale stresului astfel:

Stresul conceput ca si stresor, situatie stresanta. Este vorba de acele obiecte,


situatii, agenti, persoane, etc., care provoaca individului o stare interna de
conflict ce poate genera stres. Stresorii nu sunt aceeasi pentru toti oamenii,
astfel ca aceeasi situatie reprezinta pentru unii reala sursa de stres, in timp ce
pentru altii, doar o provocare.

Stresorii pot fi:


35

oamenii conflictul cu parintii, copiii, iubitii, colegii de munca, sefii sau alte
persoane cu care intram in contact, poate declansa stres;

situatiile exista numeroase situatii in care ne gasim, mai ales la locurile de


munca si care declanseaza conflicte interne, impulsuri, etc. deci stres;

conditii de mediu este vorba aici de un stimul extern, un agent oarecare fizic,
zgomot, temperatura, vibratii, etc sau psihologic: doliu, somaj, divort, etc care
de asemenea declanseaza stresul.

Stresul conceput ca acea reactie a individului la stres, adica starea de stres,


consecintele biologice, mentale, psihice ale agentului stresor asupra sanatatii
individului.

Stresul privit prin prisma modalitatilor pe care individul le foloseste pentru a se


apara de stres. Individul dezvolta adevarate strategii individuale de raspuns la
stres, care pot fi:

fiziologice (acele modificari fiziologice care apar ca raspuns la starea de


stres)

comportamentale (modificari de comportamente pentru a face fata stresului)

strategii de control (care implica sau nu si modificari de comportamente).


Cel ai frecvent si totodata cel mai devastator factor stresant il constituie situatia
de munca, viata profesionala, ce are consecinte nemijlocite atata asupra activitatii
profesionale cat si asupra sanatatii celor care presteaza munca.
Stresul profesional a existat dintotdeauna. El nu este o caracteristica a epocii
moderne, a ultimilor ani, dar pe masura ce munca a dobandit noi valente cu accente
pe incarcatura psihologica, iar problemele muncii s-au suprapus celor de natura
socio-economica si politica cu conotatie negativa, stresul ocupational si-a amplificat
forta de penetratie, iar consecintele sale au devenit din ce in ce mai devastatoare
pentru individ. De aceea in ultimii 30 de ani majoritatea cercetarilor medici,
ergonomi, psihologi, au abordat problema stresului ocupational.
Pentru Romania, ultimii ani au insemnat o perioada de profunde transformari si
restructurari sociale, politice, economice, care s-au extins si la nivelul socioorganizatiei militare. Implicatiile psihologice ale acestor transformari sunt dintre cele
mai variate, relatiile psihosociologice foarte diversificate si din pacate impredictibile
si cu finalizari surprinzatoare.
Desi in plan organizatoric schimbarile presupun interventii simultane, efectele
acestora apar succesiv, iar in plan individual, se produc cel mai greu. In plan
individual exista inca o succesiune a schimbarilor. Cunostintele, prin acumulari si
restructurari se schimba primele si relativ usor. Nu acelasi lucru se intampla cu
atitudinile, mentalitatile, comportamentele care se schimba mult mai greu. De aceea
36

apare o discordanta intre mentalitatile anterioare si noile cerinte impuse, ceea ce


determina imposibilitatea adecvarii persoanei la mediu. Acest lucru induce stresul
profesional. Stresul profesional este declansat ca urmare a impactului omului cu
procesul muncii fizice si intelectuale. Nu orice forma de stres este negativa. Intre
anumite limite stresul numit eustres joaca un rol pozitiv in dezvoltarea si
afirmarea personalitatii, in optimizarea performantelor si cresterea randamentului
muncii. Depasind aceste limite, stresul (devine distres) are efecte dezadaptative.
Sursele stresului profesional sunt redate sintetic de modelul propus de C.I.Cooper
Astfel pentru mediul militar posibilele surse de stres ar putea fi:
Surse legate nemijlocit de munca
Este vorba in primul rand de ambianta fizica a muncii, de acei factori de
natura fizica ce actioneaza in cursul activitatii profesionale: zgomot, temperaturi
inalte sau joase, vibratii, iluminat insuficient sau exagerat, noxe chimice, umiditate,
presiune atmosferica.
Avand un program bine stabilit cu mult timp inainte, militarii isi desfasoara
activitatea conform orarului, indiferent de acesti factori, indiferent de anotimp.
Factorii fizici de mediu interactionand intre ei isi pot spori efectul negativ,
intensificand caracterul stresant al activitatii. Tot factor legat nemijlocit de munca
este incarcarea sau deficientele in munca. Excesul de munca fie de natura cantitativa,
fie de natura calitativa (munca considerata grea) reprezinta un real factor stresant.
Supraincarcarea determina instalarea oboselii care poate duce la stres psihic intens. Si
deficientele in munca, activitatile putin stimulatoare pot declansa stresul. Adecvarea
Persoana Mediu adica acea concordanta dintre caracteristicile psihosociale ale
individului si conditiile de munca din mediul sau, reprezinta un alt criteriu de
determinare al stresului. Neconcordanta determina anxietate depresie nemultumire.
Conflictul sau ambiguitatea rolului, exercitarea responsabilitatii. Lipsa de claritate in
ceea ce priveste rolul individului la locul sau de munca, obiectivele propuse,
dimensiunile responsabilitatii sale ordinele neclare, contradictorii, reprezinta surse
posibile de stres.
Conflictele si ambiguitatea de rol duc la absenta initiativei o caracteristica din
pacate a studentilor care dau dovada de aceasta doar cand este vorba de interesele
personale.
Relatiile interumane, calitatea raporturilor dintre superiori si subordonati, sau dintre
colegi intre ei, pot sa reprezinte surse de stres. Aceste relatii sunt predominant
formale, iar atunci cand ele nu se bazeaza pe corectitudine, intelegere, respect, pot
determina relatii anxioase, depresii, stres. Lipsa de intelegere din partea superiorilor,
birocratia, multitudinea de aprobari necesare rezolvarii problemelor personale ii
mentine pe studenti intr-o stare de incordare declansatoare de stres. La aceste posibile
37

surse de stres, specifice mediului militar, se pot adauga inca multe altele determinate
de viata cotidiana, familiala, de schimbarile din mediul social, politic, economic etc.
Desi toti indivizii sunt obligati sa faca fata evenimentelor stresante ca cele enumerate
mai sus, nu toti sunt atinsi de boli cronice sau dezordini mentale. Este de la sine
inteles ca sursele de stres nu declanseaza ele singure boli si ca trebuie luati in
considerare si alti factori cum ar fi caracteristicile situatiei stresante calitatile
psihologice si biologice ale individului, caracteristicile sociale, care actioneaza ca
adevarate bariere protectoare.
O stare accentuata de anxietate are numeroase cauze, printre care tulburari
medicale sau psihiatrice, diverse medicamente, diferite substante de abuz (inclusiv
cofeina). Totusi, cea mai frecventa cauza este incapacitatea individului de a face fata
agentilor stresori. Stresul poate fi definit ca orice solicitare de natura fizica sau
psihica la care este supus individul. Starile anxioase accentuate pot fi cauzate si de
tulburari de ordin medical (cum ar fi afectiunile tiroidei) sau psihiatric (cum ar fi
atacurile de panica sau depresia). La populatia tanara, tulburarile psihiatrice sunt o
cauza frecventa de anxietate.
Asemanator durerii, anxietatatea poate fi un semnal pentru individ. Acest
semnal il avertizeaza ca organismul este suprasolicitat.
Cea mai buna modalitate de a te confrunta cu acest tip de anxietate consta in
reducerea agentilor stresori si cresterea capacitatii de confruntare cu acestia. Printre
modalitatile de reducere a stresului, enumeram renuntarea la un curs, reducerea orelor
de lucru la serviciu sau refuzarea unor obligatii sociale.
Modalitatile de crestere a capacitatii de confruntare cu stresul includ exercitiul
fizic, perioade de somn adecvate, o dieta sanatoasa, o programare mai buna a
timpului si cresterea perioadelor de relaxare. Strategiile de relaxare includ activitati
precum relaxare musculara, sedinte de meditatie sau ascultarea de muzica. Aceste
strategii sunt eficiente atunci cand sunt aplicate in mod constant, evitandu-se astfel
aparitia unei stari anxioase accentuate. (Este greu sa te relaxezi atunci cand exista o
stare anxioasa accentuata!)
Marea majoritate a tulburarilor anxioase raspund la tratament. Tratamentul
poate include pe langa strategiile enumerate mai sus o medicatie specifica si/sau
psihoterapie.
Pe fiecare om care afla ca sufera de o boala fizica il trece un fior de teama. Mai
slab sau mai intens, in functie de gravitatea afectiunii. E o reactie fireasca si
spontana. Dar ce se intampla atunci cand persoana isi hraneste constant temerile,
construind in minte scenarii negative legate de evolutia bolii?
Simplu : sporirea anxietatii si instalarea depresiei.
Sa le luam pe rand:
- anxietatea e senzatia ca esti in pericol, ca urmeaza sa ti se intample ceva neplacut,
grav; esti nelinistit, chiar disperat; gandurile, emotiile si corpul tau sunt cuprinse
38

adesea de panica ,uneori o panica fara un motiv clar.


- depresia inseamna tristete sufleteasca, pierderea apetitului pentru viata, tendinta de
izolare; pe scurt: vezi totul in gri.
Sa revenim la boala fizica. Mai precis, vorbim de boli tratabile si vindecabile.
Poate sunt de vina societatea si ritmul alert, chiar haotic, de viata. Sau poate sunt de
vina mesajele negative transmise prin mass-media.
Cert este ca tot mai multe persoane dezvolta sindroame anxios-depresive (imbinarea
celor doua tulburari de dispozitie) pe fondul unor afectiuni medicale vindecabile.
Rezistenta psihica si emotionala a omului modern e destul de labila, de aceea
anxietatea si depresia au o incidenta si un impact tot mai mare.
Cum luptam, totusi, cu sindromul anxios-depresiv?
Cai sunt mai multe, dar aici ne vom opri asupra metodelor psihoterapeutice, dintre
care cele mai accesibile si relativ usor de invatat sunt relaxarea, autosugestia si
vizualizarea
.
Psihologia si medicina au demonstrat clar conexiunile minte-corp. Astfel se
explica eficienta relaxarii fizice (realizata prin diverse tehnici) in reducerea starii de
incordare interioara si anxietate.
In ceea ce priveste autosugestia, majoritatea oamenilor considera ca e o forma
de autoamagire. Practicata insa dupa reguli clare si sub indrumarea unui specialist,
autosugestia permite inlocuirea modelelor negative de gandire cu modele mai
optimiste. E adevarat, e nevoie de un dram de disciplina si rabdare, dar rezultatele
merita cu siguranta efortul depus. Vizualizarea este, pe scurt, folosirea imaginatiei
pentru a crea scenarii pozitive de viata, in locul celor pesimiste. Si ea cere o tehnica
anume, perseverenta si rabdare, iar efectele benefice au fost in multe cazuri dovedite
stiintific.
Important este nu ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi
Un cantec la moda in urma cu cativa ani spunea Life is a rollercoaster Pentru
cine nu stie, un rollercoaster este acel trenulet din parcurile de distractie, care merge
pe o sina suspendata, avand o multime de suisuri si coborasuri, unele dintre ele foarte
abrupte, incat trebuie sa te gandesti de multe ori inainte de a-ti lua inima in dinti
pentru a incerca senzatia. La fel este si viata noastra. In permanenta suntem nevoiti sa
urcam si sa coboram, fie ca vrem, fie ca nu. Sarcina noastra cea mai dificila este sa
facem fata acestor incercari adesea neprevazute, pastrandu-ne sanatatea fizica si
metala. Agentii stresori sunt factorii care modeleaza sina pe care circula trenuletul
in care ne aflam fiecare dintre noi.
5. Ce e de facut cu stresul?
Trebuie sa intelegem ca stresul psihic este cauzat doar de noi insine, de reactiile
noastre la actiunea mediului inconjurator: cantitatea stresului resimtit depinde doar de
natura gandurilor noastre! Alungati din mintea voastra gandurile sumbre, nehotararea
39

si sovaiala. Inlocuiti-le cu ganduri pozitive, vesele, constructive. Inceteaza sa te


invinovatesti pe tine si pe cei din jur pentru cele trecute, trage doar invataminte
pentru viitor si apoi tine cont de ele!

Nu fii ingrijorat pentru ziua de maine: sa te preocupe e ok, dar sa nu ajunga sa


te streseze viitorul. Gandeste-te doar ca astazi este ziua pentru care te ingrijorai
ieri. Cat s-a adeverit din temerile tale? Traieste doar pentru ziua de azi, scoate
maximul din ea. Doar asa iti poti pregati viitorul.

Fii tu insuti! Nu incerca sa ii imiti pe altii. Aminteste-ti ca esti unic: ceea ce


poti face tu, nu poate nimeni in afara de tine!

Ceea ce nu ne omoara, ne face mai puternici" - a spus Nietzche. Profita de


orice situatie grea pentru a te perfectiona.

