Dicionarul explicativ al limbii romne definete stresul ca fiind: nume dat oricrui factor (sau ansamblu de factori) de mediu

care provoac organismului uman o reacie anormal; efect nefavorabil produs asupra organismului uman de factorul de mediu. In prezent , ritmul vietii isi pune amprenta asupra fiecaruia, cauzand forme diverse de stres care, fara anumite masuri prevenitve , pot degenera in caderi mentale sau fizice.In trecut medicina considera stresul o creatie a pacientului : se considera ca este fie rezultatul autosugestiei, fie este psihosomatic (cauzat de frica si anxietate). In zilele noastre , doctorii au constientizat ca stresul este o problema medicala importanta desi in multe din cauzuri ei pot oferi doar tratament medicamentos. Din pacate , medicamentele care combat stresul pot crea dependenta ; din acest motiv este mult mai bine daca oamenii reusesc sa identifice cauzele ce provoaca stresul din viata lor si sa ia masuri preventive inainte ca acesta sa devina o problema. Stres reprezint sindromul de adaptare pe care individul l realizeaz n urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde ncordare, tensiune, constrngere, for, solicitare, tensiune. n Anglia, n secolul al XVII-lea, stres nsemna "stare de depresie n raport cu oprimarea sau duritatea, cu privatiunile, oboseala si, ntr-un sens mai general, adversitatea vietii". Mai trziu, n secolul al XIX-lea, apare notiunea conform careia conditiile de viata agresive (stres) pot antrena suferinte fizice sau mentale (strain). n anul 1872, Darwin publica "teoria evolutiei". n opinia sa, frica, o caracteristica permanenta a omului si a animalului, are rolul de a mobiliza organismul pentru a face fata pericolului. El numeste nu numai emotia, ci si actul emotional ce are loc n fata unei situatii de urgenta: "fuga sau lupta". O alta figura marcanta a acestui secol este William James care n anul 1884 pune ntrebarea "Ce este emotia ?", iar n 1890 si publica "tratatul de psihologie" si anunta ca procesul psihic este secundar procesului fizic. William James acorda o mare importanta autoevaluarii perceptive, reluata n psihologia cognitiva. n anul 1914, Walter Bradford Cannon, unul dintre cei mai mari fiziologi din America de Nord, profesor la Harvard, n lucrarile sale fundamentale privind emotia, foloseste termenul de stres mai nti n sens fiziologic. n anul 1928, el da acestui termen si un sens psihologic, atunci cnd mentioneaza rolul factorului emotional n evolutia bolilor. Imediat dupa aceasta, Cannon subliniaza legatura directa dintre reactia organica si reactia comportamentala de fuga sau de lupta n fata unui pericol neasteptat, completnd astfel teoria lui Darwin. Paul-Marie Reilly, fiziolog francez, descrie n anul 1934 un sindrom general de reactie la orice agresiune, n raport cu activitatea sistemului nervos autonom, si anume sindromul de iritare. Pornind de la conceptul de stres, menionm c termenul aparine lui Hans Hugo Bruno Selye care consider c stresul se leag de sindromul de adaptare reacia la stress pe care individul l realizeaz n urma agresiunilor mediului. Hans Selye definete stresul ca ansamblu de reacii al organismului uman fa de aciunea extern a unor ageni cauzali (fizici, chimici, biologici i psihici) constnd n modificri morfo-funcionale, cel mai adesea endocrine. n cazul n care agentul stresor are o aciune de durat vorbim de sindromul general de adaptare care presupune o evoluie stadial. Stresul reprezinta un aspect normal si necesar al vietii, aspect de care omul nu poate scapa. Stresul poate genera un disconfort temporar si de asemenea poate induce consecinte pe termen lung. n timp ce prea mult stres poate altera starea de sanatate a unui individ ct si bunastarea acestuia, totusi, un anumit volum de stres este necesar pentru supravietuire. Stresul se poate concretiza n diminuarea normalitatii functiilor sau chiar n aparitia bolilor, dar poate ajuta persoana aflata ntr-o stare de pericol si contribuie n accentuarea achizitiilor Stresul ce apare brusc si cu o mare intensitate este cel mai adesea provocat de frica. Este o provocare directa a instinctului de supravietuire si declanseaza reactii