CURS 8 - Redactarea Raportului Psihologic PDF

REDACTAREA
RAPORTULUI PSIHOLOGIC
Scopurile generale ale raportului de evaluare în
context clinic (Ownby, 1997):
A răspunde întrebării de referință (întrebării clientului);

 A asigura sursei de referință informații adiționale;
 A înregistra evaluarea pentru utilizări viitoare;
 A recomanda intervențiile.
Scopurile generale ale raportului de evaluare
• Întrebarea de referință (întrebarea clientului) reprezintă

obiectivul raportului psihologic (motivul evaluării).
• Sursa referinței/sesizării/recomandării poate fi persoana
evaluată, părintele, un specialist (psihiatrul, medicul de
familie, consilierul școlar, cadrele didactice etc).
• Raportul de evaluare trebuie să răspundă atât nevoilor
clientului, cât și nevoilor sursei care face sesizarea
(Kellerman și Bury, 2007).
• În cadrul raportului psihologic se răspunde la întrebarea
de referință, adică se realizează obiectivul pentru care a
fost trimis la evaluare de către sursa de referință sau
pentru care clientul s-a prezentat din proprie inițiativă.
Scopurile generale ale raportului de evaluare
• Rezultatele evaluării psihologice se comunică clientului

într-o ședință de acordare a feedback-ului care poate
avea efecte terapeutice.
• Cercetările au evidențiat faptul că ședința de acordare a
feedback-ului se asociază cu:
 Îmbunătățiri ale stimei de sine și diminuarea stresului cauzat de
simptome (Newman și Greenway, 1997);
 Speranță crescută (Finn și Tosanger, 1992);
 Alianță terapeutică îmbunătățită (Hilsenroth, Peters și Ackerman,
2004);
 Implicare crescută în tratament (Michael, 2002);
 Respectarea recomandărilor tratamentului în mai mare măsură
(Ougrin, Ng și Low, 2008);
Obiectivele principale ale raportului
psihologic (Ownby, 1997):
 A răspunde la întrebările de referință

