EXPERTIZA PSIHOLOGICĂ

CLINICĂ IN DOMENIUL
JUDICIAR
Din perspectiva sistemului de justiţie, expertiza psihologică nu este nimic altceva
decât un mijloc de probă la care magistraţii apelează în situaţia în care, pentru
stabilirea adevărului obiectiv, apreciază că este nevoie să-şi lămurească unele
împrejurări de fapt, în special din zona laturii subiective (voinţă, vinovăţie,
intenţie etc.), pentru elucidarea cărora sunt necesare competenţe profesionale
dintr-o anumită specialitate şi un domeniu de specializare, competenţe
profesionale pe care magistraţii nu le deţin.

Persoanele chemate de către magistraţi să lămurească aceste împrejurări

de fapt, de naturăpsihologică, în calitate de auxiliari ai justiţiei, sunt
numite de către magistraţi, prin încheieri de şedinţă/ordonanţe, după caz,
experţi psihologi.

Activitatea experţilor psihologi poartă denumirea de expertiză psihologică,

care poate fi judiciară, în cazul în care aceasta este admisă de organul
judiciar, indiferent de entitatea/entităţile care achită onorariul aferent,
fiind apreciată ca utilă în probatoriul administrat în cadrul unui proces
judiciar, şi extrajudiciară, dacă se realizează la solicitarea părţilor, înainte să fie
admisă de către un organ judiciar, într-o cauză aflată pe rol.
Expertiza psihologică este un act profesional de concepţie analitică, o cercetare
psihologică cu caracter investigativ, realizată de către un psiholog atestat în
specialitatea psihologie clinică, specializat complementar/universitar în
domeniu, admisă de către un organ judiciar sau solicitată de către una/mai
multe părţi, finalizată printr-un raport de expertiză psihologice, care conţine
opiniile de specialitate ale expertului psiholog desemnat/contractat cu privire la
unele împrejurări de fapt, enunţate prin unul sau mai multe obiective, în
vederea utilizării ca probă pentru soluţionarea cauzei judiciare.
Expertiza psihologică reprezintă o activitate profesională continuă, specializată,
realizată sub această denumire profesională, fără a putea fi confundată cu
practica accidentală în domeniu, realizată de către un profesionist sau un
neprofesionist.

Principalul “instrument” utilizat în expertiza psihologică este chiar expertul

psiholog, a cărui atestare/ competenţă profesională este în afara oricărui dubiu
şi care, pe baza analizei psihologicecomplexe realizate, culegând, comunicând
şi corelând date/informaţii, atât la nivel cognitiv, cât şi lanivel conativ, pe baza
unei procesualităţi specifice, asimilate în urma procesului de formare şi a
experienţei profesionale/ personale, exprimate printr-un discurs profesional
unic, formulează opinii de specialitate, concretizate prin elaborarea unor
răspunsuri cu valoare de predicţie la întrebări (obiective) vizând funcţionarea
psihologică a subiecţilor expertizaţi.

Psihologii cu competenţă în expertiza psihologică, experţii psihologi, trebuie să

cunoască şi să respecte principiile de funcţionare ale sistemului de justiţie,
legislaţia privind statutul expertizelor şi experţilor, drepturile şi obligaţiile
experţilor, precum şi însemnătatea rolului lor în actul de justiţie. În acest sens,
psihologii numiţi în expertize psihologice judiciare sau extrajudiciare nu trebuie
să servească interesului singular şi personal al beneficiarului care le
contractează serviciile psihologice sau le achită onorariile, ci numai interesului
profesional, interesului justiţiei, precum şi interesului magistratului în aflarea
adevărului şi soluţionarea cauzei judiciare.

Având în vedere cazuistica complexă şi distinctă din sistemul judiciar, precum

şi practica internaţională în domeniu, experţii psihologi utilizează analiza
psihologică complexă,drept metodă principală şi obligatorie, alături de
anamneză, ghiduri de evaluare biografică, interviu, observaţie şimetode/ tehnici
proiective, precum şi ghiduri specifice de analiză psihologică pentru sistemul
judiciar.

O altă resursă importantă a expertului psiholog o reprezintă construirea unei

metodologii proprii, etalonate si validate pe populatii judiciare specifice
(interviuri, chestionare, fişe de observaţie, ghiduri, etc.), specifice fiecărui
expert psiholog, pe baza experienţei profesionale, a cazuisticii judiciare
întâlnite, a formării şi a specializării acestuia.

