Metode si tratamente folosite in ameliorarea si tratarea

principalelor clase de boli neuropsihologice

- DEMENTA –

Dementa
Introducere

Termenul de dementa provine din latinescul dementatus ,insemnand in ‘’afara

mintilor’’,nebun ,atribuit oricarui comportament anormal,neobisnuit ,de neinteles sau
bizar.Acest concept ,care este asociat in diverse moduri cu bolile batranetii in secolul XX a
captat interesul diferitelor tipuri de populatie,pacienti sau medici.

Dementa este definita ca o deteriorare cronica a abilitatii intelectuale secundare de functionare

defectuoasa a celulelor cerebrale corticale sau subcorticale.Caracteristicile cardinale ale
dementei sunt tulburarile de memorie (disfunctionalitatea),judecata dezorientarii,alterarea
personalitatii si deteriorarea altor functii intelectuale.Dementa poate fi clasificata ca primara
si sencundara,tratabila si netratabila.

Marea majoritate a demenţelor constituie o clasă de afecţiuni neurodegenerative caracterizate

prin alterarea persistentă şi progresivă a funcţiilor cognitive, cu evoluţie către invaliditate şi
moarte prematură. Din punct de vedere semiologic însă, demenţa reprezintă un sindrom clinic
caracterizat printr-o deteriorare cognitivă globală, care implică un declin faţă de nivelul
anterior de funcţionare şi care asociază o gama larga de simptome psihice, psihologice si
comportamentale. Funcţiile cognitive afectate în mod obişnuit în demenţe sunt: memoria,
capacitatea de invatare, atentia, orientarea, calculul, limbajul, gandirea si judecata. Aceste
tulburări ale funcţiilor cognitive sunt uneori precedate şi aproape întotdeauna însoţite de
tulburari ale controlului emoţional, modificari ale personalităţii, sau simptome psihiatrice
(apatie, depresie, tulburări psihotice) şi tulburări comportamentale.

Intensificarea cercetarilor si studii de autopsie efectuate la pacientii cu dementa ,in special cu

varsta inaintata au evidentiat modificari cerebrale asociate mai multor cauze ale
dementei.Aceste demente au fost numite mixte.

Diferentierea dementei

Prin chestionarele neuropsihologice (dar în egală măsură şi printr-o anamneză minuţioasă şi

un examen clinic complet şi atent) se poate diferenţia  demenţa de tip cortical, în care
predomină tulburarea de memorie, afectarea limbajului şi praxiei, de demenţa de tip
subcortical, caracterizată prin bradifrenie şi tulburări de comportament, cu modificarea
structurii de personalitate. Boala Alzheimer se manifestă întotdeauna clinic ca o demenţă de
tip cortical, demenţa vasculară se poate manifesta atât cortical cât şi subcortical, în timp ce
demenţele din afecţiunile metabolice, endocrine şi infecţioase sunt de tip subcortical.

Dementa Alzheimer: se caracterizeaza prin dificultate in amintirea conversatiilor recente

,nume sau evenimente , apatia si depresia sunt de asemena simptome de multe ori precoce, si
afectarea comunicarii,dezorientare, confuzie, modificari de comportament, dificultati de
vorbire, inghitire si mers;

Dementa vasculara:se caracterizeaza prin infarct cerebral,pierderea memoriei;

Dementa cu Corpi Lewy (DCL):caracterizata printr-o evolutie continua cu aspect variabil al

simptomatologiei,halucinatii vizuale si parkinsonism;

Terapia de electie a tulburarii cognitive

Terapia de electie a deficitului cognitiv este asigurata de medicamentele cu actiune specifica

precognitive/antidementiale.Inhibitorii de colinesteraza realizeaza imbunatatirea si
stabilizarea cognitiva pentru 10-12 luni,urmate de scaderea pe termen lung a vitezei instalarii
declinului simptomatologiei comparative cu placebo,ca si imbunatatirea abilitatilor
functionale,intarzierea institutionalizarii,imbunatatire globala,reducerea costurilor de ingrijire.