 A descrie persoana evaluată
 A interpreta și integra datele
 A recomanda intervenții adecvate
Secțiunile raportului de evaluare psihologică
 După Westhoff şi Kluck (2009), raportul psihologic este o
raportare scrisă a investigației științifice a unei părți a
comportamentului în cazul uneia sau mai multor
persoane.
 În acest context, procesul de evaluare psihologică este
abordat ca investigație științifică empirică, raportarea
rezultatelor trebuind să respecte rigorile unei lucrări
științifice structurată astfel:
1.Întrebarea clientului (obiective)
2.Analiza informaţiilor din surse arhivistice (alte informații
despre persoană relevante pentru scopul evaluării)
3.Întrebările psihologice (ipotezele evaluării)
4.Metodele de evaluare (planul de evaluare)
5.Prezentarea datelor (rezultatele obținute -secțiunea de
date)
6.Evaluarea datelor (interpretarea datelor și discutarea lor)
7.Soluţii şi recomandări (recomandările ce decurg din
concluzii)
8. Bibliografie
9.Data, semnătura
10.Anexe (analize detaliate ale testelor administrate, planul
detaliat de evaluare)
1. Informații de identificare:
 nume și prenume, gen, vârstă, data nașterii, ocupația;
 numele psihologului și al supervizorului (dacă e cazul);
 data/datele când a avut loc evaluarea;
 data redactării raportului psihologic.
2. Sursa recomandării și întrebarea de referință
(întrebarea clientului):
 Redactarea raportului se face în funcție de scopul evaluării care va
ghida întregul demers de evaluare psihologică;
 Se specifică cine a solicitat evaluarea: persoana evaluată sau o
altă persoană precum și motivul pentru care se solicită evaluarea;
 Se precizează problemele curente ale persoanei ce urmează să fie
evaluată;
 Deseori e necesar ca psihologul să clarifice întrebarea de referință
și să înțeleagă contextul mai amplu al evaluării;
 Pe parcursul evaluării poate fi contactată sursa de referință;
 Sunt abordate în evaluare și întrebările clientului (persoana
evaluată) pe lângă cele ale sursei de referință;
 În practica clinică, evaluarea poate avea drept obiective (Hersen,
2004):
• Diagnosticul și/sau evaluarea motivului pentru care clienții caută
tratament;
• Conceptualizarea cazului;
• Planificarea tratamentului;
• Monitorizarea răspunsului clientului la tratament;
• Schimbarea comportamentului sau a cognițiilor clienților prin creșterea
autoconștientizării;
• Evaluarea unui program de intervenție.
 În funcție de natura problemei, evaluarea psihologică poate
conduce la intervenție terapeutică, evaluare neurologică sau
analize medicale aprofundate.
 Întrebarea de referință poate conduce evaluatorul înspre
necesitatea identificării celor mai optime cerințe/condiții pentru
manifestarea unui anumit comportament.
Exemple întrebări de referință:
1. Doamnei Popescu i-a fost recomandată evaluarea psihologică
de către medicul psihiatru care o tratase de depresie în urmă cu
trei ani. Aceasta s-a întors din Italia unde muncise timp de două
luni ca menajera unui bărbat de 73 de ani cu demență Alzheimer,
manifestând iritabilitate, insomnie, dispoziție depresivă, lentoare
psihomotorie și anxietate. Medicul psihiatru solicită evaluarea
funcționării emoționale curente a doamnei Popescu în vederea
luării deciziei privind tratamentul.
2. În cazul familiei Ionescu trebuie realizată o evaluare psihologică
cu privire la custodia parentală optimă, conform intereselor
copilului.
Lucrul cu întrebarea de referință (întrebarea clientului)
este facilitat de întrebările psihologice
• Întrebările psihologice îndeplinesc rolul de ipoteze în
contextul raportului de cercetare.
 Funcţii:
1. Direcţionează şi structurează planificarea procesului

de evaluare şi răspunsul la întrebarea clientului în
secţiunea de rezultate.
2. Îmbunătăţesc transparenţa şi testabilitatea procesului
de evaluare.
Cum se construiesc întrebările psihologice?
• Se specifică variabilele psihologice și nonpsihologice care
ajută la explicarea sau predicţia comportamentului.
• Elemente de sprijin în acest proces:

 Ecuaţia comportamentală
 Lista de posibile variabile
 Clasele de informaţii pentru explicarea şi predicţia
comportamentului.
Construirea întrebărilor psihologice: ecuația
comportamentală și lista posibilelor variabile
a). Variabile de mediu sunt condiţiile exterioare de viaţă:
situaţia financiară, rezidenţială,
legăturile de transport,
condiţiile de comunicare şi
timpul aflat la dispoziţie.
comportamentală
b). Variabilele fiziologice sunt precondiţii fizice pentru un
anumit comportament:
 abilitatea generală de a gestiona tensiunea fizică,
nutriţia,
vârsta,
problemele de sănătate,
dizabilităţile,
afecţiunile medicale,
consumul de droguri.
comportamentală
• Variabile cognitive- aria completă de procesare a
informaţiei.
Inteligenţa generală
Structura inteligenţei
Capacitatea de concentrare a atenţiei
Memoria
Creativitatea
Talentul artistic
Stilul de muncă
Conştiinciozitatea
Abilităţile matematice, verbale şi alte abilităţi speciale
Tehnicile culturale (scriere, citire, aritmetica de bază).
comportamentală
• Variabile emoţionale:
stabilitatea emoţională
capacitatea de a gestiona tensiunea emoţională
comportamentul în condiţii de frustrare
modul de gestionare a emoţiilor
sentimentele (dragoste, vinovăţie, teamă, inferioritate)
ataşamentele.
comportamentală
• Variabile motivaţionale:
Motive
Interese
Valori
Scopuri
Credinţe
Expectaţii
Comportamentul de luare a deciziei
Activismul
Extraversia.
comportamentală
• Variabile sociale:
inteligenţa sau competenţa socială
atitudinile, expectaţiile, prejudecăţile, stereotipurile
normele
îndatoririle, angajamentele
influenţa persoanelor semnificative.
Criterii de selecție a variabilelor psihologice relevante
pentru întrebarea de referință:
1. Tipul şi forţa relaţiei dintre variabile şi comportamentul
care trebuie predicat trebuie să fie reproductibile. Prezintă
importanță consistenţa, frecvenţa şi variabilitatea
contextelor în care a fost stabilită această relaţie.
2. Forţa acestei relaţii trebuie să aibă semnificaţie practică.
Construirea întrebărilor psihologice: clasele de informaţii pentru
explicarea şi predicţia comportamentului individual
• Caracteristicile de personalitate
• Caracteristicile situaţionale
• Informaţii din domeniul psihologiei învăţării
Formularea întrebărilor psihologice:
Se explică pe scurt şi în termeni simpli motivul selectării
unei anumite variabile.
 Această explicaţie furnizează o legătură clară şi non-
ambiguă cu întrebarea clientului.
Se formulează apoi întrebarea psihologică ce determină
informaţia care trebuie colectată.
Când formulăm întrebările interogăm despre nivelul
variabilei sau afirmăm că avem nevoie să stabilim nivelul
său.
NU se precizează: nivelul cerut pentru variabilele
psihologice şi nici sursele de informare folosite pentru a
stabili acest nivel.
Formularea întrebărilor psihologice
Se va EVITA utilizarea unor constructe pseudo-
psihologice din limbajul cotidian. Exemplu:
• istorie şcolară- conţine informaţii legate de inteligenţă,
concentrare, interese, motivaţia pentru performanţă, anxietatea la
testare, modul de interacţiune cu ceilalţi etc.
• Exemple întrebări psihologice:
Condiţii emoţionale: Ataşamentele emoţionale şi relaţiile
copilului cu persoanele semnificative din viaţa lui au o
influenţă decisivă asupra dezvoltării acestuia. Aceste
ataşamente emoţionale ar trebui de aceea să fie descrise
pentru Andrei.
Formularea întrebărilor psihologice
Condiții emoționale: Tensiunea emoţională şi încercările
de a o gestiona pot juca un rol în determinarea dezvoltării
copilului. De aceea va fi necesar să descriem modul în
care cei implicaţi (atât părinţii, cât şi copilul) resimt o astfel
de tensiune şi felul în care reacţionează la aceasta.
3. Instrumentele administrate:
 Se precizează fiecare metodă de evaluare utilizată în ordine
alfabetică sau în ordinea administrării sau tematic (întâi interviurile,
apoi testele ce măsoară nivelul cognitiv, apoi testele de
personalitate, apoi testele care măsoară funcționarea intelectuală);
 Există o strânsă legătură între instrumentele administrate și