chimice si fizice.De multe ori cand suntem stresati ne simtim coplesiti de o senzatie puternica numita panica.Aceasta este rezultatul unei secretii crescute de adrenalina.Adrenalina este eliberata direct in sange si are un efect imediat asupra organismului pregatindu-l fie sa lupte fie sa o ia la fuga. Tipuri de stres : Stresul a fost clasificat n numeroase feluri, n funcie de criteriul ce a stat la baza clasificrii. O modalitate de clasificare este n urmtoarele tipuri de stres: bazal, cumulativ i traumatic. Stresul bazal este determinat de experienele zilnice, la care se adaug lipsa de activitate, specific multor sarcini, caracterul monoton, rutinier al acestora, precum i respectarea rigorilor regulamentelor. Principalele manifestri ale acestui tip de stres constau n: scderea capacitii de concentrare, creterea iritabilitii, oboseala, apariia sentimentelor de tensiune, furie, frustrare etc. Stresul cumulativ este rezultatul surmenajului frecvent, de durata i intens, la care este supus individul n timpul rezolvrii sarcinilor.Unii specialiti afirma ca cel mai mare stres este cauzat de evenimentele critice a le postului, evenimente care sunt pri inerente ale multor posturi i nu pot fi eliminate prin reproiectarea organizaional sau un

management mai bun. Aceste evenimente s-a constatat c ridic gradul de anxietate, rata pulsului, presiunea sistolic a sngelui, i acidul uric. Chiar anticiparea evenimentelor critice ale postului poate cauza stres. Literatura de specialitate descrie dou forme principale de manifestare a stresului cumulativ: burn -out, n care persoana afectat - epuizat - i va schimba radical atitudinile, orientndu-se fie ctre munca sa, fie ctre sine, neglijnd total celelalte laturi ale vieii; flame-out, caracterizat prin oboseal intens, sentimente de tristee profund i vinovie, depresie, scderea semnificativ a performanelor intelectuale, dureri de cap, de spate, de stomac etc. Stresul traumatic este provocat de un singur agent stresor, care acioneaz brusc i violent. Reaciile celor afectai de acest tip de stres pot aprea imediat sau la cteva zile (n cazul stresului traumatic acut), ori la cteva luni sau chiar ani de zile de la confruntarea cu situaia dramatic (n cazul stresului cronic). Manifestrile ntlnite la acest tip de stres sunt de natur somatic (grea, transpiraii, vrsturi, astenie, ameeal, palpitaii, tremurturi, insomnie, comaruri, abuz de substane etc.), cognitiv (dificulti de concentrare, stare de confuzie, probleme n luarea deciziilor i de memorie, accelerarea vorbirii etc.) i emoional (anxietate, iritabilitate, sentimente accentuate de vinovie, neputin, mhnire, resentimente, depresie, retriri repetate ale momen telor dramatice etc.). O alt clasificare dup rolul pozitiv sau negativ al stresului mparte stresul n: a. Distres - Derevenco n Stresul n sntate i boal considera c este un termen ce desemneaz un potenial nociv pentru organism. n literatura de specialitate acoper, n general, sfera noiunii de stres. Ali autori apreciaz c stresul ce depete o intensitate critic, cu valori ce variaz n limite largi de la individ la individ, este desemnat prin termenul de distres. Este provocat de suprancrcari, suprastimulri prelungite care depesc resursele fiziologice i psihologice personale, rezultnd scderea performanei, insatisfacii, dereglri psihosomatice i fizice. Distresul poate fi echivalent cu strain-ul. b. Eustres - are consecine favorabile pentru organism. Agenii stresori sunt stimuli plcui, ce determin triri psihice plcute. Dup Iamandescu, eustresul este generat de stri psihice cu tonalitate afectiv puternic exprimat i mai ales cu durata prelungit. Derevenco d i el o definiie eustresului considernd c acesta desemneaz nivelul unei stimulri neuroendocrine moderate, optime, care menine echilibrul i tonusul fizic i psihic, al persoanei, starea de sntate i induce o adaptare pozitiv la mediu. Eustresul este stresul stimulant indispensabil pentru viaa i pentru meninerea funciilor mentale i fizice, necesare desfurrii activitii umane . Stadiile stresului In cazul in care agentul stresor are o actiune de durata , putem vorbi deja de spre sindromul general de adaptare care presupune o evolutie stadiala si Seyle descrie 3 stadii ale evolutiei sindromului general de adaptare : 1) Reacia de alarm reprezint primul rspuns al organismului, mobilizarea general a forelor de aprare ale organismului. Acest prim stadiu cuprinde dou faze: faza de oc (caracterizat prin hipotensiune, hipotermie, depresie nervoas etc.), cu afectare sistemic (general) brusc, urmata apoi de o faz de contra -oc, n care apar fenomenele de aprare (hiperactivitate cortico-suprarenal, involuia aparatului timico-limfatic etc.). 