Nu incerca sa schimbi inevitabilul! Exista unele situatii care trebuie sa fie asa,
si nu pot fi altfel - accepta-le asa cum sunt. Aceasta nu inseamna sa cedezi
indata ce apar greutatile, doar incearca sa distingi improbabilul de imposibil.

Fii atat de ocupat, incat sa nu ai timp sa-ti macini grijile. Gaseste-ti un hobby, o
a doua slujba, o preocupare ce te pasioneaza, fiindca ocupatia este cel mai
ieftin medicament si cel mai eficient.

Sa nu te supere criticile: inseamna ca ai fost remarcat! Mai bine asculta-le si


multumeste celor ce te critica. Astfel dai doua lovituri deodata: iti dezarmezi
criticul si ai o sansa sa iti corectezi greselile si sa te perfectionezi.

Inainte e a te agita pentru ceva, pune-ti intrebarea: "Merita?" In 99,99% din


cazuri sigur vei raspunde "NU".

Alcatuieste-ti un program de actiune pentru fiecare zi si urmareste-l riguros.


Vei evita astfel pierderea inutila de timp cu visarea sau ezitarea, si vei avea
certitudinea ca nu ai uitat nimic din ce ai facut.

Rezolva-ti problemele, una dupa cealalta, dupa importanta lor; termina mai
intii cu cele mai importante. Daca ai ceva de neplacut sau plictisitor de facut,
incepe cu aceasta, apoi treci la activitatile pe care le agreezi. Si ce este cel mai
important: rezolva-le atunci cand apar, nu le amana nici o secunda. Lucrand
conform acestor trei principii, vei scuti o gramada de nervi si timp.

Inca nu a murit nimeni prin lipsa de somn. Nu insomnia te distruge, ci


ingrijorarea din cauza ei. Mai bine scoala-te si citeste ceva sau lucreaza pana
devii somnoros. Cand te culci sa nu te intereseze ca vei dormii, doar inchide-ti
ochii, relaxeaza-ti muschii si odihneste-te.
40

Daca simti ca lucrurile incep sa se incurce, inseamna ca ai ajuns la un impas.


Inainte de a-ti smulge parul din cap, scoate o coala goala de hartie si noteaza-ti
aceste trei intrebari: "Ce ma nelinisteste?", "Ce pot face?", "Cum voi actiona?".
Tot aici, raspunde la ele si apoi actioneaza!

Misca-te! Stiai ca 2/3 din structura organismului tau este destinat miscarii?
Aparatul locomotor este format din aproximativ 400 de muschi scheletici si
208 oase ce trebuie puse la treaba, altfel 2/3 din tine "moare". Orice forma de
sport, jogging, tenis, inot, culturism, aerobic sau fotbal, etc - in afara de faptul
ca imbunatateste starea generala a organismului, te descarca total de tensiunile
acumulate in timpul activitatii de zi cu zi, adica de stres.

Relaxeaza-te in mod regulat. Asa vei induce o stare de calm si liniste in


organism, ce te vor detasa de presiunea psihica, uneori devenita insuportabila.

Masajul in lupta cu stresul


Tot mai multi oameni cauta sprijin in tratarea simptomelor legate de stres. De
multe ori, un diagnostic precis este dificil de stabilit, deoarece fiecare dintre noi
raspundem diferit la stres. Astazi, medicina recunoaste stresul intens si/sau de lunga
durata ca pe o cauza importanta a imbolnavirilor de tot felul, deoarece asa cum s-a
constatat, stresul are un efect distructiv asupra homeostaziei, adica starii de echilibru
la nivelul diverselor sisteme si organe. In lupta cu stresul, s-au impus metode precum
acupunctura, meditatia, relaxarea prin respiratie, muzica, hipnoza, exercitii fizice,
masajul clasic si shiatsu precum si altele. Considerate de catre unii ca fiind depasite,
aceste metode stravechi au dovedit o eficienta chiar mai mare decat a tehnicilor
moderne. Masajul are capacitatea de a micsora nivelul plasmatic de cortizol si de a
reduce starea de excitare a sistemului nervos simpatic, ceea ce va reinstaura starea de
echilibru interior a organsimului. Se considera ca masajul supune corpul unei forme
mai blande de stres, care poate fi suportata; aceste semnale induc un fel de resetare
a sistemelor (ca atunci cand oprim si repornim computerul), permitand astfel
instalarea starii de echilibru. Ritmul linistitor al masajului are capacitatea de a
organiza si sincroniza ritmurile biologice ale corpului. Astfel masajul se dovedeste un
mijloc eficient de lupta cu stresul, insa trebuie retinut ca abordarea cazurilor pe
termen lung trebuie sa fie multidisciplinara, incluzand aici in mod particular
consilierea psihologica. Stresul este reactia pe care oamenii o pot avea atunci cand
simt ca nu se pot adapta solicitarilor si presiunilor carora trebuie sa le faca fata in
viata de familie, personala sau la locul de munca.

41

CAPITOLUL III
ABORDARI COGNITIV COMPORTAMENTALE IN DEPRESIE SI
PRINCIPII DE CONDUITA ANTISTRES
1. Modele psihologice
Ipoteze privind originea i tratamentul depresiilor au fost emise de
majoritatea colilor psihoterapeutice i prezinta o oarecare organizare. Abordarile
cele mai sistematice i cele mai bine confirmate empiric au fost totui dezvoltate in
contextul terapiei comportamentale i al terapiei interpersonale, motiv pentru care ne
vom limita la acestea.
1. Modelul etiologic al depresiei propus de Lewinsohn (1974) se inspira din
teoria nvrii operante a lui Skinner, din care acesta reia ipotezele privind intarirea
pentru a explica geneza depresiilor.
Sunt activate progresiv activitati de ntarire ce sunt mai ntai recompensate
direct. Planurile de activitate, sarcinile progresive i stabilirea de protocoale de zi sunt
ajutoare importante n realizarea programului, i sunt de catva timp completate cu
procedee cognitive de tratament, cu stimuli nconjuratori i cu tehnici de control al
stresului. Aplicat in maniera clinica i competent, acest tratament are drept efect
dispariia deficitului de ntarire, o mai mare dispozitie de a-si asuma riscuri si o
largire a repertoriului comportamental ce favorizeaza Intarirea i care pot avea o
valoare preventiva.
2. Modelul lui Beck, mentionat deja mai sus, face parte din modelele de
depresii numite "cognitive". El explica dezvoltarea depresiei prin procese mai ales
cognitive pe care terapia ii propune sa le schimbe.
Dupa Beck, originea depresiei este conditionat de structur (scheme
cognitive) i de procese (moduri de a gandi) cognitive care antreneaza distorsiuni mai
mult sau mai putin importante ale realitaii. n timpul examenului unor persoane
depresive, schemele cognitive, triada numita cognitiva sunt n mod deosebit frapante.
Aceasta triada se caracterizeaza printr-o viziune negativa despre sine, despre mediu
i viitor. Viziunea negativa despre sine nseamna ca persoana se vede plina de
defecte, nesatisfacatoare i fara valoare. Ea trage concluzia din aceasta situatie ca
evenimentele negative nu pot fi atribuite decat acestei lipse de valoare personal. 5
42

Vom gasi o prezentare franceza detaliata a acestui model i a terapiei lui Beck in
Blackburn &. Cottraux (1988). Viziunea negativa privind viitorul nu lasa loc unor
timpuri mai bune, dar anticipeaza o rezolvare nefavorabila din toate cele posibile.

Activarea acestor scheme de gandire negative este de asemenea


responsabila, dupa Beck, de simptomele cum ar fi frica, tristeea, pasivitatea, mania si
iritarea. La aceste scheme de gandire negative se adauga greselile de gandire tipice
care explica persistena triadei cognitive negative in ciuda evidentei contrare:
generalizari abuzive, exagerari pozitive si negative, o gandire absolutist,
dihotomizarea etc. Aceste scheme cognitive si erori de gandire i au originea, dupa
Beck, in experience precoce nefavorabile care raman in stare latenta si pot fi reactivate
ulterior de evenimente similare. Acest model de baza al etiologiei depresiei a fost
dezvoltat ulterior (vezi Beck, 1983) folosindu-se factorii de personalitate pentru a
diferentia geneza tulburarilor depresive.
Efectele terapiei TCD a lui Beck asupra simptomatologiei depresive au fost
scoase in evidena prin mai multe anchete care au aratat ca reducerea simptomelor
operata de TCD este superioara celei observata la pacienii ce se gaseau pe lista de
ateptare.
3. Modelul lui Seligman (1974) face parte, ca i cel a lui Beck, din modelele
cognitive. Totui la origine el a fost dezvoltat nu in practica clinica, ci ntr-un
laborator de psihologie. Ceea ce face din el un model cognitiv este ipoteza dupa care
depresia este declanata de o ateptare, o expectanta, de exemplu expectana unui
eveniment negativ a carui apariie nu poate fi influenat. Teoria etiologica a
depresiilor propusa de Seligman se bazeaza pe noiunea de "disperare invatata" care
este datorata unei observaii intamplatoare.
Modelul de intervenie propus de Seligman vizeaza diminuarea
depresiei dobandite, adica stabilirea unor probe de control adecvate. In acest scop
se recomanda apelul la tehnicile generale ale terapiei comportamentale i
cognitive: planificarea, sarcinile progresive, antrenamentul pentru afirmarea
sinelui i dobandirea de competente sociale. Vom fi ateni in mod deosebit la
tendinele disfuncionale de a-i atribui sie nsui cauzele esecurilor.
4. "Ipoteza autocontrolului", avansata de Rehm (1977) in problema
genezei i a terapiei tulburarilor depresive, a tost dezvoltata pornind de la teoria
autocontrolului a lui Kanfer (1970, 1971). Ea pleaca de la ipoteza care explica
depresia ca fiind consecina unui deficit de autocontrol. O persoana ar deveni
astfel depresiva atunci cand ea sufera de o pierdere de intarire ca urmare a unor
circumstane exterioare si nu dispune de competente de autocontrol care i-ar
permite sa compenseze aceasta pierdere. Sarcina terapiei va fi deci sa ajute
43

pacientul sa catige aceste competene.


Conceptul terapeutic vizeaza dezvoltarea unui control mai bun a sinelui
pentru a face pacientul mai independent de recompesele exterioare. Aceasta se obine
printr-o munca sistematica asupra proceselor de autocontrol. In acest scop, pacientul
este antrenat spre autoobservare (de exemplu prin protocoale privind starea de spirit si
activitatea), se examineaza si se modifica atitudinile selective in materie de percepie
si de memorie. Se clarifica autoevaluarea, se modifica autoatribuirile inadecvate
privind succesul si esecul i se elaboreaza scopuri adecvate pentru comportament.
Autointarirea este exersata sistematic, aratand pacientului cum s-o conceapa si cum sa
aplice planurile.
5. McLean (1976) a propus un model al
stresului, in care tulburarea depresiva este
vedere al
interactiunii sociale.
Dupa
depresiilor se gaseste in situatiile in care
aptitudini sociale eficiente pentru a trata
i situaiile de via stresante.

depresiei bazat pe controlul


analizata din punct de
acest model,
originea
persoana nu dispune de
evenimentele nefavorabile

Obiectivul terapiei este de a dezvolta competene de control specifice,


acordandu-se o atenie speciala relatiilor interumane. Aceasta terapie se deosebete de
cele precedente prin asocierea la terapie a persoanelor apropiate. Realizarea terapiei,
care include atat tehnici cognitive, cat i comportamentale, se concentreaza pe
exerciii
in urmatoarele
sase
domenii:
comunicare, productivitate
comportamentala, interaciune sociala, autoafirmare, luare de decizii rezolvare a
problemelor. McLean & Hakstian (1979) subliniaza importana pe care o au, in terapia
pacienilor depresivi, o puternica structurare, orientarea spre un scop i creterea
interactiunii sociale.
6. Terapia interpersonala a lui Klerman & Weissman (1982), menionata
deja
in
legatura
cu
manualele
de
terapie, subliniaza, la fel ca i McLean, importana pe care o are
interaciunea sociala pentru dezvoltarea tulburarilor depresive. Ea nu-i dezvolta
totui
teoria
etiologica
in
cadrul
psihologiei
cognitive
sau a nvarii, ci sprijinindu-se pe concepia psihobiologica a
psihiatriei a lui Meyer, pe teoria relaiilor interpersonale a lui H.S.
Sullivan si pe cercetarile empirice facute in psihiatria sociala. Ea se
sprijina si pe teoria afectivitatii, pe lucrari privind rolul jucat in
dezvoltarea depresiilor de relaiile interumane intime i de stresul
social, cat i pe cercetari proprii ale autorilor asupra relatiei dintre depresia clinica i
relatiile interumane tulburate (n casatorie, n familie, la lucru). Autorii ajung la
concluzia ca relaiile interumane intime (intimacy) joaca un rol important n prevenirea
tulburarilor depresive. Problemele care apar n cadrul relatiilor au o mare importan
44

in dezvoltarea acestor tulburari, dar nu sunt cauza lor. 3


2. Terapia cognitiv-comportamentala in depresii
Depresia este un fenomen atat de raspandit incat a fost, pe drept cuvant,
numita ,,guturaiul psihiatriei" (Seligman, 1975). 15-20% din populatia adulta a
suferit de o simptomatologie depresiva si peste 12% a trait o depresie suficient de
puternica pentru a necesita tratament (Melanie Fennel, 1989).
In tarile vestice, rata depresiei este de 2/1 in favoarea femeilor (Brown si Haris,
1978).
Cauzele depresiei sunt multiple (Weissman, 1982):
- tulburari la nivelul neurotransmitatorilor;
- tulburari depresive sau alcoolism in familie;
- pierderea unui parinte;
- neglijarea in copilaria timpurie;
- evenimente de viata negative;
- un partener ostil sau/si critic;
- lipsa unei relatii apropiate;
- absenta unui suport social;
- lipsa stimei de sine pe termen lung.
In clinica exista numeroase clasificari ale tulburarii depresive:
- tulburare afectiva bipolara si unipolara-depresiva;
- tulburare depresiva;
- endogena (avand cauze interne, inca insuficient cunoscute);
- reactiva (nevrotica, produsa
Depresia se caracterizeaza prin:

de

actiunea

factorilor

stresanti).