întrebarea de referință. Se evaluează doar aspectele care îl ajută
pe psiholog în luarea deciziei și formularea răspunsului la
întrebarea de referință. Erori:
 Întrebarea de referință vizează funcționarea emoțională și se aplică
instrumente ce măsoară funcționarea intelectuală;
 Se evaluează doar unele simptome și se omite evaluarea altora (ex.
clientul se prezintă cu simptome depresive și consum de alcool și se
evaluează doar depresia);
 Ședințele de consiliere nu sunt instrumente de evaluare (deși
evaluarea se poate realiza pe parcursul intervenției psihologice);
 Evaluarea nu are ca obiectiv satisfacerea curiozității psihologului în
privința unor aspecte ale vieții clientului și se impune respectarea
codului etic;
 Este omis diagnosticul diferențial, adică sunt excluse alte tulburări
care au prezente unele caracteristici similare cu tulburarea
respectivă (comorbiditatea este de multe ori regula, și nu excepția);
 Se notează informații despre istoria construirii unui test psihologic
sau proprietățile sale psihometrice (este sarcina psihologului de a
selecta cele mai adecvate instrumente pentru fiecare caz, fără a
aduce argumente în raport);
 Se specifică teste care nu au fost administrate sau se omit testele
care au fost aplicate.
4. Descrierea clientului: se descriu tonul vocii, atitudinea,
modul cum este îmbrăcat. Se va evita limbajul evaluativ
pentru a nu leza persoana evaluată.
5. Prezentarea problemei: se vor nota problemele,
simptomele curente cu precizarea surselor de unde a fost
preluată informația.
6. Informații generale: pentru înțelegerea problemei sunt
necesare informații relevante pentru funcționarea
individului precum și cele obținute din istoricul problemei
prezentate, evaluarea simptomelor și evaluarea
psihosocială.
 Este important timpul verbal de comunicare a informațiilor (trecut –
când pacientul a raportat că s-a petrecut; prezent- ceea ce
pacientul raportează că se mai întâmplă);
 Este important de precizat sursa informațiilor, afirmațiile și opiniile
precizate să fie susținute de dovezi (ex. Clienta nu a raportat un
istoric de abuz sexual; Clientul neagă că ar avea cogniții
iraționale).
 Se specifică și informațiile contrare concluziei urmând ca în
secțiunea de integrare a datelor să se discute atât informațiile
convergente, cât și cele divergente.
a). Istoricul problemei prezentate: secțiunea 6 a raportului clarifică
contextul problemelor curente, durata problemelor clientului, istoricul
dificultăților similare, evoluția problemei în timp, dacă a fost continuă
sau intermitentă și va specifica detaliat gândurile pe care acesta le
are când se manifestă simptomele.
b). Evaluarea simptomelor- întrebările interviului vor viza:
 Diagnosticele psihiatrice relaționate cu problema curentă și se
solicită informații care vizează din acest punct de vedere istoria
familială, istoria medicală și istoria consumului de substanțe;
 Istoria dezvoltării: probleme pe parcursul dezvoltării intrauterine, la
naștere, traume și probleme comportamentale în copilărie;
 Istoria psihiatrică: informații despre spitalizări, tratamente și
simptome psihiatrice anterioare, consumul de alcool/substanțe în
prezent și în trecut (cum a debutat- circumstanțe, durata, impactul
asupra vieții clientului);
 Istoria medicală: statusul medical trecut și prezent, medicamente
prescrise și relaționarea cu simptomatologia; istoria medicală și
psihiatrică a familiei.
c). Evaluarea psihosocială: se vizează înțelegere contextului în
care funcționează persoana:
 Istoria familială: structura familiei de origine, calitatea relației și
evenimentele semnificative din copilărie și structura familiei de
apartenență;
 Istoria educațională: nivelul educațional cel mai înalt atins, istoricul
școlar (inclusiv informații despre tulburările de învățare, problemele
de atenție, hiperactivitate la școală, probleme comportamentale și
emoționale), locul de muncă curent și cel din trecut, perioadele de
timp cât a ocupat o anumită funcție, calitatea și nivelul de