2) Stadiul de rezisten, n care sunt activate mecanismele de autoreglare. Cuprinde ansamb lul reaciilor sistemice provocate de o expunere prelungit la stimuli fa de care organismul a elaborat mijloace de aprare. 3) Stadiul de epuizare, foarte asemntor reaciei de alarm, apare cnd agenii nocivi au aciune prelungit, iar adaptarea organismului cedeaz.Adaptarea nu se mai realizeaza din cauza scaderii reactiilor de tip vegetativ si evidentiaza consecintele negative ale actiunii indelungate a acestor mecanisme neurovegetative. Ulterior , numeroase studii au demonstrat faptul ca socurile afective puternice sau supunerea pe termen lung la situatii stresante pot provoca alterarea sau destructurarea mecanismelor de aparare a organismului impotriva bolilor si prin urmare cresterea riscului de a contacta diferite afectiuni, inclusiv cancerul. Factorii stresului: Stresori fizici. Iat cteva exemple: accidente rutiere, aviatice, navale sau accidente de munc, boli organice, intervenii chirurgicale alte tratamente sau proceduri diagnostice invazive, vremea, aglomeraia urban, poluarea atmosferic, aerisirea deficitar a ncperilor, efortul fizic excesiv la locul de munc sau la sportivii profesioniti, poziia defectuoas a corpului etc. Stresori senzoriali. Exist studii care au artat c muncitorii care lucreaz n mediu zgomotos au o durat medie de via mai mic dect cei care lucreaz n locuri linitite. n categoria stresorilor senzoriali se mai ncadreaz: zgomotul produs de aspirator, muzica de la etajul superior, din mijloacele de transport n comun sau manelele din pia, reclamele luminoase, farurile mainilor, orice stimuli sonori sau luminoi de intensitate excesiv care cresc fondul stresor al vieii.

Stresori informaionali. Factorii stresori de natur informaional sunt tipici pentru societatea n care trim. Prin mijlocirea unor canale mai clasice cum sunt presa scris, radioul, televiziunea, sau al unor canale relativ noi, cum ar fi internetul i telefonia mobil, omul zilelor noastre este bombardat aproape fr ntrerupere cu tiri i informaii din cele mai diverse domenii. Publicitatea agresiv, aproape sufocant, merit menionat n mod special ca o surs semnificativ de frustrare. Cu referire la stresul informaional se mai folosesc i termeni ca poluare informaional sau tehnostres. Stresori decizionali. n acelai context al dinamicii mileniului trei, o alt categorie important i strns legat de explozia informaional, sunt stresorii de natur decizional. Multitudinea i mai ales condiiile extreme n care oamenii trebuie s ia hotrri importante, pot fi o surs important de stres. Stresorii decizionali pun la ncercare resursele de adaptare ale politicienilor, guvernanilor, oamenilor de afaceri dar i ale oamenilor simpli care astzi se confrunt cu o serie de hotrri cu consecine importante pentru cariera profesional, bunstarea familiei i calitatea vieii n general. Stresori relaionali. Relaiile interpersonale par s fie cea mai important surs de stres. Specialitii apreciaz, de exemplu, c ruperea unei relaii romantice intime i decesul unui membru al familiei sunt dou dintre cele mai frecvente cauze ale stresului psihologic i social al adulilor.