FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EUCAȚIEI

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Tema 4: Studiu de caz/ Intervenție in tulburarea anxioasă generalizată

bazată pe modele cognitiv-comportamentale ale TAG.

Membrii:
Dobrescu Larisa Georgiana

Ilina Alexandru

Păcurar Anca Maria

Rozsa Brigitte

Rusu Viorela Nicoleta

Stefancu Bianca Alexandra

Roșu Marina-Ioana

Disciplina: Psihoterapii cognitiv-comportamentale

2020
 Tulburare de anxietate generalizată

Fiecare persoană măcar o dată în viață experimenteazăemoția de frică. Specialiștii susțin că

există oameni al căror comportament este guvernat de frică și ei sunt total conști-enți de aceasta,
pe când alții nu percep faptul că frica le conduce viața. Aceștia din urmă pot avea o viață fericită,
pot călători, pot obține succese profesionale și personale însă mereu manifestă încordare, chiar dacă
fricile lor sunt umane. Fensterheim și Jean Baer susțin că orice teamă care se manifestă foarte
pronunțat,este puternică și împiedică persoana să semanifeste, să îndeplinească unele acțiuni este,
de fapt, o reacție cu caracter patologic

Anxietatea generalizată se caracterizează̆, în principal, prin anxietate excesivă şI preocupare

(expectaţie aprehensivă), care se manifestă cu privire la diverse evenimente sau activităţi, precum
activitatea profesională ori cea şcolară, şi nu pot fi controlate. Ele sunt prezente foarte des (mai
multe zile da decât nu), timp de cel puţin şase luni. Anxietatea, preocuparea sau simptomele
somatice provoacă o deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional sau în alte
domenii defuncţionare importante.

Trei itemi descriu anxietatea şI preocuparea:

1. Mă îngrijorează tot felul de lucruri
2. Simt că mi-e frică.
3. Mă tem că o să mi se întâmple ceva rău.

Ceilalţi trei itemi se referă la reacţii somatice:

1. Când am o problemă, simt ceva ciudat în stomac.
2. Când am o problemă, inima îmi bate foarte repede.
3. Când am o problemă, simt că încep să tremur.

Subiectul suferind de tulburare anxioasă generalizatăse simte permanent tensionat, încordat,

incapabil să se relaxeze și relatează că se află la capătul puterilor (conținutul îngrijorărilor poate fi
mai mult sau mai puțin precizat).

Criteriile tulburării de anxietate generalizată conform DSM-5, sunt următoarele:

Primul criteriu de diagnostic este apariţia anxietăţii şi preocupării, acestea trebuie să apară în
majoritatea zilelor timp de cel puţin 6 luni pentru a atinge pragul clinic, în rest, preocupările sunt
considerate normale.

Al doilea criteriu este dificultatea de a controla preocuparea (apare în mod neintenţionat şi nu
poate fi înlăturată).

Al treilea criteriu trebuie să includă trei sau mai multe din următoarele simptome:
(a) agitaţia, neliniştea (o continuă stare de nelinişte, ca şi cum ceva rău e pe cale să se întâmple
sau pur şi simplu fără motiv)
(b) oboseala (persoana oboseşte din ce în ce mai repede)
(c) lipsa concentrării sau dificultatea de a menţine atenţia pe o sarcină
(d) irascibilitate
(e) încordarea musculară (persoana resimte o tensiune musculară)
(f) probleme în legătură cu somnul (cel mai adesea apar dificultăţi de adormire sau trezitul foarte
devreme)

Al patrulea criteriu trebuie să diferenţieze între anxietate generalizată şi alte tulburări de
anxietate cum ar fi: atacul de panică (perioada de frică intensă), fobia socială (frica de a vorbi în
public sau frica de situaţii sociale), tulburarea obsesiv-compulsivă (obsesii si comportamente
repetate în legătură cu un lucru), anxietate de separare (despărţirea de cei dragi), anorexia
nervoasă (frica de a lua în greutate), somatizare (apariţia în principal a simptomelor somatice,
durere, presiune, furnicături), ipohondrie (frica de a avea o boală gravă în ciuda asigurărilor
medicilor), stres posttraumatic (gânduri şi preocupări în legătură cu un eveniment traumatic).

Al cincilea criteriu se referă la faptul că, pentru a putea fi diagnosticată, anxietatea generalizată
trebuie să afecteze persoana într-un fel sau altul. De obicei se ia în considerare modul în care este
afectată activitatea, viaţa de zi cu zi sau relaţia cu alte persoane.

