Procesul evaluării psihologice pentru instanţă poate
fi divizat în trei faze (fiecare presupune chestiuni
specifice din punct de vedere profesional, etic şi
practic):
1. Pre-evaluare
2. Evaluare
3. Post evaluare
Întrebări de răspuns în faza de evaluare
Există un conflict de interese?
A evaluat sau tratat clientul în legătură cu care
trebuie să îşi prezinte opinia de expert într-un caz
legal?
Relaţiile multiple de orice fel sunt de evitat
deoarece compromit obiectivitatea opiniei
expertului, pun în pericol relaţia terapeutică
existentă şi pot viola cerinţele etice legate de
consimţământul informat şi de confidenţialitate.
Niciun psiholog nu poate fi obligat să fie martor expert
deşi poate fi citat ca şi martor simplu, caz în care
nu trebuie să îşi ofere opinia de expert.
Este întrebarea clară?
Psihologul
poate fi consultat cu privire la cât de potrivită este
întrebarea respectivă sau pentru a ajuta la rafinarea
acesteia.
trebuie să înţeleagă clar natura juridică a cazului şi
datele psihologice care îi sunt solicitate.
trebuie să decidă dacă psihologia ca şi disciplină are
suficiente dovezi teoretice şi empirice pentru a
răspunde la întrebarea respectivă şi dacă el ca şi
specialist are competenţa de a se comporta ca şi un
expert în cazul respectiv.
- Dacă decide să accepte cazul trebuie să se asigure că
primeşte instrucţiunile/solicitările în scris de la cel care îl
solicită şi că există o înţelegere cu privire la onorariu şi la
durata de timp în care îşi asumă finalizarea sarcinii
(Gudjonsson & Haward, 1998).
Adunarea de informaţii legate de istoric
relevante pentru caz
Ackerman (1999) recomandă ca psihologul să
ceară şi să consulte următoarele date înainte de a
începe evaluarea:
Date despre arest şi condamnări
Dosare penale
Dosare legate de starea de sănătate fizică şi
psihică/date de natură psihologică
Rapoarte de la serviciul de probaţiune, serviciile
sociale
Dosare medicale sau internări/externări
Declaraţiile acuzatului
Declaraţiile martorilor
Date cu privire la evaluări anterioare
Orice alte date considerate a fi relevante.
Aceste date îl vor ajuta în selectarea întrebărilor şi
metodelor pentru evaluare.
De obicei avocatul este cel care pune la dispoziţie
aceste date şi psihologul trebuie să se asigure că a
obţinut consimţământul informat al clientului cu privire
la dreptul său de a se informa colateral.
Faza de evaluare
Maloney &Ward (1976) - evaluarea psihologică
nu este o procedură specifică (fie actuarială-
predicţie bazată pe statistică sau clinică) ci un
proces general în care datele statistice, clinice şi
orice alt tip de date şi observaţii sunt folosite în
cadrul unui proces ipotetico-deductiv la
rezolvarea problemei.
Se formulează ipoteze- sunt derivate concluzii
Nu poate fi redusă la un set finit de reguli şi paşi
Include o combinaţie de date derivate din:
interviuri clinice,
testare psihometrică,
metode observaţionale,
interviuri şi informaţii cu privire la istoric
Niciodată nu se omit opinii psihologice fără ca psihologul să fi
intervievat clientul/pacientul.
Interviul clinic adună în mod tipic următoarele categorii de informaţii:
socio-demografice,
biografice,
istoric social şi familial,
problemele clientului,
istoricul problemelor,
istoric medical şi psihiatric,
istoric legat de abuzul de substanţă,
istoric legat de încălcarea legii şi
examinarea stării mentale. (Ackerman, 1999; Gudjonsson, 1995).
Accentul şi scopul interviului clinic vor depinde
de întrebările de natură psihologică adresate.
Opinia psihologică implică într-o anumită măsură
judecata clinică- motiv pentru care este inerent un
element subiectiv şi este predispusă la biasări.
Pentru a acorda un plus de fidelitate şi validitate
evaluării sunt incluse metode standadizate cum ar
fi:
teste psihometrice,
instrumente de evaluare a riscului,
planuri de interviu diagnostic.
