Sunteți pe pagina 1din 9

Stresul si sindromul

burnout

Student: Negru Nichita


Grupa: S1802
STRESUL
1) Definitie
Nume dat oricărui factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoacă
organismului uman o reacție anormală; Efect nefavorabil produs asupra
organismului uman de un factor de mediu.
Conceptul de stres, introdus de Selye H., indica initial o actiune de
suprasolicitare exercitata din exterior asupra organismului, care determina
o reactie de adaptare nespecifica a organismului fata de agresiunea care-i
ameninta integritatea.Introducerea conceptului de stres în câmpul medical
a fost legata de lipsa resimtita în ultimele patru decade, în practica si teoria
medicala, a cadrului teoretic al relatiei dintre sanatate, boala, stil de viata si
pattern comportamental. Folosirea conceptului de stres a furnizat medicinii
o baza pentru a lega evenimentele exterioare (ex.: stresorii) si pattern urile
comportamentale cu conditiile interne si biochimice asociate cu etiologia,
factorii favorizanti, declansarea si întretinerea bolilor. Lucian Alexandrescu
(2000) stabileste o clasificare stresului realizata în functie de urmatoarele
criterii: magnitudinea absoluta sau relativa a stresului; raportul sau cu etapa
de viata a subiectului (ciclul vietii, dupa Erikson, în termeni de concordant,
neconcordant, indiferent); nuantele de expectabilitate-neexpectabilitate si
controlabilitate-necontrolabilitate; raspândirea generala a stresorilor si
efectul lor asupra omului "obisnuit" .

2) Cauzele si consecintele stresului


Stresul este incriminat ca fiind unul din factorii cei mai importanti în
patogeneza tulburarii depresive. În perspectiva psihologiei dezvoltarii,
factorul "stres", aparut chiar in mica copilarie, poate avea efecte pe termen
lung, contribuind la depresia adultului. Este interesant faptul ca psihanaliza
a subliniat, înca la începutul secolului XX, rolul experientelor precoce de
viata în psihopatologia adultului. Numeroase studii au aratat ca abuzul fizic
sau sexual asupra copilului, abandonul, lipsa parintilor, separarea precoce
de acestia pot fi enumerate printre factorii generatori de stres precoce si
identificati adesea în anamnezele depresivilor majori.
Cauze:

 problemele financiare
 serviciul,
 dificultățile de relaționare,
 insuficienta timpului liber și a odihnei,
 copiii și familia.
 incapacitatea de a accepta incertitudinea,
 gândirea inflexibilă,
 dialogul interior negativ,

3) TOP 10 cele mai stresante evenimente de viață

1. Moartea unui membru de familie


2. Boala incurabila
3. Separarea de membrii familiei
4. Întemnițarea
5. Concediere/ faliment
6. Traume fizice sau boala cronică
7. Căsătoria
8. Divort
9. Serbarea propriei zile de nastere
10.Procurarea unui bun material

4) Strategiile de coping ( de ajustare, depasire) a stresului

Comportamentele de adaptare pot fi împartite în patru dimensiuni


independente:
1. activ-pasiv (discutând direct actiunea, tratând despre stresori sau
evitând stresorii)
2. cognitiv-emotional (controlând stresorii angajati în activitatea cognitiva
sau tinând de sfera emotionala, catarsisul si expresia)
3. controlul (mentinând în aparenta controlul personal asupra stresorilor)
4. actiunea psihologica/actiunea sociala (sfera autorealizarii sau suportul
social).

5) Tipurile de stres ( în baza a cel puțin 3 criterii)

 După originea factorilor de stress


- Stres Endogen
- Stres Exogen
 După natura factorilor de Stress
- stresul somatic: indus de acțiunea factorilor fizici, chimici și biologici la
nivel soomatic;
- stressul psiho-social: provocat de supraaglomerare, izolarea socială,
tratamente brutale;
 După durata de manifestare
-stress acut,
-cronic,
-intermitent
- cumulativ;
 După consecințele pe care le produce
-Eustress (de buna natură)
-Distress (lezional)
SINDROMUL BURNOUT

1) Definitie

În psihologie, sindromul burnout sau sindromul epuizării


profesionale reprezintă o stare de epuizare, atât fizică cât și psihică, care
apare în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate
deosebită și interacțiuni frecvente cu oamenii.
Sindromul burnout sau epuizarea se refera la o stare constanta de
oboseala, neajutorare si lipsa de motivatie.
Apare la angajații din orice domeniu, însă este cel mai răspândit în
domeniul medical, mai ales la începutul carierei și chiar la studenții la
medicină. Mai poate afecta frecvent: profesorii, asistenții sociali,
terapeuții, avocații, jurnaliștii, dar și pesoanele care sunt nevoite să
îngrijească permanent alți membrii ai familiei .