- trairea sentimentului de tristete;


- plans frecvent;
3

Irina Holdevici Psihoterapia cognitiv-comportamentala Managementul stresului pentru un stil de viata


optim Editura Stiintelor Medicale Bucuresti 2005;
45

- sentimente de culpabilitate;
- iritabilitate;
- anxietate;
- tensiune psihica;
- subiectul nu se mai bucura de activitatile normale;
- nivelul energiei psihice e redus si orice actiune, cat de mica, presupune efort;
- tendinta de retragere;
- pacientii petrec mult timp in pat sau in fotoliu;
- activitati obisnuite si agreabile, cum ar fi lectura ziarelor sau vizionarea
unor programe TV, devin dificile si plictisitoare, pentru ca subiectul nu se mai poate
concentra;
- subiectul este absorbit de starea sa proasta sau de dificultatile insolubile cu
care se va confrunta;
- somnul este dificil;
- apetitul scade;
- nevoile sexuale diminua.
In majoritatea cazurilor, episodul depresiv este limitat in timp, durand 3-7
luni. Cu toate acestea, recaderile sunt frecvente si la 15-20% dintre pacientii depresivi
simptomele se cronicizeaza. Din acest motiv, terapia urmareste nu numai sa grabeasca
revenirea, ci si sa mentina ameliorarea si, daca este posibil, sa previna recaderile. Terapia
cognitiv-comportamentala in depresii a fost dezvoltata de Beck i colaboratorii (Beck,
Rush, Shaw si Emery, 1979).

Modelul cognitiv al depresiei (Beck, 1967, 1976)


Experiente (timpurii)
Formarea unor convingeri disfunctionale
Incidentul critic (S)
Activarea convingerilor
Ganduri negative automate
46

Simptomele depresive
Comportamentale
Motivational
Afective
Cognitive
Somatice
Convingerea disfunctionala nu produce simptomul prin ea insasi, ci doar
atunci cand anumite incidente (evenimente externe) vin s-o intareasca. Astfel, convingerea
ca valoarea personala depinde de succes poate conduce la tulburare depresiva in caz de
esec. Pe masura ce tulburarea depresiva se dezvolta, gandurile negative automate devin
tot mai frecvente si tot mai intense si tind sa estompeze gandurile rationale. Acestea
produc simptomele depresiei, care, la randul lor, intaresc modul negativ de gandire si
astfel se formeaza un cerc vicios.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala sparge cercul vicios, invatand
pacientul sa adreseze intrebari provocatoare gandurilor negative pentru a verifica daca
fundamentarea lor este corecta. Faptul ca cognitia influenteaza starea afectiva nu
inseamna neaparat ca o gandire negativa conduce la depresie. Depresia este rezultanta
unui cumul de factori biologici, de dezvoltare ontogenetica, sociali, de predispozitii
psihologice si de variabile precipitatoare. Cognitia are insa o prioritate, in timp, in
declansarea depresiei si poate actiona ca declarator, factor de intarire si mentinere a
simptomelor. Din acest motiv, cognitia reprezinta un punct ideal de interventie
psihoterapeutica.
Caracteristicile psihoterapiei cognitiv-comportamentale
(Beck si altii 1979)
1. Are la baza o conceptie teoretica coerenta (modelul cognitival depresiei) si
nu este o simpla colectie de tehnici.
2. Este scurta si limitata in timp,
dezvolte abilitati de autoreglare (,,self-help skils").

incurajand

pacientul

sa

3. Este structurata si directiva.


4. Este orientata pe problema
mentin, mai mult decat pe originile acestora.

si

pe

factorii

5. Are la baza un proces de chestionare


descoperirea (,,guided discovery", Young i Beck, 1982)

(cauze)
care

sa

care

dirijeze
47

6. Se bazeaza pe metode inductive, astfel incat pacientii invata


sa considere gandurile si convingerile ca pe niste ipoteze care trebuie
verificate.
7. Are un caracter educational, considerand tehnicile cognitivcomportamentale
ca
pe
niste
deprinderi
care
trebuie
achizitionate
de subiect prin exercitiu si transferate in viata cotidiana prin intermediul temelor pentru acasa.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala poate fi definita ca un fel de rezolvare
de probleme, depresia fiind ea insasi o problema.
O atentie deosebita trebuie acordata:
- lipsei de speranta;
- intentiilor suicidare;
- expectatiilor negative in legatura cu tratamentul.
Factori care trebuie luati in considerare:
1.

Dorinta de cooperare a pacientului.

2. Capacitatea pacientului de a intra in relatie de colaborare


cu psihoterapeutul. Apar dificultati la pacientii care:
- se tem sa-si dezvaluie gandurile si sentimentele;
- insista asupra faptului ca se pot descurca singuri;
- considera, dimpotriva, ca terapeutul trebuie sa faca totul singur.
In astfel de cazuri, psihoterapia nu este contraindicata, dar demersul
terapeutic va fi mai lung, terapeutul dedicand primele sedinte construirii relatiei
terapeutice. Terapeutul trebuie sa-l ajute pe pacient sa reevalueze acele ganduri si
convingeri care stau in calea unei colaborari active in cadrul terapiei. Exemplu: ,,Daca ii
spun cum ma simt cu adevarat, ma va respinge" sau ,,Este treaba lui sa ma faca bine
fara nici un fel de efort din partea mea".
3. Cat de extins este repertoriul de abilitati de a face fata
vietii (,,coping skills") pe care il are pacientul? Pacientii cu repertoriu
mai bogat de deprinderi de a face fata stresului vor raspunde mai
repede si mai bine la psihoterapia cognitiv-comportamentala (Simons,
Lustman, Wetzel, Murphy, 1985).
Structura tratamentului (Melanie Fennell, 1989)
48

I. Interviul initial (1-1,5 ore) urmeaza dupa interviul de evaluare, care


stabileste daca pacientul este potrivit pentru psihoterapie. Schema interviului initial :
a) Evaluarea dificultatilor curente:
- simptome;
- probleme de viata;
- ganduri negative asociate;
- debut, evolutie si contextul in care a aparut tulburarea depresiva;
- lipsa de speranta;
- idei suicidare.
b)Stabilirea scopurilor terapiei.
c) Prezentarea programului de terapie:
- detalii practice;
- problema cercului vicios: ganduri negative-depresive;
- posibilitati de schimbare.
d) Inceperea tratamentului:
- specific:
- selectionarea primelor sarcini;
- acordul cu privire la temele pentru acasa.
- general:
- pacientului i se furnizeaza cunostinte cu privire la stilul terapiei cognitivcomportamentale.
Obiective:
- Stabilirea relatiei psihoterapeutice.
- Trezirea sperantei pacientului.
- Pacientul trebuie facut sa inteleaga, la nivel preliminar,esenta modelului.
- Se obtine acordul pacientului ca va testa in practica cele invatate.
49

Dificultatile si problemele curente sunt schematizate si apoi notate in lista de


probleme, ca in exemplul urmator:
Experience timpurii traumatizante
Comparatii nefavorabile cu sora mea geamana. Tatal (suportul familiei) a
decedat
Convingeri disfunctionale
Sunt inferioara ca persoana.
Valoarea mea depinde de ceea ce cred altii despre mine.
Daca nu fac ceea ce vor ceilalti oameni de la mine, ei ma vor respinge.
Incidentul critic Casatoria a esuat
Gdnduri negative automate
Este vina mea: am stricat totul.
Nu-mi pot conduce viata.
Voi ramane singura pentru totdeauna si va fi ingrozitor.
Sunt proasta.
Simptom
Comportamentale: tonus scazut al activitatii; tendinta de retragere.
Motivational: lipsa interesului si a sentimentului placerii; totul se face cu
efort.
Afective: tristete, anxietate, culpabilitate, rusine.
Cognitive: slaba capacitate de concentrare, indecizie, ruminatii interioare,
autocritica, ganduri suicidare.
Somatice: insomnii, inapetenta.

Lista de probleme
1. Incapacitatea de a ma exprima:
- dificultatea de a spune ,,Nu";
- dificultatea de a spune ce doresc daca altii vor altceva.
50

2. Sentimente de inferioritate.
3. Dificultatea de a accepta esecul casatoriei.
- nu voi fi capabila sa ma descurc singura cu lucrurile practice.
- nu voi gasi niciodata o relatie satisfacatoare pe termen lung.
4. Depresie:
- ma simt depasita de cerintele vietii de zi cu zi;
- evitarea contactului cu oamenii;
- stau si macin ganduri triste;
- nu fac nimic;
- nu ma pot concentra;
- nu ma bucura nimic etc.
5. Sentimentul de deprimare pentru ca sunt deprimata:
- Este vina mea ca am stricat totul;
- Merit sa ma simt astfel.
Lista de probleme trebuie sa includa simptomele si problemele de viata. Acestea
din urma se refera la:
- probleme practice (exemplu: dificultati in gospodarie,somaj);
- probleme interpersonale (dificultati in formarea unor relatii apropiate);
- probleme intrapersonale (lipsa increderii in sine).
Terapeutul prezinta un rezumat al celor spuse si asteapta un feedback de la
pacient. Lista de probleme realizeaza o oarecare ordine intr-un haos pentru ca un numar
mare de experience negative sunt reduse la cateva dificultati specifice. Aceasta reprezinta
procesul ,,reducerii problemelor", care trezeste speranta pacientului pentru ca se
intrevede posibilitatea unui control asupra acestora.
Ideile suicidare trebuie puse in evidenta de la primul interviu. Cand acestea au
fost evidentiate, terapeutul trebuie sa se asigure daca pacientul a elaborat planuri in acest
sens si sa afle ce anume l-a impiedicat sa le puna in aplicare. Daca lipsa de speranta si
ideile suicidare sunt serioase, atunci acestea trebuie sa reprezinte obiectivul primelor
interventii. Unii terapeuti considera ca nu este bine sa vorbeasca de suicid pentru a nu
51

baga astfel de idei in capul pacientilor lor. Dar observatiile au aratat ca, mai curand,
discutiile deschise pe aceasta tema pot produce pacientului un sentiment de usurare.
Suicidul este reactia obisnuita la ideea ca situatia este intolerabila si ca nu poate fi facut
nimic pentru a o schimba. Autodistrugerea apare in acest caz ca un fel de rezolvare a
problemei. In acest caz, discutiile pot deschide perspectiva gasirii unei solutii
alternative.4
Stabilirea scopurilor
Se realizeaza prin intermediul unor intrebari de genul: ,,Cum ai vrea sa stea
lucrurile in problema X?" sau ,,Sa presupunem ca tratamentul va avea efect; cum
vezi desfasurarea diferita a lucrurilor in problema ta?" Scopurile se modifica adesea pe
parcursul tratamentului. Stabilirea scopurilor il ajuta pe terapeut sa corecteze
expectatiile nerealiste cu privire la psihoterapie, furnizeaza cateva standarde in raport cu
care se poate monitoriza progresul si focalizeaza atentia spre viitor.
Prezentarea tratamentului
Pacientilor li se dau informatii despre aspectele practice, cum ar fi numarul de
sedinte, durata si frecventa acestora, cat i despre temele pentru acasa. Li se explica clar
faptul ca depresia trebuie inteleasa in termenii cercului vicios pe care il produc gandurile
negative care, la randul lor, genereaza o dispozitie proasta ce alimenteaza, la randul ei,
gandurile negative. Trebuie sa se explice, de asemenea, ca schimbarea este posibila daca
pacientul invata sa surprinda i sa testeze (verifice) gandurile negative pentru a sparge
cercul vicios prin gasirea unor alternative mai realiste la gandurile negative.
Pacientul este invitat sa-i exprime deschis indoielile, i acestea sunt discutate
cu psihoterapeutul. Acesta este solicitat sa-i monitorizeze activitatile, dispoziia i
gandurile negative automate intr-o agenda personala. Agenda include:
- trecerea in revista a evenimentelor de la ultima edinta;
- feedback-uri referitoare la ultima edin;
- temele pentru acasa.
Fiecare edint este dedicat unei anumite probleme, denumita tema majora,
care este defmita de pacient in colaborare cu terapeutul. Ea presupune o strategie
cognitiv-comportamentala specifica, cum ar fi de pilda adresarea de intrebari de
verificare a gandurilor negative, discutarea dificultatilor care au aparut in ultima
saptamana sau dezbaterea unor probleme pe termen lung (exemplu: dificultati
materiale).
4