Consimţământul informat- Ackerman (1999)
informarea persoanei evaluate cu privire la:
natura, scopul evalurăii,
natura testelor psihometrice sau a metodelor
observaţioale folosite,
durata evaluării,
cine va avea acces la raport şi
cum va fi raportul folosit, despre limitele
confidenţialităţii - datoria psihologului de a
anunţa terţele părţi despre ameninţările
vehiculate de persoana evaluată cu privire la a-şi
face rău lor înşişi sau altora.
Testarea psihometrică
Nu se vor raporta rezultatele testelor
psihometrice izolat de celelalte informaţii clinice
pertinente ci tocmai în lumina informaţiilor
adunate prin celelalte mijloace de evaluare
(interviul clinic, observaţiile comportamentale).
Gudjonsson (1995) realizează o cercetare cu
privire la rapoartele psihologului expert şi ajunge
la concluzia că 96% din eşantion foloseau testare
psihologică ca şi parte a evaluării de tip judiciar-
Tipuri de teste
Inteligenţă: Scala Inteligenţei pentru Adulţi
Wechsler [Wechsler,1999],
Funcţionare neuropsihologică Scala
MemorieiWechsler [Wechsler, 1999]; Bateria de
teste neuropsihologice Halstead-Reitan [Lezak,
1983]),
Personalitate ( Inventarul Multifazic al
Personalităţii Minnesota 2 [Hathaway &
McKinley, 1989]; Checklist-ul Revizuit al
Psihopatiei [Hare, 2003]),
Stări şi trăsături psihologice ( Inventarul furiei ca
şi stare sau ca şi trăsătură 2 [Spielberger, 1999])
Stare mentală/diagnostic (Iventarul Depresiei Beck
II Beck, Steer & Brown, 1996]; Inventarul
Simptomelor Traumei [Briere, 1995]),
Atitudini şi credinţe ( Evaluarea Psihologică pentru
Instanţă Gudjonsson, Inventarul Acuzării şi
Atribuirilor [Gudjonsson, 1984]),
Funcţonare socială (Competency Screening Test
[Lipsitt, Lelos & McGarry, 1971],
Sugestibilitatea la interogatoriu (Interrogative
suggestibility (Gudjonsson, 1997)
Simulare (Interviul Structurat al Simptomelor
Raportate- Structured Interview of Reported
Symptoms [Rogers, Bagby & Dickens, 1992]).
Faza de raportare
Psihologul va preda un raport scris care sumarizează
informaţiile adunate în faza de evaluare şi care
evidenţiază opinia sa.
Trebuie enumerate toate sursele de informaţii utilizate în
pregătirea raportului, evidenţiind orice fel de omisiuni
importante (Shapiro, 2002).
Toate datele relevante pentru chestiunea legală în
discuţie trebuie să fie raportate (Ackerman, 1999).
Orice fel de notiţe care au legătură cu opinia formulată
pot fi solicitate de către instanţă sau avocaţi (Ackerman,
1999).
Psihologul trebuie să fie pregătit să justifice fiecare rând
din raport
Conţinutul raportului şi părerea expertului trebuie
discutate cu avocatul dacă este cazul (Brodksy et al.,
2002).
Provocarea de a-şi menţine obiectivitatea şi neutralitatea
Experţii se pot simţi presaţi să genereze o opinie
favorabilă părţii care i-a angajat mai degbrabă decât să
fie impaţiali.
Presiunea poate fi una subtilă.
Gudjonsson realizează o cercetare în care arată că 27%
din cei 514 psihologi experţi intervievaţi au fost solicitţi
să îşi modifice rapoartele, cel mai adesea cele la cerere
(87% din cazuri).
Modificările vizau:
omiterea unor informaţii nefavorabile,
să nu facă referire la anumite documente pe care le-au
văzut sau
chiar să îşi modifice opinia.
Acest comportament nu este doar lipsit de etică dar reduce
şi credibilitatea expertului în general.
Interesant că procentul de complianţă raportat a fost unul
ridicat, între 20-70% în funcţie de caz.
