Episod depresiv - forme clinice

Episodul depresiv� se poate instala uneori brusc: de la o ora la alte sau de

la o zi la alta. Cel mai frecvent se instaleaza in cateva zile sau saptamani
Simptomele cele mai des intalnite sunt: degradarea somnului, pierderea
initiativelor, a interesului pentru munca, hobby-uri, familie, o stare de
oboseala care nu se amelioreaza prin repaus, uneori este prezenta
nelinistea, iritabilitatea, impresia dificultatii de a trai

Episodul depresiv usor:

-�� �se caracterizeaza printr-o intensitate mica a simptomelor depresive.
Tabloul clinic poate trece uneori neobservat, pacientul reusind cu un anumit
efort sa faca fata cerintelor profesionale si familiale.
-�� �Simptomul dominant este inhibitia psihomotorie nu foarte intensa,
exprimata prin lentoare.
-�� �Tulburai ale instinctelor: scade pofta de mancare si scade libidoul.
-�� �Apar tulburari de ritm somn-veghe: apare insomnia matinala �
pacientul se trezeste cu cel putin 2 ore inainte de ora obisnuita de trezire.
-�� �Depresia este mai accentuata dimineata.
-�� �NU apar idei delirante si nici stupor.

2.�� �Episodul depresiv mediu �

-�� �se caracterizeaza printr-o dispozitie afectiva depresiva mai intensa
decat in cazul episodului depresiv usor.
-�� �Inhibitia psihomotorie este mai importanta
-�� �Bradilalie sesizabila de catre anturaj
-�� �Tulburari ale instinctelor � inapetenta accentuata, iar scaderea
libidoului poate fi insotita de frigiditate la femei si impotenta la barbati
-�� �Ideatia are un continut centrat pe neputinta, autodevalorizare si
incurabilitate.
-Hipobulie sau abulie
-Tulburari de somn � trezire matinala care este acompaniata de un
maximum al depresie in acel moment �
-Se poate asocia cu anxietate de intensitate medie

3.Episodul depresiv sever fara simptome psihotice

-dispozitie afectiva depresiva intensa
-puternica inhibitie psihomotorie, lentoare care poate merge pana la stupor
(asa numitul stupor depresiv absenta oricarei activitasi, pacientul fiind
nemiscat, necomunicativ, nu se alimenteaza (anorexie)).
- Tulburari de ritm somn-veghe severe, apar trezirile matinale devreme cand
intensitatea depresiei este maxima.
-Riscul suicidar este crescut. Este posibil suicidul in maniera de raptus
suicidal.
-Se poate asocia cu anxietate de intensitate mare. Aceasta asociere se
numeste episod anxios-depresiv sever si va contine simptome de serie
depresiva si anxioasa de mare intensitate.

4.�� �Episodul depresiv sever � cu simptome psihotice: depresia deliranta

-�� �simptomul psihotic delirant este delirul: de vinovatie, de inutilitate,
de depreciere, de incurabilitate, delir hipocondriac. Mai poate fi prezent si un
delir paraniod care poate fi insotit de halucinatii in special auditive.
-�� �Sindromul depresic este sever
-�� �Riscul suicidar este important

Simptomele tipice ale depresiei sunt:

- Dispozitie depresiva pentru cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare
zi, neinfluentata de circumstante, prezenta continuu cel putin in
1.�� � ultimele doua saptamani.
. - Lipsa interesului sau a placerii in activitati care in� mod normal
ar fi fost placute.
- Astenie, fatigabilitate.
3

.
Primele episoade depresive și evoluția
tulburării
Fiecare pacient care suferă de o tulburare de dispoziție trece prin mai multe etape în drumul

.Simptomele tipice ale depresiei sunt:

- Dispozitie depresiva pentru cea mai mare parte a zilei, aproape in
fiecare zi, neinfluentata de circumstante, prezenta continuu cel putin
in ultimele doua saptamani.
- Lipsa interesului sau a placerii in activitati care in� mod normal ar
fi fost placute.
- Astenie, fatigabilitate.
către ameliorarea afecțiunii. Aceste etape sunt cunoscute și sub numele de “Cei 5 R”:

 Răspunsul la tratament – o reducere cu peste 50% a simptomelor episodului depresiv

 Remisia – o reducere a simptomelor până se ajunge la o “stare de bine”
 Recuperarea – menținerea remisiei
 Revenirea tulburării – înrăutățirea simptomelor după răspunsul la tratament sau chiar
remisie
 Recurență – apariția unui nou episod depresiv după recuperare

Depresia trebuie tratată eficient încă de la primul episod deoarece consecința unui tratament
inadecvat este o remisiune incompletă, ceea ce poate duce la modificări structurale cerebrale,
rezistentă terapeutică secundară și la consecințe somatice.

Este important să consultați medicul încă de la primele simptome ale depresiei!