Irina Holdevici Psihoterapia cazurilor dificile Abordari cognitiv-comportamentale Editura Dual Tech
Bucuresti 2003;
52

Temele pentru acasa au menirea de a-l ajuta pe pacient sa-i insueasca tehnici de
autoajutorare.
Ele sunt utile daca:
- urmeaza logic ceea ce s-a petrecut in timpul edintei de psihoterapie;
- sunt precis i concret definite, astfel incat succesul este uor de inregistrat;
- au o baza logica, inteleasa i acceptata atat de terapeut, cat i de pacient;
- sunt definite ca situatii din care nu se pierde nimic pentru ca se invata chiar
daca scopul nu a fost atins.
Pentru a evita orice neintelegere este util atat pentru terapeut, cat i pentru pacient
sa noteze sarcina trasata i obiectivul urmarit.
Strategiile cognitiv-comportamentale de psihoterapie
(Melanie Fennell, 1989)
1. Strategii cognitive:
- tehnici de distragere;
- numararea gandurilor.
2. Strategii comportamentale:
- monitorizarea activitatilor, placerii i autocontrolului;
- realizarea unor orare;
- stabilirea unor sarcini gradate.
3. Strategii cognitiv-comportamentale:
- identificarea gandurilor negative;
- adresarea de intrebari gandurilor negative;
- experimente in sfera comportamentala.
4. Strategii preventive:
- identificarea convingerilor;
- adresarea de provocari pentru viitor;
- pregatirea pentru viitor.
53

Pentru a incuraja speranta i angajarea pacientului in psihote-rapie este important ca


in cadrul edintelor de psihoterapie, cat i al temelor pentru acasa sa fie obtinute unele
succese, oricat de mici, pe care pacientul trebuie sa i le atribuie lui nsui i care sa
demonstreze ca depresia poate fi controlata prin efort personal. Acest lucru este important
indeosebi la nceputul tratamentului.5
Strategii cognitive
Sunt prezentate ca modalitati de a stopa ,,ruminatiile" depresive care nu fac decat
sa inrautateasca situatia, in loc sa contribuie la o rezolvare constructiva a problemei.
Acestea sunt utile mai ales la inceputul tratamentului, inaintc ca pacientul sa capete
abilitatea de a gasi alternative la gandurile negative automate. Ele nu produc o
modificare cognitiva esentiala, dar prin reducerea frecventei gandurilor depresive
contribuie la ameliorarea dispozitiei care, la randul ei, poate inlesni rezolvarea de
probleme. Unii pacienti utilizeaza spontan metoda distragerii pentru a evita sa se
gandeasca la lucmri dureroase (,,evitare cognitiva"). Acestora trebuie sa li se explice
avantajele (se simt bine pe termen scurt) i dezavantajele (problemele raman nerezolvate
pe termen lung) aplicarii acestei tehnici ca unica metoda.
Tehnicile de distragere:
1. Concentrarea pe un obiect:
Pacientilor li se cere sa se concentizeze asupra unui obiect i sa-1 descrie
pentru ei inii cu cat mai multe detalii.
2. Contientizarea senzoriala:
Pacientii sunt invatati sa se concentreze asupra mediului inconjurator ca un tot
unitar, utilizand vazul, auzul, gustul, pipaitul i mirosul. Concentrarea poate viza i corpul
propriu (,,Ce simti in interiorul corpului tau? Ce poti atinge? Iti simti trupul pe scaun? Iti
percepi hainele, ochelarii, parul? etc. Ce vezi in jurul tau? i ce mai vezi? Ce auzi?" etc.
3. Exercitii mentale:
- a numara de la 1000 la 1 din 7 in 7 (din 5 in 5);
- a numi oraele al caror nume incep cu o anumita litera;
- reamintirea in detaliu a unei vacante.
4. Amintiri i imagini placute:
5

Irina Holdevici Gandirea pozitiva Ghid practic de psihoterapie rational-emotiva si


cognitiv - comportamentala Editura Dual Tech Bucuresti 2000;
54

- amintirea
mare succes;

unei

situatii

placute,

cand

subiectul

avut

un

- ce ai face daca ai catiga o maina sau o suma mare de


bani.
Dezavantajul consta in faptul ca la depresivi accesul la amintiri placute poate fi
dificil de realizat, iar gandurile pozitive sunt repede sufocate de cele negative.
5. Activitati care il absorb pe subiect:
Este important sa fie selectate acele activitati care ocupa atat mintea, cat i
trupul: rebus, tenis, asculta radioul in timp ce calca etc.
6. Numararea gandurilor (Burns, 1980):
Au menirea sa produca o anumita distanta fata de gandurile negative. Subiectul
este invatat sa noteze aparitia gandurilor negative bifand cate un punct intr-un tabel.
Dezavantajul acestei tehnici consta in aceea ca ea poate avea ca efect imediat
intensificarea gandurilor negative, ceea ce duce la accentuarea depresiei, mai ales daca
pacientul nu i-a format inca deprinderile de a le modifica.6

Strategii comportamentale
O serie de activitati - cum ar fi automonitorizarea, realizarea i urmarirea unor
programe (orare) i a unor sarcini gradate - au drept scop antrenarea subiectului in actiuni
menite sa imbunatateasca dispozitia.
1. Monitorizarea activitatilor.
Pacientilor li se cere sa noteze ce fac, ora de ora, i sa evalueze activitatile in
functie de doi parametri:
- placere - P;
- grad de realizare (maiestrie) - R.
Aceste protocoale il ajuta pe pacient sa verifice veridicitatea unor ganduri, cum ar
fi ,,Eu nu am facut nimic". De asemenea, acest gen de inregistrari surprinde relatia dintre
dispozitie i activitate. Evaluarea diverselor activitati la indicatorul ,,placere" poate ajuta
la infirmarea unor ganduri negative de tipul ,,Orice a face, mi-e indiferent" (gand ce
reflect dificultatea de a percepe experiene pozitive).
6

Irina Holdevici Gandirea pozitiva Ghid practic de psihoterapie rational-emotiva si cognitiv


comportamentale Editura Dual Tech Bucuresti 2000;
55

2. Realizarea unor orare (programe).


Se utilizeaza pentru planificarea activitatilor viitoare dupa acelai model (ora de
ora). Scopul consta in a crea nivelul de activism al subiectului i de a maximiza eficienta
i placerea.
Avantajele tehnicii:
-

reduce numarul prea mare de sarcini la o lista ce poate fi indeplinita;

inlatura nevoia unor decizii repetate (,,Ce voi face acum?");

- accentueaza sentimentul ca activitatile respective pot fi indeplinite;


- create proportia activitatilor de pe urma carora subiectul obtine satisfactie;
- marete nivelul sentimentului de autocontrol al subiectului asupra propriei
sale existente.
Sarcinile gradate vizeaza realizarea unor exercitii in pai mici, accesibili
subiectului, fiecare pas fiind intarit prin feedback.Accesul la fiecare etapa este facilitat
prin identificarea i adresarea unor intrebari cu caracter provocativ fiecarui blocaj
(Blocajele sunt de tipul: ,,Nu voi fi capabil sa fac aceasta"; ,,Este prea mult pentru
mine" etc.). Tehnica este utila pentru a-l ajuta pe pacient sa depaeasca inertia i sa faca
fata unor situatii care produc anxietate. Depresivii relateaza faptul ca de cele mai multe
ori ei eueaza in indeplinirea unor sarcini pe care 51 le-au trasat singuri i folosesc aceste
fapte ca pe o dovada a inadecvarii lor personale. Aceasta se intampla pentru ca ei ateapta
prea mult de la propria persoana, considerand ca ar trebui sa se comporte ca i cum nu ar
fi depresivi.Sarcinile gradate combat lipsa de speranta, incurajand pacientul sa reduca
sarcinile la proportii rezonabile i marind frecventa recompenselor.
Strategii cognitiv-comportamentale
edintele de psihoterapie i temele pentru acasa au ca obiectiv sa-1 invete pe
pacient sa identifice, sa adreseze intrebari i sa testeze autenticitatea gandurilor negative.
Continutul gandurilor negative a fost clasificat in ceea ce Beck (1967) numea ,,triada
cognitiva":
1. Ego-ul (,,Sunt lipsit de valoare").
2. Experientele curente (,,Nimic din ceea ce fac nu este bine").
3. Viitorul
(,,Niciodata
nu
ma
voi
simti
mai
bine").
Gandurile depresive automate au o serie de particularitati care influenteaza psihoterapia
i afecteaza relatia terapeut-pacient:
- sunt habituale i deci greu de identificat;
56

- sunt automate i involuntare i deci greu de controlat;


- au un caracter plauzibil (mai ales atunci cand sunt insotite de emotii
puternice), deci este greu sa li se adreseze o provocare;
- se refera la o gama larga de stimuli, incluzand chiar psihoterapia, iar
tratamentul poate fi respins pentru ca pacientul prevede eecul acestuia.
Aceste ganduri negative in legatura cu psihoterapia trebuie identificate i
chestionate ca oricare alte ganduri negative. Gandurile negative reprezinta rezultatul unor
erori in procesul de percepere i interpretare a experientelor vietii. Aceste erori se refera
la:
- suprageneralizare:
subiectul
trage
pornind de la situatii particulare (,,tot ceea ce fac este greit");
- abstragere selectivd: se acorda
tive ale vietii (,,nu am avut nici
Momentele agreabile nu au fost contientizate;

concluzii

generate

atentie doar aspectelor nega


o clipa placuta astazi").

- rationamente
dihotomice:
subiectul
gandete
(,,Daca nu fac acest lucru perfect, mai bine nu-1 fac deloc");

in

extreme

- personalizarea: subiectul ii asuma responsabilitati pentru lucruri care nu au


sau au de-a face in mica masura cu persoana lui (exemplu: daca prietenul a trecut pe
strada fara sa-l observe, din neatentie, depresivul ii spune: ,,probabil ca am facut ceva
care l-a suparat);
- inference arbitrare: se trag concluzii pe baza unor rationa
mente neadecvate (cineva care nu a reuit sa duca la bun
sfarit
prima
tema
pentm
acasa
poate
trage
concluzia:
,,acest
gen de psihoterapie nu mi se potrivete").
Identificarea gandurilor negative automate
Pacientii invaa sa identifice aceste ganduri intai impreuna cu psihoterapeutul,
apoi dezvolta aceste capacita|i prin intermediul unor teme pentru acasa. Acetia invaa:
- sa identifice emoiile neplacute;
- sa recunoasca situatiile in care acestea apar;
- sa identifice gandurile automate asociate.

57

Modificarea dispozitiei este un semnal ca gandurile negative automate sunt prezente


este mai uor ca la inceput pacientul sa evalueze dispozitia decat gandurile negative).
In cazul pacientilor care nu agreeaza evaluarile numerice, pentru ca au impresia ca
demersul terapeutic este prea mecanicist, se pot utiliza scale de evaluare calitativa (ma
simt foarte rau, rau, aa i aa, bine, foarte bine).
Gandurile automate negative nu se refera numai la cuvinte, ci i la imagini, care
trebuie descrise in detaliu.7
Dificultati in identificarea gandurilor negative
1. Pacientii evita sa-i inregistreze gandurile.
Depresia face ca unii pacienti sa intampine dificultati in distantarea de
gandurile negative. Mai mult, concentrarea asupra gandurilor negative atata timp cat
subiectul nu este capabil sa le controleze poate fi aversiva i dureroasa. In astfel de
cazuri este indicat sa fie limitat timpul de concentrare asupra gandurilor negative pentru a
se realiza un oarecare control asupra acestora.
2. Subiectul nu identific gandurile negative.
In aceste situatii, este bine sa se adreseze intrebarea: ,,Ce semnificatie are
situatia respectiva pentru dvs.?"
3. O eroare frecventa a terapeutului consta in a pune intrebari
in legatura cu cauza unor stari afective negative (de ce?) i nu cu ce
ganduri ii vin in minte subiectului. In aceste situatii, el pierde ocazia
sa obtina o inregistrare a gandurilor negative.
Intrebarea corecta este: ,,Ce ti-a trecut prin minte in momentul acesta?"
Testarea (verificarea) gandurilor negative automate
1. Adresarea unor intrebari cu caracter provocativ.
2. Experimentarea in sfera comportamentala.
1. Intrebarile cu caracter provocativ au drept scop sa-1 invete pe subiect sa-i
reevalueze modul de gandire pentru el insui. Acest obiectiv nu va fi atins daca terapeutul
face toata treaba singur, in locul pacientului. Cu alte cuvinte, trebuie sa se urmareasca
extragerea unor alternative de la subiect i nu oferirea unor alternative.
Intrebarile uzuale sunt:
- Pe ce te bazezi cand afirmi ca lucrurile stau aa?
7

Irina Holdevici Psihoterapia de scurta durata Editura Dual Tech Bucuresti 2004;
58

- Ce puncte de vedere alternative pot fi gasite aici?


