Asociația Expert Psy

Evaluare și expertiză psihologică

în situații de divorț

Armand Veleanovici, PhD

București, 2015
www.expertpsy.ro
 Aspecte legislative

 Art. 330 Cod de procedură civilă:

 (1) Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră
necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori
din oficiu, unul sau 3 experţi. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea
raportului de expertiză la instanţă să aibă loc conform dispoziţiilor art. 336.
 (2) Când este necesar, instanţa va solicita efectuarea expertizei unui
laborator sau unui institut de specialitate.
 (3) În domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi,
din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, judecătorul poate solicita
punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din
domeniul respectiv.
 (5) La efectuarea expertizei în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) pot
participa experţi aleşi de părţi şi încuviinţaţi de instanţă, având calitatea de
consilieri ai părţilor, dacă prin lege nu se dispune altfel. În acest caz, ei pot să
dea relaţii, să formuleze întrebări şi observaţii şi, dacă este cazul, să
întocmească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei.
 Aspecte legislative

 Art. 172 Cod de procedură penală:

 (1) Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea,
clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanţă
pentru aflarea adevărului în cauză este necesară şi opinia unui expert.
 (2) Expertiza se dispune, în condiţiile art. 100, la cerere sau din oficiu,
de către organul de urmărire penală, prin ordonanţă motivată, iar în cursul
judecăţii se dispune de către instanţă, prin încheiere motivată.
 (4) Expertiza poate fi efectuată de experţi oficiali din laboratoare sau
instituţii de specialitate ori de experţi independenţi autorizaţi din ţară sau din
străinătate, în condiţiile legii.
 (7) În domeniile strict specializate, dacă pentru înţelegerea probelor
sunt necesare anumite cunoştinţe specifice sau alte asemenea cunoştinţe,
instanţa ori organul de urmărire penală poate solicita opinia unor specialişti
care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora.
 (8) La efectuarea expertizei pot participa experţi independenţi
autorizaţi, numiţi la solicitarea părţilor sau subiecţilor procesuali principali.
 Aspecte legislative

 Concluzie:
 organul de urmărire penală sau instanța pot solicita punctul
de vedere al unor specialiști psihologi, făcând distincția între
expertul judiciar, stabilit de instanță, și expertul parte, numit de
una dintre părțile unui proces, care poate recunoaște
corectitudinea expertizei făcute de expertul judiciar sau își expune
separat punctul de vedere.
 În prezent, la Ministerul Justiției nu sunt înregistrați experți în
specializarea „Psihologie” , în lipsa acestora instanța putându-se
adresa „unor universități, institute, organizații profesionale sau
altele asemenea și solicita opinia unor personalități sau specialiști
recunoscuți în domeniu”. (conform adresei Ministerului Justiției
nr. 46009/25.06.2014)
 Aspecte legislative

 Concluzie:
 organul de urmărire penală sau instanța pot solicita punctul
de vedere al unor specialiști psihologi, făcând distincția între
expertul judiciar, stabilit de instanță, și expertul parte, numit de
una dintre părțile unui proces, care poate recunoaște
corectitudinea expertizei făcute de expertul judiciar sau își expune
separat punctul de vedere.
 În prezent, la Ministerul Justiției nu sunt înregistrați experți în
specializarea „Psihologie” , în lipsa acestora instanța putându-se
adresa „unor universități, institute, organizații profesionale sau
altele asemenea și solicita opinia unor personalități sau specialiști
recunoscuți în domeniu”. (conform adresei Ministerului Justiției
nr. 46009/25.06.2014)
 Aspecte etice și deontologice

 Codul deontologic include Principiul competenței, specializării și

integrității profesionale, precizând la art. 7 alin. (1): Profesia de
psiholog se exercită în baza atestatului de liberă practică, potrivit
treptelor de specializare și specialităților profesionale, atestate de
către Colegiu, raportate la competențele profesionale
reglementate. Detalierea competențelor profesionale se realizează
prin elaborarea unor standarde de calitate.
 Standardele de calitate în serviciile psihologice - septembrie 2014
Documentul nu ia în considerare experiența profesională a
psihologului examinator, singurul criteriu fiind legat de vechimea
în profesie (treapta de specializare) și absolvirea unor cursuri de
formare profesională complementară sau continuă.
 Aspecte etice și deontologice