(2) Pe de alt parte ns nu trebuie s uitm c n multe cazuri izolarea social, lipsa interaciunilor cu ceilali, poate fi i ea un factor stresor cu urmri profunde. Printre cele mai familiare exemple de stresori relaionali se numr: certurile i nenelegerile din cuplul marital, tensiunile i conflictele dintre prini i copii, relaiile de suspiciune i ostilitate cu rudeniile, relaiile concureniale cu colegii de munc, hruirea sexual, abuzul fizic sau psihic, dumniile cu vecinii, tensiunile i tulburrile interetnice, discriminarea rasial sau religioas, etc. Factorii stresori pot fi clasificai de asemenea, n funcie de fora sau mag nitudinea lor. Stresori traumatici. Evenimentele stresante cu impact extrem, cum ar fi de exemplu cutremurele, inundaiile i alte catastrofe naturale, accidentele aviatice sau feroviare, atacurile teroriste, violenele sociale, agresiunile fizice sau sexuale, fac parte dintr-o categorie aparte numit stresori traumatici. Acetia se caracterizeaz prin faptul c pun n pericol integritatea fizic a persoanelor afectate i sunt nsoite de reacii puternice de panic i disperare. Stresori majori. Cercetrile i observaiile lui Thomas Holmes au dus la conturarea ipotezei c rsunetul evenimentelor stresante este influenat de magnitudinea sau fora stresorilor i de numrul acestora. Cu alte cuvinte, impactul stresorilor depinde de ct de intens sau de puter nic este stresorul i de ct de multe evenimente stresante au acionat asupra persoanei ntr-o perioad de timp. Este interesant c, potrivit observaiilor lui Holmes, la apariia stresului excesiv nu contribuie doar evenimentele majore negative, neplcute ci i cele pozitive cum ar fi, de exemplu, cstoria, naterea unui copil, ctigarea unor premii importante etc. Susceptibilitatea la stres crete ntr -o msur nsemnat atunci cnd mai multe astfel de ntmplri se succed ntr-o perioad scurt de timp. Stresori minori. Cu toate c evenimentele majore i ntmplrile traumatizante contribuie evident la nivelul ridicat de stres, nu trebuie scpat din vedere contribuia stresorilor aparent minori. Prin stresori minori se neleg mruniurile care ne deranjeaz zi de zi, micile iritri i frustrri pe care le ntmpinm pe parcursul activitii noastre cotidiene i n relaiile noastre cu ceilali. Printre picturile de stres, nebgate n seam se numr de exemplu: creterea necontenit a preurilor, aglomeraia din mijloacele de transport n comun, criza permanent de timp i ntrzierile, fermoarul care nu se nchide perfect, pierderea unor obiecte personale, ascensorul aglomerat, calculatorul care se blocheaz frecvent, vremea nefavorabil i o mulime de alte lucruri. Muli specialiti consider c la majoritatea oamenilor, stresul se datoreaz efectului cumulat al mruniurilor de fiecare zi care acioneaz ca o veritabil pictur chinezeasc. Efectul acestor stresori minori este comparat cu picturile de ap care umple un pahar, pe neobservate i care n cele din urm fac ca paharul stresului s se reverse. Cumularea stresorilor minori poate avea efecte semnificative. Studiile fcute de psihologi au pus n eviden c frecvena crescut a iritanilor psihici banali nu compromite numai starea de dispoziie ci duce la creterea nivelului de stres psihic i chiar la apariia unor probleme de sntate Efectele stresului Cox clasific principalele categorii de efecte ale stresului astfel: - fiziologice: creterea glicemiei, creterea ritmului cardiac i a tensiunii arteriale, uscciunea gurii, transpiraia abundent, dilatarea pupilei; - subiective, psihoindividuale: anxietate, agresivitate, apatie, plictiseal, depresie, oboseal, frustrare, iritabilitate, scderea stimei de sine, nervozitate, sentimente de inferioritate;

- cognitive: incapacitatea de a lua decizii pertinente, scderea capacitii de concentrare a ateniei, hipersensibilitate la critic, blocaje mentale; - comportamentale: pr edispoziii la accidente, toxicomanie, izbucniri emoionale, bulimie, abuz de alcool sau tutun, rs nervos, plns zgomotos; - psihoorganizaionale: absenteism, scderea productivitii, alinierea n relaiile cu ceilali membri ai organizaiei, reducerea implicrii, insatisfacii n munc, scderea ncrederii i loialitii n/fa de organizaie. Din punct de vedere fiziologic ,organismul uman reactioneaza in mod similar pentru toti indivizii indiferent de factorii de stres care actioneaza asupra noastra de la stresul cotidian la locul de munca , pana la confruntarea cu un agresor periculos. In situatiile stresante schema de raspuns a organismului consta intr-o activitate fiziologica , ce antreneaza o serie de modificari somatice si neurovegetative, ca rezultat al sesizarii retelei simpatice a sistemului nervos vegetativ si