UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT “ ION CREANGĂ “

FACULTATEA PSIHOLOGIE ŞI PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

CATEDRA PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

Stresul-boala secolului XXI

REFERAT

Autor: Reniță Cristina

Studenta anului III, PPS 304

Chișinău 2018

1
 Introducere
Cuvintul de provenienta engleza ,,stress” desemnează o serie de substantive
înrudite ca înțeles, dar cu nuanțe ce pot diversifica sensul: incordare, presiune, forta,
efort, solicitare, tensiune, constringere. Lui Hans Selye i se datoreaza introducerea
acestui cuvint in limbajul medical de unde a fost rapid preluat in toate tarile lumii. Selye
a utilizat acest termen in anul 1950 spre a desemna un ansamblu de reactii ale
organismului fata de o actiune externa exercitata asupra sa de catre un evantaj larg de
agenti cauzali-fizici (traumatisme,arsuri), chimici, biologici (infectii), psihici- constînd
in aparitia unor variate modificari morfofunctionale, in special endocrine.

Termenul de stres are semnificatii diferite pentru oameni. In definitiile

contemporane ale stresului se face referire la stresul extern din mediu ca stresor
(problemele de serviciu, conflictele de familie, mutarea), raspunsul la stresor este
numit stres sau distres, iar conceptul de stres implica modificari biochimice,
psihologice, comportamentale si fiziologice. Cercetatorii fac distinctie deasemenea intre
stresul daunator, care produce lezini (distres) si eustres, care este pozitiv si benefic.

Obiective:
 Caracteristica generala a stresului
 Factorii de stres (stresorii)
 Clasificarea stresului
 Recomandari in reducerea stresului
 Concluzii generale

2
 Paragraf 1
Caracteristica generală a stresului
Stresul reprezinta reactia nespecifica a individului supus unor stimuli externi numiti
factori de stres (stresori). Aceștea pot fi dezagreabili si durerosi sau, dimpotriva,
agreabili si chiar doriti. Stresul serveste la restabilirea echilibrului interior dereglat de
solicitarile exterioare. Exista un sindrom general de adaptare al stresului, care
evolueaza in trei faze:

1) Reactie de alarma- corespunde reactiei acute a individului supus factorului de

stres,care pregateste corpul pentru actiune.
2) Perioada de rezistenta- se caracterizeaza printr-o stare de alerta,in timpul careia
corpul se organizeaza sub tensiune.
3) Faza de epuizare- se caracterizeaza printr-o stare de oboseala si o reactivitate din
ce in ce mai scazuta la factorii de stres.

M. Golu (1981) defineste termenul de stres psihic ca fiind o stare de tensiune, de

incordare si de disconfort, determinata de agentii afectogeni, cu semnificatie negativa,
de frustrarea sau deprimarea unor stari de motivatie (trebuinte, dorinte, aspiratii), de
dificultatea sau de imposibilitatea rezolvarii unor probleme.

Stresul se poate manifesta prin simptome fizice sau psihocomportamentale:

Simptome fizice:

1) Creșterea frecvenței cardiace a pulsului,având drept consecință creșterea tensiunii

arteriale
2) Cresterea frecventei respiratorii
3) Tulburări de somn
4) Tulburari de comportament alimentar
5) Scăderea imunității organismului
6) Disfuncții organice de diverse tipuri: afectiuni digestive, dermatologice,
neurologice

Simptome psihocomportamentale:

1) Scaderea capacitatii de memorare si de concentrare a atentiei

2) Scaderea capacitatii perceptive
3) Scaderea puterii de decizie
4) Scaderea intereselor
3
 5) Sentimente de culpabilitate
6) Intoleranta si hipersensibilitate la critica
7) Nivel ridicat de imbolnavire
8) Scaderea productivitatii si incapacitatea de atingere a obiectivelor impuse
9) Tulburari comportamentale ( apatie, agresivitate…)
10) Tulburari psihice (depresie, anxietate, fobii…)

Paragraf 2
Factorii de stres (Stresorii)
Un factor de stres este o situatie la care este expus subiectul: pentru a-i face față,
acesta din urma trebuie sa se adapteze. Exista numerosi factori de stres care pot afecta
individul și anume:

a) Factor de stres acut- este cel mai frecvent și este întâlnit de majoritatea
oamenilor aproape zilnic. Capătă forma unei sarcini noi la serviciu, o mică
enervare în trafic sau un film înspăimântător. Stresorul acut nu este neapărat un
lucru rău, întrucât ajută corpul să dezvolte reacția potrivită la situații dificile. În
plus, se pare că stresul de scurtă durată ar putea stimula sistemul imun. Există
însă și factori de stres acut cu consecințe severe - un atac, un accident sau
pierderea unei persoane dragi pot declanșa anxietate, sindromul de stres post-
traumatic și alte afecțiuni.
b) Factor de stres cronic- corespunde unor situatii cronice,cum ar fi suprasolicitarea
profesionala, spiritul de competitive sau o ambianta de munca neplacuta. In acest
caz reactia subiectului devine permanenta sau foarte frecventa. Aceasta il impinge
progresiv catre epuizare.