 Standardele stabilesc că pentru efectuarea evaluărilor solicitate

de instanță sunt competenți psihologii clinicieni, care:
 a) dețin treapta de specializare practicant autonom sau
specialist și fac dovada absolvirii unui curs de formare
profesională complementară sau a unui curs universitar de
master în specialitate;
b) dețin treapta de specializare practicant autonom sau
specialist și au doctorat în psihologie;
 c) dețin treapta de specializare principal și fac dovada
absolvirii unui curs de formare profesională continuă în domeniu.
 Aspecte etice și deontologice

 Principiul informării și obținerii consimțământului prealabil obligă

psihologul să informeze beneficiarul serviciilor psihologice despre
particularitățile și riscurile evaluării. Astfel, art. 15 stabilește că psihologul
examinator trebuie să informeze beneficiarul, înainte de a demara
procedura de evaluare, despre condițiile, scopul, durata, procedurile și
metodele utilizate, riscurile, beneficiile, limitele confidențialității actului
psihologic, precum și dreptul beneficiarului de a întrerupe sau de a se
retrage oricând din ședința psihologică.
 În cazul copilului minor, psihologul trebuie să obțină acordul și
consimțământul pentru evaluarea sau asistența psihologică de la cel puțin
unul dintre reprezentanții legali ai acestuia (art. 16, alin. 1).
 Consimțământul prealabil nu este necesar în situații de urgență - alin. (3)
sau când evaluarea este solicitată de instanță - alin. (6). Potrivit alin. (2),
evaluarea psihologică a copilului poate fi împiedicată în niciun fel de către
reprezentanții legali ai acestuia, dacă aceasta este necesară pentru
evaluarea stării de sănătate a copilului, în interesul superior al acestuia.
 Aspecte etice și deontologice

 intervenția psihologică ce are efect asupra psihicului minorului

(psihoterapie, consiliere psihologică, intervenție logopedică, etc.)
poate fi realizată în cazul în care copilul minor sau reprezentanții
legali ai acestuia sunt de acord.
 Excepție fac situațiile de urgență când, pentru a realiza o
evaluare sau o intervenție psihologică, reclamată de starea psihică
a beneficiarului direct, precum și de alte condiții critice de mediu,
psihologul poate aprecia oportunitatea obținerii acordului precum
și a consimțământului prealabil al reprezentanților legali, în acest
caz operând forța majoră, conform art. 16 alin (3).
 Aspecte etice și deontologice

 Art. 36 alin. (3) și (4) din legea 272 / 2004: în situația în care, din
orice motiv, un părinte nu își exprimă voința pentru luarea
deciziilor importante privind copilul, acestea se iau de către
părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației în care
acest lucru contravine interesului superior al copilului.
 În cazul în care părinții copilului nu se înțeleg privind
oportunitatea participării copilului la un program de consiliere sau
psihoterapie, pot apela la instanța de judecată, care va lua o
decizie în interesul superior al copilului.
 Aspecte etice și deontologice

 Confidențialitatea, art. 14 - Psihologul are obligația de a respecta

confidențialitatea și secretul profesional, cu excepția cazului
menționat la alin. (5), care prevede că, la solicitarea instanței de
judecată, psihologul este obligat să comunice datele obținute în
urma evaluărilor sau intervențiilor de consiliere sau
psihoterapeutice.
 Aspecte etice și deontologice

 Federația Europeană a Asociațiilor Psihologilor - European

Federation of Psychologists' Associations (EFPA)
 competența psihologilor (art. 3.1.), care trebuie să fie în măsură
să-și aprecieze cu justă măsură limitele și să nu accepte să ofere
servicii în condițiile în care nu sunt pregătiți profesional și nu au
competență în domeniul pentru care au fost solicitați
 The European psychologist in forensic work and as expert witness.
Recommendations for an ethical practice -
http://ethics.efpa.eu/efpa-guidelines
 Aspecte etice și deontologice