Ultimul criteriu ia în considerare posibilitatea ca anxietatea să fie produsă de medicamente sau

alte substanţe sau de o problemă medicală cum ar fi hipertiroidismul, ori de alte tulburări cum ar
fi tulburările afective sau cele psihotice. Dacă unul din aceste cazuri se confirmă, atunci
diagnosticul se schimbă.

1. Modele teoretice privind conceptualizarea tulburării de anxietate generalizată

După anii 90' sa resimițit o creștere a numărului de cazuri cu anxietate generalizată, motiv pentru
care specialiștii au căutat să înțeleagă fenomenul și să îl explice . În cele ce urmează expunem o
serie de teorii cu abordări diferite ale îngrijorării.

Teoria evitării cognitive a îngrijorării (Borkovec, Alcaine& Behar, 2004; citat în Fisher &
Wells, 2011) își are originea în teoriile de învățare dobândite prin condiționare clasică și
întreținută prin procese operante. Premisa care stă la baza acestui model constă în conținutul
amenințător care este perceput ca un posibil eveniment aversiv pe care persoana dorește să îl
evită. Având în vedere că amenințarea se află doar în viitor face ca răspunsul de tipul luptă luptă
să fie indisponibilă, prin urmare singurul mecanism de a face față amenințării, este prin gândire și
frică ( Fisher& Wells, 2011).

Modelul intoleranței la incertitudine este construit pe 4 componente: intoleranță de incertitudine,

orientare negativă a problemei, credințe pozitive despre îngrijorare și evitare cognitivă. Premisa
acestui model este aceea că întărirea prejudecăților cognitive va conduce direct la creșterea
îngrijorării. Un individ care deține un set de credințe ce întăresc îngrijorarea (”incertitudine face
viața intolerabilă”,”incertitudinea mă neliniștește”, ”incertitudinea mă oprește din funcționare”)
va percepe toate situațiile probabile și improbabile negative ca fiind inacceptabile, iar perpetuarea
acestor credințe va conduce la îngrijorare cronică, ceea ce va active la rândul său neîncrederea
individului în capacitățile sale de a căuta o soluție (orientarea negativă a problemei) iar în cele
din urmă va evita o serie de situații percepute ca fiind amenințătoare.

Modelul metacognitiv presupune a folosi îngrijorarea ca pe un mecanism de adaptare la diferite

situații. În cazul persoanelor cu tulburare de anxietate generalizată, acestea folosesc
metacognițiile negative care vor exarcerba îngrijorarea. Acest model pune accentual pe rolul de
menținere a unor comportamente și a unor strategii de control al gândirii, cum ar fi suprimarea
și distragerea cognitivă. Ambele strategii de coping au efect de scurtă durată și ocazional,
menținând metacognițiile negative.

Modelul (de)reglării emoționale pune accentul pe componenta emoțională, astfel încât persoanele
cu TAG experimentează emoții mai intens, dar prezintă dificultăți în identificarea, etichetarea și
descrierea emoțiilor. De asemenea, se observă, la pacienții cu TAG, o dificultate în gestionarea
acestor emoții, astfel încât acestea devin contraproductive în modularea reacțiilor. La nivel
cognitiv, se produce o reactivitate negativă care se traduce printr un set de credințe cu privire la
consecințele negative în experimentarea oricărei emoții, dar și în dificultatea de a controla
emoțiile.

Remarcăm că toate modelele detaliate anterior vorbesc despre gândire automată, dificultate în
procesare și gestionare a emoțiilor și ca rezultantă- amplificarea anxietății.

Având în vedere că problema pe care o ridică fiecare teorie este evitarea procesării emoționale și
în anumite situații a problemelor interpersonale (în cazul clienților cu astfel de probleme),
specialiștii din domeniu recomandă folosirea unui protocol bazat pe tehnici din CBT și tehnici de
terapie complementară care se vor concentra pe problemele de evitare a procesării emoționale și a
problemelor interpersonal (ex. dificultăți de atașament, comportamente deficitare interpersonale,
abilități interpersonale deficitare), pentru a obține rezultate bune pe termen lung (Newman &
colab., 2011).

Evaluarea inițială a cazului

Lucia, în vârstă de 50 de ani, este o femeie care a aflat acum un an că soțul ei o înșela cu o
angajată aa companiei la care lucrează. În ultimul an, s-a simțit foarte stresată și îngrijorată.