Numeroase studii au fost efectuate pentru a demonstra eficacitatea inhibitorilor de

colinesteraza in forme severe de boala Alzheimer,dementa mixta,dementa vasculara,dementa
cu corpi Lewi si dementa din boala Parkinson.Inhibitorii de colinesteraza si-au demonstrat
eficacitatea in dementele mentionate anterior ,dar mai putin clar a fost beneficiul administrarii
lor in deficitul cognitiv usor si la pacientii cu delirium.Terapia cu inhibitori de colinesteraza,
imbunatateste cognitia ,incetineste progresia elementelor neurodegenerative si amelioreaza
tulburarile comportamentale non-cognitive.

Mematina este singurul antagonist si modulator al receptorilor glutamatergici NMDA aprobat

de FDA pentru tratamentul dementei Alzheimer.Administrarea mematinei este recomandata
in dementa severa si moderat severa.Mematina actioneaza prin blocarea influxului excesiv de
calciu in neuroni.Studii recente au demonstrat ca mematina are eficacitate asupra simptomelor
cognitive,functionale si comportamentale in boala Alzheimer moderata.Beneficiile
administrarii mematinei au fost demonstrate la pacientii cu agitatie/agresivitate sau
psihoza.Cele mai frecvent raportate reactii adverse sunt :sedarea ,confuzia, cefaleea si
constiaptia.
Pentru pacientii cu dementa cu corpi Lewy care prezinta simptomatologie non-cognitiva
importanta,cu tulburari comportamentale severe ,se recomanda un inhibitor de
acetilcolinesteraza.

De asemenea pacientii cu dementa vasculara,in orice etapa evolutiva,care prezinta tulburari

psihiatrice si comportamentale beneficiaza de tratament cu un inhibitor de acetilcolinesteraza.

Dementa senila

Masurile de profilaxie in dementa senila sunt in special de ordin social-educativ.Viata

batranilor ,incepand chiar cu momentul pensionarii,trebuie organizata in asa fel incat perioada
de activitate fizica si intelectuala sa fie prelungita cat mai mult posibil.Asistenta medicala
trebuie sa educe familia batranului in spiritul respectului si pretuirii acestuia,al crutarii de
eforturi fizice si de traume psihice (cedrturi,jigniri,contrarieri).

Tratamentul dementului varstnic internat consta in primul rand in organizarea unui regim de
viata special.Astfel,se va evita pe cat posibil tinerea bolnavului in pat antrenandu-l la o
activitate chiar minima (lucru in curtea spitalului,la sera,plimbari,gimnastica simpla). La cei
cu un stadiu mai avansat de boala,asistenta si infirmiera vor cauta sa mentina sau sa reeduce
deprinderile de iginea personala (spalatul,imbracarea ,dezbracarea,folosirea toaletei,facerea
patului,etc.)

Tratamentul curativ al dementei nu exista,dar se incerca mereu noi formule pentru a opri sau
macar a incetini procesul de involutie,de degenerescenta a cortexului cerebral si, implicit, de a
mentine cat mai mult posibil autonomia sociala a batranului bolnav.Se administreaza astfel
preparate cu efect anabolizant, hipolipemiant,eutrofic regenerator si activator al
metabolismului cerebral.

Psihoterapia individuala

Orice încercare de intervenție verbală cu pacienții, în cursul demenței ,este compromisă din
cauza deteriorarii functionarii cognitive a pacientului. Psihoterapia susținută, cu un accent mai
mic pe explorarea conflictului intrapsihic și mai mult pe consolidarea apărării adaptive la
începutul bolii, poate fi și adesea utilă.Pacientii si familiile lor beneficiaza de suport
emotional oferit la timpul in care optiunile par limitate și din direcția oferită de un terapeut
priceput, ajutându-i să-și prioritizeze nevoile și să separe realitățile bolii de fantezii. Gândurile
de suicid nu sunt deloc rare în cazul pacienților care devin constienti de semnificația precoce a
schimbărilor mintale și neurologice.Deoarece simptomele psihiatrice pot precede disfuncția
neurologică, psihoterapia activă de susținere și utilizarea unor medicamente psihotrope
adecvate pot facilita funcționarea acestora timp de luni sau ani.