2) Cauzele apariției acestui sindrom

Cauze care țin de personalitate:


1. Perfecționismul și nevoia excesivă de a deține controlul
2. Așteptarea de recompense imediate, entuziasm și așteptări
exagerate la începutul carierei
3. Stabilitatea emoțională scăzută, capacitatea slabă de adaptare și
rezistență la stres
4. Neîncrederea în sine

Cauze care țin de mediul profesional:


1) Suprasolicitare și volum mare de muncă
2) Presiunea timpului și programul de lucru prelungit
3) Evenimente cu impact emoțional negativ (de exemplu moartea unui
pacient în cazul personalului medical)
4) Lipsa de apreciere, mediul de lucru ostil și relațiile nesatisfăcătoare
cu colegii

Cauze care țin de stilul de viață:


1) Insuficiența timpului liber
2) Insuficiența implicării în activități relaxante și în activități sociale
3) Lipsa suportului social și familial
4) Nerespectarea timpului necesar de somn

3) Consecințele sindromului Burnout

 Epuizare emoțională și lipsa energiei


 Oboseală permanentă și lipsa motivației
 Pesimism, frustrare, cinism și resemnare
 Iritabilitate și izolare socială
 Concentrare și productivitate scăzută
 Scăderea capacității de a lua decizii și de a rezolva
probleme
 Neglijarea propriei stări de sănătate
 Refugiere în obiceiuri nesănătoase: alimentare, consum de
alcool, droguri
 Tulburări ale somnului
 Incapacitatea de a se detașa de problemele profesionale
inclusiv în timpul liber
 Simptome fizice ca durerile de cap, tensiunea musculară,
durerile de spate, manifestări digestive.

4) TOP 10 cele mai stresante profesii


1. Militarii
2. Generalii de armată
3. Pompierii
4. Piloţii
5. Directorii de PR
6. Funcţiile de conducere
7. Fotoreporterii
8. Reporterii
9. Şoferii de taxi
10. Poliţiştii
Sursa: CareerCast.com

TOP 10 cele mai stresante specialități din medicină și din stomatologie

1) Reanimare
2) Neurologie
3) Medicina de famile
4) Medicina interna
5) Urgenta
6) Radiologie
7) Psihiatrie
8) Oncologie
9) Chirurgie OMF
10) Ortopedie

5) Strategiile de coping (de ajustare, depășire) a sindromului Burnout


aplicate de către medici generaliști, medici stomatologi .

Mulți dintre factorii implicați în apariția sindromului „burnout” sunt


statici și dificil de influențat prin strategii de intervenție. În
general, pentru a reduce riscul de epuizare profesională se recomandă
schimbări la trei niveluri:
1. Modificarea structurii organizaționale și a procesului de lucru;
2. Îmbunătățirea relației între organizație și fiecare medic prin
programe de dezvoltare profesională pentru o mai bună adaptare la
mediul de muncă;
3. Acțiuni la nivel individual pentru a reduce stresul și simptomele
de afectare a sănătății.

Implicarea în activitatea profesională desfășurată este considerată de către


psihologi o măsură importantă în prevenția „burnoutului” deoarece are
potențialul de a îmbunătați relația între angajat și organizație. Este o
atitudine pozitivă, în multe moduri opusă epuizării profesionale,
caracterizată de vigoare și dedicare.
De asemenea, dobândirea rezilienței este o strategie preventivă în rândul
medicilor. Aceasta se definește ca „abilitatea individului de a își reveni după
stres” sau „adoptarea unor strategii pozitive de a face față unor situații de
schimbare, adversitate, care le permit oamenilor să își continue activitatea
profesională și viața personală”. Se consideră că strategiile de dobândire a
rezilienței la nivel individual pot avea efectul de construire a „imunității de
grup”, ducând la o scădere suplimentară a nivelurilor de stres în rândul
cadrelor medicale.

Căutarea sprijinului din partea colegilor, prietenilor, familiei este una


dintre primele măsuri care trebuiesc luate în momentul apariției epuizării
profesionale. Colaborarea și susținerea în cadrul colectivului de muncă
ajută atât prin suportul emoțional, dar și prin oferirea de soluții sau măsuri
utile pentru a depăși situația. Discuția cu îndrumătorul (șef de secție,
profesor, mentor etc.) este esențială, deoarece poate conduce către
schimbarea așteptărilor, uneori prea mari sau ajungerea la un compromis
realist (stabilirea unor obiective realizabile într-un interval de timp optim).

Mulți medici care suferă de „burnout” încearcă diverse măsuri individuale


de reducere a stresului și a epuizării prin activități relaxante precum yoga,
meditație, tai chi. Tehnicile de „mindfulness” constau în practici de
concentrare intensă asupra respirației și asupra fiecărei senzații și sentiment
resimțite în fiecare moment. La locul de muncă, această practică se traduce
în abordarea situațiilor într-un mod deschis și răbdător, fără a judeca. Există
dovezi care sugerează că participarea la astfel de programe de comunicare
se asociază pe termen scurt și lung cu îmbunătățiri ale nivelurilor de
„burnout” la medici. 

S-ar putea să vă placă și