- Care sunt avantajele i dezavantajele acestui mod degandire?
- Ce erori de logica am facut?
Intrebari menite sa puna in evidenta punctele de vedere alternative:
a) Ce ai fi gandit despre aceasta inainte de a fi deprimat?
b) Ce ar fi gandit cineva in care ai incredere despre aceasta?
c) Ce i-ai spune altei persoane care ar veni sa-ti ceara sfatul
intr-o problema asemanatoare?
Intrebarea legata de avantajele i dezavantajele modului negativ de a gandi
se refera la acei pacienti care considera ca gandurile cu caracter autocritic sunt
folositoare i constructive. Intrebarea referitoare la ,,ce eroare logica fac" se refera la
pacientii care fac in mod frecvent aceeai greeala, cum ar fi suprageneralizarea, abstractia
selectiva sau altele.
2. Experimentarile in sfera comportamentala se refera la gasirea unor
modalitati mai eficiente de a reactiona la o situatie externa care nu poate fi ameliorata.
Uneori subiectul are in interiorul sau modalitatile eficiente de actiune, dar acestea sunt
blocate de modul negativ de gandire. De pilda, un pacient tie cum sa-i exprime
dezacordul, dar ii inhiba reactia prin ganduri de tipul: ,,Daca imi voi exprima
dezacordul, ei nu ma vor agrea".
In alte cazuri, pacientul chiar nu tie cum ar putea actiona mai eficient. In
astfel de situatii el trebuie sa-i insueasca noi modele de comportament, cum ar fi
comportamentul asertiv, abilitatile sociale, rezolvarea de probleme sau deprinderi de
studiu.
Etapele experimentarii in sfera comportamentala:
1. Predictia specifica: ce gand va fi testat in practica (exemplu:
,,Ii voi spune soiei mele ce rau ma simt i ea se va supara pe mine".)
2. Trecerea

in

revista

argumentelor

contra

gandului

respectiv.
3. Experimentarea
practica
pentru
testarea
validitatii
ipotezei
(predictie). Terapeutul i pacientul trebuie sa tie foarte precis ce
anume
trebuie
facut.
Mai
mult,
experimentarea
trebuie
astfel
organizata pentru a maximiza ansele unui rezultat pozitiv (se poate
repeta sub forma de jocuri de rol ce anume va spune pacientul).
59

4. Notarea rezultatelor. Ca i temele pentru acasa, experimentarile in plan comportamental trebuie astfel conduse incat sa nu se
piarda nimic: cu alte cuvinte, pacientul sa catige chiar in cazul in
care situatia nu a luat intorsatura pe care o dorete el. In aceste
cazuri, catigul consta in a invata ceva. Daca sotia nu s-a suparat,
este cu atat mai bine. Daca s-a suparat, se pot obtine noi informatii:

- Ce nu este in regula?
- A facut pacientul ceva ce nu trebuia? etc.
Dupa definirea problemei se elaboreaza planuri pentru a face fata situatiei mai
bine data viitoare i astfel rezultatele negative pot avea un caracter constructiv.
5. Concluziile. Este bine ca acestea sa fie formulate sub forma
unei reguli (exemplu: ,,nu face presupuneri in legatura cu modul in
care se vor purta ceilalti cu tine, mai bine verifica singur").
Strategii preventive
Avantajul major pe care il are psihoterapia (mai ales cea cognitivcomportamentala) fata de medicatia antidepresiva este ca reduce riscul de recadere.
Aceasta se intampla pentru ca subiectul ii insuete o serie de deprinderi de a face fata
depresiei, ceea ce ii scade vulnerabilitatea fata de episoadele viitoare, deoarece
deprinderile respective zdruncina convingerile negative de baza pe care se
fundamenteaza depresia.
Identificarea i adresarea de provocari convingerilor negative
Dupa ce pacientul i-a insuit abilitatea de a identifica gandurile negative
automate, se poate trece la abordarea convingerilor negative.
Acestea au urmatoarele caracteristici:
1. Nu reflecta realitatea experientiala. De exemplu,
gerea
,,voi
fi
totdeauna
puternic"
ignora
vulnerabilitatea
Din acest punct de vedere, asemenea convingeri sunt irationale.

convinumana.

2. Sunt rigide, suprageneralizate


seama de variatia circumstantelor.

nu

extreme,

pentru

3. Mai
curand
stopeaza
decat
faciliteaza
scopuri, pentru ca standardele perfectioniste produc
inhiba i blocheaza performantele.

ca

atingerea
anxietate,

tin
unor
care
60

4. Incalcarea (violarea) lor este asociata cu emotii


excesive (depresie si disperare, mai curand decat tristete si regret).

extreme

si

5. Sunt
relativ
nemodificabile
sub
influenta
experientelor
obisnuite. Aceasta se intampla pentru ca subiectul actioneaza ca i
cum ele ar fi adevarate si pentru ca ele nu sunt explicit formulate,
actionand la nivel incontient.
Abandonarea lor prezinta pentru subiect riscuri inacceptabile. De exemplu:
Daca voi inceta sa-i pun pe ceilalti pe primul plan, nimeni nu o sa ma mai placa". Beck,
Hollon, Young, Bedrosian i Budenz (1985) au grupat convingerile disfunctionale in
functie de trei domenii:
- realizare (nivel inalt de performance, nevoie de succes);
- acceptare (nevoia de a fi agreat, iubit);
- control (nevoia de a controla evenimentele, nevoia de a fi puternic).
Beck, Epstein i Harrison (1983) au grupat aceste convingeri i in functie de o
dimensiune supraordonata in:
- sociotropie - care pune accentul pe relatiile interpersonale;
- autonomie - care pune accentul pe independent i libertatea alegerii.8
Aceasta clasificare poate inlesni demersul psihoterapeutic. Astfel, o persoana
cu grad mare de autonomie va accepta cu dificultate sugestiile terapeutului i va avea
tendinta sa incheie in mod prematur psihoterapia pentru ca este convinsa ca se poate
descurca i singura. Dimpotriva, o personalitate sociotropa poate manifesta dorinta
exagerata de a face pe plac terapeutului i va avea dificultati sa actioneze independent
intre edinte. Ambele modalitati habituale de raspuns pot fi speculate in avantajul
psihoterapiei:
- in primul caz, terapeutul
autoajutorare (self-help) ale tratamentului;

pune

accent

pe

- in al doilea caz, dorinta pacientului de a-i


terapeutului
poate
fi
utilizata
pentru
a-1
mobiliza
inainte de a-i fi incurajata independenta.

aspectele

de

fi pe plac
pe
acesta

Irina Holdevici Psihoterapia anxietatii Abordari cognitiv-comportamentale Editura Dual Tech


Bucuresti 2002;
61

3. Principii de conduita antistres


Obiective si clasificare
Trebuie sa invatam sa traim cu stresul care adesea este inevitabil. Secretul
rezida in a transforma stresul in energie invingatoare.Este intotdeauna bine sa
invatam sa ascultam propriul corp si sa ni-l facem prieten. Baza oricarui
comportament cu obiectivul de a face fata stresului psihic e construita de indeplinirea
urmatoarelor obiective:

reglarea optima a nivelului de aspiratii in raport cu nivelul de posibilitati


( diferenta minima in favoarea nivelului de aspiratii )

asigurarea celor 3 nevoi psihologice fundamentale: nevoia de afiliere, de


securitate pe termen lung , si de noutate a experientei

formarea unei gandiri pozitive, bazate pe :


acceptarea stresului psihic ca pe o sfidare, abordabila de pe pozitia
unui loc de control intern (prin asumarea responsabilitatii
personale), dar incluzand si apelul judicios la suportul social
evaluarea corecta a
resursele personale

caracteristicilor stresorului, in raport cu

cresterea autoeficacitatii prin raportari repetate la realizarile


personale anterioare
Sanatatea psihica si somatica sunt interconditionate, ambele fiind supuse
actiunii stresului, dar acestea trebuie apreciate din perspectiva unei rezultante, de
tipul unei sume algebrice, dintre actiunile nocive (sau cel putin provocatoare) ale
distresului si cele benefice ale eustresului.
Tipuri de conduite:
evitarea sau limitarea/inlaturarea consecinteleor
provocarea de eustresuri
provocarea de distresuri contolate
activitati in sfera loisir-ului
muzica, activitate fizica de relaxare, promovarea rasului

62

Principii de conduita zilnica


1. ierarhizarea obiectivelor intr-o perioada limita ( zi, luna, trimestru, an) in
obiective majore sau minore, cotand realizarea lor cu un punctaj
proportional, astfel incat realizarea unui obiectiv major sa fie
compensata de neindeplinirea mai multor obiective minore si invers
2. planificarea eficienta a timpului
3. a face ceva din placere cel putin o data pe saptamana
4. a rezerva in fiecare zi un moment de liniste
5. a realiza un echilibru intre munca / recreatie, munca si familie
6. a dormi 7-8 ore pe noapte cel putin doua zile pe saptamana
7. a folosi procedee de relaxare, inclusiv a oferi si a primi cu regularitate
afectiune, a discuta dificultatile cu altii, prieteni carora sa le poti face
confidente
8. a cultiva trairi si sentimente pozitive si a recurge la umor
9. a practica exercitii fizice ( cel putin la sfarsit de saptamana si zilnic
mersul pe jos)
10. a depasi momentul de stres, facand altceva (interesant)
11. a-si armoniza aspiratiile cu aptitudinile
12. cultivarea activitatilor spirituale si transcedentale
13. evitarea stresurilor inutile (ex. vizite agasante)
14. reflectarea asupra scopurilor majore si sensului vietii
15. a invata sa spuna nu (a nu promite cu usurinta lucruri ce se vor dovedi
ulterior un balast de preocupari stresante)
16. a-si face un obicei din a ajuta pe altii9

Ioan Bradu-Iamandescu Psihologie medicala Ed. Info Medica, Bucuresti - 2005


63

CAPITOLUL IV
STUDII DE CAZ
Prezentare de caz
Ioana, femeie divortata, in varsta de 34 de ani, designer la o fabrica de
confectii si mama a doi copii sufera de depresie majora cronica de 2 ani.
Dupa internari repetate in spital, tratamentul antidepresiv nemaiavand rezultate
eficiente pacienta s-a indreptat din proprie initiativa catre psihoterapie.
Ioana a suferit un episod de depresie majora tratat in spital prin tratament
medicamentos, care a aparut in urma divortului. Sotul, Florin in varsta de 36 ani, a
parasit-o motivand faptul ca nu-si mai indeplinea sarcinile de mama, sotie si
gospodina.
Pacienta a ajuns in aceasta situatie in urma neintelegerilor cu sotul si datorita
neajunsurilor financiare.
Asa cum am mentionat mai sus, Ioana are doi copii, Elena in varsta de 12 ani si
Bogdan in varsta de 7 ani.
Sotul a parasit-o in urma cu 2 ani si s-a recasatorit intre timp. Ioana se mai
intalneste cu Florin doar cand acesta vine sa-si vada copii. Florin le plateste pensie
alimentara celor doi copii.
Pacienta a lucrat la Fabrica de Confectii Textila Dacia Bucuresti , dar acum
nemaiputandu-se achita de exigentele profesionale lucreaza doar acasa cand poate, in
ultimul timp foarte rar.
Locuieste impreuna cu mama sa si cei doi copii la casa cu curte. Au o casa cu
trei camere si dependinte in Bucuresti, proprietate a mamei sale. Tatal Ioanei a
decedat cand ea avea 14 ani, o varsta destul de critica pentru o adolescenta.
S-a casatorit la 20 de ani cu Florin pe care-l cunostea de un an de la o petrecere
organizata de o prietena de a ei.
Pacienta nu-si aminteste cu placere nici un moment din viata ei, nici chiar
nunta sau bucuria de a aduce pe lume un copil, datorita gandurilor negative
disfunctionale care o urmaresc, acestea urmand sa duca la modificarea
comportamentului, starilor afective, dar si a reactiilor in plan fiziologic.
Ioana refuza sa vorbeasca cu vecinii, prietenii si sa iasa din casa, pretextand
starea in care se afla.
De copii se ocupa cum poate mama ei, pentru ca ea marea majoritate a
timpului si-o petrece in pat.
Izolarea sociala i accentueaza gandurile negative referitoare la faptul ca
ceilalti nu o agreaza.
Familia ei are dificultati tot mai mari in ceea ce priveste relationarea cu ea.
64

