UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

MASTER PSIHOLOGIE APLICATA IN DOMENIUL SECURITATII
NATIONALE

Disciplina: Psihopatologie Militara

Stresul in Domeniul Militar

Autor: Masterand Rusu Viorela-Nicoleta

Bucuresti
Iunie 2020
  Stresul reprezinta un aspect normal si necesar al vietii, aspect de care omul nu poate
scapa. Stresul poate genera un disconfort temporar si, de asemenea, poate induce
consecinte pe termen lung. In timp ce prea mult stres poate altera atat starea de
sanatate a unui individ, cat si bunastarea acestuia, totusi, un anumit volum de stres
este necesar pentru supravietuire. Stresul se poate concretiza in diminuarea
normalitatii functiilor sau chiar in aparitia bolilor, dar poate ajuta persoana aflata intr-
o stare de pericol prin ajustarea mecanismelor de coping.
Sindromul general de adaptare (SGA) este caracterizat prin trei stadii:
- Reactia de alarma ce reprezinta primul raspuns al organismului, mobilizarea generala a
fortelor de aparare a organismului. Acest prim stadiu cuprinde doua faze: faza de soc
(caracterizata prin hipotensiune, hipotermie, depresie nervoasa, etc.), cu vatamarea sistemica
(generala) brusca, urmata apoi de o faza de contrasoc, in care apar fenomenele de aparare
(hiperactivitatea cortico-suprarenalelor, involutia aparatului timico- limfatic, etc.).
- Stadiul de rezistenta in care sunt activate mecanismele de autoreglare. Cuprinde ansamblul
reactiilor sistemice provocate de o expunere prelungita la stimuli fata de care organismul a
elaborat mijloace de aparare.
- Stadiul de epuizare este foarte asemanator reactiei de alarma, datorita prelungirii actiunilor
agentilor nocivi, adaptarea organismului cedeaza.
Stresul poate fi generat de catre o diversitate de situatii sau evenimente, de la modificarea
comportamentului, a obiceiurilor de somn sau de hranire, pana la decesul partenerului de
casatorie, a parintilor sau a copiilor. Volumul de stres indus de acesti stresori depinde nu doar
de perceptia individului, ci si de factori precum tipul de stresori, intensitatea si durata
acestora.
 Stresul in organizatia militara
Fenomen curent al vietii moderne, ca urmare a cresterii ritmului solicitarilor si variatiilor
ambiantei, stresul are in armata si, in deosebi pe campul de lupta, o importanta insemnata in
influentarea negativa a moralului trupelor, in diminuarea capacitatii de lupta a militarilor si
unitatilor.
Situatiile generatoare de stres pot fi de natura fizica (zgomot, temperatura, spatiu limitat,
incendii, cutremure), psihologica (teama, conflict, presiune), sociala (neadaptare,
excludere.sociala).
In general, orice stimul intern sau extern care depaseste sau scade sub un anumit prag poate
constitui o sursa de stres, afectand conduita si activitatea psihica a unei persoane.
Tulburări relaţionate cu stresul şi evenimentele traumatice
1. Apariţia tulburării de stres acut presupune ca individul să fi trăit direct sau indirect sau
să fie martor la evenimente traumatice care presupun rănirea gravă a propriei persoane
sau moartea/rănirea celorlalţi militari implicaţi în conflict sau a populaţiei civile. 
Caracteristice pentru tulburarea de stres acut sunt:  Deteriorarea semnificativă în
funcţionarea socială şi profesională normală a persoanei;  Simptomele durează de la
2 la maxim 30 de zile şi apar într-o perioadă de maximum patru săptămâni de la
expunerea la un eveniment traumatic.
2. Tulburarea de adaptare poate fi declanşată de factori de stres de orice severitate şi
poate implica o serie largă de simptome posibile, spre deosebire de tulburarea de stres
 acut sau de stres posttraumatic, caracterizate prin prezenţa unui factor de stres extrem
şi de simptome specifice.  Caracteristice pentru tulburarea de adaptare sunt:  reacţie
dezadaptativă severă la stres prin manifestări psihocomportamentale semnificative, în
exces, faţă de ceea ce se aşteaptă de la expunerea la factorul de stres;  deteriorarea
semnificativă în funcţionarea socială şi profesională;  manifestările specifice apar în
decurs de 3 luni de la expunerea la stresor şi nu durează mai mult de 6 luni de la
încetarea acţiunii stresorului sau a consecinţelor sale.
3. Tulburarea de stres posttraumatic reprezintă o afecţiune asociată cu evenimente
traumatice severe caracterizată prin 3 mari categorii de probleme:  retrăirea
persistentă a evenimentului traumatic;  evitarea situaţiilor asociate cu trauma; 
simptome persistente de activare exagerată a sistemului nervos sau lipsa de reacţie; 
Caracteristice pentru tulburarea stres posttraumatic sunt:  simptomele similare cu
cele specifice tulburării de stres acut, însă se poate vorbi de tulburare de stres
posttraumatic după o perioadă de cel puţin 30 de zile de manifestări specifice; 
distres semnificativ, dificultăţi de adaptare şi deteriorare socială, profesională sau în
alte domenii de funcţionare a persoanei, generate de experienţa traumatică