Remisia incompletă presupune riscuri precum:

 Apariția de recidive frecvente (episoade depresive multiple)

 Rezistență terapeutică
 Modificarea raportului neurobiologic și neurobiochimic
 Complicații somatice

Există un raport direct între numărul de episoade depresive, calitatea remisiunii la fiecare dintre
aceste episoade și conservarea protecției sinaptice. Se consideră în general ca pentru primele 3
episoade, dacă remisiunea a fost de bună calitate și intervalul între episoade a fost de minimum 9
luni, sinapsa poate fi considerată încă plastică, având astfel șansa unei recuperări complete.

Ce înseamnă răspunsul la tratament?

Instalarea depresiei la un pacient care nu a mai cunoscut episoade depresive în trecut se poate
produce brusc sau treptat. Perioada prodromală este perioada care anunța apariția și instalarea
unui episod depresiv (perioada în care simptomele se accentuează) este prezența în peste 50%
dintre pacienții cu episod depresiv major.

Pacientul cu un prim episod depresiv major ajunge să se recupereze după o astfel de tulburare,
chiar dacă nu este complet tratat.

Durata medie a unui episod depresiv este de aproximativ 6 luni, cu un maxim efect de
recuperare în primele 3 luni de tratament. Deoarece tipurile și manifestările depresiei sunt
multiple și variază de la o persoană la alta, la fel variază și perioada prodromală – perioada de
dezvoltare a simptomelor.
Unele persoane experimentează o gamă largă de simptome în lunile dinaintea instalării tulburării
de dispoziție, printre care se numără anxietatea, fobia, simptome minore de depresie și atacuri de
panică. Alte persoane pot dezvolta simptome majore mult mai rapid, în principal în cazul în care
tocmai au trecut printr-o perioadă extrem de stresantă. 80% dintre persoanele care suferă pentru
prima dată de o tulburare de dispoziție, sunt predispuse la cel puțin încă o astfel de tulburare de-a
lungul vieții.

Dacă vă aflați la primele episoade depresive aveți o șansă mare să experimentați o remisie
completă în cazul unui tratament corect, de specialitate.

15-20% dintre pacienți ajung să dezvolte un episod depresiv cronicizat, cu simptome persistente
pentru aproximativ 2 ani. 5-10% dintre persoanele aflate la un prim episod depresiv major ajung
să dezvolte tulburare bipolară.

Etapele tratamentului primului episod

depresiv
Antidepresivele fac parte din tratamentul de bază pentru depresia moderată sau severă sau pentru
depresia ușoară care persistă mai mult de 3 luni. Ca un rezultat al naturii sale recurente,
tratamentul pentru depresie presupune 3 etape, fiecare concentrându-se pe un alt aspect al
tulburării:

1. Etapa acută – cu scopul inducerii remisiei

2. Etapa de continuitate- cu scopul menținerii remisiei și prevenirii unei recăderi (revenirea
episodului depresiv inițial)
3. Etapa de mentenanță – cu scopul prevenirii recurenței unui nou episod depresiv

Tratamentul de mentenanță este recomandat pacienților cu un risc crescut de recurență și poate să

dureze de la câteva luni, la o perioadă de 1-2 ani.

Răspunsul la tratament în cazul primelor episoade depresive este:

 Din punct de vedere calitativ – o reducere semnificativă a simptomelor și recâștigarea

speranței la viață.
 Din punct de vedere cantitativ – o îmbunătățire cu 50% a rezultatelor testelor HAM-D și
MADRS.

Remisia episodului depresiv

Remisia completă în cazul unui prim episod depresiv major are în vedere faptul că persoana
care suferă de tulburare de dispoziție resimte o reducere la minimum a simptomelor și o
reîntoarcere la viața normală. Remisia este completă în cazul în care pacientul nu mai prezintă
simptome tipice depresiei timp de cel puțin 2 luni.
Remisia parțială în cazul unui prim episod depresiv major apare atunci când persoana cu
tulburare de dispoziție nu mai îndeplinește criteriile episodului depresiv major și are simptome
minime pentru o perioadă de cel puțin 2 luni. Factorii de risc ai remisiei parțiale sunt severitate
crescută, cronicizarea tulburării și comorbiditate.

Remisia incompletă constă în ameliorarea unor simptome care însă nu dispar complet. Este
asociată cu creșterea riscului de revenire a tulburării, scăderea capacității de funcționare la locul
de muncă sau în mediul social, creșterea riscului de suicid.

Recuperarea după episodul depresiv

Recuperarea după un prim episod depresiv apare după ce pacientul a avut o remisie completă
timp de aproximativ 6 luni și nu s-au mai înregistrat noi episoade depresive după 2-3 luni de la
ultimul episod, la un pacient care nu se mai află sub tratament. Multe dintre persoanele care au
avut un episod major depresiv, la finalul perioadei de recuperare, pot avea încă simptome
reziduale. Acestea constau în tulburări ale somnului, oboseală și lipsa interesului și a implicării
în activitățile din jur. Simptomele reziduale apar ca urmare a existenței unei comorbidități, a unor
simptome depresive reziduale și a unui răspuns inadecvat la tratament.