mulțumire cu privire la locurile de muncă, aspirațiile privind cariera;
 Istoria problemelor legale: în special dacă individul în timpul
evaluării simptomelor indică un potențial ridicat de a-și face rău
sieși sau altora;
 Istoria socială: întrebări referitoare la rețelele sociale (număr de
prieteni, calitatea relațiilor cu aceștia, tipuri de rețele sociale,
activitățile sociale la care a participat pe parcursul dezvoltării sale),
relația romantică actuală.
 Istoria psihosexuală: istoricul comportamentului și a dezvoltării
sexuale și romantice, orientarea sexuală, istoric de violență
sexuală sau molestare ca victimă, martor sau autor.
7. Evaluarea statusului mintal: într-un paragraf se
sintetizează rezultatul evaluării statusului mintal, bazată
aproape integral pe observația clinică. Se notează
deficiențele, dar și punctele tari. Când comportamentul nu
este disfuncțional se precizează că se încadrează ”în limite
normale”.
8. Observații comportamentale: sunt consemnate în detaliu
comportamente manifestate în timpul procesului de testare
și intervievare. Se vor preciza comportamentele concrete:
”băiatul se ridica de pe scaun la fiecare câteva minute și
mergea la fereastră cu intenția de a o deschide”.
9. Interpretarea rezultatelor evaluării: Lichtenberger et al.
(2004) disting trei nivele ale interpretării clinice:
 Nivelul mecanic: psihologul se concentrează pe diferențele obținute
la nivelul scorurilor;
 Nivelul concret: psihologul descrie scorurile obținute și nu trage
concluzii dincolo de acestea;
 Nivelul individualizat: psihologul formulează concluzii explicative pe
baza integrării informației generale cu observațiile
comportamentale, cu informațiile rezultate din interpretarea
psihologică a scorurilor și cu informațiile de factură calitativă.
Integrarea informațiilor într-o imagine coerentă a pacientului solicită
într-o mai mare măsură cunoștințele despre psihodiagnostic și
funcționarea personalității.
• În ceea ce privește prezentarea și interpretarea
rezultatelor subliniem că:
 specialiștii evidențiază necesitatea concentrării asupra persoanei,
a constructelor evaluate, asupra plasării testelor în context și nu
asupra testelor în sine (Wright, 2011; Suhr, 2015);
 raportarea rezultatelor test cu test este mai simplă, dar îi lipsește
coerența și puterea explicativă pentru susținerea concluziilor
(Wright, 2011).
• În secțiunea de rezultate pot apărea erori legate de:
 Limbajul utilizat (nu se folosesc formulări cu conotații modale: ”în
opinia mea”, ”evident”). În interpretarea datelor se va utiliza timpul
prezent.
 Prezentarea în detaliu a modului de calcul al scorurilor, precizarea
itemilor inversați etc.
 Precizarea atât a scorurilor brute, cât și a scorurilor standardizate
(psihologul are sarcina să raporteze scorul brut la etalon!).
 Interpretarea scorului brut (scorurile etalonate conferă mai mult
înțeles scorurilor individuale și permit comparații).
 Precizarea scorurilor standardizate, fără a fi interpretate (pentru
eliminarea unor posibile ambiguități este obligatoriu să se
interpreteze rezultatul).
 Interpretarea rezultatului fără indicarea scorurilor (interpretarea
poate fi interpretată ca fiind subiectivă).
• În secțiunea 9 sunt specificate rezultatele evaluării
avându-se în vedere (în funcție de întrebarea de
referință):
Funcționarea cognitivă:
 se relevă punctele tari și punctele slabe;
 din întrebarea de referință reiese dacă evaluarea funcționării
cognitive este un obiectiv principal, secundar și dacă va include și
screening neuropsihologic.
 dacă este un obiectiv principal (ca de ex. în cazul evaluării unei
tulburări de învățare), se face o comparație între ceea ce individul
ar trebui să fie capabil să achiziționeze și ceea ce achiziționează
de fapt în domeniul școlar. Se va face referire la trei aspecte
majore: abilitatea cognitivă, achiziția academică și rezumatul
funcționării cognitive.
 În rezumat se pot nota concluzii preliminare privind probabilitatea
prezenței sau absenței unei tulburări de învățare, fiind luați în
