Termenul de “burnout a fost introdus in psihologie, in anul 1974 de catre psihologul

Hertbert Freudenberger, pentru a putea descrie mai usor starea de extenuare, oboseala,
dezamagire in viata profesionala a oamenilor

Sindromul burnout este o stare de epuizare fizică, psihică și emoțională. Acesta poate
provoca efecte devastatoare în viața oamenilor. Prin burnout se întelege o stare de extenuare
cronica condiționata de muncă. Acesta este simptomul principal în burnout, de la care derivă
toate celelalte simptome.

Starea de epuizare apare in special la persoanele a caror profesie este legata de relatia cu
publicul sau colegii din organizatie. Acesta poate fi corelat cu varsta sar si cu experienta, datorita
lipsei de experienta si obisnuintei

Persoanele afectate de burnout prezintă semene de oboseală cronica, epuizare fizică și

psihic, imunitate scăzută,predispoziție crescută spre contactarea diferiților viruși, dureri de spate,
de cap si schimbări ale programului de somn si ale apetitului, dar si capacitatea de muncă este
grav afectată. . Printre simptomele resimțite la nivel emoțional de către individ, se numără
senzația de eșec, neîncrederea în sine, detașarea de lume și izolarea, pierderea satisfacției și a
motivației și o abordare negativistă si cinică în ceea ce privește sarcinile pe care acesta le are de
dus la bun sfârșit. În ceea ce privește comportamentul acestuia la locul de muncă, angajatul caută
singuratate și retragerea din anumite activități, dezvoltarea anumitor dependențe sau accentuarea
acestora, revărsarea frustrărilor peste oameni nevinovați

Etapele sindromului de burnout:

1. Etapa de entuziasm intervine atunci când angajatul privește locul de muncă ca pe ceva
concomitent, iar contradicțiile cu colegii le redă ca fiind pasagere si soluționale, avand aspirații
înalte și o energie exuberantă.
2. Etapa de blocare începe atunci când angajatul nu își poate atinge scopul în activitatea
profesionala, iar obiectivele devin foarte greu de îndeplinit.
3. Etapa de frustare este o perioada descurajatoare si demotivatoare pe plan profesional pentru
angajat, datorită problemelor emoționale, fizice și comportamentale dobândite la locul de muncă.
4. În etapa de apatie lucrătorul se resemnează cu privire la nerealizarea obiectivelor și a scopurilor
propuse.
5. Etapa de burnout este ultima etapă în care lucrătorul ajunge la imposibilitatea atat fizică cât si
psihica de a îsi realiza munca și se manifesta prin stări de epuizare, depresie și scăderea stimei de
sine.

Cazuele sindromului burnout cu privire la stilul de viață sunt lipsa timpului liber, insuficiența
activităților de relaxare și a celor sociale, lipsa suportului familial, dar și nerespectarea timpului
necesar de odihnă.

Neprotrivirea profesionala, conflictele și supraîncarcarea sau epuizarea sunt cateva dintre

cauzele de risc care facilitează dezvoltarea sindromului burnout, ce au legătura cu mediul în care
angajatul își desfășoară activitatea la locul de muncă.

Cauzele sociale provin din mediul extern de lucru, cum ar fi familia, prieteni, stil de viață.
Acești factori pot avea urmăriri atât pozitive cât și negative asupra vieții angajatului. Sprijinul pe
care îl poate avea din partea familiei sau a prietenilor, comnicarea sau problemele familiare,
poate creste sau scade capacitatea de dezoltare a sindromului burnout. Aspectele personale ale
angajatului pot contribui la ușurarea acomodării situației de stres sau pot acentua incertitudinile,
având efecte negative și ulterior raul produs.

Epuizarea emotionala, depersonalizarea si realizarile profesionale sunt cele 3 faze ale

burnout-ului sau epuizarii profesionale. Lipsa de energie impreuna cu frustrarea sunt factorii ce
definesc epuzarea emotionala. Angajatul este epuizat si se simte incapabil sa finalizeze atributiile
ce tin de locul de munca. (Maslach, Leiter și Schaufeli, 2001)

Depersonalizarea se instaleaza in momentul in care, angajatul este lipsit de sensibilitate fata

de colegii sai si ii depreciaza pentru a evita orice apropiere ce il poate epuiza datorita starilor
negative ale acestuia. (Cordes și Dougherty, 1993; Maslach, Leiter și Schaufeli, 2001)

Atunci cand nu se obtin rezultatele asteptate in urma muncii sau angajatul are tendinta de a se
autoevalua negativ si scade capacitatea de a realiza activitatile, intervine faza a 3 a burnout-ului
reprezentata de lipsa realizarilor profesionale. (Cordes și Dougherty, 1993; Maslach, Leiter și
Schaufeli, 2001)
Pierderea simtului umorului, sentiment de furie constant, epuizare psihica sau chiar abuzul de
acool si/sau substante stupefiante, sunt cateva dintre simptomele burnout-ului.
 Bibliografie

1. ALONSO-FERNÁNDEZ, F. Psihopatologia muncii Ed. EDIKAMED, 1997.

2. BRONSBERG, B; VESTLUMD, N. Nu te epuiza - Barcelona, Ed. Cúmulus, 1998.
3. FERRER, R, et al. Epuizarea in munca: burnout Ed. Egido Editorial, 2005.
4. GIL-MONTE, P. R. Sindromul de epuizare prin munca (Burnout): o boala profesionala
in societatea zilelor noastre Ed. Pirámide, 2005.
5. GIL-MONTE, P. R. Aproximari psihosociale si studii de diagnosticare a sindromului de
epuizare in munca (burnout) Monografie Revista de Psihologie a Muncii si a
Organizatiilor, 16(2), 2000.
6. Cordes și Dougherty, 1993; Maslach, Leiter și Schaufeli, 2001
7. Maslach, Leiter și Schaufeli, 2001