Metodele şi tehnicile de evaluare şi asistenţă psihologică generale,

standardizate sau nestandardizate, au numai un rol de ghidare, fiind utilizate în
scopul confirmării/infirmării concluziilor demersului analitic investigativ.
Rezultatele aplicării metodelor şi tehnicilor de evaluare generale standardizate
pe populaţia generală nu se pot corela întotdeauna pozitiv/negativ cu
rezultatele metodelor expertizei psihologice aplicate pe grupuri de populaţii
specifice, asemenea celor întâlnite în procesele judiciare.

Obiectul expertizei psihologiceîl

constituie tocmai lămurirea unor împrejurări de fapt,
a unor probleme de ordin psihologic, de care depinde soluţionarea unei cauze
judiciare, cu ajutorul unor dovezi obţinute pe baza utilizării unor competenţe
(experiențe analizate și validate sistematic) profesionale de specialitate.

Aşadar, toate împrejurările care se pot lămuri de către un magistrat nu pot

forma obiectul unor expertize psihologice.

Concluziile expertizelor psihologice nu pot conţine aspect de drept (aprecierea

sau recomandarea interzicerii /limitării drepturilor şi libertăţilor persoanelor,
pedepse sau alte măsuri judiciare, prezentarea situaţiilor judiciare ale părţilor,
interpretări juridice ale actelor, faptelor, atitudinilor sau comportamentelor,
identificarea unor persoane, etc.) şi nici sugestii privindsoluţionarea unei cauze
judiciare, dar nici aprecieri din alte domenii de activitate ori teoretice, care nu
au rezultat în mod direct sau indirect (corelativ, logic si deductiv) din expertiza
psihologică.

Având în vedere practica judiciară existentă şi aprobarea de către Comitetul

director al Colegiului Psihologilor din România a primului Standard de formare
profesională complementară, propus spre avizare de către Institutul de
Psihologie Judiciară în domeniul expertizei psihologice, încă din anul 2012,
putem deja vorbi de o practică legală în domeniul formării și practicii în
expertiza psihologică din Romania, ca efect al aprobării standardului de
formare în expertiza psihologică şi al obţinerii competenţelor profesionale de
către psihologii absolvenţi, fapt care a permis elaborarea prezentelor
Standarde de calitate în activitatea de expertiză psihologică.

Clasificarea actelor profesionale după criteriul solicitării/admiterii

a) expertiza psihologică judiciară este expertiza psihologică admisă ca mijloc

de probă de către organul judiciar, din oficiu sau pe baza solicitării uneia/mai
multor părţi, indiferent care este entitatea care achită onorariul aferent;

b) expertiza psihologică extrajudiciară este expertiza psihologică realizată la

cererea părţilor interesate (persoane fizice sau juridice), fără aprobarea
organului judiciar.

Expertizele psihologice judiciare pot fi dispuse din oficiu de către organele

judiciare sau pot fi admise de către organele judiciare, la solicitarea uneia/mai
multor părţi interesate.

Expertizele psihologice extrajudiciare pot fi solicitate de către orice persoană

fizică sau juridică, direct sau prin reprezentanţi (reprezentant legal, avocat
etc.).

Potrivit Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică,

beneficiarul serviciilor psihologice este persoana asistată psihologic (beneficiar
direct), pe când beneficiarul contractual este persoana fizică sau juridică care
contractează serviciile psihologice.

Titlul profesional utilizat în practica profesională şi judiciară: expert psiholog

(numirea si utilizarea procedurilor specifice).

Expertul psiholog este denumirea generică dată psihologului cu drept de liberă

practică specializatîn domeniu, numit de către organul judiciar cu acest titlu,
printr-o hotărâre judecătorească, încheiere de şedinţă, ordonanţă /o altă
rezoluţie sau potrivit contractului de prestări servicii psihologice, pentru a
realiza o expertiză psihologică şi de a înainta un raport care să conţină opinii
 de specialitate cu privire la obiectivele formulate de către organele
judiciare/părţi.

În actualele condiţii legislative, expertul psiholog nu poate fi numit în general, ci

numai în raport cu o cauză concretă, având obiective specifice, dedusă
judecăţii, astfel încât actul de numire devine intuitu personae.

Potrivit standardelor American Psycological Association – APA şi European

Federation of Psychologists’ Associations – EFPA, în domeniul forensic
psychology, practica este recunoscutăpsihologilor clinicieni care au o formare
profesională specializată în domeniu, utilizează titlul de expertpsiholog (expert
witness) şi numesc activitatea psihologică expertiză psihologică pentru instanţa
de judecată (forensic psychology).