considerare pentru stabilirea diagnosticului și alți factori
(oportunitatea educațională, deteriorarea senzorială).
 Dacă este obiectiv secundar și se administrează un test de
aptitudini (de ex. WAIS-IV) și instrumente de screening
neuropsihologic (de ex. Bender-2), paragraful introductiv va conține
o defalcare generală a domeniilor largi de funcționare care au fost
evaluate. Rezultatele vor fi menționate în paragrafe în ordine
descrescătoare: începând cu domeniile care reprezintă punctele
tari și terminând cu punctele slabe. Structura frazelor: descrierea a
ceea ce sarcina solicită individului, abilitățile evaluate de sarcină,
rezultatul obținut (Wright, 2011). Apoi într-o frază se explică de ce
se consideră că s-a obținut rezultatul respectiv. Ultimul paragraf:
rezumat al rezultatelor importante conținând și posibile explicații
ale rezultatelor la subscale.
 Dacă întrebarea de referință implică administrarea unei baterii de
screening neuropsihologic, structura secțiunii este:
• Paragraful 1: dovezi privind declinul cognitiv, care implică:
a) evaluarea indicatorilor funcționării cognitive curente
(WAIS-IV);
b) estimarea nivelului premorbid de funcționare;
c) comparația între a și b: există un declin în funcționarea
cognitivă dacă funcționarea cognitivă curentă este semnificativ mai
scăzută decât estimarea funcționării premorbide;
• Paragrafe referitoare la motivație (în ce măsură motivația scăzută
și disimularea a afectat performanța), orientare (MMSE), atenție,
funcționarea motorie, viteza de procesare, memorie, limbaj,
funcționarea vizuo-spațială, funcționarea executivă;
• Paragraful final: sintetizează punctele generale tari și slabe
prezentate în paragrafele anterioare și posibile explicații ale
acestora incluzând implicațiile pentru diagnostic, pronostic și
tratament.
Funcționarea emoțională și a personalității:
• Paragraful inițial: se precizează subsecțiunile ulterioare care sunt
de fapt temele ce caracterizează funcționarea curentă a individului.
Exemplu: dacă din rezultatele testelor reiese că izolarea socială și
stima de sine scăzută au dus la depresie, următoarele paragrafe vor
avea ca teme: izolarea socială, stima de sine scăzută, depresia.
• Paragrafele următoare: se precizează tema sub formă de subtitlu și
se începe cu o frază generală despre aceasta urmată de dovezi din
testele administrate care să susțină tema respectivă.
 se precizează clar testul din care reiese fiecare afirmație și de
prezintă atât aspectele pozitive, cât și cele negative;
 pot fi utilizate, pentru susținerea afirmațiilor, observațiile
comportamentale și cele din interviul clinic, dacă sunt relaționate cu
tema;
 rezultatele testelor de personalitate vor fi prezentate sintetic și cu
scopul de a explica motivul comportamentelor observate și
raportate;
 Când psihologul nu este foarte convins de o anumită interpretare
sau concluzie, e indicat să utilizeze termeni precum: ”este posibil”,
”explicația ar putea consta în…”
Exemplu de integrare a informațiilor în teme în
secțiunea 9 funcționarea emoțională și a personalității
• Rezultatele evaluării clientei sugerează că d-na Popescu în
momentul plecării în străinătate era o persoană vulnerabilă psihic,
care nu deținea resursele adecvate pentru a se adapta la condițiile
de muncă din străinătate. Mai exact, șocul cultural produs de
schimbarea domiciliului la familia de italieni unde era menajera
unui bărbat cu demență Alzheimer, izolarea și lipsa de inițiativă
socială au condus la sentimente de singurătate și depresie. Cu
toate că membrii familiei comunicau săptămânal cu ea, nu a fost
suficient pentru a împiedica recurența sentimentelor de tristețe pe
fondul dorului de casă.
• Vulnerabilitatea. Faptul că clienta a fost sub tratament
medicamentos pentru depresie cu trei ani înainte de a pleca în
străinătate arată că este o persoană extrem de vulnerabilă ce
poate fi cu ușurință copleșită de eventuale schimbări majore din
viață. Interviul clinic a relevat că d-na Popescu nu deține abilități de
Exemplu de integrare a informațiilor în teme în