 Asociația Psihologilor Americani - American Psychological

Association (APA) a elaborat în 2010 documentul intitulat
Guidelines for Child Custody Evaluations in Family
 nivel înalt de competență specializată
 evaluator imparțial
 propriile valori și cele ale clientului evaluat - vârsta, sexul,
identitatea de gen, etnia, naționalitatea, religia, orientarea
sexuală, un eventual handicap, limba, cultura și statusul social
 evitarea conflictului de interese sau a relațiilor multiple
 obținerea consimțământului informat
 limitele confidențialității
 obligația de a-și baza concluziile pe suficiente informații, obținute
prin aplicarea unor tehnici adecvate
 Aspecte etice și deontologice

 Recomandările specialistului trebuie bazate pe interesul superior al

copilului, pe ipoteze, interpretări și concluzii în concordanță cu
standardele profesionale și științifice
 Opiniile specialiștilor sunt încă împărțite, neexistând un consens în
literatura de specialitate dacă psihologul trebuie sau nu să ofere
o recomandare finală privind stabilirea custodiei.
 Arhivarea documentelor
Divorțul
 Divorțul

 Desfacerea căsătoriei se realizează prin divorț, instituția fiind

reglementată de articolele 373 - 403 din Codul civil.
 Motivele de divorț sunt reglementate de art. 373 Cod civil. Astfel,
divorţul poate avea loc:
 a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi, ori la cererea unuia
dintre soţi care e acceptată de celălalt;
 b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre
soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este
posibilă; instanţa stabileşte culpa unuia dintre soţi în destrămarea
căsătoriei sau culpa comună a soţilor, chiar dacă numai unul
dintre ei a făcut cerere de divorţ;
 Divorțul

 c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a

durat cel puţin 2 ani; divorţul se poate pronunţa chiar din culpa
exclusivă a soţului reclamant, cu excepţia situaţiei în care pârâtul
se declară de acord cu divorţul, când acesta se va pronunţa fără a
se menţiona culpa soţilor;
 d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face
imposibilă continuarea căsătoriei, caz în care desfacerea căsătoriei
se pronunţă fără a se face menţiune despre culpa soţilor.
 Divorțul

 trei modalități:
 pe cale administrativă,
 prin procedură notarială
 pe cale judiciară.
 Divorțul

 Divorțul pe cale administrativă se poate realiza dacă soții nu

au copii minori, rezultați din căsătorie sau adoptați.
 Conform art. 376 Cod civil cererea de divorţ se depune de către
soţi împreună, ofițerul de stare civilă acordându-le un termen de
reflecție de 30 de zile.
 După expirarea acestui termen, soţii se prezintă personal şi, dacă
ambii stăruie să divorţeze, ofiţerul de stare civilă le eliberează
certificatul de divorţ fără vreo menţiune cu privire la culpa soţilor.
 Divorțul

 Divorțul prin procedură notarială poate avea loc în cazul în care

soții sunt de acord asupra divorțului și efectelor acestuia,
indiferent dacă au sau nu copii minori născuţi din căsătorie, din
afara căsătoriei sau adoptaţi.
 Conform art. 375 alin. (2) Cod civil, soții trebuie să convină
asupra tuturor aspectelor referitoare numele de familie pe
care să îl poarte după divorț, exercitarea autorității părintești de
către ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după divorț,
modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele
separat și fiecare dintre copii, precum și stabilirea contribuției
părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și
pregătire profesională a copiilor.
 Divorțul

 Divorțul prin acordul realizat pe cale judiciară poate fi

pronunțat de instanța de judecată la cererea comună a soților sau
la cererea unuia dintre soți, cu acceptul celuilalt.
 Cererea de divorț va cuprinde, pe lângă acordul soților privind
desfacerea căsătoriei, și modalitățile prin care au convenit să fie
soluționate cererile accesorii divorțului, referitoare la numele pe
care îl va purta fiecare soț după divorț, exercitarea autorității
părintești, stabilirea locuinței copiilor, modalitatea de păstrare a
legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii,
contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare,
învățătură și pregătire profesională a copiilor, precum și alte
aspecte privind partajul, despăgubiri, plăți compensatorii etc.
 Divorțul