În urmă cu doi ani, soțul ei a concediat o pentru că era prea timidă și nu putea lucra. În tot acest
timp, pacienta a simțit nevoia să lucreze, era singură în casă cu șoferul și menajera și nu se
simțea confortabilă, dar se considera „prea bătrână” pentru a schimba ceva, își amintește și ca
mamă ea îi spune că nu va reusi in viață.

Rezumatul evaluării: Pacienta prezintă o stare de anxietate și îngrijorare excesivă cu privire la

viiorul ei, atât profesional, cât și personal, o afecțiune care a durat mai mult de 1 an și, de
asemenea, îndeplinește criteriile de diagnostic pentru 5 anxietate generalizată în DSM-IV-TR
(2000): neliniște, oboseală, dificultăți de concentrare, iritabilitate, tulburări de somn. Există, de
asemenea, o componentă depresivă secundară, care este grefată pe o personalitate dependentă.

Configurația simptomatologiei este următoarea: emoțional ea manifestă anxietate, frică,

dezinteres pentru activitatea sexuală; cognitiv are amintiri și gânduri negative, predicții negative
cu privire la viitor, percepe viața ca împovărătoare, iar la nivel somatic se confruntă cu tulburări
de somn, oboseală. În timpul interviului cu pacientul au apărut numeroase cogniții distorsionate
de personalizare „Nu sunt bun pentru nimic”; tragând concluzii greșite „nu mă așteaptă nimic bun
pentru viitor”; nesocotind pozitivul, supra-generalizând.

Progrese înregistrate

Progresele in primele 3 sedinte fost: stabilirea relației terapeutice, interviul clinic și evaluarea
cazului, definirea problemelor, informarea pacientului despre abordarea cognitiv-
comportamentală specifică și încurajarea acesteia, trezirea speranței și motivarea ei pentru a fi
implicată în procesul de schimbare , dar fără a crea așteptări nerealiste cu privire la rezultatele
psihoterapiei.

Progresele in urmatoarele 2 sesiuni: restructurarea cognitivă căutând și găsind gânduri

alternative, raționale pentru a înlocui gândurile ei negative.

Gânduri negative: Distorsiuni cognitive Gânduri alternative

Nu sunt bună de nimic Respinge orice pozitiv Am avut realizări în viața
mea
Nu mă astept la nimic bun in A ajunge la concluzii greșite Viitorul nu pare atât de
viitor sumbru
Nu am reușit in viață Respinge orice pozitiv Am absolvit universitatea
Am doi copii sănătoși

Progresele in urmatoarele 2 sesiuni au fost să învețe câteva tehnici de rezolvare a problemelor,

pornind de la observația că, cel mai adesea, oamenii se confruntă cu două tipuri de dificultăți
atunci când trebuie să rezolve problemele: perceperea situației problemei prea general, vag,
dintr- o perspectivă catastrofală și eșecul în a genera orice soluție posibilă.
Având în vedere că principala problemă a pacientului este luarea unei decizii în ceea ce privește
continuarea căsătoriei, acesteia i s- a propus să găsească cât mai multe posibile soluții și să
analizeze argumentele pro și contra pentru fiecare soluție.

În situația în care își va părăsi soțul, argumentele „pro” găsite de ea sunt următoarele: ea va
scăpa de stres, va avea mai multă pace, va avea mai multă libertate pentru a construi o nouă
carieră. Argumentele împotriva sunt:

- perspectiva singurătății, copiii vor cresc fără tată, le va fi rușine că a eșuat în căsătorie,
- ea va trebui să caute o altă casă,
- ea va avea dificultăți financiare.

Ca urmare a la această pregătire, a decis că, deocamdată, va rămâne cu soțul ei, dar vor dormi
în camere separate și nu va vorbi cu el mai mult decât strictul necesar.