Psihologii :
nu trebuie să piardă din vedere faptul că în orice caz
ei lucrează pentru instanţă, indiferent cine i-a
angajat.
trebuie să iasă din rolul de terapeut sau de
profesionist care acordă asistenţă pentru a-şi asigura
imparţialitatea rezultatelor.
Provocarea de a se limita la opinia de expert
Altă presiune :a-şi exprima o opinie care depăşeşte
întrebările de natură psihologică adresate iniţial. Deşi
psihologul expert poate avea opinii personale (de
exemplu în legătură cu vinovăţia unei persoane), este
imperios necesar să se abţină în a le oferi
(Ackerman & Kane, 1998).
Ghid pentru evaluarea rapoartelor psihologice.
Standarde ştiinţifice minimale
Structura raportului psihologic în 9 puncte
1. Numele clientului şi specificaţiile întrebărilor
clientului
2. Întrebările psihologice
3. Planul de evaluare
4. Secţiunea de date
5. Secţiunea de rezultate
6. Răspunsul la întrebarea clientului şi/sau recomandări
sau sugestii
7. Bibliografie
8. Anexe (scorurile la teste)
9. Semnătura psihologului responsabil
1. Numele clientului- Exemplu: numele judecătorului sau
completului de judecată care a cerut realizarea
raportului psihologic. Evaluatorul repetă întrebarea
clientului cuvânt cu cuvânt la începutul raportului
psihologic
2. Întrebările psihologice- fixează obiectivul evaluării. Ele
trebuie descrise în introducere sau în propria lor
secţiune.
Structura întrebării psihologice:
Prima parte evaluatorul explică relaţia dintre întrebarea
clientului şi caracteristicile selectate.
Pe tot parcursul procesului de evaluare, evaluatorul
adună sistematic date şi informaţii despre aceste întrebări
psihologice şi utilizează aceste informaţii pentru a
răspunde acestor întrebări psihologice în secţiunea de
rezultate a raportului psihologic.
3. Planul de evaluare- metode: răspunde la întrebările
Cine? Când? Cum? Ce? Cu ce? a fost evaluat.
4. Secţiunea de date: informaţia care a fost culeasă şi
sursele individuale de informare.
5. Secţiunea de rezultate: evaluatorul răspunde
întrebărilor psihologice prin colectarea la un loc a
tuturor informaţiilor, pentru fiecare întrebare
psihologică şi prin generarea pas cu pas a unor
răspunsuri verificabile. Aici avem răspunsul la
întrebarea clientului.
6. Secţiunea de recomandări şi sugestii: dacă întrebările
clientului presupun astfel de demersuri.
7. Bibliografie- se citează doar lucrările ştiinţifice care au
fost citate direct în raportul psihologic astfel încât
prezentarea evaluatorului să poată fi verificată dacă
este cazul.
8. Anexa- analiza testelor administrate. Aici poate
fi folosit limbajul de specialitate deoarece
analiza şi interpretarea adecvată a testelor
psihologice se realizează exclusiv de către
psihologi.
9. Semnătura psihologului responsabil- deoarece
lui îi revine responsabilitatea pentru realizarea
raportului cu toate punctele sale forte şi slabe.
Transparenţa raportului psihologic
Pot fi ÎNŢELESE şi urmate toate enunţurile din rapotul
psihologic?
Toate concluziile şi raţionamentele trebuie să fie
bazate pe date corespunzătoare, expuse în secţiunea
de date a raportului.
Postulatele teoretice şi rezultatele cercetărilor pe care
evaluatorul şi-a bazat concluziile şi raţionamentele
trebuie să fie verificabile în bibliografia citată.
Pot fi VERIFICATE toate informaţiile din raportul
psihologic?
Munca ştiinţifică presupune ca toţi paşii săi să fie
verificabili.
Enunţurile trebuie formulate în raportul psihologic
astfel încât acestea să poată fi verificate.
Formulările în raportul psihologic
Este fiecare ENUNŢ care descrie sau evaluează un
comportament cât se poate de OBIECTIV?
Este scrisă fiecare propoziţie într-un LIMBAJ
SIMPLU, CLAR, CORECT?
Afirmaţiile neinteligibile sau neclare duc la iritare
şi la o înţelegere greşită.