Pentru domeniul militar, recunoasterea operativa a prezentei stresului la cadrele militare are o
importanta deosebita, constituie primul pas in controlul si stapanirea acestui fenomen,
asigurandu-se indeplinirea misiunilor fara pierderea eficientei. Odata cu identificarea
manifestarilor stresului se pot folosi, individual si colectiv, metode si tehnici de scadere a
intensitatii lor, de limitare a efectelor negative generate de acest fenomen.
Cai si modalitati de instruire a militarilor in vederea depasirii stresului in activitatea militara:
- desfasurarea unei intense si eficiente pregatiri militare generale si de specialitate, aceasta
fiind principala cale de crestere a capacitatii adaptative si antistres a personalului;
- realizarea la militari a unei foarte bune conditii fizice capabila sa le sustina eforturile aspre
impuse de armata;
- insusirea de catre militari a unor modalitati de depasire a stresului si efectuarea de
antrenamente pentru dezvoltarea acestor tehnici;
- stabilirea, indeosebi in timpul aplicatiilor tactice a unui raport optim intre efort, activitate si
odihna;
- repartizarea corecta, rationala a sarcinilor si misiunilor in raport cu gradul lor de dificultate
si cu capacitatile oamenilor;
- rezolvarea operativa si pozitiva a problemelor personale si de familie ale militarilor;
- asigurarea functionalitatii optime a sistemului de informatii de jos in sus, de sus in jos si pe
orizontala.
Ecuatia personala isi pune amprenta pe toate aspectele interactiunii individului cu ambianta:
evaluarea situatiei stresante, reactivitatea particulara a subsistemelor psihofiziologice
solicitate, vulnerabilitatea sau toleranta la stres.
Stapanirea" fenomenului de stres impune atat relevarea aspectelor teoretice si practice ale
raspunsurilor (reactiilor) individului- colectivului la acest sindrom, cat si cunoasterea foarte
exacta a cerintelor si solicitarilor generatoare de stres, denumite: "situatii stresante", "factori
stresanti", "stresori". Deosebindu-se de celelalte activitati sociale, printr-o multitudine de
conditii si particularitati specifice, activitatea in domeniul militar contine importante surse
potentiale de stres, numarandu-se, din acest punct de vedere, printre cele mai stresante
profesii.

Bibliografie
Col. Marineanu Vasile, Mr. Pîrlitescu Elena, F.P. Voicu Ilona – Cunoasterea si sprijinul subordonatilor
in contextul misiunilor cu grad ridicat de risc, Ministerul Apararii Nationale