Sedintele 1-3
Schema interviului initial a fost realizata dupa modelul cognitiv al depresiei,
elaborate de Beck
Modelul cognitiv al depresiei (Beck)
Experiente timpurii
Formarea unor convigeri disfunctionale
Incidentul critic (S)
Activarea convigerilor
Ganduri negative automate
Simptome depressive: comportamentale, motivationale, afective, cognitive, somatice.
La interviul din prima sedinta, Ionana era concentrata asupra propriei persoane
si vorbea cu lux de amanunte despre simptomele ei. Am provocat-o sa gaseasca
explicatii pentru atitudinea ei, faptul ca s-a gandit sa vina la psihoterapeut.
Ioana era comunicativa, dar nu crede ca are mari sanse sa se vindece: Am
venit aici cu gandul ca este ultima me a sansa sa ma vindec, dar nu am prea mare
incredere. Am zis sa o fac si pe-asta.
Interviul a decurs normal si dupa doua sedinte au fost identificate problemele
simptom . Faptul ca ea a reusit sa decida pentru ea ca trebuie sa faca psihoterapie, a
insemnat ca terapia va functiona mai usor, deoarece exista si dorinta ei de vindecare.
Spune ca vrea sa-si refaca viata si sa-i ajute pe copii, sa se apropie din nou de
ei.
O atentie deosebita am acordat faptului ca exista totusi o lipsa de speranta si
expectatiile sale sunt ca psihoterapeutul sa faca totul singur. Cu toate acestea are
dorinta de cooperare cu terapeutul. Desi ideile de suicid i-au trecut adesea prin minte
nu a avut pana acum vreo intentie siucidara.
Dupa ce s-a construit relatia terapeutica am ajutat-o sa reevalueze acele
ganduri si convingeri negative care stau in calea unei bune colaborari cu terapeutul.
In timpul celor doua sedinte s-au identificat urmatoarele probleme simptom:
1. Simptome comportamentale: izolare sociala, tendinta de retragere,
neglijare, petrece mult timp in pat, restrangerea activitatilor.
2. Simptome din sfera motivationala: scaderea interesului
si a
sentimentului placerii, apetit sexual redus, orice actiune cat de mica
presupune un efort pentru ea.
65

3. Simptome afective: anxietate, iritabilitate, plans frecvent, sentimente de


culpabilitate, tristete, lipsa de speranta.
4. Simptome cognitive: activitatile obisnuite au devenit dificile pentru ca
nu se mai poate concentra, stima de sine scazuta, activitatile obisnuite ii
par de nerezolvat, autocritica.
5. Simptome fiziologice: insomnii, nevoi sexuale diminuate, lipsa de
energie.
Pentru a realiza o oarecare ordine in amalgamul de probleme pe care pacienta
le are, am ajutat-o sa le imparta in trei mari categorii:
Probleme intrapersonale:
- se simte inferioara si crede ca nu este agreata de ceilalti;
- rumineaza ganduri negative legate de situatia actuala;
- devine tot mai deprimata pentru ca este deprimata.
Probleme interpersonale:
- dificultati in familie: faptul ca sotul a parasit-o, iar familia trebuie sa duca
povara depresiei pacientei;
- teama ca ea nu se poate descurca singura cu cei doi copii;
- dificultatea de a-si educa si creste cei doi copii;
- izolare sociala;
- teama de a relationa cu vecinii si prietenii.
Probleme legate de functionarea in viata curenta:
- lipsa oricarei satisfacii legate de activitatile cotidiene;
- se simte depasita de sarcinile simple din gospodarie;
- tendita de a evada : evitarea contactelor sociale, petrece foarte mult
timp in pat.
O atentie speciala trebuie acordata si anxietatii care acompaniaza expectatiile
negative ale pacientilor depresivi, aceasta fiind, la randul sau, abordata prin
intermediul unor strategii cognitive.
Sedinta s-a terminat cu un exercitiu simplu de relaxare.

66

Fixarea obiectivelor:
Tehnica
Obiective
Identificarea
Subiectul este instruit sa constientizeze gandurile cu continut
gandurilor negative depresiv de indata ce acestea se manifesta.

Trasarea de sarcini Subiectul va fi solicitat si incurajat sa realizeze acele activitati


in sfera
pe care are tendinta de a le evita (intalniri cu prietenii,
comportamentala participare la evenimente culturale etc.).
Testarea validitatii
gandurilor si
convingerilor
negative

Selectarea si trasarea unor sarcini menite sa infirme


veridicitatea gandurilor si convingerilor negative (ex.: a
telefona unui prieten pentru a verifica gandul ca nimeni nu
doreste sa vorbeasca cu persoana depresiva).

Repetare cognitiva Subiectul va repovesti terapeutului toate etapele unei activitati


(Antrenament
pe care are tendinta sa o evite, evidentiind gandurile si
cognitiv)
sentimentele pe care le incearca. Obiectivul acestei tehnici
consta in identificarea blocajelor, gasirea unor eventuale
solutii pentru depasirea acestora si imaginarea unor succese
viitoare.
Tehnici terapeutice Subiectul este instruit sa-si imagineze o situatie care il supara
alternative/
si sa genereze strategii de a-i face fata, in stare de relaxare .
Relaxare Hipnoza
Antrenament
mental
Abordarea
Terapeutul va investiga modul in care schemele cognitive
convingerilor
disfunctionale s-au structurat de-a lungul timpului, precum si
negativedebaza
modul in care acestea influenteaza viata de zi cu zi a
pacientului.

Sedintele 4-5
Am invitat pacienta sa-si exprime deschis indoielile, sa-si monitorizeze
activitatile, dispozitia, gandurile negative automate intr-o agenda personala. Agenda
sa includa trecerea in revista a evenimentelor de la ultima sedinta, temele pentru
acasa, feed-back-uri referitoare la ultima sedinta.
Am examinat impreuna cu pacienta gandurile negative referitoare la eficienta
psihoterapiei, iar pacienta era sigura de reusita terapiei in proportie de 30 %, ceea ce
67

era foarte imbucurator.


Am continuat cu realizarea ca obiectiv a unor sarcini simple legate de igiena
personala. Impreuna cu pacienta am realizat un program in care sa s ocupe de
aspectul sau fizic, dandu-i si cateva sugestii referitoare la cum sa se coafeze sau sa se
machieze.
I-am sugerat sa faca asta in momentul in acare are tendinta de a se retrage in
camera ei si de a sta in pat. Am discutat si cu mama Ioanei, o persoana destul de
intelegatoare cu problemele Ioanei si am rugat-o sa-i monitorizeze activitatile, mai
exact sa observe care sunt perioadele din timpul zilei in care pacienta avea tendinta
de a evada din realitate.
Ioana a acceptat programul pe care l-am stabilit impreuna si mi-a marturisit ca
simte mai bine dupa ce se ingrijeste de propria ei infatisare.
Fiecare sedinta s-a incheiat cu un exercitiu simplu de relaxare.
Sedintele 6-8
Am reluat discutia referitoare la atitudinea pacintei fata de terapie si Ioana mi-a
marturisit ca in mintea ei s-au mai asezat gandurile, se simte mai bine si ca nu mai
este in haosul in care se afla la inceput, fapt ce este destul de incurajator.
I-am cerut sa-si inventarieze activitatile mai putin placute si cele neplacute si
sa reduca pe cat posibil perioadele de timp petrecute in pat.
Am discutat despre dificultatile ei in activitatile cotidiene si pacienta spune ca
a reusit sa se integreze usor in viata de familie.
Ioana a inceput sa o ajute pe fiica ei la pregatirea hainelor pentru scoala si a
inceput sa se intereseze daca copii se descurca la scoala.
Pacienta spune ca acum se simte inteleasa de ceilalti si ca nu se simte fortata sa
accepte planul pe care l-a stabilit impreuna cu terapeutul.
I-am cerut pacientei sa faca o comparatie cu atitudinea ei inainte de inceperea
terapiei si cea pe care o are in momentul de fata, pentru a o determina sa
constientizeze ca situatia sa s-a ameliorat simtitor.
Sedintele 9-11
In sedintele urmatoare am decis ca este momentul sa discutam despre
tensiunile care au aparut in cadrul cuplului si care a fost momentul care a declansat
episodul depresiv.
Am evaluat sentimental excesiv al resposabilitatii despartirii de sotul ei. Ioana
desi castiga destul de bine era oarecum dependenta financiar de sotul ei care aducea
mai multi bani in casa. In momentul in care sotul ei nu a mai manifestat interes
pentru relatia lor, au aparut tot felul de tensiuni in cadrul cuplului care degenerau in
certuri.
68

Florin le trimite celor doi copii bani in fiecare luna si cu salariul pe care-l avea
Ioana se putea trai decent, dar criza prin care a trecut ea a lasat urme foarte adanci si
Ioana nu se mai putea ocupa de indatoririle ei de mama si chiar de femeie.
Am analizat impreuna cu pacienta aspectele pozitive si negative din cadrul
cuplului si am examinat convingerea negativa a pacientei ca este o mama ineficienta,
rugand-o sa faca comparatie intre comportamnetul ei fata de copii inaite si dupa
inceperea terapiei pentru a constientiza ca gandurile negative legate imaginea de sine
a pacientei s-au ameliorat, iar pacienta se simte mai sigura pe sine.
Ameliorarea dispozitiei pacientei a facut-o sa inteleaga ca se poate descurca si
fara Florin sau chiar fara ajutorul unui alt barbat si ca faptul ca ajuns in aceasta
situatie nu este vina ei. Acest lucru a permis accesul la unele probleme legate de viata
familiala.
Am abordat problema izolarii sociale. Dupa o perioada de timp Ioana si-a
recapatat locul ocupat in cadrul familiei. Am sfatuit-o pe Ioana sa se revada cu fostele
prietene sis a restabileasca legaturile cu prietenii apropiati.
Pacienta a realizat ca inregistrat unele progrese in activitati diverse fapt de
adus la accentuarea idei ca ea este si a fost o persoana responsabila, o persoana care
are multe de oferit si merita sa fie apreciata si iubita de cei din jur.
Prezentare de caz 2
Stan Mariana in varsta de 51 de ani din Bucuresti este casatorita si are doi
copii.
A lucrat ca asistent medical, dar acum este pensionata medical din anul 2000
cu diagnosticul sindrom depresiv anxios.
A fost internata in spital de mai multe ori, unde a urmat tratament
medicamentos cu Xanax si Eutirox.
Pacienta a fost diagnosticata cu depresie severa anxioasa, dar are si un nodul
mamar drept, aparut ca urmare a intrarii la menopauza.
Simptomele pacientei au legatura directa si cu perioada de menopauza prin
care trece, care se manifesta prin :
- bufeuri de caldura, datorita scaderii nivelului de estrogen care regleaza temperatura;
- pertubarea somnului, in general datorata aparitiei bufeurilor de caldura noaptea,
intrerupandu-se somnul profund;
- modificari ale dispozitiei, datorate insomniilor; alte cauze pote fi datorate
modificarilor aparuta in familie (copiii sunt la varsta la care se muta de acasa,
partenerii sunt ocupati cu serviciul, decizii in ceea ce priveste mentinerea locului de
munca sau schimbarea lui etc.):
dispozitie afectiva scazuta, tristete;
69

lipsa de inters, epuizare fizica si psihica ( N-as face nimic);


incapacitate de finalizare a activitatilor incepute;
stare apatica ce alterneaza cu agitatie;
lispa poftei de mancare, urmata de scadere ponderala;

- uscaciune vaginala, datorita scaderii nivelului de estrogen, determinand subtierea


peretilor vaginali; poate apare dispareunie (dureri la contact sexual) si cresterea
frecventei infectiilor vaginale;
- scaderea apetitului sexual, frecvent relatat de femei de toate varstele; motivul nu
este bine cunoscut; oboseala, problemele de cuplu si consumul de alcool contribuie
cu siguranta la aparitia acestui simptom;
- tulburari de memorie, frecvent relatate; motivul este necunoscut.
Ca urmare a starii depresiv anxioase, pacienta a relatat faptul ca nu mai are
incredere in Dumnezeu, i-a scazut interesul pentru sine si pentru cei din jur, este
pasiva (Stau numai in pat si nu mai fac treaba). Crede ca este vinovata de faptul ca
nu mai face nimic si soacra trebuie sa le faca pe toate. Se simte inutila si obosita.
In situatiile pe care le-a prezentat mentioneaza ca la trezire simte gura amara si
se sperie, apar palpitatiile, lipsa de aer si zice ca moare. Intra in panica si simte ca se
sufoca, simte racirea extremitatilor si apoi fierbinteli. A folosit si un tratament naturist
pe baza de tei si valeriana.
Starea se mentine din iulie 2003 cand a slabit 9 kg.
Mariana a avut o copilarie nefericita, facand parte dintr-o familie in care
existau certuri si violente. Tatal era betiv, violent si scandalagiu.
Relatia cu sotul sau nu este tocmai buna datorita faptului ca sotul este
dezinteresat de starea ei, este pasiv, are o fire inchisa, morocanoasa.
Pacienta urmeaza in acelasi timp un tratament hormonal dupa urmatoarea
schema:
Estrogenul se poate administra per os (oral) sau sub forma de plasture schimbat
de 1-2 ori pe saptamana. Plasturii sunt mai scumpi si pot avea ca efect advers, iritatia
pielii la nivelul unde a fost aplicat.
Schema ciclica
Estrogen (E) zilnic
Progesteron (P) 1-12 zile/luna
Ziua 1 E+P
Ziua 2 E+P
Ziua 3 E+P
Ziua 4 E+P
Ziua 5 E+P
Ziua 6 E+P
Ziua 7 E+P
70

Ziua 8 E
Ziua 9 E
Ziua 10 E
Ziua 11 E
Ziua 12 E
Ziua 13 E
Ziua 14 E
Ziua 15 E+P
Ziua 16 E+P
Ziua 17 E+P
Ziua 18 E+P
Ziua 19 E+P
Ziua 20 E
Ziua 21 E
Ziua 22 E
Ziua 23 E
Ziua 24 E
Ziua 25 E
Ziua 26 E
Ziua 27 E
Ziua 28 E
Ziua 29 E
Ziua 30 E
Sedintele 1-3
Terapia s-a desfasurat dupa modelul cognitiv al depresiei si al anxietatii. Pe
parcursul terapiei s-au realizat evaluari permanente pentru a verifica in ce masura sau ameliorat sipmtomele sau au disparut. In paralel pacienta urmeaza tratamentul
medicamentos pentru nodulul mamar.
Schema interviului initial a fost realizata dupa modelul cognitiv al depresiei,
elaborate de Beck
Modelul cognitiv al depresiei (Beck)
Experiente timpurii
Formarea unor convigeri disfunctionale
Incidentul critic (S)
Activarea convigerilor
Ganduri negative automate
71

Simptome depressive: comportamentale, motivationale, afective, cognitive, somatice.