• În primele ședințe clienta a cooperat, a făcut temele date de către terapeut și astfel s-a
îndrepatat către obiectivul de a face o restructurare cognitivă și a oferi o alternativa
pozitivă și realistă în locul gândurilor negative și distructive.
• Clienta a comparat modul său de gândire din trecut cu o boală foarte lunga realizând astfel
încă o dată nevoia de schimbare .
• Consideră că în ciuda faptului că tendințele negativiste există în continuare și că
întâmpină probleme în viața de cuplu are puterea de a trece peste asta.
• A căutat soluții practice prin care să rezolve dificultățile cu care se poate confrunta și a
discutat cu un avocat în acest sens.
• A ajuns la concluza ca nu este nevoie să primească aprobarea tuturor pentru a fi iubită și
astfel nivelul anxietății a scăzut.
• Clienta a declarata că prin intermediul sesiunilor a ajuns să se cunoască mai bine și a
devenit capabilă să acționeze.
• Își dorește să lucreze în continurea la dezvoltarea sa pentru a putea sa ia doar deciziile
care o avantajează fără să simtă nevoia de a face cuiva pe plac.
• La finalul sesiunilor a declarat că stările de anxietate au disparut, se simte capabilă și
încrezătoare în ceea ce privește viitorul.

I. Exemple de diagrame folosite în cadrul intervenției

A. Distorsiuni cognitive apărute în cadrul intervenției terapeutice
1. Citirea A ști ce gândesc ceilalți fără a avea o dovadă concretă în acest sens.
gândurilor
2. Prevederea Anticiparea unor situații viitoare (predicții asupra evoluției evenimentelor).
(anticiparea)
viitorului
3. Catastrofare Credința conform căreia evenimentele care au loc sau urmează să se
a întâmple sunt de nesuportat.

4. Etichetarea Opinia negativă fața de propria persoană sau față de ceilalți.

5. Minimizarea Considerarea propriei munci ca fiind nedemnă, banală.
aspectelor
pozitive
6. Filtrarea Tendința de a lua în considerare aspectele negative într-o mai mare măsură
negativă decât cele pozitive.
7. Suprageneral În urma unui eșec percepe toate situațiile ca fiind negative.
izarea
8. Gândirea Perceperea evenimentelor sau oamenilor în termeni de totul sau nimic.
dihotomică
9. Tirania lui Centrarea pe o crearea unei situații ideale.
trebuie
10. Personalizare Asumarea responsabilității pentru evenimentele negative.
a
11. Învinuirea Învinuirea persoanelor din jur pentru emoțiile negative.
(sau
acuzarea)
altora
12. Comparaţiile Stabilirea unor standarde nerealiste şi interpretarea evenimentelor prin
nerealiste prisma acestora.

13. Regretul Regretul asupra unor rezultate din trecut și ruminația excesivă asupra lor.
excesiv

14. Dar dacă? Crearea mai multor ipoteze în raport cu evenimentele viitoare.
15. Gândirea Lăsăm ca emoţiile noastre să ne ghideze interpretarea evenimentelor din
(sau realitate.
raţionamentu
l) emoţional
 16. Inabilitatea Respingerea argumentelor care ar putea contrazice gândurilor noastre
de a modifica automate.
propriile
gânduri
17. Centrarea pe Tendința de a evalua constant comportamentul propriu, al celorlalți și
evaluare diferențele dintre ele.
(apud Leahy R 1998 Practicing Cognitive Therapy– A guide to interventions,Northvale,N.J.p.7-9)

B. Legătura dintre gânduri și emoții

Gândul: Mă gândesc că Emoţia: De aceea simt
Ex. Anxietate
Simt că nu o să fac fața stresului.
Dacă merg singură noaptea pe stradă o să mi Anxietate
se întample ceva rău.
Simt că pot să mă bazez pe prietenii mei. Speranță
Dacă lucrez constant la proiect o să termin în Energie
timp util.

C. Inventarul gândurilor disfuncționale

Reguli de utilizare a inventarului
1. Înainte de a-l propune utilizarea Inventarului, terapeutul trebuie să stăpânească bine utilizarea
lui (prin eval/modific propriilor GA).
2. Terapeutul ar trebui să introducă această tehnică în 2 etape: a) completarea primelor patru
coloane, şi b) completarea ultimelor două
3. Înainte de-a prezenta Inventarul, terapeutul trebuie să fie sigur că pacientul a înţeles şi consideră
că modelul cognitiv explică în mod adecvat problemele lui (în caz contrar, pacientul nu va
înţelege motivul pentru care trebuie să identifice şi să evalueze gândurile automate).
4. Pacientul trebuie să poată identifica corect gândurile sale automate şi emoţiile pe care le
experimentează înainte de a completa Inventarul.
5. Pacientul ar trebui să completeze primele 4 coloane de mai multe ori, înainte de a trece la
completarea ultimelor două.
6. Terapeutul ar trebui să fi evaluat verbal cel puţin un gând automat al pacientului, care să fi
produs o scădere a distresului, înainte de completarea ultimelor două coloane.
7. Dacă pacientul nu reuşeşte să completeze singur Inventarul (dat ca temă de casă), terapeutul ar
trebui să identifice gândurile automate ale pacientului legate de efectuarea temei de casă, să
oferea ajutor în rezolvarea problemelor apărute, să propună ca experiment completarea
Inventarului, sau să-l motiveze în alt fel pe client.