Conţin formulările cât mai puţine CUVINTE DE
ORIGINE STRĂINĂ ŞI TERMENI TEHNICI?
Acolo unde situaţia nu poate fi evitată,
evaluatorul trebuie să le explice semnificaţia cât
mai clar.
Sunt EXPLICAŢI TOŢI TERMENII TEHNICI?
Întrebările clientului
Este psihologul EXPERTUL CEL MAI
ADECVAT?
Este DENUMIT CLIENTUL? Pentru a ne asigura
că fiecare persoană care citeşte raportul înţelege
cine a cerut efectuarea raportului psihologic,
evaluatorul trebuie să specifice numele clientului.
ESTE REPETATĂ ÎNTREBAREA cuvânt cu
cuvânt în raportul psihologic?
Scopul este de a verifica faptul că raportul
psihologic este orientat cu precizie către
întrebarea clientului.
Întrebările psihologice
Este JUSTIFICATĂ SELECŢIA
CARACTERISTICILOR care urmează a fi
evaluate? Trebuie explicat cum se explică
caracteristica evaluată cu un comportament
specific.
Este LEGATĂ JUSTIFICAREA ÎN MOD CLAR
DE ÎNTREBAREA CLIENTULUI? Evaluatorul
trebuie să facă o legătură clară între
comportamentul tipic pentru caracteristica selectată
şi comportamentul la care se referă întrebarea
clientului.
Este INDICAT NUMELE CARACTERISTICII?
Scopul: a verifica ce caracteristică este utilizată
pentru explicare sau predicţie.
Descrierea planului de evaluare din raportul psihologic
Este descrisă în plan fiecare SURSĂ DE INFORMARE utilizată?
Este INDICAT ÎN PARATEZĂ NUMELE SURSEI de informare. În cazul
procedurilor psihologice, este indicat şi numele autorului şi anul publicării?
Este DESCRISĂ PROCEDURA ÎN CÂTEVA FRAZE SCURTE?
Poate înţelege clientul CARE CARACTERISTICĂ/CARACTERISTICI
este/sunt MĂSURATE ŞI ÎN CEL FEL? Să transpară clar care anume
procedură a fost utilizată pentru adunarea informaţiilor despre fiecare
caracteristică
NUMELE CARACTERISTICILOR CORESPUND cu cele din întrebările
psihologice?
ESTE CLAR CINE, CÂND, UNDE A REALIZAT EVALUAREA şi cine a
mai contribuit la realizarea acesteia?
Dacă sunt implicaţi şi alţi specialişti trebuie să se specifice numele persoanelor
care au ajutat la realizarea fiecărui pas din evaluare.
Scorarea şi analiza teselor şi chestionarelor în
secţiunea de date
Este SCORAREA ŞI ANALIZA ÎNDREPTATĂ
ÎNSPRE ÎNTREBAREA CLIENTULUI?
Este SCORAREA ŞI ANALIZA UTILĂ pentru a
răspunde întrebărilor psihologice în care a fost
descompusă întrebarea clientului?
Este luată în calcul SITUAŢIA CURENTĂ A
CUNOŞTINŢELOR ŞTIINŢIFICE atunci când
scorăm şi interpretăm testele şi chestionarele
utilizate?Prin noutatea testelor sau prin munca de
cercetare din spatele lor trebuie dovedit că a fost luat
în considerare cunoştinţe ştiinţifice recente.
Sunt DESCRISE ŞI COMPORTAMENTELE
MANIFESTATE DE SUBIECT ÎN TIMPUL
ADMINISTRĂRII ŞI OBSERVATE DE
EVALUATOR, care sunt relevante pentru întrebarea
clientului? De exemplu atitudinea faţă de testare.
Sunt prezentate TESTUL, MOMENTUL TESTĂRII,
ETALONUL UTILIZAT?
Sunt prezentate REZULTATELE SEPARAT
PENTRU FIECARE SURSĂ DE INFORMARE?
SE ABŢINE EVALUATORUL DE LA ORICE
DISCUŢII CU PRIVIRE LA RELAŢIILE DINTRE
REZULTATE în secţiunea de date a raportului
psihologic?