care pregateste organismul pentru situatiile potential periculoase, prin angajarea acestuia in eliberarea de energie. In acest scop metabolismul se accelereaza provocand : - cresterea tensiunii arteriale - accelerarea ritmului respirator splina elibereaza mai multe hematii pentru a ajuta transportul de oxygen - dilatarea pupilelor - intensificarea transpiratiei si diminuarea secretiilor salivare si mucoase - cresterea concentratiei de zahar (glucoza) in sange eliberat de catre ficat, pentru a creste cantitatea de energie , deasemenea stimuleaza conversia grasimilor si proteinelor in zahar - coagularea sangvina mai rapida, in cazul ranilor, realizata prin contractarea vaselor sanguine de suprafata - in acelasi timp , maduva osoasa produce mai multe leucocite, pentru a participa la reactia de aparare a organismului - diminuarea motilitatii tactului intestinal sangele e redirectionat , de la stomac la intestine , catre creier si musculature scheletica - oripilatia (erectia parului epidermic) Cresterea frecventei batailor inimii si a presiunii sangvine datorata stresului prelungit poate duce la ingrosarea arterelor, favorizand astfel aparitia anginei si a infarctului.O crestere a secretiei de acid gastric, mai ales daca procesele digestive sunt incetinite , poate provoca o iritatie a mucoasei stomacului, cauzand ulcerul duodenal sau gastric.Foarte multe boli de piele sunt legate de stress. Foarte multi medici cred ca encefalomielita mialgica se datoreaza incapacitatii corpului de a face fata normal infectiilor virale. Stresul poate reduce raspunsul imunitar la infectii, permitand acestora sa persiste sip e termen lung sa provoace oboseala muscular si mental.Unele studii ale cercetatoriilor americani au asociat stresul cu diferite forme de cancer. Cancerul de san s-ar parea ca apare mai des la femeile care se confrunta cu un grad ridicat de stres in viata de zi cu zi. Este posibil ca stresul intens sa afecteze sistemul imunitar atat de mult incat sa permita cresterea si multiplicarea celulelor canceroase Stresul psihic are n toate cazurile repercursiuni asupra organelor i aparatelor interne (n primul rnd asupra celor cu rol reglator:sistem neuro-endocrino-vegetativ, aparat cardio-circulator,sistem imunitar). In literatura de specialitate sunt enumerate urmtoarele tulburri fizopatologice declanate de stimulii psihici observate clinic sau cu mijloace de laborator: -Respiratorii : blocaj nazal cu strnutri n salve i rinoree, crize de astm, Hiperventilaie-nevroz respiratorie, Crize de tetanie cu simptome musculare, Cardiovasculare, Tahicardie, Hipertensiune arterial, Crize anginoase sau lipotimii, Tulburri vasomotorii, Constricie-paloare cutanat Dilataie-eritem cutanat, Tulburri de ritm cardiac,Tulburri de conducere, Spasme coronariene- infarct miocardic -Digestive: Cardiospasm, pilorospasm, duodenospasm;Dsiskinezi biliare hipertone;Hipersecreie de acid clorhidric;Hiperperistaltism;Uro-genitale;Colici renoureterale;Tulburri de dinamic sexual;Cutanate;Flush,prurit, erupie;Metabolice; Hiperglicemie (diabet);Obezitate -Imunologice:VSH crescut;Limfocite sczute numeric;Fagocitoz sczut;IgA secretor sczut ; Oncogenez Exist persoane care posed sau au nvat s -i nsueasc abilitatea de a-i stpnii reaciile la stres i chiar s se foloseasc de acestea n sens pozitiv. Desigur c i n astfel de cazuri vor apare reacii biologice specifice acestui fenomen, ns acestea fiind de intensitate mic, vor putea fi folosite n mod benefic, ca stimulente biologice. n ceea ce privete stresul blnd (formele de stres care nu trec n stadiul de rezisten), aa cum este de pild urcatul unui deal, un du mai rece sau masajul anticelulitic, acesta produce efecte favorabile asupra corpului, deoarece stimuleaz moderat i pe o perioad scurt, sistemul nervos i cel endocrin Combaterea strsului : Cateva conditii simple de pus in aplicare ne permit sa ne acomodam mai bine. Primul pas spre vindecare este admiterea faptului ca stresul este o problema reala. Pentru combaterea lui, trebuie sa invatam mai intai sa-l recunoastem. Stresul este considerat adesea ca fiind o entitate exterioara care se impu ne impotriva vointei noastre.