Deasemenea un alt factor stresant poate fi :

1) boala fizica sau psihica

2) abuz fizic, emotional sau sexual,
3) situatie financiara precara,
4) probleme la locul de munca: supraincarcarea muncii, conditii proaste de lucru,
lipsa de resurse, probleme de comunicare cu colegii, cu sefii, responsabilitate
prea mare, schimbari organizationale, schimbarea locului de munca,
5) familia – probleme de comunicare in familie, divortul, decesul unui membru al
familiei, conflicte cu fratii, violenta in familie, alcoolismul,
6) prietenii – conflicte cu prietenii, lipsa prietenilor, lipsa suportului social,
7) dezastre naturale (cutremure, inundatii) sau atacuri teroriste, razboaie civile
4
 8) propria persoana – lipsa de incredere, nemultumire fata de aspectul fizic, deciziile
luate de-a lungul vietii etc.

Paragraf 3
Clasificarea stresului
În dependență de natura agentilor stresori, stresul se clasfică in urmatoarele forme:

1) Stresul psihic- în care se regăseste acțiunea combinată a mai multor tipuri de

agenți stresori. O stare tipică de stres psihic o reprezintă cea de examen în care se
regasește combinată acțiunea următorilor stresori: teamă de eșec; evaluarea
consecințelor pe plan scolar, familial, al microgrupului; starea de start
premergătoare examenului; solicitarea intensă din timpul examenului.
2) Stresul profesional- reactie individuala si rezultatul interactiunii dintre
exigentele mediului pe de o partea si resursele, capacitatile pe de o alta parte. La
munca acest tip apare cind exigentele profesionale depasesc resursele de care
dispune fiinta umana. Stresul profesional este determinat de acțiunea
concomitentă sau nu a stresorilor fizici (zgomot, vibrații, variații de temperatură,
luminozitate), chimici.
3) Stresul preoperator și postoperator- are la bază caracterele stresului psihic, dar
la care se adaugă ca agent de multiplicare, anticiparea stresului operator și
postoperator.
4) Stresul de subsolicitare -ce este determinat de modificarea caracterului anumitor
activități profesionale. Creșterea ponderii activităților de supraveghere și control,
a dialogului cu panoul de comandă sau calculatorul în defavoarea cooperării în
echipă conduc la diminuarea comunicării, monotonie excesivă, izolare.
5) Stresul de suprasolicitare-Este caracteristic persoanelor cu program de lucru
prelungit și cu sarcini de mare diversitate. Apare frecvent în rândul managerilor,
mai ales a celor de nivel superior și mediu.
6) Stresul situațional- este cauzat de schimbări recente în modul de viață al
indivizilor. Acest tip de stres mai este denumit și stres cultural, deoarece
schimbările pot viza factori de perenitate din viața și educația indivizilor.

Stresul posttraumatic
Stresul posttraumatic- boala caracterizata printr-o stare anxioasa permanenta,
asociata tulburarilor de somn si unei reviviscente a episodului traumatic initial. Acest
termen a fost oficializat in DSM-III in anul 1980. Stresul posttraumatic a fost studiat in
5
psihologie din multiple aspect si dimensiuni fiind un domeniu de cercetare al
psihopatologiei, psihologiei clinice, psihologiei medicale, psihologiei militare,
psihoterapiei.

Tulburarea posttraumatica de stres in functie de particularitatile de manifestare si

evolutie se clasifica in:

1) Acută- se dezvoltă până la 3 luni

2) Cronică- decurge mai mult de 3 luni
3) Întârziată- apare la 6 luni sau mai mult după confruntarea cu un eveniment
traumatizant

Tulburările posttraumatice se pot instala la diferite virste, chiar si in copilarie, si

poate fi un impediment pentru autorealizarea in plan personal, social, professional.
Simptomele fundamentale ale acestora sunt:

1) Hipervigilenta nemotivata, irascibilitate, labilitate;

2) Atrofiere emotionala
3) Agresivitate verbal si fizica
4) Tulburari amnestice si dismnestice
5) Disfunctii in concentrarea atentiei
6) Anxietate
7) Amintiri intrusive
8) Dificultati de adormire,cosmaruri nocturne
9) Sentimental vinei
10) Ginduri de suicid; Abuz de substante narcotice si preparate
medicamentoase.