Discuţia aceasta trebuie să aibă loc în secţiunea
REZULTATE
Descrierea şi analiza interviului şi a informaţiilor scrise
nestandardizate din secţiunea de date a raportului
psihologic
Este ANALIZATĂ FIECARE INFORMAŢIE
OBIECTIVĂ COLECTATĂ ÎN RAPORT cu întrebarea
clientului şi cu întrebările psihologice?
Este MENŢIONATĂ FIECARE INFORMAŢIE ŞI LA
SECŢIUNEA CARE TRATEAZĂ ÎNTREBAREA
PSIHOLOGICĂ la a cărei rezolvare contribuie?
Este CLAR DE UNDE PROVINE fiecare parte a
informaţiei? Aici trebuie menţionată sursa: interviu,
documente, înregistrări, certificate, rapoarte medicale.
SUNT PREZENTATE REZULTATELE EVALUĂRII ÎN
LIMBAJ INDIRECT? Când este posibil şi acceptat
interviul trebuie înregistrat.
AU FOST LUAŢI ÎN CALCUL TOŢI POSIBILII
CITITORI AI RAPORTULUI?
SECŢIUNEA DE REZULTATE A RAPORTULUI
PSIHOLOGIC
Este secţiunea de rezultate structurată în conformitate cu
întrebările psihologice?
S-a răspuns la întrebările psihologice derivate din întrebările
clientului?
Pentru fiecare întrebare psihologică sunt utilizate toate
informaţiile relevante prezentate în secţiunea de date?
Evaluatorul numeşte numărul paginii din raportul
psihologic unde se pot regăsi pe larg respectivele discuţii
din interviu.
Este clar pentru fiecare cititor de unde provine fiecare
informaţie chiar dacă nu a citit părţile anterioare ale
raportului psihologic?
Sunt explicate sau discutate contradicţiile dintre diverse
informaţii? De exemplu informaţiile obţinute din diverse
surse de informare. Evaluatorul trebuie să discute
ştiinţific potenţiala semnificaţie a acestor contradicţii.
Sunt cântărite informaţiile în funcţie de importanţa lor
pentru întrebarea clientului?
Este punctată calitatea sursei de informare, extinderea
informaţiei sau direcţia din care vine? Înţelege cititorul
valoarea sau importanţa fiecărei informaţii?
Este construit raţionamentul sau răspunsul pas cu pas
astfel încât să poată fi urmărit de fiecare cititor?
Este prezentat acolo unde este cazul pentru a răspunde
la întrebarea clientului stadiul actual al cunoaşterii
psihologice din acel domeniu?
Este stilul concis şi uşor de înţeles pentru toţi cititorii?
Răspunde raportul psihologic întrebărilor clientului?
Se abţine raportul de la afirmaţii care trec dincolo de
răspunsul la întrebarea clientului?
Se evită expunerea de afirmaţii generalizate
nejustificat?
Este citată literatura de specialitate?
Sunt redactate toate raţionamentele, concluziile şi
deciziile la timpul prezent, fără conotaţii modale
(evident, în opinia mea), pe cât se poate de obiectiv?
RECOMANDĂRI ŞI SUGESTII ÎN RAPORTUL
PSIHOLOGIC
- sugerează anumite măsuri doar dacă acest lucru i se cere
prin întrebarea clientului sau dacă se simte obligat din
motive legale, izvorâte din informaţiile sau
concluziile reieşite în cursul procesului de evaluare.
trebuie să descrie opţiunile aflate la dispoziţia clientului,
condiţiile pentru realizarea tuturor posibilităţilor de
acţiune descrise, obiectivele care pot fi atinse prin fiecare
acţiune şi posibilele consecinţe ale fiecărei acţiuni.
Recomandările şi sugestiile sunt plasate doar la
sfârşitul raportului psihologic.
Checklist întrebarea clientului
Formulată fără ambiguitate?
Psihologul este expertul relevant?
Există suficiente cunoştinţe în psihologie pentru a
lucra cu întrebarea clientului?
Este legal să se lucreze pe tematica formulată de
întrebarea clientului?
Este etic să se lucrezepe tematica formulată de
întrebarea clientului?
Constrânge întrebarea clientului în mod nejustificat
pe evaluator?