 Divorțul judiciar bazat pe culpă este prevăzut de Codul civil la

 art. 373 lit. b) - când, datorită unor motive temeinice, raporturile
dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai
este posibilă –
 la art. 373 lit. c) - la cererea unuia dintre soți, după o separare în
fapt care a durat cel puțin doi ani.
 Divorțul

 Noțiunea de motive temeinice nu este reglementată legal

 M. Avram –
 refuzul nejustificat al unuia dintre soți de a locui împreună cu celălalt sau
părăsirea locuinței comune;
 infidelitatea unuia dintre soți;
 atitudinea necorespunzătoare a unuia dintre soți, care se exprimă prin
acte de violență sau alte asemenea manifestări,
 existența unor nepotriviri de ordin fiziologic;
 existența unei boli grave incurabile a soțului pârât, ale cărei manifestări
fac imposibilă conviețuirea și justifică refuzul soțului reclamant de a mai
coabita;
 rele purtări de ordin moral, concretizate în fapte de destrămare a vieții de
familie.
 separarea în fapt nu poate justifica divorțul, decât dacă se datorează
culpei soțului pârât,
 faptul că soțul pârât nu a contribuit la întreținerea gospodăriei nu poate
 Divorțul

 Divorțul poate fi pronunțat, conform art. 379 Cod civil și

prevederilor Codului de procedură civilă, fie din culpa exclusivă a
soțului pârât, fie din culpa ambilor soți, dacă soțul pârât nu a
cerut la rândul său divorțul prin cerere reconvențională, caz în
care se poate pronunța desfacerea căsătoriei și din culpa exclusivă
a soțului reclamant.
 Divorțul

 Divorțul poate fi pronunțat, conform art. 379 Cod civil și

prevederilor Codului de procedură civilă, fie din culpa exclusivă a
soțului pârât, fie din culpa ambilor soți, dacă soțul pârât nu a
cerut la rândul său divorțul prin cerere reconvențională, caz în
care se poate pronunța desfacerea căsătoriei și din culpa exclusivă
a soțului reclamant.
 Divorțul pentru separarea în fapt îndelungată este prevăzut de art.
373 lit. c) Cod civil și presupune desfacerea căsătoriei din culpa
exclusivă a reclamantului, dacă este dovedită separarea în fapt a
soților de cel puțin doi ani.
 Divorțul judiciar din cauza stării de sănătate a unuia dintre soți
este reglementat de art. 373 lit. d) Cod civil, care prevede că
oricare dintre soți poate cere divorțul dacă starea sănătății sale
face imposibilă continuarea căsătoriei.

Efectele divorțului
 Efectele divorțului

 Efectele divorţului se produc de la data desfacerii căsătoriei și

privesc raporturile dintre soți și dintre aceștia și copiii lor
minori.
 Căsătoria este desfăcută din ziua în care hotărârea judecătorească
prin care s-a pronunţat divorţul a rămas definitivă sau din data în
care a fost eliberat certificatul de divorț, în cazul divorțului prin
procedură administrativă sau notarială.
 Numele - art. 383
 regimul matrimonial încetează între soţi la data introducerii cererii
de divorţ, conform art. 385 Cod civil
 Efectele divorțului

 Art. 396 Cod civil prevede că instanța stabilește raporturile

dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de
interesul superior al acestora.
 Instanța este obligată să se pronunțe asupra acestor relații, chiar
dacă nici una dintre părți nu a formulat o cerere în acest sens -
art. 918 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
 Efectele divorțului

 396 Cod civil - pentru respectarea interesului superior al copilului

în cazul deciziilor ce îl privesc, instanța trebuie să țină cont de
raportul de anchetă psihosocială și să asculte părinții și
minorii.
 Ancheta psihosocială este efectuată la locuința soților sau a
fiecăruia dintre soți, după caz, de autoritatea tutelară. Raportul
de anchetă psihosocială cuprinde informații privind condițiile de
locuit și relațiile dintre părinți și copii, concluziile acestuia nefiind
obligatorii pentru instanță, având doar un caracter consultativ.
 Art. 396 alin (1) impune ascultarea părinților, iar art. 396 alin. (2),
ascultarea copiilor minori.
 Ascultarea copilului care a împlinit 10 ani este obligatorie, cea a
copilului sub 10 ani fiind lăsată la aprecierea instanței, conform
art. 264 Cod civil și art. 29 din Legea 272 / 2004.
 Opinia copilului este luată în considerare în raport cu vârsta și cu
Exercitarea autorităţii
părinteşti
 Exercitarea autorităţii părinteşti