Pacienta s-a prezentat la psihoterapeut din proprie initiative, dar cu foarte
putine sperante sa se vindece: Mi-e frica de boala, ca nu ma fac bine. Nu am
putere. Nu a avut nici o tentative de siucid pana in prezent, datorita faptului ca ii este
frica de moarte.
In primele doua sedinte au fost identificate problemele simptom .
Dupa ce s-a construit relatia terapeutica am ajutat-o sa reevalueze acele
ganduri si convingeri negative care stau in calea unei bune colaborari cu terapeutul.
In timpul primelor doua sedinte s-au identificat urmatoarele probleme simptom:
1. Simptome comportamentale: izolare sociala, neglijare, epuizare fizica si
psihica, petrece mult timp in pat.
2. Simptome din sfera motivationala: lipsa de interes, apetit sexual redus,
incapacitate de finalizare a activitatilor incepute.
3. Simptome afective: stare apatica ce alterneaza cu agitatie, anxietate,
iritabilitate, plans frecvent, sentimente de culpabilitate, tristete, lipsa de
speranta.
4. Simptome cognitive: activitatile obisnuite au devenit dificile pentru ca
nu se mai poate concentra, stima de sine scazuta, activitatile obisnuite ii par
de nerezolvat, autocritica.
5. Simptome fiziologice: racirea extremitatilor sau fierbinteli, palpitatii,
lipsa de aer, insomnii, nevoi sexuale diminuate, lipsa de energie.
Dupa identificarea problemelor simptom am impartit lista de probleme in:
Probleme intrapersonale:
- se simte vinovata ca nu mai poate indeplini sarcinile de mama si sotie;
- ganduri negative legate de situatia ei;
- reactii anxioase in diferite situatii.
Probleme interpersonale:
- dificultati in familie: sotul este necomunicativ, copii sunt casatoriti si nu
locuiesc in aceeasi casa cu ea;
- dificultati de a relationa cu sotul si mama soacra;
- izolare sociala;
- teama de a relationa cu vecinii si prietenii.

72

Probleme legate de functionarea in viata curenta:


- lipsa oricarei satisfacii legate de activitatile cotidiene;
- nu are capacitatea de a finaliza sarcini simple din gospodarie;
- tendita de a evada : evitarea contactelor sociale, petrece foarte mult
timp in pat.
Terapeutul a discutat despre reactiile anxioase si starea depresiva in care se afla
pacienta si am ajutat-o sa inteleaga ca sunt simptomele cele mai frecvente ale
menopauzei, dar ca se pot ameliora daca urmeaza programul pe care il stabililesc
impreuna.
O atentie speciala trebuie acordata si anxietatii care acompaniaza expectatiile
negative ale pacientilor depresivi, aceasta fiind, la randul sau, abordata prin
intermediul unor strategii cognitive.
Sedintele 2 si 3 s-au terminat cu un exercitiu simplu de relaxare.
Fixarea obiectivelor:
Tehnica
Obiective
Identificarea
Subiectul este instruit sa constientizeze gandurile cu continut
gandurilor negative depresiv de indata ce acestea se manifesta si sa-si administreze
/ Oprirea
autocomanda STOP.
gandurilor
specifice anxietatii.
Trasarea de sarcini Subiectul va fi solicitat si incurajat sa realizeze acele activitati
in sfera
pe care are tendinta de a le evita (intalniri cu prietenii,
comportamentala participare la evenimente culturale etc.).
Testarea validitatii
gandurilor si
convingerilor
negative

Selectarea si trasarea unor sarcini menite sa infirme


veridicitatea gandurilor si convingerilor negative (ex.: a
telefona unui prieten pentru a verifica gandul ca nimeni nu
doreste sa vorbeasca cu persoana depresiva).

Repetare cognitiva Subiectul va repovesti terapeutului toate etapele unei activitati


(Antrenament
pe care are tendinta sa o evite, evidentiind gandurile si
cognitiv)
sentimentele pe care le incearca. Obiectivul acestei tehnici
consta in identificarea blocajelor, gasirea unor eventuale
solutii pentru depasirea acestora si imaginarea unor succese
viitoare.
73

Tehnici terapeutice
alternative/
Relaxare Hipnoza
Antrenament
mental
Abordarea
convingerilor
negative de baza

Subiectul este instruit sa-si imagineze o situatie care il supara


si sa genereze strategii de a-i face fata, in stare de relaxare .
Terapeutul va investiga modul in care schemele cognitive
disfunctionale s-au structurat de-a lungul timpului, precum si
modul in care acestea influenteaza viata de zi cu zi a
pacientului.

Sedintele 4-5
In sedintele 4-5 am revazut datele obtinute in urma interviului si autoevaluarii
pacientei si am verificat reactia ei fata de sedintele anterioare de psihoterapie. Am
stabilit planul sau agenda de lucru in care pacienta trebuie sa inscrie deschis
indoielile, dispozitia, gandurile negative automate. Agenda sa includa trecerea in
revista a evenimentelor de la ultima sedinta, temele pentru acasa, feed-back-uri
referitoare la ultima sedinta. Mariana spune ca si-a mai facut ordine in ganduri si ca ii
este mai usor sa descrie intr-o agenda gandurile si dispozitia sa.
Am identificat impreuna cu pacienta gandurile negative automate si a
supozitiilor disfunctionale si am testat gradul lor de adevar:
- reamintirea unui episod recent cand s-a simtit anxioasa.
T: Cand te-ai simtit ultima data speriata?
P: De dimineata cand m-am trezit.
T: Ce simptome au aparut?
P: Am simtit gura amara si m-am speriat, au aparut palpitatii, senzatie de
sufocare, frica.
T: Ce ganduri ti-au trecut prin minte?
P: Am zis ca o sa mor.
T: Este intr-adevar un lucru inspaimantator sa gandesti astfel. Cat de mult
crezi ca se va intampla asta?
P: Dupa modul in care ma simt cred ca ar fi posibil sa se intample.
T: Apreciaza pe o scala de la 1 la 100, cat de mult crezi ca lucrul de care te
temi s-ar putea intampla.
P: Cred in proportie de 40%.
T: De ce nu s-a produs catastrofa?
P: A intrat fetita mea si m-a intrebat daca merg la masa si am uitat de
probleme.
T: Deci, tu poti sa-ti cotrolezi gandurile? Ce concluzie tragi de aici?
P: Asta inseamna ca daca ma gandesc la altceva s-ar putea sa nu mai simt
74

starile acelea?
Pe baza fisei de evaluare am invitat pacienta sa-si noteze gandurile negative
automate asociate cu starile afective negative pentru a obtine informatii cu privire la
la continutul acestor ganduri si pentru a o ajuta pe pacienta sa sesizeze legatura dintre
acestea si starile afective si erorile de logica din propria ei gandire.
Situatii in
care
apar
ganduri
negative

Ganduri
negative
automate
100

Identificarea
distorsiunilor
0- cognitive

Ganduri realiste Cat de mult


alternative
0- mai credeti in
100
adevarul
gandului
negative
initial? 0-100

Aceasta este si una din temele pentru acasa.


I-am explicat pacientei ca depresia trebuie inteleasa ca un cerc vicios pe care-l
produc gandurile negative care genereaza o dispozitie proasta si le alimenteaza pe
cele initiale. Pentru a sparge cecul vicios trebuie sa invete sa le identifice si sa le
testeze gradul de veridicitate.
Fiecare sedinta s-a incheiat cu un exercitiu simplu de relaxare.
Sedintele 6-8
In fiecare sedinta am facut un rezumat al sedintelor anterioare si am intrebat
pacienta daca considera ca a facut vreun progres fata de starea anterioara inceperii
terapiei. Mi-a marturisit ca in mintea ei s-au mai asezat gandurile, se simte mai bine
si ca nu mai este in amalgamul de probleme in care se afla la inceput, fapt ce este
destul de imbucurator.
Dupa ce si-a insusit tehnici simple de relaxare si a invatat sa-si monitorizeze
gandurile negative i-am solicitat sa incerce sa realizeze acele activitati pe care are
tendinta sa le evite si sa reduca pe cat posibil perioadele de timp petrecute in pat.
Una din activitatile cotidiene pe care pacienta spune ca a inceput sa-i devina
agreabila se refera la ingrijirea florilor din curte. Mariana se simte foarte bine daca
petrece putin timp in gradina printre flori. Nu mai sta toata ziua in pat si a inceput sa
se preocupe si de propria persoana.
Pacienta spune ca acum se simte inteleasa de ceilalti si ca nu se simte fortata sa
accepte planul pe care l-a stabilit impreuna cu terapeutul.
In paralel cu sedintele de psihoterapie pacienta urma si tramamentul hormonal
prescris de mediul endocrinolog si simptomele incepeau sa se reduca simtitor.
Mariana spune ca se simte in continuare vinovata de faptul ca nu o ajuta pe
soacra la treburile din gospodarie. Am intrebat-o daca soacra a lasat sa se inteleaga
faptul ca o deranjeaza ca ea nu participa la activitatile casnice si a raspuns ca nu, dar
75

daca totusi gandeste acest lucru. Distorsionarea unor informatii, convigerea


disfunctionala ii produce Marianei tulburarea depresiva.
Am rugat pacienta sa povestesca o situatie in care ea considera ca soacra ar
gandi rau despre ea si am incercat sa gasim solutii pentru a inlatura gandurile
negative automate ale pacientei si pentru a o ajuta sa-si construiasca o convingere
alternativa mai realista. Mariana a cerut ajutor soacrei pentru spalarea si calcarea
rufelor si se simte vinovata de faptul ca nu a reusit ea sa le faca.
I-am sugerat o maniera mai realista de gandire prin care i-am explicat ca uneori
orice om are nevoie de ajutor si ca nu este corect sa pretinda ca ea se va descurca in
orice situatie.
Am incheiat sedintele cu exercitii de relaxare.
Sedintele 9-11
In cursul acestor sedintele am continuat cu modificarea deprinderilor de viata
precum si cel de intarire a eului si a modificarii imaginii de sine.
Mariana a inceput sa se ingrijeasca din ce in ce mai mult fapt ce a condus la o
stare afectiva mai buna.
Imagine de sine pozitiva a fost antrenata in plan imaginar prin exrcitiile de
relaxare.
Dupa aceea am abordat problemele legate de relatia sa cu sotul, cu copiii si cu
alte persoane apropiate. Sotul a participat si el la doua sedinte de terapie unde si-a
exprimat deschis opiniile si a fost de acord ca Mariana a inregistrat unele progrese.
Sotul a manifestat intelegere fata de problemele lor si a spus ca este dispus sa o ajute
pe Mariana si va avea rabdare ca simptomele sa se amelioreze pentru ca si el se simte
neputincios in situatia de fata si are nevoie de sfaturi pentru a sti cum sa reactioneze
eficient in aceasta situatie. Le-am recomandat sa-si monitorizeze activitatile
desfasurate in comun.
Le-am stabilit cateva sarcini comportamentale pe care trebuie sa le faca
impreuna cum ar fi sa se plimbe impreuna, sa iasa in oras si sa ia masa impreuna.
Despre tensiunile care au aparut in cadrul cuplului am discutat cu ambii
parteneri si am ajuns la concluzia ca acestea se datoreaza lipsei lor de comunicare si
intelegere, lipsei de toleranta din partea fiecaruia.
Am abordat problema izolarii sociale. Am disutat cu pacienta despre relatia cu
cei doi copii pe care-i vede o data la doua saptamani sambata cand vin in vizita la ea.
Am sfatuit-o pe Mariana sa le faca o surpriza in urmatorul week-end, sa se ocupe
personal de amenajarea unei mese festive si sa-i invite pe copii si pe nepoti.
Am analizat impreuna cu pacienta aspectele pozitive si negative din cadrul
cuplului si am examinat convingerea negativa a pacientei ca este o mama ineficienta,
rugand-o sa faca comparatie intre comportamnetul ei fata de copii inainte si dupa
inceperea terapiei pentru a constientiza ca gandurile negative legate de imaginea de
76

sine a pacientei s-au ameliorat, iar pacienta se simte mai sigura pe sine.
Ameliorarea dispozitiei pacientei a facut-o sa inteleaga ca se poate descurca
din ce in ce mai bine prin propriile forte.
Dupa ce Mariana s-a simtit mai bine a reluat legaturile cu prietenii de familie
apropiati si-a reluat locul in cadrul familiei si a inceput sa indeplineasca din ce in ce
mai multe sarcini zilnice lucru care ii ocupa timpul si nu mai petrece toata ziua in pat.
De cate ori ii vin in minte ganduri automate negative Mariana spune Stop! si a
invatat din antrenamentele de la sedintele de terapie ca trebuie sa-si comute imediat
gandurile si ca ceea ce i-a trecut prin minte este lipsit de importanta.
Sedintele 11- 12
Am redus sedintele de terapie pentru ca Mariana a inceput sa identifice
gandurile negative automate si este capabila sa faca fata singura problemelor
existente din ce in ce mai bine.
Am recapitulat impreuna cu pacienta pasii pe care i-am parcurs impreuna
pentru a constientiza efortul si progresele facute de ea.
Am elaborat impreuna cu pacienta un plan pentru viitor ce include
monitorizarea activitatilor zilnice, realizarea unor activitati agreabile, identificarea
gandurilor negative automate care apar pe parcurs si inlocuirea lor cu unele pozitive,
repetarea ori de cate ori este nevoie a tehnicii de relaxare invatate cu care pacienta
trebuie sa se vizualizeze pe sine facand fata cu bine diverselor situatii in care se afla
si administrarea de autosugetii pozitive de intarire a eului.
Prezentare de caz 3
Stefan in varsta de 38 de ani este administrator de firma (materiale de
constructii) si s-a prezentat la psihoterapeut din proprie initiativa cu caracteristici ce
indicau o stare cronica de stres, acuzand urmatoarele simptome:

tensiune musculara;
palme transpirate;
ameteala;
gura uscata;
calvitie;
tulburari de ritm cardiac;
anxietate;

iritabilitate;
setimente de vina;
dificultatea de a lua decizii;
incapacitate de concentrare;
lapsus;
exagerarea consumului de tutun;
tulburari alimentare si de somn.
77