Terapia nemedicamentoasă

În combinaţie cu terapia medicamentoasă specifică, persoanele suferinde de demenţă ar trebui

să beneficieze de servicii medicale integrate, care să le asigure: îngrijirea primară, îngrijirea la
domiciliu, servicii speciale de zi, îngrijre specializată în cămin spital, îngrijrie intermediară şi
de recuperare, îngrijre în cadrul spitalelor generale, servicii specializate de sănătate mintală,
incluzând echipe comunitare de evalaure a sănătăţii mintale, servicii de evaluare a memoriei,
terapii psihologice şi de îngrijrie la domiciliu.

Persoanelor cu demenţă  – forme uşoară şi medie, li se recomandă programe structurate de

stimulare cognitivă, asigurate de personal medical şi social cu pregătire şi calificare
corespunzătoare.

Persoanele cu demenţă care prezintă simptomatologie psihiatrică şi comportamentală, ar

trebui să fie evaluate, printr-o analiză comporamentală şi funcţională condusă de profesionişti
cu abilităţi specifice,  pentru a se identifica factorii care ar fi putut genera, agrava sau
ameliora tulburările de comportament. Dintre aceştia de reţinut ar fi evaluarea unei dureri,
care adesea determină schimbări neaşteptate comportamentale

Pacienţilor care prezintă şi agitaţie, indiferent de tipul sau severitatea dementei ai trebui să li
se ofere accesul la interventii specifice în concordantă cu preferinţele, abilităţile şi
deprinderile personale, cu istoria lor de viaţă. Aceste abordări includ: terapia memoriei
(amintiri), exerciţii psihomotorii, stimularea multisenzorială, alte forme de terapie socială,
ocupaţională, prin muzică, dans.

Pentru persoanele cu demenţă care au depresie şi/sau anxietate, terapia cognitiv-

comporamentală cu implicarea activă a îngrijitorilor poate fi eficientă.

În formele medii şi grave, pacienţii cu demenţă au nevoie de supraveghere şi îngrijire

permanentă din partea familiei sau a unui îngirjitor specializat (drept la însoţitor).

În fazele evolutive severe, pacienţii cu demenţă se recomandă a fi spitalizaţi în instituţii

medicale specilizate pentru îngijirea terminală a pacienţilor cu demenţă, pe durată nelimitată,
din cauza totalei dependenţe fizice şi psihice şi a multiplelor complicaţii medicale care survin
în această etapă finală a bolii.
 Bibliografie

- Sutzu A. (2009). Alienatul in fata societatii si a stiintei.(Editia a II-a).Ed. Academiei

Romane -Sibiu.
- Lloyd I. Sederer,M.D (Eds.). Inpatient Psychiatry:Diagnosis and Treatment.
(Editia a II-a ). Mount Auburn Hospital ,Harvard Medical School, Cambridge,
Massachusetts: Williams & Wilkins
- Serbanescu T. (1978). Neurologie.Psihiatrie.Endocrinologie.Manual pentru cadre
medii. Ed. Medicala -Bucuresti.
- Dragimir S. , Zamfirescu V. Dem. (2016). IDC-10:clasificarea tulburarilor mentale si
de comportament:descrieri clinice si indreptare diagnostice. Bucuresti: Ed. Trei
- Asociatia Psihiatrica Romana si Societatea de Medicina Legala. (2007). Ghid de
diagnostic si tratament in demente. Site web: http://psihiatrie-bucuresti.com/ghid-de-
diagnostic-si-tratament-in-demente/