secțiunea 9 funcționarea emoțională și a personalității
adaptare necesare unui loc de muncă ce presupune comunicarea într-o
limbă străină pe care nu o înțelege. Clientei i-au lipsit atât resursele
personale, cât și sprijinul adecvat din partea celor apropiați, pentru că
nu comunica cu membrii familiei decât săptămânal. Nivelul ridicat de
disfuncționalitate în atitudini relevat de scorul DAS, situat în Clasa IV, a
generat probleme psihologice de intensitate clinică. De asemene,
nivelul ridicat de nevrotism (percentila 85) la FF-NPQ indică o persoană
cu nevoie crescută de sprijin din partea celorlalți, dependentă și cu
tendință spre deprimare.
• Izolare și lipsă de inițiativă
• Depresia
Funcționarea vocațională (dacă este cazul): dacă este
solicitată în întrebarea de referință, presupune
sintetizarea rezultatelor evaluării la nivelul a patru
aspecte:
 Interele vocaționale
 Aptitudinile cognitive
 Preferințele stilului de muncă
 Funcționarea personalității
Se fac recomandări pentru locuri de muncă în care individul poate
avea succes.
10. Sumarizarea: scopul este precizarea răspunsului la
întrebarea de referință.
• Paragraful 1: descrierea individului pe scurt, problemele
prezentate și întrebarea de referință.
• Paragraful 2: se menționează cele mai importante
rezultate referitoare la funcționarea cognitivă.
• Paragraf 3: face referire la funcționarea emoțională și a
personalității.
• Greșeli:
 Ignorarea întrebării de referință (dacă rezultatele sunt
neconcludente, se specifică)
 Adăugarea unor informații care nu au fost precizate în celelalte
secțiuni ale raportului (informațiile adăugate și care nu rezultă din
instrument denotă subiectivism).
 Afirmațiile din secțiunea de sumarizare sunt contrare celor din
secțiunile anterioare (este exclusă modificarea afirmațiilor rezultate
din administrarea testelor).
11. Diagnosticul: se specifică diagnosticul (dacă este
cazul) care va ajuta la realizarea unui plan de tratament,
la determinarea prognosticului și a rezultatelor
tratamentului potențial.
12. Recomandări: se descriu soluțiile la problemele
identificate, obiectivele care pot fi atinse prin direcțiile de
acțiune descrise și consecințele care pot decurge din
fiecare soluție propusă.
• Se solicită feedback din partea clientului pentru a se
vedea dacă recomandările au fost înțelese.
13. Semnătura evaluatorului (atestă autenticitatea
raportului) și anexele.
Criterii generale de redactare a unui raport
psihologic
• Sarcina în redactarea raportului: de a echilibra limbajul
utilizat astfel încât să fie înțeles fără a se renunța la
termenii tehnici, profesionali. Criterii:
 Claritate: utilizarea afirmațiilor specifice și exprimarea în fraze mai
scurte și clare. Principii de respectat:
• evitarea redundanțelor (repetarea cuvintelor, frazelor sau ideilor;
propozițiile cu conținut paralel se vor combina în fraze);
• menținerea echilibrului între propozițiile lungi și cele scurte.
 Sens și sinteză: organizare logică atât global, cât și la nivelul
secțiunilor și paragrafelor; explicarea sensului termenilor tehnici;
realizarea unei sinteze relevante care implică plasarea
comportamentului-problemă într-un context care evidențiază
detaliile relaționate cu problema.
Criterii generale de redactare a unui raport
psihologic
 Obiectivitate și transparență: descrierea comportamentului prin
enunțuri formulate corect precizându-se sursa informației și
scorurile standard pe care se bazează interpretarea rezultatelor.

CURS 8 - Redactarea Raportului Psihologic PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS 8 - Redactarea Raportului Psihologic PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REDACTAREA

A răspunde întrebării de referință (întrebării clientului);

• Întrebarea de referință (întrebarea clientului) reprezintă

• Rezultatele evaluării psihologice se comunică clientului

 A răspunde la întrebările de referință

1. Direcţionează şi structurează planificarea procesului

• Elemente de sprijin în acest proces:

S-ar putea să vă placă și