Revenirea și recurența episodului depresiv

Factorii de risc care favorizează reapariția depresiei sunt:

 instalarea episodului depresiv la o vârstă fragedă (sub 20 de ani)

 instalarea depresiei la o vârstă înaintată
 depresia cronică (un episod care durează peste 2 ani)
 afecțiuni comorbide (tulburări de personalitate, abuzul de substanțe, anxietate)

Recurența presupune apariția simptomelor depresive în cadrul unui nou episod depresiv major.
Recurența apare după 2-3 episoade depresive-cu cât suferiți mai multe episoade depresive, cu
atât mai probabilă este apariția recurenței. De aceea este important să vă prezentați la timp la
medicul psihiatru, pentru a primi tratamentul adecvat.

Un prim pas important este informarea în legătură cu ce presupune tratamentul terapeutic!

Cuvantul „depresie„ este des intalnit, in special cand avem o stare proasta sau o stare emotionala
accentuata, atunci cand suntem tristi sau cand avem un comportament nejustificat. De cele mai
multe ori cand traim astfel de senzatii, ne autodiagnosticam, si tot de atatea ori nu stim daca
diagnosticul este cel real, cel valid.
Ce se intampla daca diagnosticul nu este cel real? Atunci cand ne autodiagnosticam, ne punem o
anumita eticheta, de exemplu ”depresie”, creierul nostru codeaza aceasta informatie ca fiind
valida si apoi incepem sa ne identificam cu acest cuvant, si anume incepem sa validam
diagnosticul prin comportamente si ganduri care definesc acest episod de simptome. In
consecinta incepem sa ne comportam ca o persoana care sufera un episod depresiv.

Este important cand avem un astfel de episod care includ diverse simptome, sa stim sa il
catalogam.

Elementul esential al episodului depresiv major il constituie o perioada de cel putin doua
saptamani in cursul careia exista, fie dispozitie depresiva, fie pierderea interesului sau a placerii
pentru aproape toate activitatile. La copii si adolescenti, dispozitia se bazeaza mai mult pe o stare
de iritabilitate decat trista.

Persoana trebuie, de asemenea, sa experimenteze cel putin patru simptome suplimentare, care
includ modificari ale apetitului sau a greutatii, a somnului, energie scazuta, sentimente de
inutilitate sau de culpa, dificultate de gandire, concentrare sau probleme in luarea deciziilor, idei
recurente de moarte, planuri sau tentative de suicid. Simptomele trebuie sa persiste in cea mai
mare parte a zilei, aproape in fiecare zi, timp de cel putin doua saptamani consecutive.

Episodul trebuie sa fie acompaniat de detresa sau deteriorare semnificativa in domeniul social,
profesional sau in alte domenii importante de functionare. La persoanele cu episoade mai usoare,
functionarea pare a fi normala, dar necesita un efort considerabil crescut.

Dispozitia, intr-un episod major este descrisa adesea de catre persoana fiind depresiva, trista,
disperata, descurajata sau ”fara chef”.

Pierderea interesului sau a placerii este aproape intotdeauna prezenta. Persoanele relateaza ca
simt mai putin interes pentru hobbyuri ”nu-mi mai pasa de nimic acum”, nu mai simt nicio
placere pentru activitati considerate anterior atractive. La unele persoane exista o reducere
semnificativa a interesului sau dorintei sexuale.

Apetitul este de regula redus, multe persoane simt ca ei se forteaza sa manance sau au un apetit
crescut, o dorinta compulsiva pentru anumite alimente (ex. Dulciuri,etc).

Cea mai comuna perturbare este a somnului, persoanele se trezesc in cursul noptii si au dificultati
de readormire. Se intampla mai rar, ca persoanele sa aiba episoade prelungite de somn noaptea
sau a unei cresteri a duratei somnului diurn.

Alte modificari considerabile sunt legate de agitatie, si anume incapacitatea de a sta linistit,
mersul de colo pana colo, frecarea tegumentelor sau lentoare, vorbire si gandire greoaie.

Energia scazuta, extenuarea sunt frecvente, chiar si cele mai mici sarcini par a necesita un efort
considerabil.
Sentimentul de inutilitate sau de culpa asociat cu un episod depresiv major poate include
aprecieri negative asupra propriei valori care nu corespunde de realitatea sau preocupari
referitoare la culpabilitate . Persoanele pot interpreta eronat evenimentele cotidiene neutru sau
banale si au un sentiment exagerat de responsabilitate fata de evenimente nefavorabile.

Multe persoane acuza deteriorarea capacitatii de a gandi, de a se concentra ori de a lua decizii.

Toate aceste simptome definesc episodul depresiv major, care afecteaza functionarea normala a
persoanei, interferand cu viata sociala, profesioanala si familiala.

Atunci cand traim astfel de simptome, chiar si cele doar de tristete pasagere, este important sa le
constientizam, si sa le tratam pentru a nu ajunge sa ne afecteze functionarea normala.

O tristete marcanta netrata la timp, poate si amplificata in timp creand alte simptome care duc la
tulburari psihice.

Toate aceste lucruri se pot rezolva prin identificarea si tratarea lor timpurie.