 Art. 397 Cod civil prevede că, după divorţ, autoritatea

părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul
în care instanța decide altfel.
 Prin excepție, conform art. 398 Cod civil, dacă există motive
întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului,
instanța poate decide ca autoritatea părintească să fie
exercitată numai de către unul dintre părinți, celălalt părinte
păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creștere și
educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția
acestuia.
 Exercitarea autorităţii părinteşti

 Art. 36 alin. (7) din Legea 272 /2004 precizează că se consideră

motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea
părintească să se exercite de către un singur părinte
 alcoolismul,
 boala psihică,
 dependența de droguri a celuilalt părinte,
 violența față de copil sau față de celălalt părinte,
 condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de
droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de
violență,
 precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar
deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
 Exercitarea autorităţii părinteşti

 În mod excepţional, instanța poate hotărî exercitarea

autorității părintești de către alte persoane, stabilind
plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană,
cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire (art.
399 Cod civil).
 Exercitarea autorităţii părinteşti

 Art. 400 Cod civil reglementează modul în care se stabilește

locuința copilului după divorț, în cazul în care părinții nu se
înțeleg sau dacă înțelegerea acestora este contrară interesului
superior al copilului.
 Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi
stabilește locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul
său superior.
 În mod excepțional, si numai dacă este în interesul superior al
copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la
alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o
instituție de ocrotire.
 Exercitarea autorităţii părinteşti

 Criteriile avute în vedere pentru stabilirea locuinței copilului sunt

prevăzute de Legea 272 / 2004, art. 2 alin (6)
 nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate,
de securitate și stabilitate și apartenența la o familie;
 opinia copilului, în funcție de vârstă și gradul de maturitate;
 istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de
abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra
copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni
în viitor,
 capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe
de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete
ale acestuia;
 menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul
a dezvoltat relații de atașament.
 Exercitarea autorităţii părinteşti

 conform art. 21, instanța va ține cont și de:

 disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în
deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale
acestuia din urmă;
 disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt
menținerea relațiilor personale;
 situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;
 istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra
altor persoane;
 distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă
educație copilului.
 Exercitarea autorităţii părinteşti

 Părintele sau părinții separați de copil au dreptul de a avea

legături personale cu acesta, conform art. 401 și 496 Cod civil,
 instanța poate limita acest drept, dacă este în interesul superior al
copilului.
 Modalitatea exercitării acestui drept se stabilește prin înțelegerea
părinților, iar în cazul în care aceștia nu se înțeleg, instanța va lua
o decizie în acest sens, ținând cont de prevederile art. 17 din
Legea 272 / 2004:
 programul de legături personale cu copilul stabilit de instanță va
ține cont de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale
acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele
la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urma,
precum si de alte aspecte relevante in fiecare caz in parte.
 Exercitarea autorităţii părinteşti

 Relațiile personale ale părintelui cu copilul se pot realiza, conform art. 18

prin:
 întâlniri ale copilului cu părintele;
 vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
 găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele la care
copilul nu locuiește în mod obișnuit;
 corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;
 transmiterea de informații copilului cu privire la părinte;
 transmiterea de către persoana la care locuiește copilul a unor informații
referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau
școlare, către părintele care are dreptul de a menține relații personale cu
copilul;
 întâlniri ale copilului cu părintele într-un loc neutru în raport cu copilul, cu
sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt
întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.
 Exercitarea autorităţii părinteşti

 Părinţii se pot înţelege cu privire la

 contribuţia lor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire
profesională a copiilor, înţelegere de care poate lua act notarul în cazul
divorţului notarial sau instanţa, prin hotărârea de divorţ.
 În caz de neînţelegere între părinți, instanța stabilește contribuţia
fiecăruia la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire
profesională a copiilor, conform art. 402 Cod civil.