SITUA GÂNDUL EMOŢI RĂSPUNSUL ADAPTATIV / REZULTA

ŢIA AUTOMAT A RAŢIONAL TUL

Ce Cum vă
făceaţi Ce vă trecea Ce aţi Care ar fi răspunsul dvs raţional la simţi acum
Da
prin minte? Cât sinţit? acest gând? Cât de mult credeţi în el
ta/ în acel (0-100)?
moment de mult
Cât de
(0-100)? Ce puteţi
Or ? credeaţi în acel face în
intensă
a Unde gând (0-100)? continuare?
este (0
eraţi?
– 100)?

D. Disputarea convingerilor iraţionale

A (EVENIMENT ACTIVATOR) C (CONSECINŢE)

Emoţii negative majore nesănătoase:

Comportamente autodistructive majore:

Expuneţi pe scurt situaţia care vă provoacă o Emoţii negative nesănătoase includ:

stare de disconfort
Anxietatea, Depresia, Furia Toleranţa scăzută
la frustrare, Jena/Stânjeneala Durerea, Gelozia,
Vina
CI (CONVINGERI D (DISPUTAREA CR (CONVINGERI E (EFECT NOU)
IRAȚIONALE) CI) RAȚIONALE)

Emoţii negative
sănătoase noi:
Comportamente
constructive noi:

Pentru a identifica Pentru a le disputa Cu scopul de a Emoţiile negative

CI întrebaţi-vă: gândi mai raţional, sănătoase includ:
optaţi pentru:
luaţi în • Unde mă ţine legat
considerare: această • PREFERINȚE • Dezamăgirea
CONVINGERE? NEDOGMATICE
• SOLICITĂRILE • Preocuparea
Este aceasta de (dorinţe, nevoi,
DOGMATICE ajutor sau este doleanţe) • Neplăcerea
(imperative, autodestructivă? • EVALUAREA
recomandări) • Tristeţea
• Unde este dovada CARACTERULU
• AMPLIFICAREA care susţine I NEGATIV (Este • Regretul
LATURII existenţa rău, nefericit)
NEGATIVE (Este CONVINGERII • TOLERANTĂ • Frustrarea
cumplit, groaznic, mele RIDICATĂ LA
oribil) IRATIONALE? FRUSTRARE
• TOLERANTA Corespunde (Nu-mi place, dar
REDUSĂ LA realităţii? pot să suport)
FRUSTRARE • CONVINGEREA • APRECIEREA
(Nu pot suporta mea este logică? PARȚIALĂ DE
asta) Este o consecinţă a SINE / A
• APRECIEREA preferinţelor mele? ALTORA (Eu şi
DE SINE / A • Este esa de-a mulţi alţii suntem
CELORLALTI treptul persoane failibile)
(Eu sunt / el / ea / îngrozitoare? (atât
este rău / rea de rea pe cât ar
lipsit/ă de putea fi?)
valoare.) • Chiar nu pot s-o
suport?
 Concluzii
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este un tratament de primă linie pentru anxietate, dar nu
este disponibil pe scară largă, așa cum recomandă ghidurile clinice.
Un studiu realizat de mai multe instituții din Statele Unite și Marea Britanie a vizat verificarea
fezabilității și eficacitatății unei noi intervenții digitale CBT complet automatizate bazate pe
smartphone-uri, „Daylight ™”, pentru a îmbunătăți simptomele tulburării de anxietate
În acest studiu 21 de adulți (20 F; vârstă medie 43 ani. Interval 19-65 ani.) Cu simptome moderate
până la severe ale TAG au fost randomizați la una dintre cele trei durate inițiale (2-, 4- sau 6-
săptămâni) și apoi au primit acces la CBT digitală. Participanții au finalizat evaluări zilnice de
anxietate și îngrijorare, măsurători săptămânale de anxietate, simptome depresive și somn și
măsurători de anxietate, îngrijorare, bunăstare, calitate a vieții, dobândirea abilităților în CBT și
performanța muncii la evaluarea inițială înainte de randomizarea inițială, post- intervenție și
urmărire.
CBT digital sa dovedit a fi fezabil în termeni de implicare, satisfacție și siguranță. Pentru
eficacitatea preliminară, îmbunătățirile au fost detectate în rezultatele zilnice și săptămânale ale
anxietății pentru majoritatea participanților. În ciuda diferențelor individuale, s-au produs
îmbunătățiri semnificative odată cu introducerea CBT digitală și nu în timpul liniei de bază. În
general, 70% dintre participanți nu mai prezentau simptome semnificative din punct de vedere
clinic ale TAG, 61% nu mai prezentau simptome depresive semnificative și 40% nu mai prezentau
dificultăți semnificative de somn la post-intervenție.
Studii ample din ultimii zece ani arată în mod concludent că terapia comportamental cognitivă este
extrem de eficientă în tratarea anxietății. De fapt, un studiu s-a referit la CBT drept „standardul de
aur” în tratamentul psihoterapeutic al pacienților cu tulburări de anxietate.
În 2008, un studiu intitulat „Terapia cognitivă comportamentală pentru tulburările de anxietate la
adulți”, care a fost o meta-analiză a studiilor randomizate controlate cu placebo, a dovedit că CBT
este extrem de eficientă în tratarea tulburărilor de anxietate la adulți.
Un alt studiu numit Terapia cognitivă a comportamentului în tulburările de anxietate, care a fost
finalizat în 2011, a afirmat: „În general, CBT demonstrează atât eficacitățile în studiile controlate
randomizate, cât și eficacitatea în medii naturaliste în tratamentul tulburărilor de anxietate ale
adulților”.
Cercetătorii consideră că tulburările de anxietate sunt cauzate de modul în care gândim și acționăm,
iar modalitatea de ameliorare a simptomelor anxietății este identificarea și abordarea
comportamentelor nesănătoase. Terapeuții își învață pacienții abilități de a face față lucrurilor care
îi sperie și îi fac să se simtă supărați. Abilitățile de coping sunt strategii pe care terapeuții le pot
învăța pacienților sau le pot modela. Folosind abilități de coping la apariția simptomelor, anxietatea
dispare.
Contribuțiile fiecărui membru ale echipei
Dobrescu Larisa Georgiana- Evaluarea inițială a cazului/selecția participanților
Ilina Alexandru & Păcurar Anca Maria - Exemple de diagrame folosite în cadrul intervenției
Rozsa Brigitte- Introducere/ informații generale despre TAG
Rusu Viorela Nicoleta- Concluzii
Stefancu Bianca Alexandra- Modele teoretice care stau la baza protocolului
Roșu Marina-Ioana- Progrese înregistrate

Bibliografie:
Cazacu, D. (2020). Psihoterapia cognitiv-comportamentală în tulburarea anxioasă generalizată

NUCKOLS, Cardwell C. The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, Fifth Edition
(DSM-5)
Borkovec, T.D., Alcaine, O., Behar E. (2004). Avoidance theory of worry and generalized anxiety
disorder. In: Heimberg RG, Turk CL, Mennin DS. eds. Generalized Anxiety Disorder: Advances
in Research and Practice. New York, NY: Guilford Press; 77-108.

Borkovec, T.D., Boswell, J. F., Castonguay, L. G., Fisher, A. J., Newman, M. G., Nordberg, S. S.
&Szkodny, L. E. (2011). A Randomized Controlled Trial of Cognitive Behavioral Therapy for
Generalized Anxiety Disorders with Integrated Techniques from Emotions Focused and
Interpersonal Therapies. Journal of Consulting and Clinical Psychology, (79), 2, 171-181.

Fisher, P. L. & Wells, A. (2011). Conceptual Models of Generalized Anxiety Disorder.Psychiatric

Annals,44, 2, 127-132.

Leahy, R., & Clark, C. C. (1998). Practicing Cognitive Therapy: A Guide to Interventions.
Journal of Cognitive Psychotherapy, 12(3), 279-281.
Beck, A. T., Emery, G., & Greenberg, R. L. (2005). Anxiety disorders and phobias: A cognitive
perspective. Basic Books.
Christopher B.Miller et al. - Feasibility and efficacy of a digital CBT intervention for symptoms
of Generalized Anxiety Disorder: A randomized multiple-baseline study