S-a prezentat mai intai la medic si dupa investigatii minutioase acesta i-a
recomandat sa faca psihoterapie.
Stefan se simtea din ce in ce mai nesigur pe el si nu putea sa treaca peste starile
pe care le simtea. Relatiile din familie s-au deteriorat datorita nervozitatii si
supraincordarii de care sufera. Nu mai are rabdare cu sotia si copiii. Acestia nu
inteleg starea prin care trece Stefan si de ce se poarta asa in ultimul timp.
La seviciu, de asemenea, isi pierde autocontrolul in fata angajatilor si a devenit de
nesuportat de catre cei din jur. Cativa angajati chiar au parasit firma. Nu se mai simte
capabil sa ia deciziile corecte si de aceea ii culpabilizeaza pe angajati pentru cate un
esec in cadrul firmei.
Sedintele 1-3
La interviul preliminar arata epuizat, se afla intr-o stare fizica si psihica
deplorabila.
Am urmarit mai ales identificarea rezistentelor pacientului la schimbare, factorii
de stres la care este supus pacientul in cursul vietii cotidiene.
Interviul a fost axat pe problematica istoriei evenimentelor, pe preocuparile
pentru bunastarea persoanla, si pe unele aspecte legate de problemele ocupationale,
sociale.
In sedinta a doua am invitat-o pe sotia lui pentru a evalua dificultatile din cuplu si
opiniile acesteia in legatura cu simptomele, dar si cu dificultatile sotului in alte
domenii.
In urma informatiilor obtinute am realizat urmatoarea lista de probleme cu care se
confrunta pacientul:
situatiile stresante din mediul profesional se refera la posibilitatea pierderii
avantajelor materiale;
are foarte multe sarcini de rezolvat fapt ce-l duce in incapacitate de
executie, vrea sa faca totul repede;
firma ii ocupa tot timpul zilei, iar pentru familie ii ramane foarte putin
timp;
pacientul a acumulat o serie de experiente negative referitoare la esecurile
pe care le-a trait in urma pierderilor materiale din cadrul firmei;
are dificultati in intelegerea comportamentului celorlalti si ii
invinovatesteconsiderand ca problemele lui au prioritate;
in anumite situatii este impulsiv, irascibil fapt ce ii consuma mare parte din
energie;
este preocupat excesiv de situatia financiara a firmei si implicit a familiei;
78

considera ca dandu-le bani sotiei si copiilor si creandu-le un confort


financiar, compenseaza toata lipsa lui de afectiune fata de ei;
are un stil autoritar de a conduce firma;
marea majoritate a timpului o petrece la birou de unde se ocupa de toate
sarcinile de serviciu, se deplaseaza pe tern doar atunci cand situatia o
impune, iar lipsa de miscare si oxigenare isi pune amprenta asupra vietii
sale;
la birou fumeaza in jur de doua pachete de tigari pe zi, uneori ajunge chiar
la trei;
are sentimente de vinovatie legate de idea ca nu a reusit sa faca toto ce si-a
propus pentru familie, timp foarte putin dedeicat cuplului;
are sentimente constante de urgenta, graba, lipsa timpului pentru relaxare;
tensiune in toate relatiile din care rezulta certuri, jigniri, neintelegeri.
I-am explicat lui Stefan ca stresul psihic este cauzat doar de noi insine, de
reactiile noastre la actiunea mediului inconjurator. Cantitatea stresului resimtit
depinde doar de natura gandurilor noastre.
L-am invatat pe pacient tehnici simple de relaxare cu care am incheiat fiecare
sedinta.
Sedintele 4-6
Problemele lui Stefan se datoreaza schemelor neconditionale si conditionale
care structureaza modul lui de a percepe si interpreta realitatea, emotiile si
comportamentul.
Obiectivul terapiei il reprezinta modificarea acestor scheme disfunctionale,
schimbarea stilului de a gandi si a modul de viata.
Inainte de a realiza programul sau agenda de lucru i-am explicat ca trebuie sa
stie mai intai care sunt agentii stresori, Pentru realizarea obiectivului trebuie sa
identificam mai intai factori care conduc la stres, agentii stresori pentru a sti ce putem
face pentru eliminarea sau reducerea lor.
Dupa efectuarea listei de probleme am constatat ca este vorba de un stres
profesional, ocupational si ca in primul rand trebuie actionat la locul de munca. Am
identificat impreuna agentii stresori de la locul de munca.
Avand in vedere faptul ca este administratorul firmei ne-am referit in primul
rand la stilul de conducere si am stabilit urmatorii factori de stres:
lipsa unor obiective clare;
slaba comunicare in cadrul firmei;
neconsultarea si neimplicarea angajatilor in schimbarile de la locul de
munca;
79

obiective si prioritati contradictorii;


responsabilitate inalta la locul de munca;
program de lucru inflexibil;
ore de lucru suplimentare neplanificate;
lucru suplimentar excesiv;
lipsa de miscare care aduce dupa sine acumularea tensiunilor de peste zi.

Dupa identificarea problemelor simptom si a factorilor care conduc la stres am


realizat planul terapeutic prin stabilirea prioritatilor.
Am ajuns la un consens cu pacientul ca trebuie sa reduca pentru inceput durata
zilnica de lucru la 6 ore si am alcatuit impreuna un program pe baza unei agende de
lucru in care trebuie sa-si monitorizeze activitatile, sa identifice problemele cu care se
confrunta si sa noteze reactiile sale la evenimentele respective.
Trebuie sa renunte la gandul ca este indispensabil la locul de munca si sa
realizeze ca totul poate continua fara el.
I-am sugerat sa ia o pauza de zece minute la fiecare doua ore de munca, dar sa
nu o foloseasca pentru a fuma o tigara.
Trebuie sa se concentreze pe rand asupra fiecarei sarcini pe care vrea sa o
rezolve. Problemele trebuie rezolvate una dupa cealalta, dupa importanta lor.
Daca are ceva neplacut sau plictisitor de facut, trebuie sa inceapa cu acestea.
Un alt punct important in programul zilnic este faptul ca trebuie sa-si lase intotdeauna
timp pentru neprevazut.
Daca simte ca lucrurile incep sa se incurce inseamna ca a ajuns intr-un impas si
va trebui sa ia agenda si sa noteze trei intrebari:
Ce ma nelinisteste? , Ce pot face? , Cum voi actiona?, sa raspunda intai
la ele si apoi sa actioneze.
In paralel cu sedintele de psihoterapie i-am recomandat sa mearga la masaj de
relaxare. Exercitiile de relaxare pe care le facem in sedintele de terapie, dar si masajul
de relaxare il ajuta in a organiza si sincroniza ritmurile biologice ale organismului.
Fiecare sedinta am incheiat-o cu exerciitii de relaxare.
Sedintele 7-9
Am recapitulat punctele importante din sedintele anterioare si am verificat da
s-a respectat agenda de lucru.
Am utilizat intrebari dirijate cu scopul de a descoperi semnificatiile pe care le
atribuie pacientul unor trairi sau simptome si am adresat provocari gandurilor
negative si convingerilor disfunctionale pentru infirmarea veridicitatii lor si pentru a
modifica stilul de gandire, starile afective si comportamentul.
T: Aminteste-ti cea mai recenta situatie cand te-ai simtit incordat anxios!
80

P: Acum doua zile, cand aveam de onorat o comanda si eram in imposibilitatea


de a o realiza, datorita faptului ca masina era plecat in alta cursa.
T: Cum te-ai manifestat atunci?
P: Am simtit o tensiune foarte mare, palpitatii si eram nervos.
T: Ti-ai pierdut autocontrolul?
P: Da, m-am adresat jignitor la adresa unor angajati.
T: Ce ganduri ti-au trecut prin minte?
P: M-am gandit ca voi pierde comanda din vina mea pentru ca nu am
posibilitatea sa onorez comanda.
T: Ce ar insemna pentru tine faptul ca nu poti onora comanda?
P: Consider ca in acest fel voi pierde multi clienti si firma va da mult inapoi pe
piata.
T: Tu crezi ca afacerea ta rezista pentru ca ai onorat toate comenzile la timp?
P: Nu sunt foarte convins, pentru ca a doua zi am rezolvat problema si a fost
bine.
T: Faptul ca te-ai agitat si te-ai comportat cum ai spus te-a ajutat sa rezolvi
problema mai repede?
P: Nu.
Am abordat apoi tehnica desensibilizarii in plan imaginar in stare de relaxare.
Pacientul si-a imaginat scena in care s-a produs situatia anxiogena si supraincordarea
pana in momentul in care a aparut situatia anxiogena, apoi am continuat relaxarea
pana s-a simtit din nou destins. Am repetat scena in care este prezenta situatia
anxiogena pana cand acest lucru nu l-a mai tulburat.
I-am explicat ca inevitabilul nu poate fi schimbat, ca exista unele situatii in
care trebuie sa fie asa si nu pot fi altfel; ele trebuie acceptate asa cum sunt. Nu trebuie
sa il supere criticile celor din jur, ci sa le asculte pentru ca il vor ajuta sa-si corecteze
greselile si sa se perfectioneze.
Sedintele 10-12
Am abordat in cele din urma relatiile sale cu familia, careia trebuie sa-i acorde
mai mult timp.
Am alcatuit impreuna un program prin care i-am solicitat sa iasa in oras cu
sotia si copii la plimbare. In week-end-ul urmator sa mearga intr-o excursie de doua
zile la munte impreuna cu sotia. Sa lase grijile deoparte si sa incerce sa se relaxeze
cat mai mult in timpul liber.
In aceasta excursie i-am sugerat sa mearga foarte mult pe jos, sa urce pe munte,
miscarea si oxigenarea organismului este foarte importanta in diminuarea stresului.
Orice forma de miscare imbunatateste starea generala a organismului si il
descarca de tensiunile acumulate.
81

Am revenit asupra agendei de lucru in care i-am cerut sa-si monitorizeze


activitatile si am verificat daca a urmat sugestia mea de a manca sanatos, daca a avut
mesele regulate pe care i le-am prescris.
Mi-a spus ca starea sanatatii sale s-a mai imbunatatit, dar ca sufera in
continuare de insomnii.
I-am explicat ca inainte de culcare este bine sa citeasca ceva, orice, iar cand va
simti oboseala sa inchida ochii, sa-si relaxeze musculatura si sa se odihneasca.
Sedintele 12-14
In aceasta etapa i-am cerut din nou opinia in legatura cu starea actuala si starea
inainte de inceperea terapiei pentru obtinerea unor feed-back-uri de la pacient.
Stefan a urmat programul pe care l-am realizat impreuna si a lasat o parte din
sarcinile de serviciu directorului firmei pentru a avea mai mult timp pentru el si
familie. Arealizat faptul ca este bine sa implice mai mult angajatii asupra carora el
tinde sa transfere responsabilitatea.
I-am solicitat lui Stefan sa-si aminteasca o situatie placuta, cand a avut un mare
succes, dar si reamintirea in detaliu a unei vacante.
Am remarcat imediat destinderea lui si shimbarea de dispozitie. Pacientul era
detensionat si povestea cu lux de amanunte cat de placute au fost acele situatii.
Am examinat convingerea negativa a pacientului ca este un tata si un sot
ineficient si am comparat comportamentul lui in familie inainte si dupa ce a inceput
terapia .
Stefan mi-a spus ca se simte mai sigur pe sine, ca nu mai are acel sentiment
excesiv al responsabilitatii, iar lucrurile incep sa revina la normal.

82

83

S-ar putea să vă placă și