Tulburarile posttraumatice se impart în 4 tipuri:

1) Tipul anxios- se caracterizează printr-un nivel înalt al neliniștei somatice și

psihice nemotivate pe un fond afectiv colorat ipotetic cu trairea,reprezentări
involuntare de nuanță obsesivă, dispoziție disforică, cu simțul disconfortului
intern, iritabilitate,tensionare.
2) Tipul astetic- se caracterizează prin dominarea simțului de moliciune și
slăbiciune, fondul redus al dispoziției, apare indiferența față de evenimentele
vieții, comportamentul se remarcă prin pasivitate.
3) Tipul disforic- se caracterizează prin trăirea permanentă a insatisfacției interioare,
iritabilitate pina la explozii de răutate și mânie, pe fonul dispozitiei deprimate-
sumbre.

6
 4) Tipul somatoform- se caracterizează prin dereglări masive somatoforme cu
localizarea prioritară a senzațiilor corporale neplăcute în regiunea inimii,a
tractului gastrointestinal și a capului.

Eustresul si distresul
Eustresul este produs de factorii de stres care au actiune benefica asupra
organismului si nu genereaza reactii nocive. Este stresul folositor, de nivel moderat,
care faciliteaza performanta si contribuie la accentuarea achizitiilor.

Distresul este produs de factorii de stres care actioneaza in sens negativ,

supunand organismul la suprasolicitare si generand efecte negative asupra acestuia. Este
stresul intens si prelungit care, depasind nivelul de adaptare, duce la scaderea
performantei. Se poate concretiza in diminuarea normalitatii functiilor sau chiar in
aparitia bolilor.

Diferenta dintre eustres si distres este fundamentala atit din punct de vedere al
agentilor stresori (stimuli placuti ai ambiantei, sau trairi psihice placute ,’’palpitante’’
de la emotii pina la sentimente) cit si al consecintelor sale pentru organism care sint, in
genere, favorabile, desi in cazul unei reactii catecholaminice generate de eustres pot
aparea tulburari grave la un cardiac sau, in cazul unui acces de ris, se pot declansa crize
de astm la o mare parte dintre cei suferinzi de aceasta afectiune.

Paragraf 4
Recomandari in reducerea stresului
1) Modelarea situatiilor posibile care ar putea declansa starea de stress
cronic/distress si cautarea algoritmului eficient de depasire oportuna a ei.
2) Prognosticarea rezistentei la situatiile dificile de evaluare.Eforturi comune vizind
depasirea lor.
3) Schimb de experienta vizind depasirea stresului.
4) Activitati de relaxare si de recuperare ( plimbari, pauze muzicale, sport, distractii,
training).
5) Planificarea eficienta a timpului.
6) Pastrarea unei atitudini pozitive care va reduce nivelul stresului.

7
 Paragraf 5
Сoncluzii generale
In urma referatului elaborate am ajuns la concluzia ca fiecare dintre noi este supus
unor factori de stress, care se aseamana, dar nu sunt identici. Viata profesionala,
familiala si cea sociala constituie factori de stress permanenti. Trebuie sa avem o
anume abilitate pentru ca reusita sa nu ne ocoleasca. Fara aceasta pricepere riscurile
de esec, deceptie, dezamagire, boala nu sunt de loc neglijabile.

Starea de stress persista datorita faptului ca este intarita in permanenta, de obicei

prin eforturile noastre de a controla situatia. Persoanele instabile emotional, mai
putin adaptate, sunt mai mult expuse stresului si consecintelor acestuia. Efectele
psihofiziologice ale stresului sunt considerate adaptative, atunci cind persoana se
pregateste sa raspunda stresului, sau neadaptative, atunci cind ii afecteaza
sanatatea.Cind reactia de stress este adaptata, ea pregateste efficient actiunea: mai
multa atentie si vigilenta, mai multa energie pentru reflectie si interventie. Cind
reactia este prea intensa si dureaza prea mult, apar probleme.

Starea de stress posttraumatic este complicatia cea mai frecventa in cazul unui
factor de stress acut, dar si alte tulburari care cauzeaza: insomnia, starea de tensiune
permanenta, diareea. Uneori apar si ulburari organice precum: gastrita, ulcer, diabet.

Cind starea de stress devine cronica, se instaleaza oboseala, depresia, mai ales
cind subiectul intra in faza de epuizare. In afara de simptomele functionale sau
organice, stresul si consecintele sale- iritabilitate, anxietate, depresie- provoaca
adesea probleme relationale, in familie sau la serviciu, uneori chiar conflicte
importante , care la rindul lor, agraveaza situatia: stresul genereaza stress.

O relatie buna cu cei din anturajul nostru este un factor important de echilibru, de
reusita si diminueaza consecintele nefaste ale stresului. Este deci de dorit ,, sa ne
cultivam’’ relatiile cu ceilalti, si nu doar din motive altruiste.