 Expertiza psihologică clinică –

asupra personalităţii normale a individului decelând
trăsătura, atitudini, motive, tendinţe, intenţii, factori intelectivi, factori volitivi,
factori afectivi, pulsiuni şi stări  – are ca scop să poată obiectiva şi supune
aprecierii magistratului (judecător, procuror) componenta subiectivă a faptelor
şi comportamentelor – fiind aptă să contribuie la aflarea adevărului în cauză.

Expertiza psihologică este realizată de către expertul psiholog, care îşi exercită
funcţiunile sale în cadrul unei profesiuni liberale.

 Consultanță în expertiza psihologică; consiliere privind procedura expertizei psihologice

judiciare și extrajudiciare

Expertiza psihologică  a devenit o necesitate în actuala condiţie psiho-socială,

pentru rezolvarea unor probleme spinoase, unde magistraţii pot fi ajutaţi în
procedurile judiciare prin intermediul acestui mijloc, pentru ca actul de justiție
să fie perfectat şi să înţeleagă mai bine ce se întâmplă din punct de vedere
psihologic.

Consilirea părţii/ victimei/ părintelui pentru a înţelege, din punct de vedere

psihologic, demersul expertizei psihologice şi importanţa ei în actul de justiţie.
 Părțile nemulțumite de rezultatele unei expertize psihologice pot solicita opinia
unui alt specialist, care poate formula opinii sau recomandări cu privire la
aceleași obiective.

 Evaluarea pentru custodie/ stabilirea programului de vizită/planul parental Copiii, victime

directe ale conflictului dintre părinţi, sunt lăsaţi pradă unor riscuri psihologice grave, de destructurare

afectivă, alienare parentală, ambivalenţă emoţională şi de dezvoltare a unui conflict de loialitate,

accentuându-le un complex de vinovăţie, de care ar fi trebuit să fie protejați tocmai de către părinţi.

 Ce se urmărește prin expertiza psihologică?

 De ce expertiză psihologică?

 Expertiza psihologică a copilului şi a familiei – ataşament, parenting şi dezvoltare umană, în

vederea stabilirii custodiei / programului de vizită

 Fenomenul alienării parentale – cauze, efecte și psihodiagnostic

 Planul parental- pentru a stabili conținutul autorității parentale

 Evaluarea psihologică a dinamicii relațiilor parentale

 Expertiza psihologică a copilului abuzat/neglijat

Tipuri de evaluări:

1. Evaluări de scurtă durată – evaluarea clinică este centrată pe observaţiile

clinice asupra membrilor familiei şi interacţiunile lor şi pot include recomandări
pentru evaluări viitoare.

2. Evaluări centrate pe problemă – când nu există factori de risc şi cuplul

agreează majoritatea planului de parenting.

3. Evaluări complete – evaluarea clinică  este în faţa unor probleme complexe

de sănătate mentală sau factorilor de risc cum ar fi: dezbateri între părinţi,
violenţă domestică, abuz de substanţe, boli mentale serioase sau abuz al
copilului.

 Expertiza psihologică a copilului abuzat și neglijat

  Expertiza psihologică în cazul violenței domestice și de gen

 Expertiza psihologică solicitată în cadrul procedurilor notariale

 Expertiza psihologică în evaluarea nivelului și implicațiilor stresului posttraumatic în

calitatea vieții și în funcționarea socială a persoanei

 Expertiza psihologică clinică a persoanelor vârstnice, evaluarea clinică și

psihodiagnosticul tulburărilor caracteristice vârstei a treia

 Expertiza psihologică a suspecților, învinuiților, inculpaților, victimelor și a martorilor

  Expertiza psihologică în cadrul litigiilor comerciale, de muncă, hărțuire, demiterii

angajaților, a climatului organizațional etc.

 Alte evaluări în situații care presupun componente psihologice clinice

Domeniile de aplicabilitate ale expertizei psihologice
- domeniul dreptului penal (infracțiunile prevăzute de legea penală, probatoriul,
martorii, executarea pedepselor, măsurile asiguratorii, liberarea condiționată,
victime, infractori, inculpați etc.)
- domeniul dreptului civil (relații de familie, divorț, încredințarea minorului,
instituirea unor măsuri de protecție a minorului, protecția vârstnicilor, protecția
persoanelor cu dizabilități etc.)
- domeniul dreptului muncii (climatul organizațional, restructurarea organizațională,
diagnoza organizațională, angajarea în muncă, menținerea în muncă,
concedierea, conflictul de muncă, disponibilizarea de personal etc.)
- domeniul dreptului comercial (politici de marketing, psihologia consumatorului,
negocierea contractelor,prejudicierea relațiilor comerciale, neexecutarea
contractelor etc.) – domeniul dreptului administrativ, dreptului transporturilor etc.