In realitate, termenul stres se aplica atat unei agresiuni exterioare impuse, cat si modului in care traim o situatie neprevazuta. Cu alte cuvinte, stresul este cauzat de felul nostru de a interpreta evenimentele stresante mai mult decat evenimentele insele. Nu ceea ce ti se intampla este important, ci modul in care reactionezi!, atrage atentia H. Selye. Exista doua tehnici principale pentru a ne modifica felul in care reactionam la stres: a) putem sa schimbam circumstantele si evenimentele exterioare: slujba, prietenii, locuinta; b) putem schimba modul in care percepem lucrurile, ceea ce ne va permite sa interpretam evenimentele intr-un fel pozitiv, modificandu-ne atitudinea in fata situatiilor neprevazute. n faa stresului, inteligena i creativitatea fiecruia, poate juca un rol deosebit, ajutnd organismul i rezistena lui. Autocontrolul i evitarea ieirilor nervoase, sunt necesar a fi antrenate. Este cu mult mai chibzuit s ne concentrm i s ne canalizm energiile pe cutarea i gsirea unor soluii, dect s ne lsm copleii de o situaie stresant. De asemenea, n stres, se impun "ruperi de ritm", ceea ce nseamn c persona stresat, trebuie s i gseasc timp pentru a se desprinde din cnd n cnd de problemele presante cotidiene, "rencrcndu -i bateriile" prin activiti i preocupri plcute i nesolicitante din punct de vedere psihic sau senzorial, aa cum este, plimbarea n natur, vizionarea unui spectacol, lectura, etc. Oamenii au rareori posibilitatea de a influenta evenimentele stresante externe, tot ceea ce pot face fiind sa-si insuseasca strategii adaptative care sa-i faca mai rezistenti la agresiunile psihice. Ei trebuie sa descopere modalitatile de a-si intra in ritm prin echilibrarea perfecta a balantei stresului. Sa suferi din cauza stresului nu este un semn de slabiciune. Stresul decurge din responsabilitatile care ne coplesesc, la care se adauga presiunile si lipsa de sustinere a colegilor si a familiei. Nu exista solutii miraculoase pentru a scapa definitiv de stres, dar anumite metode permit stabilizarea lui la un nivel acceptabil. Cel mai indicat ar fi sa solicitam ajutorul unui psiholog sau al unui psihoterapeut, singurii in masura sa ne poata facilita modul de a intelege evenimentele sau situatiile stresante din viata noastra, incurajandu-ne, oferindu-ne tehnici de rezolvare a problemelor si o evaluare pozitiva a progreselor pe care le facem. Abordarea unei alimentaii corecte n caz de stres este cu mult mai important dect se crede. Se poate vorbi chiar de o diet specific stresului, care trebuie s cuprind restricii, ndeosebi cu privire la sare (sodiul are tendina de a fi reinut n corp mpreun cu apa), la grsimi (lipidele stimuleaz producia de hormoni steroidici) i la glucidele cu absorbie rapid (aceti carbohidrai cresc glicemia, care oricum are tendine ascendente). De asemenea este necesar s se asigure cantiti sporite de vegetale proaspete (legume, fructe), cu coninut ridicat de vitamina C i care conin i alte principii active utile creterii rezistenei fizice i psihice a organismului. Sportul este una dintre cele mai eficiente arme impotriva stresului. Prin efectuarea de exercitii fizice, in organism este eliberata endorfina, substanta care atenueaza durerile, inducand in acelasi timp o stare generala de bine. De asemenea, miscarea fizica va reda energia, va face sa va simtiti mai energici, intarindu-va sistemul imunitar. Metode recomandate de specialisti pentru combaterea stresului: * sa discutam problemele pe care le avem cu altii si sa le cerem ajutorul; * sa ne planificam timpul in mod eficient; * sa avem o gandire pozitiva, sa cultivam trairile si sentimentele pozitive fata de noi insine si fata de ceilalti; * sa realizam un echilibru intre munca, timp liber, somn; * sa oferim si sa primim afectiune; * sa ne rezervam in fiecare zi un moment de liniste; * sa ne armonizam aspiratiile cu posibilitatile pe care le avem; * sa cultivam practicile personale care mentin sanatatea: alimentatie echilibrata, bogata in vitamine, miscare, somn de 7-8 ore pe noapte, fara "nopti albe", evitarea exceselor de orice fel; * sa nu uitam ca amenajarea locului de munca prin personalizarea lui cu fotografii de familie sau alte obiecte care ne fac reala placere este extrem de importanta; A tri o zi de relaxare netulburat nseamn a tri o zi de nemurire. proverb chinezesc Este evident pentru noi toti ca nu avem puterea de a contola evenimentele din viata noastra fie ele placute sau mai putin dorite, atunci nu ne ramane decat sa invatam sa le facem fata. E in puterea noastra insa sa reactionam intr-un mod care sa ne ajute sa le depasim.