Se sugerează o anumită intervenţie care
sugerează/prescrie un anumit rezultat al evaluării?
Este întrebarea clientului primul punct din raportul
psihologic?
Este întrebarea clientului citată cuvânt cu cuvânt
în raportul psihologic?
Este numit clientul?
CHECKLIST CUNOŞTINŢE
Este evaluatorul la curent cu toate cunoştinţele
ştiinţifice necesare pentru a putea lucra cu întrebările
puse de client?
Are evaluatorul suficientă experienţă profesională
pentru a lucra cu aceste întrebări?
Are evaluatorul suficientă experienţă de viaţă pentru a
lucra cu aceste întrebări?
Sunt cunoştinţele relevante suficient de concrete?
Pot fi verificate cunoştinţele relevante?
Sunt valide toate aspectele relevante a cunoştinţelor?
CHECKLIST FORMULAREA ÎNTREBĂRILOR
PSIHOLOGICE (IPOTEZE)
Este explicată clar selecţia unei variabile?
Este o legătură între variabila selectată şi comportamentul
specificat în întrebarea pusă de client?
Dacă variabila este un construct psihologic, este indicat
numele?
Partea a doua a întrebării psihologice se referă în
mod clar la variabila din prima parte a întrebării
psihologice?
Dacă variabila este de tip calitativ se referă
întrebarea la caracteristici calitative care ţin de
variabilă?
Dacă variabila este de tip cantitativ se referă
întrebarea la caracteristici cantitative care ţin de
variabilă?
Este enunţat un număr de întrebări psihologice care
nu depăşeşte 20?
Întrebările psihologice sunt grupate cu sens?
Sunt întrebările psihologice grupate astfel încât să
nu existe mai mult de circa 5 întrebări per grup?
Checklist selectarea surselor de informaţie
Proceduri standardizate: teste, observaţii
comportamentale.
Proceduri nestandardizate: interviuri,
certificate, dosare, rezultate, rapoarte medicale-
CHECKLIST PLANUL DETALIAT AL EVALUĂRII
Există planuri pentru:
observaţiile comportamentale (frecvenţă, durată,
regularitate, variabilitate, posibilitate de evitare,
dezirabilitate, nivel de intimitate-
public/privat/intim),
ghiduri de interviu,
aplicarea procedurilor standardizate,
succesiunea tuturor procedurilor din evaluare
(cine, când este evaluat, cât va dura, cine va face
evaluarea?)
CHECKLIST CRITERII PENTRU SELECŢIA
PROCEDURILOR STANDARDIZATE
Bazele teoretice
Obiectivitatea execuţiei, scorării, analizei,
intepretării, fidelitate, validitate, norme.
Raport cost- benefciu în aplicarea procedurilor
standardizate pentru întrebările clientului.
CHECKLIST OBIECTIVITATEA EXECUŢIEI
PROCEDURILOR DE EVALUARE PSIHOLOGICĂ
Subiectul a fost întrebat care sunt aşteptările sale cu privire
la evaluarea psihologică?
Subiectului i-au fost explicate rezultatele evaluării?
Subiectului i-au fost explicate toate etapele evaluării precum
şi succesiunea lor?
Au fost explicate rolurile părţilor implicate în evaluare?
Au fost corectate aşteptările eronate ale subiectului?
I-au fost indicate subiectului posibilele dificultăţi care ar fi
putut să apară pe parcursul evaluării?
Subiectul a fost informat asupra modului în care ar putea
gestiona aceste dificultăţi?
Subiectului i s-a explicat scopul fiecărei proceduri
individuale?
Există un acord în ceea ce priveşte cooperarea dintre subiect
şi psiholog?
CHECKLIST CRITERII PENTRU SCORAREA ŞI
ANALIZA PROCEDURILOR DE EVALUARE
PSIHOLOGICĂ
Scorarea şi analiza sunt realizate la cel mai înalt nivel
în ceea ce priveşte: dezvoltarea teoriei, metodele,
rezultatele relevante provenite din cercetare?
Scorarea şi analiza sunt realizate în conformitate cu
teoria?
Scorarea şi analiza au sens din punct de vedere
psihometric?
Scorarea şi analiza sunt justificate logic?