Bibliografie
1. Andreescu, A. (2006). Managementul stresului profesional. Ghid pentru personalul din domeniul or dinii i siguranei publice (vol. I-II). Bucureti: Editura Ministerului Administraiei i Internelor. 2. Albu, C. (2007). Managementul stresului profesional. Ghid pentru per sonalul din domeniul ordinii i siguranei publice (vol. III). Bucureti: Editura Ministerului Internelor i Reformei Administrative. 3. American Psychiatric Association. (2003). Manual de diagnostic i statistic a tulburrilor mentale. (Ed. a patra revizuit). Bucureti: Editura Asociaiei Psihiatrilor Liberi din Romnia. 4. Agenia European pentru Securitate i Sntate n Munc. (2008). Publicaii, http://www.protectiamucii.ro. 5. Baba, A.I., & Giurgea, R. (1993). Stresul, adaptare i patologie. Editura Academiei Romne, Bucureti; 6. Bban, A. (1998). Stres i personalitate. Editura Presa Universitar Clujean, Cluj-Napoca; 7. Bogathy, Z. (2004). Manual de psihologia muncii i organizaional. Editura Polirom, Iai; 8. Bogathy, Z. (2007). Manual de tehnici i metode n psihologia muncii i organizaional . Editura Polirom, Iai; 9. Capotescu, R. (2006). Stresul ocupaional. Teorii, modele, aplicaii. Editura Lumen, Iai; 10. Cocoar, M. (2005). Stresul. Definire, manifestare, prevenire. Editura Crisserv, Media; 11. Cracsner, C.E. (2003). Elemente de psihologie militar. Bucureti: Editura Academiei de nalte Studii Militare. 12. Derevenco, P., Anghel, I., & Bban, A. (1992). Stresul n sntate i boal. De la teorie la practic. Editura Dacia, Cluj-Napoca; 13. Holdevici, I. (2005). Psihoterapia cognitiv-comportamental: Managementul stresului pentru un stil de via optim. Editura tiinelor Medicale, Bucureti; 14. Holdevici, I. (2001). Ameliorarea performanelor individuale prin tehnici de psihoterapie. Bucureti: Editura Orizonturi. 15. Holdevici, I. (1995). Autosugestie i relaxare, Ed. Ceres; 16. Iamandescu, I.-B. (1993). Stresul psihic i bolile interne. Editura All, Bucureti; 17. Iamandescu, I.-B. (2002). Stresul psihic: din perspectiv psihologic i psihosomatic . Editura Infomedica, Bucureti; 18. Ioan Bradu Diamandescu(1997) Psihologia Medicala, editura Infomedica 19. Ioan Bradu Diamandescu (1993) Stresul Psihic si Bolile Interne, editura All 20. Lejeron, P. (2003). Cum s te aperi de stres?, Ed. Trei. 21. Lazarus, R.S., Folkman, S. (1984). Stress, Appraisal and Coping. New York: Springer Publishing Co. 22. Miclea, M. (1997). Stres i aprare psihic. Editura Presa Universitar Clujean, Cluj-Napoca; 23. Mocan, I. (2005). SPSS. Introducere n analiza datelor . Editura Universitii Lucian Blaga, Sibiu; 24. Percek, A. (1992). Stresul i relaxarea. Editura Teora, Bucureti; 25. Stora, J.-B. (1999). Stresul. Editura Meridiane, Bucureti; Militare. 26. Toma, I.R. (2002). Sntate i succes prin optimizarea stresului,Bucureti: Ed. Academiei de nalte Studii 27. Zlate, M. (2007). Tratat de psihologie organizaional managerial. Vol II. Editura Polirom, Iai. 28. Zlate, M. (2007). Tratat de psihologie organizaional-managerial (Vol. II). Bucureti: Editura Polirom.

SCOALA TEHNICA POSTLICEALA HENRI COANDA BRASOV

STRESUL

Elev : Polosan Anamaria